Ordin nr.124 din 21.12.2023 cu privire la aprobarea Setului metodologic privind elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetului

MINISTERUL FINANŢELOR

O R D I N

cu privire la aprobarea Setului metodologic privind

elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetului

nr. 124  din  21.12.2023

 (în vigoare 10.01.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 5-8 art. 5 din 10.01.2024

* * *

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei

al Republicii Moldova

nr.1881 din 28.12.2023

Ministru ______Veronica MIHAILOV-MORARU

În temeiul art.20 alin.(1) lit.l) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.223-230, art.519), cu modificările ulterioare,

ORDON:

1. Se aprobă Setul metodologic privind elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetului (se anexează).

2. Autorităţile publice centrale şi locale:

1) vor asigura realizarea conformă şi în termen a activităţilor de care sunt responsabile, conform calendarului bugetar;

2) vor ajusta, după caz, actele normative privind organizarea procesului de elaborare, aprobare şi modificare a bugetului în cadrul autorităţilor publice la prevederile prezentului ordin.

3. Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Ordinul ministrului finanţelor

nr.124/2023

SETUL METODOLOGIC

privind elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetului

I. PREVEDERI GENERALE

1.1 Obiectul şi scopul Setului

1. Setul metodologic privind elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetului (în continuare – Setul) are drept scop reglementarea metodologică a procesului de planificare bugetară şi are menirea de a susţine implementarea legislaţiei bugetare. În special, Setul determină etapele, principalele date-limită şi responsabilităţile în procesul de elaborare a bugetului, stabileşte procedurile, cerinţele şi formatele de prezentare a informaţiei necesare pentru elaborarea şi aprobarea cadrului bugetar pe termen mediu şi a bugetelor anuale. Setul reglementează, de asemenea, modul de repartizare a bugetelor aprobate, precum şi de modificare a bugetelor pe parcursul anului bugetar.

2. Ca domeniu de aplicare, Setul are un caracter cuprinzător şi stabileşte reglementări metodologice generale pentru elaborarea, aprobarea şi modificarea tuturor bugetelor componente ale bugetului public naţional: BS, BASS, FAOAM şi BL. Suplimentar, Setul cuprinde prevederi specifice fiecărui buget aparte, dar care sunt conforme principiilor, regulilor şi procedurilor bugetare generale.

3. Setul este elaborat în contextul unei reforme complexe în domeniul managementului finanţelor publice, iar normele şi procedurile sunt ajustate la bunele practici internaţionale.

4. Procedurile şi reglementările stabilite în Set se aplică concomitent cu clasificaţia bugetară în cadrul Sistemului Informaţional de Gestionare a Finanţelor Publice care asigură un cadru unic şi integrat de planificare bugetară. Respectiv, prevederile Setului se aplică concomitent cu clasificaţia bugetară şi normele metodologice de aplicare a acesteia, precum şi Manualul utilizatorului privind aplicarea SIGFP.

1.2 Noţiuni principale

5. În sensul prezentului Set se definesc următoarele noţiuni:

Administrator de buget - autoritate/instituţie bugetară, împuternicită cu dreptul de gestionare a unuia dintre bugetele componente ale bugetului public naţional, în conformitate cu competenţele şi responsabilităţile prevăzute de prezenta lege;

Alocaţie bugetară - sumă a mijloacelor financiare aprobată în bugete pentru onorarea angajamentelor bugetare;

Amendament la buget - oricare modificare la bugetul aprobat iniţial operată pe parcursul anului bugetar;

An bugetar - echivalentul anului calendaristic cu începere de la 1 ianuarie până la 31 decembrie;

Angajament - obligaţiune de plată, asumată de către administratorul de buget şi/sau de alte autorităţi/instituţii bugetare, în conformitate cu legislaţia;

Autoritate/instituţie bugetară – entitate de drept public care, conform actelor de constituire, este finanţată de la bugetele componente ale bugetului public naţional;

Autoritate bugetară independentă/autonomă - autoritate publică care, conform actelor de constituire, se finanţează de la bugetul de stat şi nu se subordonează Guvernului;

Autoritate/instituţie publică la autogestiune – entitate de drept public care, potrivit actului normativ prin care a fost fondată, desfăşoară activitate necomercială (nonprofit) şi activează în baza principiilor de autogestiune;

Autoritate publică centrală de specialitate - organ al administraţiei publice centrale, care este responsabil de elaborarea şi promovarea politicilor într-un anumit sector;

Buget – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale;

Bugetul de stat – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete;

Bugetul asigurărilor sociale de stat – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări sociale;

Bugete locale – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare, destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale de toate nivelurile;

Buget public naţional – sinteză a bugetelor constituite în cadrul sistemului bugetar, cu excluderea transferurilor interbugetare;

Buget consolidat central – sinteză a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, cu excluderea transferurilor interbugetare;

Buget consolidat local – sinteză consolidată la nivel naţional a bugetelor locale de nivelul întâi şi de nivelul al doilea;

Buget aprobat - buget aprobat prin legea/decizia bugetară anuală iniţială;

Buget precizat - buget ajustat la modificările operate ca urmare a redistribuirii alocaţiilor şi/sau prin legile/deciziile privind modificarea bugetului;

Bugetare pe programe - metodă de prezentare şi fundamentare a bugetelor, având la bază programe cu scopuri, obiective şi indicatori de evaluare a performanţei acestora la toate etapele procesului bugetar;

Buget provizoriu – buget aplicabil în cazul neadoptării legii/deciziei bugetare anuale cu cel puţin trei zile înainte de expirarea anului bugetar;

Cadru bugetar pe termen mediu - document prin care se stabilesc obiectivele politicii bugetar-fiscale şi se determină cadrul de resurse şi cheltuieli ale bugetului public naţional şi ale componentelor acestuia în perspectiva de trei ani (pe anul bugetar următor şi estimările pentru doi ani ulteriori);

Cadru macrobugetar – sinteză a principalilor indicatori ai bugetului public naţional şi a componentelor acestuia;

Calendar bugetar - plan de activităţi aferente procesului bugetar, în care sunt stabilite termenele de realizare a acestora şi autorităţile responsabile;

Cheltuieli bugetare – totalitate a plăţilor aprobate în buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului;

Cheltuieli recurente - totalitate a cheltuielilor bugetare, cu excepţia cheltuielilor pentru investiţii capitale;

Cheltuieli discreţionare – totalitate a cheltuielilor bugetare, cu excepţia cheltuielilor pentru deservirea datoriei de stat şi a altor cheltuieli pentru angajamente condiţionate;

Clasificaţie bugetară - sistem unificat de coduri ce grupează şi sistematizează indicatorii bugetari conform anumitor criterii, pentru asigurarea comparabilităţii, precum şi normele metodologice de aplicare a acestora;

Decizie bugetară anuală - act juridic al consiliului local prin care se aprobă bugetul local şi se stabilesc reglementări specifice bugetului local pentru anul bugetar respectiv;

Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală;

Fonduri de urgenţă - mijloace aprobate distinct în cadrul legii/deciziei bugetare anuale pentru finanţarea cheltuielilor urgente şi neprevăzute, care survin pe parcursul anului bugetar, precum şi pentru cheltuieli legate de înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, în caz de epidemii, precum şi în alte situaţii excepţionale;

Indicatori de performanţă - indicatori cu ajutorul cărora se evaluează progresul în realizarea obiectivelor programelor/subprogramelor;

Investiţii capitale publice - cheltuieli bugetare care vizează crearea mijloacelor fixe noi, inclusiv prin construcţie, precum şi reconstrucţia, extinderea, restaurarea mijloacelor fixe existente.

Lege bugetară anuală - act legislativ prin care se aprobă, după caz, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi care stabileşte reglementări specifice acestor bugete pentru anul bugetar respectiv;

Limite de cheltuieli - estimări ale alocărilor maxime de resurse pe termen mediu, în baza cărora se elaborează şi sunt prioritizate politicile sectoriale de cheltuieli şi propunerile de buget;

Linie bugetară - combinaţie de elemente ale clasificaţiei bugetare, exprimată prin combinaţie de coduri, care exprimă indicatorii bugetari în prisma diferitor aspecte (volume de venituri, resurse, limite de cheltuieli etc);

Linie de bază - costul programelor de cheltuieli estimat pe termen mediu în baza politicilor existente;

Performanţă – rezultat al activităţii autorităţilor/instituţiilor bugetare ca urmare a implementării programelor, exprimat ca impact social-economic sau de altă natură, ca volum de servicii prestate sau ca eficienţă a utilizării resurselor bugetare;

Politică bugetar-fiscală – set de măsuri legate de formarea, administrarea şi utilizarea resurselor bugetare pentru realizarea priorităţilor de politici economice şi sociale; Proces bugetar – consecutivitate a activităţilor de elaborare, examinare, aprobare, executare şi raportare a bugetelor;

Program - ansamblu coerent şi agregat de activităţi implementate de către una sau mai multe autorităţi/instituţii bugetare pentru atingerea unui scop şi realizarea anumitor obiective strategice pe termen mediu şi lung;

Propunere de buget - estimare de resurse şi cheltuieli ale autorităţii/instituţiei bugetare prezentate administratorului de buget într-un format stabilit;

Proiect de buget – sinteză a estimărilor de venituri şi cheltuieli, a soldului bugetar şi a surselor de finanţare a unui buget, întocmit de către administratorul de buget şi prezentat spre aprobare Parlamentului/autorităţilor reprezentative şi deliberative locale;

Proiect de investiţii capitale - cheltuieli aferente creării unui activ sau unui grup de active care au un scop comun şi rezultate clar definite, care vor fi realizate într-un interval de timp stabilit, al cărui implementare are ca rezultat: crearea mijloacelor fixe noi sau reconstrucţia, extinderea, restaurarea mijloacelor fixe existente;

Proiect finanţat din surse externe - ansamblu de activităţi finanţate din granturi şi/sau împrumuturi acordate Republicii Moldova, Guvernului şi/sau autorităţilor publice centrale şi/sau locale de către organizaţiile internaţionale şi de către alte state pentru atingerea unui obiectiv general şi/sau a mai multor obiective specifice care au un buget definit, ale căror resurse sunt utilizate exclusiv pentru scopurile proiectului/programului şi care au un interval de timp definit pentru implementare;

Relaţii interbugetare – raporturi financiare stabilite între componentele bugetului public naţional prin alocarea de mijloace financiare în sumă absolută cu titlu definitiv sau condiţionat;

Repartizare a bugetului – proces de distribuire detaliată, conform clasificaţiei bugetare, a alocaţiilor bugetare aprobate prin legea/decizia bugetară anuală;

Resurse bugetare – totalitate a veniturilor şi a surselor de finanţare ale bugetului;

Resurse colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare – încasări în contul autorităţilor/instituţiilor bugetare de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, din granturi şi împrumuturi pentru proiectele finanţate din surse externe, precum şi din donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti, intrate legal în contul instituţiei bugetare.

Resurse generale ale bugetului – totalitate a încasărilor obţinute din impozite, taxe, contribuţii obligatorii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, împrumuturi şi granturi pentru susţinerea bugetului şi alte încasări cu caracter general, care se înregistrează direct în contul bugetului;

Sector – domeniu public pentru care se elaborează strategia sectorială de cheltuieli şi se stabilesc limitele de cheltuieli pe termen mediu;

Sistem bugetar - sistem de bugete, reglementate prin lege, format din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi bugetele locale;

Sistem trezorerial – sistem de evidenţă şi monitorizare, prin care se asigură executarea de casă a încasărilor bugetelor componente ale bugetului public naţional şi a plăţilor bugetului de stat şi ale bugetelor locale, în baza clasificaţiei bugetare şi a planului de conturi contabile;

Sold bugetar - diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile bugetului. Soldul negativ al bugetului reprezintă deficit, soldul pozitiv - excedent, iar soldul zero reprezintă echilibru bugetar;

Strategie sectorială de cheltuieli - document care stabileşte obiectivele şi priorităţile de politică sectorială corelate cu volumul resurselor bugetare prognozate/planificate pe termen mediu şi care prevede distribuirea resurselor pe programe în cadrul sectorului;

Subprogram – grupuri de activităţi interconexe, grupate logic, care au obiective specifice şi sprijină implementarea programului;

Surse de finanţare – totalitate a mijloacelor financiare aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului;

Venituri bugetare – mijloace financiare aprobate în buget/încasate la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului.

1.3 Structura Setului

6. Ca structură, Setul cuprinde 14 capitole, care se divizează în subcapitole şi secţiuni.

7. La începutul fiecărui capitol în boxă se prezintă succint o descriere a structurii capitolului şi a aspectelor ce le reglementează.

8. Tabelele, figurile şi boxele cuprinse în cadrul capitolelor sunt numerotate astfel, încât primul număr reflectă numărul capitolului, iar al doilea – numărul de ordine.

II. PRINCIPIILE ŞI REGULILE BUGETAR-FISCALE

2.1. Componentele BPN

9. În conformitate cu Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 (art.26), bugetul public naţional cuprinde următoarele componente:

1) bugetul de stat,

2) bugetul asigurărilor sociale de stat,

3) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, şi

4) bugetele locale.

10. Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală formează bugetul consolidat central.

11. Bugetele locale cuprind bugetele locale de nivelul întâi (bugetele satelor/comunelor, oraşelor/municipiilor, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi) şi bugetele locale de nivelul al doilea (bugetele raionale, bugetul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, bugetele municipale Chişinău şi Bălţi) care în ansamblu formează bugetul consolidat local.

12. Componentele BPN sunt angajate în relaţii interbugetare care se iau în considerare la consolidarea BPN. Informaţia cu privire la BPN este parte a documentaţiei bugetare la proiectul legii bugetului de stat.

13. La baza elaborării şi aprobării bugetelor componente ale BPN stau principiile şi regulile bugetar-fiscale, prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 (capitolul II).

2.2. Principiile bugetare

14. Modul de elaborare, aprobare şi administrare a bugetelor de toate nivelurile este ghidat de următoarele principii.

Principiul anualităţii

15. Bugetele se aprobă pentru o perioadă de un an bugetar.

Principiul unităţii monetare

16. Toate operaţiunile de încasări şi plăţi bugetare se exprimă în monedă naţională.

Principiul unităţii

17. Toate resursele şi toate cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se reflectă şi se efectuează exclusiv în/din bugetul de la care se finanţează.

18. Resursele şi cheltuielile bugetelor formate în cadrul sistemului bugetar se consolidează în bugetul public naţional.

Principiul universalităţii

19. Toate resursele şi cheltuielile bugetare se reflectă în buget în sume brute.

20. Resursele bugetelor componente ale bugetului public naţional sunt destinate finanţării tuturor cheltuielilor prevăzute în bugetele respective, fără a stabili relaţii între anumite tipuri de resurse şi cheltuieli.

Principiul balansării

21. Orice buget trebuie să fie balansat. Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu veniturile plus sursele de finanţare.

Principiul previzibilităţii şi sustenabilităţii

22. Politica bugetar-fiscală şi prognozele macrobugetare pe termen mediu, în baza cărora se fundamentează bugetele anuale, se elaborează în conformitate cu regulile bugetar-fiscale stabilite de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 şi se actualizează periodic pentru a asigura stabilitate macroeconomică şi sustenabilitate finanţelor publice pe termen mediu şi lung.

Principiul performanţei

23. Resursele bugetare se alocă şi se utilizează în mod econom, eficient şi eficace, în concordanţă cu principiile bunei guvernări.

24. Bugetele se elaborează şi se raportează pe programe fundamentate pe performanţă.

Principiul transparenţei

25. Proiectele de acte normative în domeniul finanţelor publice se supun consultării publice, în conformitate cu legislaţia privind transparenţa în procesul decizional.

26. Bugetele se elaborează, se aprobă şi se administrează în mod transparent, având la bază:

1) procesul bugetar, bazat pe un calendar bugetar şi pe proceduri transparente;

2) roluri şi responsabilităţi bine definite în procesul bugetar;

3) informaţie bugetară cuprinzătoare, elaborată şi prezentată publicului într-o manieră clară şi accesibilă.

27. Âugetele aprobate şi rapoartele privind executarea lor se fac publice.

Principiul specializării

28. Bugetele se elaborează, se execută şi se raportează în baza unui sistem unic de clasificaţie bugetară.

2.3. Regulile bugetar–fiscale

29. Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 prevede un set de reguli bugetar-fiscale care au drept scop asigurarea disciplinei bugetar-fiscale generale şi durabilităţii sistemului finanţelor publice pe termen mediu şi lung.

30. Regulile bugetar-fiscale, în special, regulile privind politica bugetar-fiscală, se aplică preponderent la nivelul indicatorilor agregaţi ai BPN.

Reguli privind politica bugetar-fiscală

31. Obiectivele generale ale politicii bugetar-fiscale sunt:

1) asigurarea disciplinei bugetar-fiscale generale şi a stabilităţii bugetului public naţional pe termen mediu şi lung;

2) asigurarea unui management eficient al datoriei de stat şi al datoriei unităţilor administrativ-teritoriale, cu menţinerea acestora la un nivel sustenabil pe termen mediu şi lung, în condiţiile limitării riscurilor asociate;

3) dezvoltarea unui cadru bugetar-fiscal previzibil şi transparent;

4) optimizarea poverii fiscale şi eficientizarea sistemului de administrare fiscală.

32. Politica bugetar-fiscală se elaborează în concordanţă cu alte politici convergente şi asigură ca nivelul-limită anual al deficitului bugetului public naţional, excluzând granturile, să nu depăşească 2,5% din produsul intern brut. Depăşirea nivelului-limită anual al deficitului bugetului public naţional se permite în condiţiile existenţei surselor reale de finanţare a proiectelor de investiţii capitale finanţate din surse externe şi a capacităţilor de valorificare a acestora.

33. Derogarea de la regulile politicii bugetar-fiscale poate fi admisă doar pentru o perioadă fixă de cel mult trei ani şi doar în următoarele situaţii:

1) în caz de catastrofe naturale şi alte situaţii excepţionale care pun în pericol securitatea naţională;

2) în caz de declin al activităţii economice şi/sau dacă nivelul inflaţiei depăşeşte cu 10 puncte procentuale nivelul prognozat/planificat;

3) în legătură cu apariţia necesităţii de acoperire a soldului debitar al fondului general de rezervă al Băncii Naţionale a Moldovei, precum şi necesitatea emisiunii valorilor mobiliare de stat, acordarea garanţiilor de stat în cazurile prevăzute de Legea nr.232/2016 privind redresarea şi rezoluţia băncilor.

34. În cazul situaţiilor specificate, Guvernul informează Parlamentul despre:

1) motivele care au condiţionat derogarea de la regulile politicii bugetar-fiscale;

2) măsurile pe care Guvernul intenţionează să le întreprindă pentru a se conforma din nou regulilor politicii bugetar-fiscale;

3) termenul în care se planifică să se reînceapă respectarea regulilor politicii bugetar-fiscale.

35. În perioada aplicării derogării, Guvernul raportează semestrial Parlamentului despre evoluţia indicatorilor macrobugetari, măsurile întreprinse şi pe care le planifică să le întreprindă pentru a se conforma regulilor politicii bugetar-fiscale.

36. Nivelul-limită al soldului bugetar se stabileşte prin legea/decizia bugetară anuală care prevede, după caz, sursele de finanţare a deficitului bugetar sau direcţionarea excedentului bugetar.

37. Orice modificare a soldului bugetar se adoptă doar prin lege/decizie privind modificarea bugetului.

Reguli privind evaluarea impactului financiar

38. Proiectele de acte normative cu impact financiar asupra bugetelor se supun expertizei financiare în conformitate cu legislaţia ce reglementează modul de elaborare a actelor normative.

39. Pe parcursul anului bugetar în curs nu pot fi puse în aplicare decizii care conduc la reducerea veniturilor şi/sau majorarea cheltuielilor bugetare, dacă impactul financiar al acestora nu este prevăzut în buget.

40. Stabilirea prin alte acte normative decât legea/decizia bugetară anuală a unor sume sau cote procentuale din buget sau din PIB destinate anumitor domenii, sectoare sau programe, nu se admite.

Clasificaţia bugetară

41. Clasificaţia bugetară cuprinde următoarele componente:

1) clasificaţia organizaţională;

2) clasificaţia funcţională;

3) clasificaţia programelor;

4) clasificaţia economică;

5) clasificaţia surselor.

42. Structura componentelor clasificaţiei bugetare şi metodologia de aplicare a acestora se aprobă de către Ministerul Finanţelor şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web oficiala a MF.

III. PROCESUL DE ELABORARE A BUGETULUI

3.1. Etapele şi termenele principale ale procesului de elaborare a bugetului

43. Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 (art.47) stabileşte activităţile principale şi termenele de realizare a acestora în procesul bugetar. Boxa 3.1 prezintă un extras din lege care stabileşte termenele de realizare a activităţilor principale în procesul de planificare şi aprobare a bugetelor.

Boxa 3.1. Principalele activităţi şi termenele de realizare în procesul de elaborare şi aprobare a bugetelor

44. În figura 3.1 se prezintă schematic etapele principale în procesul de elaborare a bugetului.

45. Anul bugetar este echivalent anului calendaristic cu începere de la 1 ianuarie până la 31 decembrie.

Figura 3.1. Etapele principale în procesul de elaborare a bugetului

3.2. Calendarul acţiunilor pentru elaborarea şi aprobarea CBTM

46. Etapele principale şi responsabilităţile pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, acţiunile şi termenele de realizare a acestora, se conţin în tabelul 3.1.

47. Procedurile şi metodologia de elaborare a CBTM, de consultare şi aprobare a acestuia se prezintă în capitolul IV.

48. Pentru a asigura transparenţa şi caracterul participativ în elaborarea CBTM, precum şi pentru facilitarea conlucrării între autorităţi bugetare în cadrul Guvernului, se instituie o serie de grupuri de lucru, cu implicarea mai multor părţi interesate. Modul de formare şi aprobare a grupurilor de lucru pentru elaborarea CBTM, a componenţei şi sarcinilor acestora se descrie în subcapitolul 4.1.

49. Pentru realizarea acţiunilor şi respectarea termenelor calendarului pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, precum şi în scopul organizării interne a activităţilor legate de elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, APC de specialitate elaborează şi aprobă calendare proprii de activităţi, în conformitate cu recomandările privind organizarea internă a procesului de elaborare a CBTM în cadrul APC de specialitate, cuprinse la capitolul XIII.

 Tabelul 3.1.

 Calendarul acţiunilor pentru elaborarea şi aprobarea CBTM

3.3. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea bugetului de stat

50. Etapele principale şi responsabilităţile pentru elaborarea şi adoptarea legii anuale a bugetului de stat, acţiunile şi termenele de realizare a acestora, se conţin în tabelul 3.2.

51. Procedurile şi metodologia de elaborare, examinare şi aprobare a bugetului de stat anual se prezintă în capitolul VII.

52. Pentru realizarea planului de acţiuni şi respectarea termenelor pentru elaborarea şi prezentarea proiectului legii bugetului de stat, precum şi în scopul organizării interne a activităţilor legate de elaborarea propunerilor/proiectelor de buget, autorităţile/instituţiile bugetare, autorităţile bugetare independente/autonome îşi elaborează şi aprobă calendare proprii de activităţi, în conformitate cu recomandările privind organizarea internă a procesului de elaborare a bugetelor anuale, cuprinse la capitolul XIII.

Tabelul 3.2.

Calendarul acţiunilor pentru elaborarea

şi aprobarea bugetului de stat pe anul următor

3.4. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea BASS

53. Responsabilităţile în procesul de elaborare şi aprobare a legii anuale a BASS, acţiunile şi termenele de realizare ale acestora, se cuprind în tabelul 3.3. Procedurile şi metodologia de elaborare, examinare şi aprobare a BASS se prezintă în capitolul VII.

54. Pentru organizarea internă a activităţilor legate de elaborarea BASS, în baza calendarului stabilit în prezentul Set, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale în colaborare cu CNAS elaborează şi aprobă un calendar propriu de activităţi mai detaliate cu determinarea termenelor de realizare şi a persoanelor responsabile.

Tabelul 3.3.

Calendarul acţiunilor pentru elaborarea şi aprobarea BASS pe anul următor

3.5. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea FAOAM

55. Responsabilităţile în procesul de elaborare şi aprobare a legii anuale a FAOAM, acţiunile principale şi termenele de realizare ale acestora, se cuprind în tabelul 3.4. Procedurile şi metodologia de elaborare, examinare şi aprobare a FAOAM se prezintă în capitolul VII.

56. Pentru organizarea internă a activităţilor legate de elaborarea FAOAM, în baza calendarului stabilit în prezentul Set, APC de specialitate în domeniul sănătăţii în colaborare cu CNAM elaborează şi aprobă un calendar propriu de activităţi mai detaliate cu indicarea termenelor de realizare şi a persoanelor responsabile.

Tabelul 3.4.

Calendarul acţiunilor pentru elaborarea şi aprobarea FAOAM pe anul următor

3.6. Calendarul pentru elaborarea şi aprobarea bugetelor locale

57. Responsabilităţile în procesul de elaborare şi aprobare a bugetului local pe anul următor, acţiunile principale şi termenele de realizare ale acestora, se cuprind în tabelul 3.5. În baza calendarului în cauză, autorităţile executive ale UAT elaborează şi aprobă propriul calendar de activităţi, cu stabilirea termenelor de realizare şi a persoanelor responsabile.

58. Procedurile şi metodologia de elaborare, examinare şi aprobare a bugetelor locale se prezintă în capitolul VII.

Tabelul 3.5.

Calendarul acţiunilor pentru elaborarea

şi aprobarea bugetelor locale pe anul următor

IV. ELABORAREA CBTM

4.1. Prevederi generale

4.1.1. Rolul CBTM în planificarea bugetară

59. CBTM este elaborat în baza priorităţilor, obiectivelor şi măsurilor incluse în Planul naţional de dezvoltare.

60. Anual, în temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 şi în conformitate cu calendarul bugetar, Guvernul aprobă CBTM care conţine obiectivele politicii bugetar-fiscale, prognoza resurselor şi cheltuielilor BPN şi a componentelor acestuia pe termen mediu, precum şi limitele de cheltuieli sectoriale.

61. Prognozele CBTM se actualizează anual, menţinând perspectiva de trei ani în planificarea bugetului. Primul an din CBTM reprezintă anul bugetar viitor, pentru care se elaborează proiectul de buget.

62. Priorităţile de politici şi limitele de cheltuieli cuprinse în CBTM servesc drept bază autorităţilor/instituţiilor bugetare pentru elaborarea propunerilor/proiectelor de buget pe anul bugetar viitor.

63. Obiectivele specifice ale CBTM sunt:

1) consolidarea disciplinei bugetar-fiscale generale prin stabilirea unui cadru macrobugetar realist pentru fundamentarea bugetelor anuale;

2) sporirea eficacităţii cheltuielilor bugetare prin asigurarea unei legături mai bune între priorităţile strategice de politici şi alocarea resurselor;

3) asigurarea previzibilităţii politicii bugetar-fiscale şi a cadrului de resurse disponibile pentru planificarea şi implementarea programelor multianuale de cheltuieli;

4) ridicarea nivelului de transparenţă şi responsabilitate în procesul de luare a deciziilor cu privire la buget.

64. CBTM reprezintă instrumentul care asigură corelarea alocării resurselor cu priorităţile de politici. În procesul de elaborare a CBTM se asigură estimarea de sus-în-jos a cadrului general de resurse disponibile pentru finanţarea cheltuielilor publice, în combinare cu estimările de jos-în-sus a costurilor politicilor asumate/planificate.

65. Politicile sectoriale se actualizează anual odată cu elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli care asigură corelarea alocării resurselor bugetare cu priorităţile de politici la nivel de sector.

66. Interacţiunea între procesul de elaborare/actualizare a politicilor şi procesul bugetar anual se prezintă schematic în figura 4.1.

Figura 4.1. Legătura dintre politici şi procesul bugetar

4.1.2. Responsabilităţile în procesul de elaborare a CBTM

67. Elaborarea CBTM reprezintă un proces complex care implică contribuţia diferitor autorităţi/instituţii bugetare şi necesită un mecanism adecvat de coordonare şi luare a deciziilor.

Cancelaria de Stat

68. Cancelaria de Stat este responsabilă de coordonarea şi monitorizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor statului. În procesul de elaborare a CBTM, Cancelaria de Stat are următoarele competenţe şi responsabilităţi:

1) participarea în grupurile de lucru şi prezentarea propunerilor de consolidare a legăturii între procesul de elaborare a politicilor cu procesul de alocare a resurselor în contextul CBTM;

2) monitorizarea stabilirii şi implementării priorităţilor politicilor sectoriale în corespundere cu priorităţile prevăzute în documentele de planificare strategică de nivel naţional.

Ministerul Finanţelor

69. Responsabilităţile de bază ale Ministerului Finanţelor în procesul de elaborare a CBTM sunt:

1) organizarea şi coordonarea generală a procesului de elaborare a CBTM:

a) instituirea grupurilor de lucru pentru elaborarea CBTM;

b) stabilirea sarcinilor pentru grupurile de lucru;

c) monitorizarea activităţii grupurilor de lucru;

d) acordarea asistenţei metodologice în elaborarea CBTM;

2) analiza problemelor legate de managementul bugetului, stabilirea relaţiilor interbugetare, eficienţa şi eficacitatea cheltuielilor bugetare;

3) identificarea şi formularea, în consultare cu părţile interesate, a obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termen mediu;

4) coordonarea şi monitorizarea suportului oferit de către partenerii de dezvoltare pentru implementarea politicilor naţionale şi sectoriale.

5) estimarea cadrului general de resurse a BPN şi elaborarea prognozelor macrobugetare pe termen mediu;

6) actualizarea liniei de bază şi determinarea limitelor de cheltuieli pe sectoare;

7) examinarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi analiza propunerilor autorităţilor bugetare de ajustare a limitelor de cheltuieli;

8) coordonarea procesului de repartizare a limitelor sectoriale de cheltuieli pe componentele BPN şi pe autorităţile bugetare;

9) elaborarea documentului CBTM, consultarea şi prezentarea acestuia spre aprobare Guvernului;

10) elaborarea şi prezentarea spre aprobare Guvernului, în caz de necesitate, a proiectului legii privind modificarea actelor normative ce rezultă din politica bugetar-fiscală.

70. În procesul de elaborare a CBTM, Ministerul Finanţelor asigură conducerea grupurilor intersectoriale de lucru pentru elaborarea CBTM, oferind suportul necesar pentru organizarea activităţii acestora. De asemenea, reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor participă în cadrul grupurilor sectoriale de lucru.

Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării

71. În procesul de elaborare a CBTM, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării este responsabil pentru:

1) elaborarea, în comun cu BNM şi MF, a prognozei macroeconomice pentru perioada CBTM;

2) participarea în grupul de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul resurselor, precum şi în alte grupuri de lucru, în special la domeniile economice.

Autorităţile publice centrale de specialitate

72. În procesul de elaborare a CBTM, APC de specialitate sunt responsabile pentru elaborarea şi prezentarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a altor informaţii necesare cu privire la programele sectoriale de cheltuieli. În special, APC de specialitate sunt responsabile pentru:

1) analiza implementării programelor existente de cheltuieli sectoriale şi identificarea măsurilor de eficientizare a acestora;

2) stabilirea priorităţilor de politică sectorială în conformitate cu documentele de planificare strategică şi cu limitele de cheltuieli prognozate;

3) estimarea costurilor politicilor sectoriale şi distribuirea resurselor pe programe în cadrul sectorului;

4) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe bugetele componente ale BPN şi pe autorităţile bugetare, în cadrul sectorului de care este responsabil;

5) definitivarea, aprobarea şi publicarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pe termen mediu.

73. În procesul pregătirii strategiilor sectoriale de cheltuieli, APC de specialitate conlucrează cu alte autorităţi publice centrale şi locale, care gestionează resurse bugetare în cadrul sectorului respectiv. În scopul facilitării conlucrării şi consultării cu alte autorităţi sau instituţii relevante, APC de specialitate instituie şi coordonează activitatea grupurilor sectoriale de lucru.

74. Pe lângă responsabilitatea pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi în domeniul sănătăţii, în colaborare cu CNAS şi CNAM, sunt responsabile de elaborarea şi prezentarea prognozelor pe termen mediu pentru bugetele respective.

4.1.3. Structurile de coordonare a CBTM

75. Elaborarea CBTM este un proces participativ şi necesită instrumente şi mecanisme adecvate de luare a deciziilor, precum şi de conlucrare eficientă între autorităţile publice în cadrul Guvernului. Structurile de coordonare a procesului de elaborare a CBTM sunt prezentate în figura 4.2.

Figura 4.2. Structurile de coordonare în procesul de elaborare a CBTM

Grupurile de lucru

76. Pentru a facilita colaborarea şi conlucrarea între diferite autorităţi publice în procesul de elaborare a CBTM, precum şi pentru a asigura consultarea analizelor şi prognozelor CBTM cu alte părţi interesate, inclusiv cu partenerii sociali, se instituie grupuri de lucru responsabile de anumite elemente ale CBTM. Activitatea eficace a grupurilor de lucru contribuie la o coordonare mai bună a propunerilor pentru CBTM şi sporeşte calitatea materialelor prezentate.

77. Grupurile de lucru joacă un rol important nu numai în procesul de elaborare a CBTM, ci şi în procesul de planificare a politicilor în contextul documentelor de planificare strategică la nivel naţional. Includerea în grupurile de lucru a persoanelor responsabile de elaborarea politicilor şi a celor responsabile de planificarea bugetului contribuie la îmbunătăţirea corelării politicilor cu resursele disponibile.

78. Pentru elaborarea CBTM se instituie următoarele grupuri de lucru:

1) Grupul de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul resurselor;

2) Grupul de lucru responsabil de politica şi priorităţile de cheltuieli publice;

3) Grupul de lucru responsabil de politica remunerării şi angajărilor în sectorul bugetar;

4) Grupul de lucru pentru investiţii capitale publice;

5) Grupuri sectoriale de lucru (sănătatea, învăţământul, protecţia socială, agricultura etc.).

79. În funcţie de complexitatea şi aria de acoperire a analizei CBTM, numărul grupurilor poate varia de la an la an. În caz de necesitate, pentru efectuarea unor analize specifice mai detaliate, Ministerul Finanţelor poate decide asupra creării unor subgrupuri de lucru cu sarcini concrete bine determinate.

80. În componenţa grupurilor de lucru se includ reprezentanţi ai APC responsabile şi interesate de domeniul dat (reprezentanţii trebuie să fie la nivel nu mai jos de conducător de subdiviziune care se ocupă nemijlocit de domeniul respectiv). De asemenea, pot fi incluşi şi reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL, partenerilor sociali (patronatul şi sindicatele) şi ai altor organizaţii non-guvernamentale. Structura şi componenţa nominală a grupurilor de lucru se actualizează şi se aprobă anual la începutul procesului de elaborare a CBTM.

81. Grupurile de lucru sunt conduse de către un conducător de rang superior al autorităţii bugetare responsabile de domeniul respectiv şi asigură realizarea sarcinilor aferente elaborării diferitor elemente ale CBTM. Preşedintele grupului de lucru delimitează responsabilităţile între membrii grupului corespunzător domeniului de competenţă, stabileşte sarcini concrete şi termene intermediare de realizare a acestora pentru a se încadra în termenele stabilite în calendarul de elaborare şi aprobare a CBTM.

82. Grupurile de lucru se convoacă în şedinţe de câte ori este necesar, iar chestiunile discutate şi deciziile luate se înscriu în procese-verbale care se prezintă în copie Ministerului Finanţelor pentru informare.

83. Obiectivele şi sarcinile principale, produsele şi cerinţele privind componenţa grupurilor de lucru sus-menţionate se prezintă în continuare.

1) GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE CADRUL MACROECONOMIC, POLITICA FISCALĂ ŞI CADRUL RESURSELOR

Obiective şi sarcini:

84. Activitatea acestui grup are drept scop consultarea analizelor şi asumărilor macroeconomice şi de politică fiscală şi vamală, care stau la baza estimărilor cadrului de resurse a BPN pe termen mediu, precum şi a riscurilor asociate domeniilor examinate. Sarcinile principale se rezumă la:

1) analiza tendinţelor macroeconomice recente atât pe plan intern, cât şi extern, examinarea prognozei principalilor indicatori macroeconomici, precum şi a scenariilor alternative de prognoză macroeconomică;

2) analiza tendinţelor şi performanţelor recente în domeniul veniturilor bugetare şi evaluarea presiunii fiscale;

3) analiza fluxurilor de resurse externe şi interne pentru suport bugetar şi proiecte finanţate din surse externe;

4) formularea obiectivelor politicii fiscale şi vamale şi a politicii de administrare fiscală şi vamală şi evaluarea impactului fiscal, economic şi social al acestora;

5) estimarea veniturilor bugetare pe tipuri principale de impozite (impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, accizele etc.), precum şi pe componentele BPN;

6) elaborarea obiectivelor politicii în domeniul datoriei de stat şi a estimărilor privind sursele de finanţare interne şi externe.

Produse:

85. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc:

1) prognoza indicatorilor macroeconomici pe termen mediu;

2) obiectivele politicii fiscale şi vamale şi a politicii de administrare fiscală şi vamală;

3) obiectivele politicii în domeniul datoriei de stat;

4) cadrul general de resurse şi cheltuieli.

Componenţa grupului de lucru:

86. Componenţa nominala a grupului de lucru se actualizează şi se aprobă anual la începutul procesului de elaborare a CBTM de către Ministerul Finanţelor în baza propunerilor autorităţilor publice interesate. În componenţa grupului de lucru se includ:

Preşedintele (conducător de rang superior)

Ministerul Finanţelor

Membrii (conducători ai subdiviziunilor relevante din cadrul autorităţilor bugetare şi altor instituţii relevante):

1. Ministerul Finanţelor:

1) direcţia analiză macrofinanciară;

2) direcţia generală politici fiscale şi vamale;

3) direcţia generală datoria sectorului public şi asistenţă externă.

2. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

1) direcţia analiză şi prognozare macroeconomică;

2) secţia politici de reglementare a mediului de afaceri.

3. Instituţii responsabile de administrarea veniturilor:

1) Serviciul Fiscal de Stat;

2) Serviciul Vamal.

4. Banca Naţională a Moldovei:

subdiviziunea responsabilă de analiza şi prognozele macroeconomice.

5. Biroul Naţional de Statistică:

subdiviziunea responsabilă de conturile naţionale şi sintezele macroeconomice.

6. Autorităţi publice centrale responsabile de BASS şi FAOAM;

7. Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova;

8. Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova.

2) GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE POLITICA ŞI PRIORITĂŢILE DE CHELTUIELI PUBLICE

Obiective şi sarcini:

87. Activitatea acestui grup are drept scop consultarea analizelor şi a propunerilor de politici sectoriale şi intersectoriale care stau la baza determinării limitelor de cheltuieli în contextul CBTM. În special, sarcinile principale ale grupului sunt:

1) analiza tendinţelor cheltuielilor bugetare conform categoriilor economice majore şi pe sectoare, având la bază rezultatele înregistrate în ultimii doi ani;

2) revizuirea angajamentelor şi examinarea priorităţilor politice asumate în cadrul documentelor de planificare strategică;

3) identificarea problemelor privind gestionarea cheltuielilor publice şi formularea obiectivelor politicii cheltuielilor pentru ciclul bugetar următor;

4) examinarea propunerilor autorităţilor/instituţiilor bugetare, autorităţilor bugetare independente/autonome privind actualizarea liniei de bază şi a iniţiativelor de politici noi şi selectarea priorităţilor de cheltuieli pentru alocarea resurselor pentru perioada CBTM;

5) revizuirea angajamentelor de deservire a datoriei de stat şi analiza impactului asupra cheltuielilor recurente şi cheltuielilor pentru investiţii capitale;

6) înaintarea propunerilor privind eficientizarea utilizării resurselor existente şi redistribuirea resurselor între sectoare şi în cadrul acestora, precum şi estimarea limitelor de cheltuieli pe sectoare.

Produse:

88. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc:

1) obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor publice;

2) priorităţile pentru alocarea resurselor;

3) limitele de cheltuieli pe sectoare.

Componenţa grupului de lucru:

89. Componenţa nominală a grupului de lucru se actualizează şi se aprobă anual la începutul procesului de elaborare a CBTM de către Ministerul Finanţelor în baza propunerilor autorităţilor publice interesate. În componenţa grupului de lucru se includ:

Preşedintele (conducător de rang superior)

Ministerul Finanţelor

Membrii (conducători ai subdiviziunilor relevante):

1. Ministerul Finanţelor:

1) direcţia generală politici şi sinteză bugetară;

2) subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale;

3) direcţia generală datoria sectorului public şi asistenţă externă.

2. Cancelaria de Stat:

direcţia planificare strategică şi priorităţi.

3. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

4. Alte autorităţi/instituţii relevante (în caz de necesitate);

5. Reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL (de exemplu, Congresul autorităţilor locale din Moldova);

6. Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova;

7. Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova.

3) GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE POLITICA REMUNERĂRII ŞI ANGAJĂRILOR ÎN SECTORUL BUGETAR

90. Activitatea acestui grup are drept scop consultarea analizei şi a obiectivelor politicii în domeniul remunerării şi angajărilor în sectorul bugetar care servesc drept bază la estimarea cheltuielilor de personal în contextul CBTM. În special, sarcinile principale ale grupului sunt:

1) analiza cheltuielilor de personal şi a efectivului de personal în sectorul bugetar în ultimii doi-trei ani şi a factorilor care au influenţat evoluţia acestora (ponderea în totalul cheltuielilor bugetare/recurente şi în PIB);

2) identificarea problemelor de management şi a recomandărilor privind raţionalizarea şi optimizarea angajărilor şi a cheltuielilor de personal în sectorul bugetar;

3) revizuirea deciziilor existente şi formularea obiectivelor politicii pe termen mediu în domeniul remunerării şi angajărilor în sectorul bugetar;

4) analiza costurilor politicii existente (linia de bază) şi a implicaţiilor financiare ale obiectivelor politicii noi în domeniul remunerării pentru perioada CBTM şi măsura în care acestea se corelează cu cadrul disponibil de resurse;

5) elaborarea prognozelor privind efectivul de personal şi cheltuielile de personal pe perioada CBTM.

Produse:

91. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc:

1) obiectivele politicii de cheltuieli în domeniul remunerării şi a angajărilor în sectorul bugetar;

2) prognozele privind efectivul de personal şi limitele cheltuielilor de personal pe sectoare.

Componenţa grupului de lucru:

92. Componenţa nominală a grupului de lucru se actualizează şi se aprobă anual la începutul procesului de elaborare a CBTM de către Ministerul Finanţelor în baza propunerilor autorităţilor publice interesate. În componenţa grupului de lucru se includ:

Preşedintele (conducător de rang superior)

Ministerul Finanţelor

Membrii (conducători ai subdiviziunilor relevante):

1. Ministerul Finanţelor:

1) direcţia politici salariale;

2) direcţia generală politici şi sinteză bugetară;

3) subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale (în caz de necesitate).

2. Cancelaria de Stat:

direcţia managementul funcţiei publice.

3. Biroul Naţional de Statistică:

subdiviziunea responsabilă de statistica pieţii muncii şi demografiei.

4. Alte autorităţi/instituţii relevante (în caz de necesitate);

5. Reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL (de exemplu, Congresul autorităţilor locale din Moldova);

6. Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova;

7. Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova.

4) GRUPUL DE LUCRU PENTRU INVESTIŢII CAPITALE PUBLICE

Obiective şi sarcini:

93. Sarcinile principale ale grupului sunt:

1) examinarea propunerilor de proiecte noi de investiţii capitale (care se includ în anexă la legea bugetară anuală), plasate de autorităţile/instituţiile bugetare, autorităţile bugetare independente/autonome în SI "Registrul proiectelor de investiţii capitale" (RPIC) şi a impactului acestora asupra bugetului;

2) stabilirea eligibilităţii proiectelor noi de investiţii capitale pentru a fi incluse în buget, în baza cerinţelor din anexa nr.2 la Regulamentul cu privire la proiectele de investiţii capitale publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.684/2022.

Produse:

94. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produce:

1) lista proiectelor noi de investiţii capitale eligibile care ulterior vor fi examinate şi selectate de către Comitetul Interministerial pentru Planificare Strategică (CIPS).

Componenţa grupului de lucru:

95. Componenţa nominală a grupului de lucru se actualizează şi se aprobă anual la începutul procesului de elaborare a CBTM, de către Ministerul Finanţelor. În componenţa grupului de lucru se includ:

Preşedintele (conducător de rang superior)

Secretarul de stat al Ministerului Finanţelor responsabil de buget

Membrii (conducători ai subdiviziunilor responsabili de următoarele domenii):

1. Ministerul Finanţelor:

1) investiţii capitale publice;

2) politici şi sinteză bugetară;

3) politici bugetare sectoriale;

4) datoria sectorului public şi asistenţă externă.

2. Cancelaria de Stat:

direcţia generală politici sectoriale.

5) GRUPURILE SECTORIALE DE LUCRU

Obiective şi sarcini:

96. Activitatea grupurilor sectoriale de lucru are drept scop consultarea analizelor sectoriale şi a priorităţilor de cheltuieli la nivel de sector între diferiţi participanţi la proces. În special, sarcinile principale ale acestor grupuri rezultă din activităţile aferente elaborării strategiilor sectoriale de cheltuieli şi sunt următoarele:

1) examinarea rolului sectorului pentru dezvoltarea social-economică a ţării şi a modului în care statul se implică în sectorul respectiv – cu funcţii de reglementare sau prestator direct de servicii;

2) analiza tendinţelor cheltuielilor sectorului respectiv ca pondere în volumul total al cheltuielilor BPN şi/sau a componentelor acestuia, structura cheltuielilor pe programe în cadrul sectorului;

3) analiza cadrului instituţional în ramură şi delimitarea competenţelor autorităţilor bugetare privind gestionarea resurselor în cadrul sectorului respectiv;

4) analiza situaţiei curente în sector sub aspectul eficienţei şi eficacităţii programelor existente de cheltuieli şi identificarea rezervelor de eficientizare a utilizării resurselor şi a posibilităţilor de redistribuire a alocaţiilor între programele de cheltuieli;

5) revizuirea listei proiectelor finanţate din surse externe şi a performanţei acestora;

6) stabilirea obiectivelor şi a priorităţilor de politici sectoriale pentru ciclul bugetar următor şi determinarea indicatorilor pentru monitorizarea performanţei programelor de cheltuieli;

7) estimarea şi analiza costurilor viitoare ale politicii existente (linia de bază) şi a implicaţiilor financiare ale priorităţilor de politici noi pe termen mediu şi înaintarea propunerilor pentru stabilirea limitelor sectoriale de cheltuieli;

8) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe, pe bugete şi pe autorităţi bugetare în cadrul sectorului respectiv.

Produse:

97. Ca urmare a activităţii grupului de lucru se produc:

1) strategiile sectoriale de cheltuieli pe termen mediu;

2) limitele sectoriale de cheltuieli dezagregate pe programe, pe bugete şi pe autorităţi bugetare.

Componenţa grupului sectorial de lucru

98. APC de specialitate solicită propuneri din partea altor autorităţi/instituţii publice interesate şi aprobă anual componenţa nominală a grupului sectorial de lucru. Copia deciziei privind aprobarea componenţei nominale a grupului sectorial de lucru se prezintă spre informare Ministerului Finanţelor.

99. În componenţa grupului sectorial de lucru se includ:

Preşedintele (conducător de rang superior)

APC de specialitate în sectorul respectiv.

Membrii (conducători ai subdiviziunilor relevante):

1. APC de specialitate:

1) subdiviziunea responsabilă de planificarea bugetului;

2) subdiviziunea responsabilă de coordonarea politicilor publice şi integrare europeană (SCPPIE);

3) subdiviziunile responsabile de programele de cheltuieli în cadrul sectorului;

4) alţi şefi de subdiviziuni sau specialişti implicaţi în gestionarea programelor de cheltuieli.

2. Alte autorităţi bugetare care gestionează resurse în sectorul respectiv:

subdiviziunea responsabilă de programele de cheltuieli din sectorul respectiv.

3. Ministerul Finanţelor:

subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale;

4. Cancelaria de Stat:

1) direcţia planificare strategică şi priorităţi;

2) direcţia generală politici sectoriale;

5. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

subdiviziunea responsabilă de politicile sectoriale.

6. Reprezentanţi ai organizaţiilor asociative ale APL (de exemplu, Congresul autorităţilor locale din Moldova).

7. Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova;

8. Confederaţia Naţională a Patronatului din Moldova.

4.2. Elaborarea CBTM – etapele şi elementele principale

4.2.1. Etapele procesului CBTM

100. În procesul de elaborare a CBTM se disting următoarele etape principale:

1) lansarea procesului CBTM şi elaborarea cadrului de resurse preliminar (ianuarie-februarie). La această etapă are loc aprobarea componenţei grupurilor de lucru pentru ciclu CBTM următor, se elaborează prognoza preliminară a cadrului de resurse şi obiectivele preliminare ale politicii fiscale şi vamale pe termen mediu, se actualizează linia de bază pe sectoare şi se stabilesc limitele preliminare de cheltuieli, se emit, în caz de necesitate, circularele privind particularităţile specifice de elaborare a CBTM următor. În caz ne necesitate poate avea loc evaluarea procesului CBTM din ciclul bugetar precedent.

Produsele obţinute la această etapă sunt:

a) raportul de evaluare a procesului CBTM precedent (la solicitare în caz de necesitate);

b) componenţa actualizată a grupurilor de lucru;

c) prognoza macrobugetară preliminară;

d) proiectul obiectivelor politicii fiscale şi vamale şi a politicii de administrare fiscală şi vamală;

e) limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare.

2) elaborarea şi aprobarea CBTM (februarie-mai). Aceasta reprezintă etapa de bază în procesul CBTM, care implică elaborarea prognozelor şi analizelor detaliate privind cadrul de resurse şi cheltuieli, finalizarea consultărilor cu părţile interesate a politicii fiscale şi vamale şi a politicii de administrare fiscală şi vamală, determinarea obiectivelor politicii bugetare şi identificarea priorităţilor de cheltuieli, stabilirea limitelor actualizate de cheltuieli pe sectoare şi repartizarea acestora pe componente ale BPN. În caz de necesitate, se elaborează proiectul legii pentru modificarea unor acte normative ce rezultă din politica bugetar-fiscală. Produsele obţinute la această etapă sunt:

a) CBTM aprobat de Guvern;

b) proiectul legii privind modificarea unor acte normative ce rezultă din politica bugetar-fiscală.

3) prezentarea şi aprobarea modificărilor la actele normative, care rezultă din politica bugetar-fiscală (iunie-iulie). La această etapă, Guvernul prezintă Parlamentului spre aprobare proiectul legii privind modificarea unor acte normative, reieşind din obiectivele politicii bugetar-fiscale. Produsul obţinut la această etapă este:

а) Legea privind modificarea unor acte normative.

4) analiza implicaţiilor evoluţiilor macroeconomice recente asupra cadrului general de resurse şi, în caz de necesitate, actualizarea estimărilor pe componentele BPN (iulie-septembrie). Această etapă are loc odată cu elaborarea proiectului bugetului pe anul viitor şi implică analiza evoluţiilor macroeconomice recente şi a implicaţiilor asupra prognozelor indicatorilor generali şi, în caz de necesitate, actualizarea estimărilor pe componentele BPN, precum şi ajustarea estimărilor pe termen mediu ca urmare a examinării propunerilor de buget şi consultării acestora cu autorităţile bugetare. Produsele obţinute la această etapă sunt:

a) proiectul legii bugetare anuale;

b) nota informativă la proiectul legii bugetare anuale.

4.2.2. Elemente principale ale CBTM

101. În conformitate cu Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, CBTM cuprinde patru elemente principale:

1) cadrul macroeconomic care conţine analiza evoluţiilor macroeconomice şi prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu care stau la baza prognozelor bugetare. Subcapitolul 4.3 descrie detaliat structura, procedurile şi metodologia de elaborare a cadrului macroeconomic;

2) politica bugetar-fiscală care determină obiectivele politicilor în domeniul veniturilor şi cheltuielilor, datoriei de stat, precum şi priorităţile de politici sectoriale şi intersectoriale, care stau la baza alocării resurselor atât între sectoare, cât şi în cadrul sectoarelor. Subcapitolul 4.4 stabileşte bazele elaborării politicii bugetar-fiscale;

3) indicatorii generali care prezintă prognoza cadrului general de resurse la nivel agregat, incluzând principalii indicatori bugetari la nivelul BPN şi pe componentele acestuia. Subcapitolul 4.5 descrie mai detaliat structura şi formatul de prezentare a cadrului macrobugetar;

4) cadrul de cheltuieli care cuprinde limitele sectoriale de cheltuieli, repartizate pe tipuri de bugete. Structura limitelor de cheltuieli şi metodologia de elaborare, actualizare şi repartizare a acestora se reglementează la subcapitolul 4.6.

102. Figura 4.3 reflectă fluxul de activităţi pentru elaborarea CBTM ca parte a ciclului anual de planificare bugetară.

4.3. Fluxul de activităţi pentru elaborarea CBTM şi a bugetului anual

MMPS şi MS cu MSMPS

4.3. Cadrul macroeconomic

4.3.1. Structura cadrului macroeconomic

103. Cadrul macroeconomic cuprinde:

1) analiza evoluţiilor macroeconomice la nivel mondial şi evaluarea impactului posibil asupra economiei naţionale;

2) analiza performanţei macroeconomice pentru anul precedent şi anul curent şi obiectivele macroeconomice şi tendinţele de dezvoltare economică la nivel naţional pe termen mediu;

3) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pentru anul bugetar în curs şi pentru următorii trei ani;

4) riscuri de nerealizare a prognozei (interne, externe).

104. Principalii indicatori macroeconomici utilizaţi în elaborarea CBTM, sunt:

1) produsul intern brut – influenţează volumul total al veniturilor şi cheltuielilor;

2) indicele preţurilor de consum – are un impact semnificativ asupra veniturilor indirecte, cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii, cheltuielilor pentru programele de protecţie socială;

3) cursul de schimb al monedei naţionale – are o influenţă directă asupra veniturilor din comerţul extern şi indicatorilor de finanţare externă, precum şi asupra cheltuielilor legate de deservirea datoriei de stat externe şi altor angajamente de plăţi externe;

4) balanţa comercială - influenţează preponderent veniturile din impozitele indirecte;

5) rata şomajului – influenţează cheltuielile pentru programele de protecţie socială;

6) câştigul salarial mediu lunar al unui angajat şi fondul de remunerare a muncii – serveşte ca bază pentru calcularea contribuţiilor de asigurări sociale de stat şi primelor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi la estimarea impozitului pe venitul din salariul persoanelor fizice şi la calcularea unor prestaţii sociale.

105. În scopuri analitice, pot fi prezentate câteva scenarii de prognoză macroeconomică cu explicarea asumărilor respective.

106. Prognoza indicatorilor macroeconomici se elaborează cu ajutorul instrumentelor de modelare şi prognozare macroeconomică, având la bază datele statistice înregistrate în dinamică şi luând în considerare asumările de politici cu impact asupra variabilelor macroeconomice.

4.3.2. Formatul de prezentare

107. Formatul de prezentare a prognozei indicatorilor macroeconomici se prezintă în tabelul 4.1. În caz de necesitate, lista indicatorilor utilizaţi la elaborarea prognozelor bugetare poate fi extinsă cu includerea şi altor indicatori macroeconomici conform cadrului normativ (de exemplu, prognoza PIB pe componente de resurse şi de utilizări ş.a.).

Tabelul 4.1.

Indicatorii macroeconomici principali pe termen mediu

4.3.3. Termene şi responsabilităţi

108. În cadrul procesului bugetar anual indicatorii macroeconomici se estimează/se actualizează, după cum urmează:

1) în ianuarie – se elaborează prognoza macroeconomică preliminară care implică o revizuire parţială a prognozelor din CBTM precedent şi se foloseşte la elaborarea limitelor preliminare de cheltuieli.

2) în februarie – se elaborează prognoza macroeconomică care stă la baza prognozelor CBTM şi implică efectuarea analizei macroeconomice detaliate. Această prognoză ia în considerare datele preliminare privind rezultatele macroeconomice din anul precedent.

3) în iulie – se prezintă prognoza macroeconomică actualizată, luând în considerare datele privind rezultatele macroeconomice din anul precedent, precum şi datele preliminare privind rezultatele macroeconomice în primul semestru al anului bugetar în curs. Această prognoză se utilizează în scopul analizei şi evaluării riscurilor bugetar-fiscale aferente proiectului legii bugetare anuale.

109. Cadrul macroeconomic se elaborează şi se prezintă de către Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării în conlucrare cu alte autorităţi publice competente şi instituţii neguvernamentale specializate, în special:

1) Biroul Naţional de Statistică - oferă rapoarte cu date statistice privind principalele variabile macroeconomice şi sociale;

2) Banca Naţională a Moldovei – prezintă prognoza indicelui preţurilor de consum şi a cursului de schimb al monedei naţionale;

3) APC de specialitate - furnizează informaţia relevantă pentru sectoarele respective conform cerinţelor stabilite de către Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

4) Instituţii neguvernamentale specializate - participă la consultări asupra scenariilor alternative de prognoză macroeconomică.

110. Analizele şi prognozele cadrului macroeconomic se supun consultării cu autorităţile publice interesate şi alte instituţii independente, în formatul grupului de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul resurselor.

111. După consultări, prognoza macroeconomică se aprobă la şedinţa grupului de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul resurselor.

112. Termenele-limită şi responsabilităţile pentru elaborarea şi prezentarea cadrului macroeconomic sunt stabilite în calendarul privind elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins în capitolul III.

4.4. Politica bugetar-fiscală

113. Politica bugetar-fiscală cuprinde:

1) obiectivele politicii în domeniul veniturilor;

2) obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor;

3) obiectivele politicii în domeniul datoriei de stat;

4) analiza riscurilor bugetar-fiscale;

5) raportul de evaluare a facilităţilor fiscale şi vamale.

114. Politica bugetar-fiscală se elaborează având la bază:

1) regulile privind politica bugetar-fiscală prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 şi cuprinse în capitolul II;

2) obiectivele de politici în domeniul bugetar-fiscal, asumate în cadrul documentelor de planificare strategică de nivel naţional, precum şi propunerile înaintate de părţile interesate;

3) analiza performanţelor privind executarea bugetului (la venituri, cheltuieli, surse de finanţare) în ultimii doi ani (în caz de necesitate şirul dinamic poate fi extins);

4) analiza unor aspecte specifice vizând managementul bugetului şi propunerile de îmbunătăţire.

115. Aria de cuprindere şi domeniile concrete supuse analizei în contextul CBTM poate varia de la an la an şi se determină anual la etapa iniţială a procesului CBTM. Analizele se elaborează şi se prezintă în forma unor note tehnice, luând în consideraţie cerinţele generale şi structura-cadru cuprinse în Boxa 4.1.

Boxa 4.1. Formatul şi structura notei tehnice

4.4.1. Politica în domeniul veniturilor

116. Politica în domeniul veniturilor, de rând cu prognoza indicatorilor macroeconomici, stă la baza estimării cadrului general de resurse ale BPN.

117. Politica în domeniul veniturilor se elaborează având la bază analiza tendinţelor şi performanţelor recente ca urmare a implementării politicii fiscale şi vamale şi a politicii de administrare fiscală şi vamală pentru ultimii doi ani (în caz de necesitate şirul poate fi extins) şi cuprinde:

1) obiectivele politicii fiscale şi vamale şi obiectivele politicii de administrare fiscală şi vamală pe termen mediu, inclusiv modificările preconizate ale impozitelor şi taxelor, a contribuţiilor obligatorii de asigurări sociale de stat şi a primelor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi impactul bugetar, economic şi social al acestora;

2) modificările cadrului normativ ce reglementează veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare.

4.4.2. Politica în domeniul cheltuielilor

118. Politica în domeniul cheltuielilor determină modul de gestionare şi de repartizare a resurselor bugetare disponibile pentru programele de cheltuieli publice şi stabileşte priorităţile de politici pentru alocarea resurselor pe termen mediu.

119. La elaborarea politicii în domeniul cheltuielilor, Ministerul Finanţelor se bazează pe:

1) obiectivele şi priorităţile de politici prevăzute în Strategia Naţională de Dezvoltare, Planul naţional de dezvoltare, Programul de activitate a Guvernului, Strategiile şi Programele sectoriale naţionale şi alte documente de planificare strategică de nivel naţional;

2) obiectivele şi priorităţile de politici sectoriale, cuprinse în strategiile sectoriale de cheltuieli prezentate de către APC de specialitate;

3) analizele şi studiile privind eficienţa şi eficacitatea programelor existente de cheltuieli şi măsurile preconizate privind restructurarea programelor de cheltuieli;

4) obiective şi măsuri pentru consolidarea managementului cheltuielilor publice.

120. Politica în domeniul cheltuielilor abordează aspecte sectoriale şi intersectoriale de cheltuieli, cuprinzând atât cheltuielile recurente, cât şi cheltuielile pentru investiţii capitale.

Strategiile sectoriale de cheltuieli

121. Strategiile sectoriale de cheltuieli stabilesc obiectivele şi priorităţile de politică sectorială şi analizează implicaţiile acestora asupra alocării resurselor pe programe de cheltuieli în cadrul sectorului în perspectiva pe termen mediu. Prin strategiile sectoriale de cheltuieli se asigură corelarea priorităţilor de politici cu volumul resurselor bugetare prognozate/planificate la nivel de sector.

122. Strategiile sectoriale de cheltuieli se elaborează/se actualizează anual în contextul elaborării CBTM şi servesc drept suport la determinarea limitelor de cheltuieli cuprinse în CBTM, iar ulterior la fundamentarea şi argumentarea propunerilor bugetare anuale.

123. Metodologia privind modul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli se cuprinde în capitolul VI.

4.4.3. Politica în domeniul datoriei de stat

124. Obiectivul fundamental al managementului datoriei de stat pe termen mediu constituie asigurarea necesităţilor de finanţare ale bugetului de stat la nivel acceptabil de cheltuieli pe termen mediu şi lung în condiţiile limitării riscurilor implicate.

125. La elaborarea politicii în domeniul datoriei de stat, Ministerul Finanţelor se bazează pe:

1) analiza contextului macroeconomic curent şi a evoluţiilor pe termen mediu a indicatorilor macroeconomici şi a indicatorilor bugetului de stat;

2) structura portofoliului datoriei de stat curente şi prognozele pe termen mediu;

3) analiza instrumentelor datoriei de stat;

4) evaluarea şi gestionarea prudentă a riscurilor asociate portofoliului datoriei de stat.

126. Concomitent cu actualizarea prognozelor CBTM, Ministerul Finanţelor, în consultare cu BNM şi alte instituţii interesate, elaborează/actualizează anual Programul "Managementul datoriei de stat pe termen mediu" care se aprobă prin hotărâre de Guvern. Programul dat cuprinde descrierea structurii portofoliului datoriei de stat, strategiile alternative de asigurare a necesităţilor de finanţare ale bugetului de stat pe termen mediu, cu identificarea factorilor de cost şi de risc aferenţi.

4.4.4. Analiza riscurilor bugetar-fiscale

127. Politica bugetar-fiscală cuprinde analiza riscurilor bugetar-fiscale, care reprezintă factorii ce pot determina devierea rezultatelor bugetar-fiscale de la aşteptări sau previziuni iniţiale. Analiza sistematică trebuie să fie cât mai cuprinzătoare, iar riscurile, în măsura posibilităţilor, trebuie cuantificate. De asemenea, analiza riscurilor urmează să fie însoţită şi de recomandări în privinţa mitigării acestor riscuri.

128. Analiza riscurilor bugetar-fiscale, de regulă, include:

1) Riscuri bugetar-fiscale explicite, după cum urmează:

a) potenţiale riscuri, asociate prognozelor macroeconomice (tendinţe şi evoluţii recente ale PIB nominal şi a ritmului de creştere reală a PIB, precum şi prognoza PIB pe termen mediu) – devierea prognozelor PIB comparativ cu realizarea acestuia şi explicaţiile care au stat la baza acestor devieri;

b) potenţiale riscuri, asociate estimărilor veniturilor bugetare (tendinţe şi evoluţii recente ale veniturilor, precum şi prognoza veniturilor pe termen mediu) – devierea prognozelor veniturilor bugetare comparativ cu executarea acestora şi cauzele posibile ale acestor devieri;

c) potenţiale riscuri, asociate estimărilor cheltuielilor bugetare (tendinţe şi evoluţii recente ale cheltuielilor, precum şi prognoza cheltuielilor pe termen mediu) – devierea prognozelor cheltuielilor bugetare comparativ cu executarea acestora şi explicaţiile care au stat la baza acestor devieri;

d) potenţiale riscuri, asociate managementului datoriei de stat (tendinţe şi evoluţii recente ale soldului datoriei de stat, precum şi prognoza soldului datoriei de stat şi a garanţiilor de stat pe termen mediu) – devierea prognozelor soldului datoriei de stat comparativ cu executarea acestuia şi explicaţiile care au stat la baza acestor devieri.

2) Riscuri bugetar-fiscale implicite, după cum urmează:

a) potenţiale riscuri, asociate bugetelor locale: prognoza transferurilor către APL (tendinţe şi evoluţii recente ale transferurilor, precum şi prognoza transferurilor pe termen mediu), evoluţia arieratelor la cheltuieli ale APL, recreditarea şi garanţiile acordate de la bugetul de stat APL, riscuri asociate întreprinderilor municipale – devierea prognozelor transferurilor către APL comparativ cu executarea acestora;

b) potenţiale riscuri, asociate întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat – situaţia financiară a entităţilor economice cu capital de stat, analiza principalilor indicatori financiari aferenţi activităţii unor întreprinderi de stat/societăţi comerciale, plăţi bugetare aferente întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale, soldul datoriei aferente împrumuturilor recreditate din surse interne şi/sau externe şi acordate sub garanţie de stat, întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale;

c) potenţiale riscuri, asociate sectorului financiar (tendinţe şi evoluţii recente, precum şi prognoze bugetare pe termen mediu);

d) garanţiile de stat emise şi plăţile ce ar putea fi efectuate de către Ministerul Finanţelor, în calitate de garant - prognoza soldului garanţiilor de stat şi a plăţilor contingente aferente;

e) potenţiale riscuri, asociate parteneriatului public-privat (PPP), la nivel central şi local;

f) alte potenţiale riscuri (fondurile de urgenţă ale Guvernului, titluri executorii etc.).

4.4.5. Raportul de evaluare a facilităţilor fiscale şi vamale

129. În scopul raportării facilităţilor fiscale şi vamale, anual se efectuează o analiză care constă în estimarea veniturilor bugetare ratate ca urmare a tratamentelor preferenţiale. Inventarierea regulată a facilităţilor fiscale şi vamale, estimarea veniturilor ratate din cauza acestora, monitorizarea implementării lor şi evaluarea ex-post a rentabilităţii acestora creează oportunităţi pentru identificarea opţiunilor viitoare de creştere a veniturilor. În mod alternativ, o asemenea inventariere are drept scop promovarea iniţiativelor viitoare de extindere a bazei fiscale, cu o ajustare în direcţia revizuirii sau reducerii cotei de impozitare. Analiza cost-beneficiu, ca abordare pragmatică a evaluării facilităţilor fiscale şi vamale, ca parte componentă a exerciţiului de ajustare a politicilor fiscale şi vamale este menită să îmbunătăţească elaborarea politicilor publice şi, ca rezultat, întreg procesul bugetar, fiind parte componentă a CBTM şi a documentaţiei bugetare.

Raportul de evaluare a facilităţilor fiscale şi vamale se publică anual pe pagina web oficială a Ministerului Finanţelor.

4.4.6. Termene şi responsabilităţi

130. Politica bugetar-fiscală se elaborează de către Ministerul Finanţelor într-un cadru transparent şi participativ.

131. Obiectivele politicii în domeniul veniturilor, în special obiectivele politicii fiscale şi vamale şi ale politicii de administrare fiscală şi vamală, şi implicaţiile acestora asupra bugetului, se supun consultării în cadrul grupului de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul resurselor. Suplimentar, acestea se plasează pe pagina web oficială a MF.

132. Obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor şi priorităţile de cheltuieli se stabilesc în consultare cu grupul de lucru responsabil pentru politica şi priorităţile cheltuielilor publice.

133. Strategiile sectoriale de cheltuieli se elaborează de către APC de specialitate şi se supun consultării în cadrul grupurilor sectoriale de lucru. Versiunea finală a strategiei sectoriale de cheltuieli, coordonată cu toate autorităţile bugetare implicate şi actualizată în corespundere cu limita de cheltuieli prevăzută în CBTM, se aprobă de APC de specialitate şi se publică pe pagina web oficială a acesteia.

134. După consultare în cadrul grupurilor de lucru corespunzătoare, obiectivele politicii fiscale şi vamale, obiectivele politicii de administrare fiscală şi vamală, obiectivele politicii în domeniul cheltuielilor, inclusiv priorităţile de cheltuieli pe termen mediu, se prezintă spre examinare şi aprobare grupului de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul resurselor.

135. Termenele-limită şi responsabilităţile pentru elaborarea şi prezentarea politicii bugetar-fiscale sunt stabilite în calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins în capitolul III.

4.5. Cadrul macrobugetar

4.5.1. Structura cadrului general de resurse

136. Prognoza cadrului general de resurse al BPN pe termen mediu prezintă prognoza veniturilor şi surselor de finanţare a soldului bugetar în scopul planificării programelor de cheltuieli publice.

137. Modul de formare a cadrului general de resurse şi cheltuieli se reflectă schematic în figura 4.4.

Figura 4.4. Formarea cadrului general de resurse şi cheltuieli

138. Ca structură, cadrul macrobugetar cuprinde următoarele elemente principale:

1) prognoza veniturilor BPN şi a componentelor acestuia;

2) prognoza cheltuielilor BPN şi a componentelor acestuia, inclusiv prognoza cheltuielilor de personal;

3) soldul BPN şi al componentelor acestuia şi prognoza surselor de finanţare.

139. În rezultatul estimărilor cadrului general de resurse şi a liniei de bază se estimează spaţiul fiscal. Spaţiul fiscal reprezintă diferenţa între deficitul calculat conform regulilor fiscale şi cel calculat în baza veniturilor şi cheltuielilor de bază.

În caz că acesta este pozitiv, poate fi distribuit pentru finanţarea unor politici/angajamente noi. În caz că acesta este negativ, se propun reduceri de cheltuieli şi/sau majorări de venituri, astfel ca regula fiscală de bază să fie respectată. Se admite şi realocarea resurselor în scopul creării spaţiului fiscal pentru includerea iniţiativelor noi de politici publice.

140. Pentru alocarea spaţiului fiscal pentru politici/angajamente noi nu există o singură metodologie sau regulă prestabilită, însă în practică acesta are loc prin combinaţia a două căi:

1) alocarea resurselor conform priorităţilor stabilite ale politicilor propuse;

2) alocarea resurselor prin majorarea nivelului general de finanţare a programelor.

4.5.2. Prognoza veniturilor

141. Veniturile bugetare se formează din:

1) impozite şi taxe;

2) contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări obligatorii de asistenţă medicală;

3) granturi pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din surse externe;

4) alte venituri prevăzute de legislaţie.

142. Tipurile şi cotele impozitelor, taxelor şi altor venituri bugetare, modul de administrare a acestora, precum şi delimitarea veniturilor între componentele bugetului public naţional sunt stabilite şi reglementate de Codul Fiscal şi de alte acte normative.

143. Prognoza veniturilor BPN şi a componentelor acestuia se elaborează având la bază:

1) prognoza indicatorilor macroeconomici;

2) analiza tendinţelor recente ale veniturilor (cel puţin pentru ultimii doi ani) şi a principalilor factori care le influenţează;

3) veniturile aprobate pentru anul bugetar curent şi analiza executării scontate a acestora până la finele anului;

4) obiectivele politicii fiscale şi vamale, precum şi obiectivele politicii de administrare fiscală şi vamală;

5) estimările privind granturile pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din surse externe.

144. La estimarea veniturilor bugetare pot fi aplicate diferite metode, în funcţie de tipul veniturilor şi de relaţia acestora cu diferiţi indicatori macroeconomici. Boxa 4.2 prezintă metodele cele mai frecvent utilizate pentru prognoza veniturilor bugetare. Prognoza generală a veniturilor se bazează în prezent, în principal, pe o combinaţie a raţionamentului profesional şi a cotei efective. Pentru careva tipuri de venituri se utilizează metoda trendului şi a autocorelaţiei, în timp ce pentru alte tipuri de venituri se foloseşte metoda elasticităţii. În paragrafele de mai jos se analizează, pe scurt, metodele utilizate în prezent pentru unele tipuri de venituri. Unele metode descrise în Boxa 4.2 sunt prezentate explicit în anexele 1-3 la prezentul Set.

Boxa 4.2. Metodele utilizate la prognozarea veniturilor

Impozitul pe venitul persoanelor juridice

145. Oricare dintre metodele prevăzute la Boxa 4.2 poate fi aplicată în prognozarea acestui tip de impozit, deşi acumulările date au caracter variabil, pe seama modificărilor sistemului de impozitare care au avut loc în ultimii ani, în cazul acestui tip de impozit. Metoda opiniei de expert, de asemenea, poate fi acceptată în combinaţie cu alte metode de prognoză.

146. Creşterea prognozată a PIB nominal reprezintă o bază pentru estimarea impozitului pe venitul persoanelor juridice, deoarece există o legătură directă între veniturile agenţilor economici şi modificarea PIB nominal.

147. Schimbarea cotelor de impozitare (dacă există) şi impactul corespunzător asupra veniturilor vizate este calculat separat, pentru a include impactul acestor schimbări în estimarea finală a veniturilor bugetare. Impactul se estimează prin înmulţirea încasărilor din acest impozit cu modificarea procentuală a cotei impozitului.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice, primele de asigurări obligatorii de asistenţă medicală şi contribuţiile de asigurări sociale de stat

148. Impozitul pe venitul persoanelor fizice se prognozează în mod similar celui pe venitul persoanelor juridice. Diferenţa este în baza de calcul pentru impozitul pe venit al persoanelor fizice, care este prezentată de modificarea fondului de remunerare a muncii şi/sau câştigul salarial mediu lunar pe economie.

149. La prognoza primelor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală şi a contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, de asemenea, ca bază este utilizată evoluţia fondului de salarizare şi/sau salariul mediu lunar pe economie.

150. Schimbarea cotelor de impozitare (dacă există) şi impactul corespunzător asupra veniturilor respective sunt calculate separat pentru a include impactul acestor modificări în valoarea finală estimată a veniturilor.

Taxa pe valoarea adăugată

151. Prognoza pentru TVA poate fi efectuată în baza oricărei metode prevăzută la Boxa 4.2 în combinaţia acestora.

152. Previziunile privind încasările TVA se estimează separat pentru TVA la mărfurile produse pe teritoriul republicii, TVA la mărfurile importate şi pentru restituirea TVA.

153. Consumul reprezintă baza economică pentru estimarea veniturilor din TVA produse pe teritoriul republicii. Se presupune că, există o relaţie direct proporţională între evoluţia colectării TVA ca urmare a modificării consumului.

154. Veniturile încasate din TVA la mărfurile importate se estimează în funcţie de creşterea valorii importurilor de mărfuri, exprimate în dolari SUA şi fluctuaţia cursului de schimb al monedei naţionale.

155. Impactul în urma modificării cotei de impozitare (dacă există) este calculat separat, pentru a fi inclus în estimarea finală a veniturilor.

156. La prognozarea restituirilor TVA pot fi utilizate metodele trendurilor sau a cotei efective, PIB-ul nominal servind ca bază de referinţă. Un exemplu de prognoza a TVA se prezintă în anexa nr.2 la prezentul Set.

Accizele

157. Accizele se calculează separat pentru mărfurile importate şi pentru mărfurile produse pe teritoriul Republicii Moldova. Ca şi în cazul TVA, pentru produsele importate, ca bază de referinţă ne pot servi importul de mărfuri, exprimat în dolari SUA şi fluctuaţia cursului de schimb al monedei naţionale. Pentru prognoza accizelor încasate din mărfurile produse pe teritoriul ţării ca bază economică se ia evoluţia consumului. Totodată, pentru o prognozare mai bună a accizelor, este recomandată efectuarea prognozei pe fiecare tip de acciz în parte (tutun, produse petroliere, alcool etc.).

158. Pentru a prognoza rambursările accizelor, se aplică metoda trendurilor sau metoda cotei efective, iar PIB-ul nominal serveşte drept bază de referinţă.

Taxa asupra comerţului exterior si operaţiunilor externe

159. Veniturile din operaţiunile domeniului comerţului exterior sunt prognozate pe baza creşterii importurilor şi exporturilor de mărfuri, exprimate în dolari SUA şi a impactului fluctuaţiei cursului de schimb al monedei naţionale. Modificarea medie a tarifului vamal se calculează separat, pentru a include impactul asupra veniturilor în estimarea finală.

Impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare

160. La prognozarea impozitului funciar şi a impozitului pe bunurile imobiliare se utilizează metoda trendurilor, ţinând cont de impactul modificărilor planificate ale cotelor de impozitare.

Taxele locale

161. Autorităţile reprezentative şi deliberative pot aplica integral sau parţial taxele locale prevăzute de legislaţie, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale. La calculul taxelor locale se iau în considerare modificările actelor normative şi cotele specifice stabilite de către autorităţile publice locale.

Veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare

162. În conformitate cu Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare includ:

1) venituri de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată;

2) chiria sau darea în arendă a patrimoniului public;

3) donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti intrate legal în posesia autorităţilor/instituţiilor bugetare.

163. Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată efectuate şi/sau prestate de către autorităţile/instituţiile bugetare, precum şi mărimea tarifelor pentru servicii se stabilesc de către Guvern sau, după caz, de către autorităţile reprezentative şi deliberative, în funcţie de bugetul de la care se finanţează autoritatea/instituţia bugetară.

164. Veniturile colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare sunt prognozate prin aplicarea metodei trendurilor sau a metodei opiniei de expert, pe baza evoluţiei indicatorilor din anii precedenţi şi a modificărilor cadrului normativ de reglementare a acestor venituri.

165. Veniturile cu destinaţie, instituite prin acte normative cu caracter special, se direcţionează integral către programele corespunzătoare de cheltuieli. Atunci când se estimează veniturile cu destinaţie specială, se ţine cont de modificările cadrului legal, precum şi de tendinţele de colectare a acestor venituri de către autorităţile/instituţiile bugetare în anii precedenţi.

Alte venituri

166. Alte impozite şi taxe se prognozează în baza metodei trendurilor, în combinare cu metoda opiniei de expert.

167. Granturile externe pentru susţinerea bugetului, precum şi pentru proiecte finanţate din surse externe sunt estimate în conformitate cu acordurile încheiate sau cele care se află în faza de negociere cu partenerii de dezvoltare, ţinând cont de termenele de debursare ale acestora.

168. Prognoza veniturilor BPN şi a componentelor acestuia se prezintă în termeni nominali, ca pondere în PIB şi pondere în veniturile totale, în formatul tabelului 4.2.

Tabelul 4.2.

Prognoza veniturilor BPN şi a componentelor acestuia

(în milioane lei, % din PIB, % din suma totală)

4.5.3. Prognoza cheltuielilor

169. Volumul prognozat al cheltuielilor totale se stabileşte în funcţie de volumul cadrului general de resurse, care include volumul estimat al veniturilor şi al surselor de finanţare.

170. Modul de elaborare a limitelor de cheltuieli pe sectoare şi de repartizare a acestora pe componentele BPN şi pe autorităţile bugetare se reglementează în subcapitolul 4.6.

Cheltuielile de personal⁴

__________________

⁴ Cheltuielile de personal includ cheltuielile pentru remunerarea muncii personalului din sistemul bugetar, precum şi contribuţiile de asigurări sociale de stat şi primele de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Începând cu 01.01.2021, primele de asigurări obligatorii de asistenţă medicală nu se includ în cheltuielile de personal.

171. Cheltuielile de personal constituie o categorie economică principală de cheltuieli recurente cu impact major asupra structurii economice a bugetului şi necesită a fi supus unui control riguros din partea autorităţilor publice centrale şi locale. Volumul cheltuielilor de personal, în condiţiile cadrului limitat de resurse, influenţează structura şi volumul altor categorii de cheltuieli ale bugetului.

172. Estimarea cheltuielilor de personal se efectuează având la bază:

1) analiza tendinţelor recente privind cheltuielile de personal, inclusiv în raport cu PIB, cheltuielile totale şi cele recurente ale bugetului;

2) analiza privind efectivul de personal şi recomandările privind raţionalizarea şi optimizarea numărului de angajaţi în sectorul bugetar;

3) obiectivele politicii în domeniul remunerării şi angajărilor în sectorul bugetar pe termen mediu.

173. Formatul de prezentare a informaţiei de bază pentru analiza şi prognoza cheltuielilor de personal se cuprinde în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3.

Prognoza cheltuielilor de personal şi angajărilor în sectorul bugetar

4.5.4. Soldul bugetar şi prognoza surselor de finanţare

174. Soldul bugetar se stabileşte în funcţie de necesităţile şi posibilităţile de finanţare a bugetului public naţional, cu respectarea principiilor bugetare şi a regulii politicii bugetar-fiscale, prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 care limitează deficitul bugetului public naţional, excluzând granturile, la 2,5% din produsul intern brut. Totodată, în condiţiile existenţei surselor reale de finanţare a proiectelor de investiţii capitale finanţate din surse externe, se permite depăşirea nivelului-limită al deficitului, cu aplicarea clauzei de derogare de la regula bugetar-fiscală stabilită.

175. Soldul bugetar se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile bugetare, iar exprimate în categorii economice se calculează prin formula:

Sold bugetar = 1–(2+3) = 4+5+9, unde

1 – venituri;

2 – cheltuieli;

3 – active nefinanciare;

4 – active financiare;

5 – datorii;

9 – modificarea soldului de mijloace băneşti.

176. Soldul bugetar poate fi pozitiv sau negativ. Soldul pozitiv reflectă excedent bugetar, iar cel negativ – deficit bugetar.

177. Finanţarea disponibilă pentru acoperirea deficitului bugetar reprezintă volumul total al activelor financiare şi intrărilor din împrumuturi, şi emisiuni de valori mobiliare interne şi externe, din care se deduc resursele necesare pentru rambursarea sumei principale a datoriei.

178. Prognoza surselor de finanţare se elaborează având la bază analiza tendinţelor recente privind executarea bugetului în raport cu obiectivele stabilite (în termeni nominali şi ca pondere în PIB), precum şi obiectivele pe termen mediu în domeniul datoriei de stat. În special, volumul surselor de finanţare este influenţat de următorii factori:

1) finanţarea externă sub formă de împrumuturi pentru proiecte finanţate din surse externe şi/sau pentru susţinerea bugetului;

2) finanţarea internă din emisiunea valorilor mobiliare de stat pe piaţa internă;

3) acţiuni şi alte forme de participare în capital, inclusiv vânzarea şi privatizarea patrimoniului public;

4) modificarea soldului mijloacelor băneşti la conturile bugetului, acumulate pe parcursul anilor precedenţi.

179. Estimările privind datoria de stat şi garanţiile de stat, precum şi prognoza surselor de finanţare se prezintă în termeni nominali şi ca % din PIB în formatul tabelului 4.4.

Tabelul 4.4.

Datoria de stat şi prognoza surselor de finanţare (în milioane lei, % din PIB)

4.5.5. Formatul de prezentare al cadrului macrobugetar

180. Cadrul macrobugetar reprezintă o sinteză a indicatorilor principali ai componentelor BPN. Sinteza indicatorilor BPN şi prognoza pe componentele acestuia se prezintă în formatul tabelului 4.5.

Tabelul 4.5.

Prognoza BPN şi a componentelor acestuia

(în milioane lei, % din PIB, % în total)

181. Indicatorii cadrului macrobugetar ai BPN se exprimă în valoare nominală şi ca pondere în PIB şi reflectă: a) datele realizate pentru doi ani precedenţi, b) volumul aprobat pe anul curent, c) executarea scontată până la finele anului în curs şi d) prognozele pentru următorii trei ani.

182. Formatul de prezentare al cadrului macrobugetar al BPN pe termen mediu se prezintă în tabelul 4.6.

Tabelul 4.6.

Cadrul macrobugetar al BPN (în milioane lei, % din PIB)

183. Formatul de prezentare al cadrului macrobugetar pe bugete componente ale BPN se prezintă în tabelul 4.7.

Tabelul 4.7.

Cadrul macrobugetar pe bugete (în milioane lei, % din PIB)

4.5.6. Termene şi responsabilităţi

184. Responsabilitatea generală pentru elaborarea cadrului macrobugetar îi revine Ministerului Finanţelor. În special, MF este responsabil pentru:

1) elaborarea obiectivelor politicii fiscale şi vamale, politicii de administrare fiscală şi vamală;

2) elaborarea obiectivelor de gestionare a datoriei de statpe termen mediu;

3) analiza implicaţiilor bugetare, fiscale, economice şi sociale, precum şi a riscurilor posibile;

4) elaborarea prognozei veniturilor;

5) elaborarea prognozei surselor de finanţare şi a soldului datoriei de stat.

185. La elaborarea cadrului macrobugetar, Ministerul Finanţelor conlucrează cu alte autorităţi publice interesate:

1) Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, care este responsabil de prezentarea analizei şi prognozei macroeconomice;

2) APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi, respectiv, domeniul sănătăţii, care de comun cu administratorii bugetelor respective, prezintă estimările privind resursele generale şi cheltuielile bugetelor corespunzătoare.

186. Conlucrarea şi consultarea estimărilor cadrului macrobugetarse efectuează în formatul grupului de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul resurselor, cu implicarea diferitor părţi interesate.

187. Prognoza definitivată a cadrului macrobugetar se prezintă spre coordonare şi aprobare Grupului de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul resurselor.

188. Termenele-limită şi responsabilităţile pentru elaborarea cadrului macrobugetar se conţin în calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins la capitolul III.

4.6. Cadrul de cheltuieli

4.6.1. Rolul şi structura limitelor de cheltuieli

189. Limitele de cheltuieli reprezintă estimări ale volumului maxim de resurse, pentru diferite nivele de repartizare. Ca structură, limitele de cheltuieli sectoriale includ două elemente constitutive:

1) linia de bază, care cuprinde costurile pe termen mediu ale politicilor existente şi reflectă volumul resurselor necesare pentru menţinerea performanţei actuale a programelor de cheltuieli în curs de desfăşurare; şi

2) costurile iniţiativelor de politici noi, care reflectă resursele disponibile pentru implementarea iniţiativelor de politici noi.

190. Limitele de cheltuieli se elaborează pentru trei ani consecutivi – limita pentru primul an serveşte ca bază pentru elaborarea bugetelor anuale pe anul bugetar viitor, iar limitele pentru următorii doi ani bugetari au caracter indicativ şi servesc drept bază pentru următorul ciclu de planificare bugetară.

191. Limita generală este stabilită la nivelul agregat pentru fiecare buget şi urmează a fi respectată de fiecare administrator de buget.

192. Având în vedere incertitudinile fireşti în dezvoltarea cheltuielilor pe termen mediu, "limitele" cheltuielilor se recomandă a fi stabilite la un nivel mai mic decât cea mai bună estimare a resurselor disponibile pentru cheltuieli. Această diferenţă de fapt reprezintă "rezervă planificată" sau o "marjă de urgenţă". Funcţia sa este de a absorbi creşterile neprevăzute ale cheltuielilor. Volumul acestei rezerve depinde de structura limitelor. Stabilirea unor limite la un nivel mai agregat va necesita, în general, o rezervă mai mare. Mai mult, deoarece limitele sunt stabilite pentru trei ani, rezerva pentru situaţii neprevăzute pentru al treilea an ar trebui să fie mai mare pentru a ţine cont de o mai mare incertitudine.

Mărimea rezervei depinde şi de eroarea de prognoză care poate fi gestionată fără a recurge la reducerea cheltuielilor. Chiar şi într-un cadru de un singur an pot avea loc riscuri fiscale semnificative, dar care trebuie gestionate în limitele plafoanelor de cheltuieli stabilite.

193. În general, ar putea fi luate în considerare două categorii de rezerve de planificare. Prima se referă la o descreştere de venituri sau creşteri ale cheltuielilor în eventualitatea gestionării unor crize economice. Cealaltă categorie ar fi gestionarea riscului intervenţiei unor evenimente care creează o presiune semnificativă asupra unui anumit sector, astfel că amploarea presiunii ar face nerealistă gestionarea bugetului acestui sector în limita resurselor alocate. Date istorice privind abaterile veniturilor/cheltuielilor realizate faţă de cele prognozate/bugetate pot oferi o estimare a abaterii medii care poate servi ca bază pentru stabilirea mărimii rezervei.

194. În cadrul limitei generale de cheltuieli, Ministerul Finanţelor poate prevedea o rezervă planificată (nealocată) (de regulă 2-3%) din totalul cheltuielilor. Distribuirea acestei limite se efectuează în cadrul exerciţiului de elaborare a bugetului anual şi poate fi utilizată în scopurile în care a fost prevăzută iniţial şi/sau în alte scopuri care apar în urma prezentării propunerilor de buget, în rezultatul modificării, de exemplu, a prognozei indicatorilor macroeconomici sau a unor situaţii excepţionale care au apărut în intervalul de timp de până la elaborarea bugetului. O astfel de rezervă planificată poate fi creată şi în cazul unor reforme majore, costurile şi distribuirile cărora nu sunt definitivate la etapa de elaborare a CBTM.

195. În funcţie de etapa procesului bugetar, limitele de cheltuieli sectoriale se disting în:

1) limite preliminare – se elaborează la etapa iniţială a ciclului bugetar anual (ianuarie-februarie) doar la nivel de sector şi servesc drept bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli.

2) limite actualizate – se elaborează la etapa de definitivare a CBTM (martie-aprilie) ca urmare a actualizării cadrului macrobugetar şi a cadrului de politici.

196. Procesul de elaborare a limitelor în procesul de elaborare a bugetului este orientat de sus-în-jos prin repartizare.

197. Repartizarea limitelor de cheltuieli, în funcţie de etapa procesului bugetar, se produce: (a) pe sectoare, (b) pe bugetele componente ale BPN, inclusiv transferurile interbugetare şi (c) pentru bugetul de stat - pe autorităţile bugetare, incluzând, în caz de necesitate, limite pe anumite categorii economice de cheltuieli, dacă acestea sunt de interes strategic şi necesită a fi asigurat controlul lor.

198. Din punct de vedere economic, atât limitele preliminare de cheltuieli, cât şi cele actualizate reflectă distinct cheltuielile recurente şi cheltuielile pentru investiţii capitale.

199. Categoriile limitelor de cheltuieli şi schema dezagregării acestora se prezintă în figura 4.5.

Figura 4.5. Repartizarea limitelor de cheltuieli

4.6.2. Etapele de elaborare a limitelor de cheltuieli

200. Procesul de determinare a limitelor de cheltuieli se efectuează în următoarele etape:

1) determinarea liniei de bază pentru fiecare sector;

2) determinarea volumului de resurse pentru politici noi;

3) identificarea priorităţilor de cheltuieli;

4) stabilirea limitelor de cheltuieli pe sectoare;

5) repartizarea limitelor sectoriale de cheltuieli pe tipuri de bugete şi stabilirea transferurilor interbugetare;

6) distribuirea limitelor de resurse şi de cheltuieli de la bugetul de stat pe autorităţile bugetare; şi

7) aprobarea limitelor de către Guvern.

201. O precondiţie pentru determinarea limitelor de cheltuieli este estimarea cadrului general de resurse pe termen mediu, în conformitate cu procedura descrisă în subcapitolul 4.5.

Etapa 1: Estimarea liniei de bază

202. Linia de bază reflectă volumul resurselor necesare pentru implementarea politicilor deja asumate în cadrul programelor de cheltuieli recurente, precum şi a proiectelor de investiţii capitale în curs de desfăşurare. Linia de bază se estimează pe fiecare sector în parte. Volumul total al liniei de bază a bugetului este egal cu suma liniilor de bază determinate pentru fiecare sector în parte.

203. Metodologia de estimare a liniei de bază se reglementează în secţiunea 4.6.3 şi în capitolul V.

Etapa 2: Determinarea volumului de resurse pentru politici noi

204. La această etapă are loc coordonarea cadrului general de resurse cu linia de bază. Volumul total de resurse disponibile pentru implementarea noilor politici şi a proiectelor noi de investiţii capitale se determină prin deducerea din cadrul general de resurse a volumului total al liniei de bază pentru toate sectoarele, determinat la etapa 1.

205. În rezultatul coordonării cadrului de resurse cu linia de bază, pot fi distinse următoarele situaţii:

1) linia de bază este mai mică decât cadrul general de resurse, ceea ce înseamnă că toate programele existente au acoperire financiară integrală şi există un volum de resurse suplimentare pentru priorităţi de politici noi;

2) linia de bază este mai mare decât cadrul general de resurse – aceasta înseamnă că resursele disponibile nu pot acoperi integral toate programele şi angajamentele existente şi implică reducerea sau suspendarea unor cheltuieli mai puţin prioritare pentru perioada de prognoză. Procedura de reducere a liniei de bază se reglementează la secţiunea 4.6.3.

Etapa 3: Identificarea priorităţilor de cheltuieli

206. La această etapă se analizează costurile programelor existente şi a iniţiativelor de politici noi pentru fiecare sector şi se identifică priorităţile de cheltuieli pentru distribuirea resurselor suplimentare disponibile pe sectoare.

207. Drept bază pentru analiza şi selectarea priorităţilor servesc proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli, analizele cheltuielilor intersectoriale (salarizarea în sistemul bugetar, cheltuieli pentru investiţii capitale) şi alte analize şi informaţii relevante.

Etapa 4: Determinarea limitelor de cheltuieli pe sectoare

208. Limitele de cheltuieli pe sectoare se determină prin însumarea liniei de bază pentru fiecare sector cu volumul resurselor suplimentare distribuite între sectoare conform priorităţilor identificate la etapa 3. În cazul în care linia de bază depăşeşte cadrul disponibil de resurse, la stabilirea limitelor actualizate de cheltuieli se va aplica procedura de reducere a liniei de bază.

209. Limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare se divizează pe resurse generale şi resurse colectate.

Etapa 5: Repartizarea limitelor de cheltuieli pe componentele BPN şi estimarea relaţiilor interbugetare

210. Această etapă se aplică doar în cazul limitelor actualizate de cheltuieli şi constă în repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe componentele BPN. Pentru această se analizează implicaţiile asupra componentelor BPN şi se estimează relaţiile interbugetare.

Etapa 6: Repartizarea limitelor de resurse şi cheltuieli de la bugetul de stat pe autorităţi bugetare

211. La această etapă, limitele sectoriale actualizate de resurse şi cheltuieli de la bugetul de stat se repartizează pe autorităţi publice centrale, incluzând şi volumele de resurse colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare.

Etapa 7: Aprobarea limitelor de cheltuieli

212. Limitele actualizate de cheltuieli, dezagregate conform procedurilor descrise la etapa 6 se aprobă de către Guvern ca parte a CBTM. După aprobarea CBTM, aceste limite reprezintă volume de resurse şi cheltuieli bugetare maxime, în baza cărora autoritatea bugetară şi APL îşi elaborează propunerile bugetare detaliate.

4.6.3. Limitele preliminare de cheltuieli

213. În conformitate cu calendarul bugetar, Ministerul Finanţelor elaborează şi emite către APC de specialitate limitele preliminare de cheltuieli, corelate cu cadrul preliminar de resurse.

214. La etapa stabilirii limitelor preliminare de cheltuieli se estimează doar linia de bază pentru fiecare sector în parte, cuprinzând linia de bază pentru cheltuieli recurente şi cheltuieli pentru investiţii capitale.

215. Formatul de estimare a limitei de cheltuieli (preliminare şi actualizate) pe sectoare se prezintă în tabelul 4.8.

Tabelul 4.8.

Format pentru estimarea limitelor de cheltuieli pe sectoare, mii lei

216. Drept bază pentru estimarea liniei de bază reprezintă bugetul adoptat pentru anul curent (indicatorul 1) care se completează cu angajamentele aprobate în cadrul CBTM din anii precedenţi (indicatorul 2), precum şi ţinând cont de influenţa unor factori de natură tehnică cum sunt inflaţia, evoluţiile demografice etc. (indicatorul 3).

217. Linia de bază (indicatorul 4) se estimează iniţial de către Ministerul Finanţelor, după care, se solicită confirmarea sau ajustarea acesteia de către APC de specialitate cu prezentarea argumentărilor şi justificărilor necesare.

218. Linia de bază pentru BASS şi FAOAM se estimează de către Ministerul Finanţelor în colaborare cu CNAS şi CNAM.

219. Dacă volumul total estimat al liniei de bază depăşeşte cadrul disponibil de resurse, se aplică următoarele proceduri:

1) Ministerul Finanţelor analizează şi ajustează linia de bază prin reduceri proporţionale sau, după caz, identifică anumite programe (domenii) de cheltuieli publice pentru potenţiale reduceri;

2) Ministerul Finanţelor informează APC de specialitate despre reducerea liniilor de bază sectoriale şi solicită implicarea acestora la validarea liniei de bază pe sectoare;

3) APC de specialitate sunt obligate, în comun cu alte autorităţi publice care fac parte din sectorul respectiv, în procesul elaborării strategiilor sectoriale de cheltuieli să analizeze programele sectoriale şi angajamentele existente de cheltuieli şi să aleagă una din două opţiuni:

a) confirmă ajustările la linia de bază propuse de Ministerul Finanţelor, sau

b) identifică alte domenii pasibile pentru optimizarea cheltuielilor şi înaintează propuneri concrete de diminuare a liniei de bază sectoriale.

220. Propunerile de ajustare, după caz, a liniei de bază (indicatorul 4), precum şi propunerile vizând economiile din eficientizare (indicatorul 5) şi priorităţile de politici noi (indicatorul 6), prezentate de către APC de specialitate în cadrul proiectelor strategiilor sectoriale de cheltuieli se examinează de către Ministerul Finanţelor în procesul actualizării limitelor de cheltuieli, conform procedurilor descrise la secţiunea 4.6.4.

4.6.4. Limitele actualizate de cheltuieli

221. Limitele preliminare de cheltuieli se supun actualizării de către Ministerul Finanţelor având la bază:

1) prognoza actualizată a cadrului macrobugetar;

2) propunerile de ajustare a liniei de bază (indicatorii 2-4);

3) propunerile privind măsurile de eficientizare a utilizării resurselor existente şi de formare a economiilor (indicatorul 5); şi

4) priorităţile de politici noi la nivel de sector şi propunerile de cheltuieli (indicatorul 6).

222. Pentru determinarea limitelor actualizate de cheltuieli, Ministerul Finanţelor examinează propunerile APC de specialitate şi analizează implicaţiile financiare ale acestora în raport cu cadrul disponibil de resurse, luând în considerare şi estimările de venituri colectate.

223. Măsurile de politici noi nu neapărat implică alocarea resurselor suplimentare. De aceea, la elaborarea propunerilor de cheltuieli în contextul CBTM, autorităţile bugetare sunt obligate să propună opţiuni de redistribuire a resurselor existente între programe/subprograme în corespundere cu priorităţile stabilite, precum şi de acoperire a costurilor politicilor noi din contul resurselor eliberate ca urmare a măsurilor de eficientizare şi de îmbunătăţire a managementului programelor existente şi doar după aceasta se abordează alocarea resurselor insuficiente. Conceptul abordării măsurilor de eficientizare se conţine în Boxa 4.3.

Boxa 4.3. Economiile de la utilizarea mai eficientă a resurselor

224. Politicile noi propuse în contextul CBTM necesită a fi supuse în prealabil analizei impactului acestora după mai multe dimensiuni. În acest scop, atât autorităţile bugetare, cât şi Ministerul Finanţelor consultă Ghidul metodologic pentru evaluarea ex-ante a impactului politicilor publice, aprobat prin Ordinul Secretarului General al Guvernului nr.89 din 20.12.2022⁵.

__________________

⁵ https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/ghid_ex-ante_final_pentru_aprobare_30112022.pdf

225. Propunerile de cheltuieli prezentate în contextul CBTM se supun unui proces de prioritizare în baza unor criterii determinate în Boxa 4.4.

Boxa 4.4. Criterii de prioritizare

226. După generalizarea propunerilor cu privire la priorităţile de cheltuieli, Ministerul Finanţelor organizează consultări asupra acestora în cadrul grupului de lucru responsabil de politicile şi priorităţile cheltuielilor publice în scopul luării deciziilor privind acceptarea propunerilor.

227. În urma consultărilor în cadrul grupului de lucru responsabil de politicile şi priorităţile cheltuielilor publice şi luării deciziilor privind propunerile acceptate, Ministerul Finanţelor, în comun cu APC de specialitate, actualizează limitele de cheltuieli pe sectoare.

4.6.5. Repartizarea limitelor actualizate de cheltuieli

228. Limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare se comunică APC de specialitate, responsabile de elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, care asigură repartizarea limitelor pe componentele BPN şi, ulterior, repartizează limitele bugetului de stat pe autorităţile bugetare, care gestionează resurse în cadrul sectorului respectiv.

229. Pentru repartizarea limitelor de cheltuieli pe componentele BPN, APC de specialitate conlucrează cu alte autorităţi bugetare, care gestionează resurse în sectorul respectiv, analizând propunerile de politici şi estimările de cheltuieli sectoriale sub aspectul competenţelor în prestarea serviciilor publice, delimitate prin lege pe nivele ale administraţiei publice: central şi local, iar în cadrul nivelului central – în funcţie de delimitarea prin lege a competenţelor între BS, BASS şi FAOAM.

230. În cadrul acestui exerciţiu, de asemenea, se identifică şi se estimează toate categoriile de transferuri între bugetele componente ale BPN şi se agrează cu părţile interesate în contextul cadrului macrobugetar.

231. Particularităţile specifice privind estimarea relaţiilor interbugetare se reglementează la subcapitolul 4.8.

232. Formatul de prezentare a limitelor sectoriale de cheltuieli repartizate pe componentele BPN se conţine în tabelul 4.9.

Tabelul 4.9.

Repartizarea limitelor de cheltuieli pe bugete, mii lei

233. După repartizarea pe componentele BPN, limitele sectoriale ale bugetului de stat se detaliază pe autorităţi bugetare, care gestionează resurse în cadrul sectorului respectiv. De rând cu repartizarea cheltuielilor se distribuie pe autorităţi bugetare şi resursele generale şi colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare, inclusiv resursele aferente proiectelor finanţate din surse externe.

234. Formatul de prezentare a limitelor de resurse şi cheltuieli repartizate pe autorităţile bugetare se prezintă în tabelul 4.10.

Tabelul 4.10.

Limitele de resurse şi cheltuieli

ale bugetului de stat pe autorităţi bugetare, mii lei

235. Pentru a asigura repartizarea limitelor, APC de specialitate este în drept să decidă asupra formei şi modului de conlucrare cu alte autorităţi publice interesate, inclusiv cu autorităţile publice locale. În cazul în care există necesitatea în informaţie care depăşeşte aria sa de competenţă, APC de specialitate solicită furnizarea informaţiei respective de către alte autorităţi.

236. Pentru sectoarele sau autorităţile bugetare care nu fac parte a strategiilor sectoriale de cheltuieli, estimarea şi repartizarea limitelor de resurse şi cheltuieli se efectuează de către Ministerul Finanţelor.

4.6.6. Termene şi responsabilităţi

237. În procesul de estimare a cadrului de cheltuieli, Ministerul Finanţelor este responsabil pentru:

1) estimarea şi actualizarea liniei de bază;

2) emiterea limitelor preliminare de cheltuieli;

3) examinarea propunerilor autorităţilor bugetare cu privire la ajustarea liniei de bază sau iniţiativele de politici noi;

4) organizarea consultărilor în cadrul grupului de lucru responsabil de politica şi priorităţile de cheltuieli publice;

5) actualizarea cadrului general de resurse şi a limitelor sectoriale de cheltuieli;

6) coordonarea şi acordarea asistenţei metodologice necesare APC de specialitate în procesul de repartizare a limitelor de cheltuieli pe componentele BPN şi pe autorităţi bugetare.

238. APC de specialitate, în consultare cu grupurile sectoriale de lucru, sunt responsabile pentru elaborarea şi prezentarea proiectelor strategiilor sectoriale de cheltuieli. În special, APC de specialitate sunt responsabile pentru:

1) examinarea şi confirmarea sau înaintarea propunerilor de ajustare, după caz, a liniei de bază;

2) identificarea rezervelor şi prezentarea propunerilor de eficientizare a costului programelor existente şi justificarea costurilor politicilor noi;

3) înaintarea propunerilor şi organizarea consultărilor în cadrul grupului sectorial de lucru şi întocmirea proceselor-verbale;

4) ajustarea strategiei sectoriale de cheltuieli în corespundere cu limita actualizată de cheltuieli cu aplicarea criteriilor de prioritizare a propunerilor de cheltuieli;

5) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe, pe componentele BPN şi pe autorităţi bugetare, finanţate de la bugetul de stat, în cadrul sectorului respectiv.

239. Cancelaria de Stat este implicată în acest exerciţiu prin intermediul reprezentanţilor în cadrul grupurilor de lucru, având rolul de a asigura corelarea priorităţilor sectoriale de cheltuieli cu priorităţile de politici stabilite la nivel naţional.

240. Guvernul aprobă limitele actualizate de cheltuieli ca parte a CBTM.

241. Termenele-limită şi responsabilităţile în procesul de determinare a limitelor de cheltuieli se conţin în calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins la capitolul III.

4.7. Particularităţi specifice planificării cheltuielilor pentru investiţii capitale

242. Prezentul capitol se referă la proiecte de investiţii capitale care se includ în anexă la legea bugetară anuală.

243. Planificarea bugetară pe termen mediu implică o abordare integrată a cheltuielilor, incluzând atât cheltuielile recurente, cât şi cheltuielile pentru investiţii capitale. Cheltuielile pentru investiţii capitale finanţate de la buget se planifică, se execută şi se raportează ca parte integrantă a bugetului respectiv, cu respectarea procedurilor bugetare stabilite de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.

244. Etapele ciclului proiectului de investiţii capitale se prezintă în figura 4.6. Primele patru etape reprezintă faza de pregătire şi aprobare a proiectului, iar ultimele două etape constituie faza de implementare a proiectului.

Figura 4.6. Etapele proiectului de investiţii capitale publice

245. Particularităţile specifice ale ciclului proiectului de investiţii capitale (pregătirea, aprobarea şi implementarea) necesită proceduri speciale pentru planificarea şi managementul proiectelor investiţionale. Principiile şi procedurile privind formarea şi administrarea proiectelor de investiţii capitale, precum şi responsabilităţile de gestionare a acestora se reglementează de către Guvern (Hotărârea Guvernului nr.684/2022).

Proceduri de prognozare/planificare a cheltuielilor pentru investiţii capitale

246. Planificarea cheltuielilor pentru investiţii capitale în contextul CBTM implică un set de activităţi.

247. Stabilirea limitei generale pentru cheltuielile de investiţii capitale. În baza cadrului general estimat de resurse, analizei coraportului între cheltuielile recurente şi cheltuielile pentru investiţii capitale şi obiectivele politicii de cheltuieli pe termen mediu, Ministerul Finanţelor determină nivelul potenţial al cheltuielilor bugetare ce urmează a fi direcţionate pentru cheltuielile de investiţii capitale. Această limită, de regulă, se bazează pe decizii asumate cu privire la ţintele viitoare ale cheltuielilor pentru investiţii capitale ca pondere în PIB.

248. Analiza şi evaluarea portofoliului existent al proiectelor de investiţii capitale. La această etapă, Ministerul Finanţelor în conlucrare cu autorităţile bugetare, care gestionează proiecte de investiţii capitale, ajustează portofoliul existent al proiectelor de investiţii capitale, efectuează analiza acestuia şi estimează necesarul de resurse pentru finalizarea acestora (linia de bază). Analiza cuprinde:

1) tendinţele recente ale cheltuielilor pentru investiţii capitale (ponderea în PIB, în BPN şi în BS, structura pe sectoare);

2) numărul total al proiectelor existente şi gruparea acestora în dependenţă de gradul de finalizare;

3) costul total al proiectelor în curs de desfăşurare şi volumul resurselor necesare pentru finalizarea lor (linia de bază);

4) problemele existente în domeniul managementului cheltuielilor pentru investiţii capitale şi recomandări de îmbunătăţire;

5) anexe şi tabele analitice, care să ofere informaţia numerică şi să reflecte concluziile expuse în partea textuală. Informaţia generalizată privind portofoliul proiectelor de investiţii capitale şi propunerile de cheltuieli pe termen mediu se prezintă în formatul tabelului 4.11.

Tabelul 4.11.

Analiza portofoliului proiectelor de investiţii capitale (mii lei)

249. Identificarea priorităţilor în domeniul cheltuielilor pentru investiţii capitale. La această etapă, Ministerul Finanţelor examinează propunerile autorităţilor bugetare pentru cheltuielile de investiţii capitale şi identifică sectoarele şi/sau proiectele prioritare de investiţii capitale pentru alocarea resurselor.

250. Propunerile autorităţilor bugetare pentru cheltuielile de investiţii capitale trebuie să rezulte din strategiile sectoriale de cheltuieli şi se supun evaluării şi analizei de către Ministerul Finanţelor. În cazul înaintării noilor propuneri, autorităţile publice plasează propunerile respective (conform formularului din anexa nr.1 la Regulamentul cu privire la proiectele de investiţii capitale publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.684/2022) în SI "Registrul proiectelor de investiţii capitale" (RPIC).

251. Determinarea limitelor de cheltuieli pentru investiţii capitale. La această etapă, Ministerul Finanţelor propune distribuirea resurselor suplimentare estimate între sectoare/proiecte în baza analizei portofoliului existent al proiectelor de investiţii capitale şi în conformitate cu priorităţile stabilite.

252. În procesul de alocare a resurselor pentru cheltuielile de investiţii capitale se aplică următoarele principii de bază:

1) alocarea resurselor preponderent pentru finalizarea proiectelor de investiţii capitale în curs de desfăşurare şi concentrarea resurselor la proiectele cu un grad înalt de finalizare;

2) propuneri noi pentru proiectele de investiţii capitale trebuie să fie prioritizate şi să corespundă priorităţilor Guvernului/autorităţilor administraţiei publice locale, prevăzute în Strategia Naţională de Dezvoltare, Planul naţional de dezvoltare, Programul de activitate a Guvernului, Strategiile şi Programele sectoriale naţionale şi alte documente de planificare strategică de nivel naţional;

3) cheltuielile pentru pregătirea proiectelor noi de investiţii capitale se includ în CBTM/bugetul anual, numai dacă au fost selectate din lista proiectelor eligibile de către Comitetul Interministerial pentru Planificare Strategică (CIPS);

4) cheltuielile pentru implementarea proiectelor de investiţii capitale se includ în CBTM/bugetul anual numai dacă au parcurs toate etapele de pregătire a proiectului, conform Hotărârii Guvernului nr.684/2022.

253. Propunerile de proiecte noi se examinează în cadrul Grupului de lucru al Ministerului Finanţelor pentru investiţii capitale publice în scopul determinării eligibilităţii acestora, conform prevederilor Instrucţiunii privind evaluarea proiectelor de investiţii capitale publice, aprobată prin Ordinul Ministrului finanţelor nr.104/2023.

254. APC de specialitate sunt responsabile pentru actualizarea portofoliului proiectelor de investiţii capitale la nivel de sector, luând în considerare priorităţile selectate şi limitele de cheltuieli stabilite pentru cheltuielile de investiţii capitale. Portofoliul actualizat al proiectelor de investiţii capitale propuse spre finanţare de la bugetul de stat este parte componentă a notei informative la proiectul legii anuale a bugetului de stat.

255. Autorităţile bugetare sunt responsabile pentru completarea şi actualizarea periodică a bazei de date "Registrul proiectelor de investiţii capitale" (RPIC) cu proiectele de investiţii capitale în curs de execuţie şi nefinalizate.

256. Lista proiectelor de investiţii capitale, finanţate de la buget se aprobă ca parte a legii bugetare anuale.

257. Fluxul de activităţi pentru planificarea cheltuielilor de investiţii capitale se prezintă schematic în figura 4.7.

Figura 4.7. Fluxul de activităţi pentru planificarea cheltuielilor de investiţii capitale

4.8. Particularităţi privind estimarea relaţiilor interbugetare

258. Relaţiile între componentele BPN se realizează prin transferuri de la un buget la altul, volumul cărora se estimează în procesul de repartizare a limitelor sectoriale de cheltuieli pe tipuri de bugete, în conformitate cu competenţele prevăzute de legislaţie pentru diferite nivele ale administraţiei publice.

259. Suma transferurilor de la BS la alte bugete componente ale BPN se aprobă prin legea bugetară anuală.

4.8.1. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi bugetele locale

260. Legislaţia privind finanţele publice locale stabileşte două categorii de transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale:

1) transferuri cu destinaţie generală – mijloace financiare alocate în sumă absolută, cu titlu defintiv, pentru echilibrarea bugetelor locale, în vederea finanţării domeniilor proprii de activitate ale APL;

2) transferuri cu destinaţie specială – mijloace financiare alocate în sumă absolută, cu titlu condiţionat, în vederea asigurării exercitării anumitor funcţii publice de către APL.

261. Transferurile cu destinaţie generală se estimează de către Ministerul Finanţelor în conformitate cu Legea nr.397/2003 privind finanţele publice locale.

262. Transferurile cu destinaţie specială se estimează de către APC de specialitate şi se prezintă spre examinare MF în cadrul procesului de repartizare a limitelor sectoriale de cheltuieli pe bugete.

263. MF şi APC de specialitate pot solicita de la alte autorităţi/instituţii publice orice informaţii relevante necesare pentru estimarea transferurilor interbugetare.

Transferurile cu destinaţie generală

264. Transferurile cu destinaţie generală se efectuează în proporţie de 65,7% din fondul de susţinere financiară a bugetelor locale (FSF), constituit în cadrul bugetului de stat şi destinat exclusiv pentru transferurile cu destinaţie generală bugetelor locale. Stabilirea priorităţilor şi modul de utilizare a mijloacelor financiare obţinute din transferurile cu destinaţie generală sunt exclusiv decizii ale APL.

265. Fondul de susţinere financiară a bugetelor locale (FSF) se formează din impozitul pe venitul persoanelor fizice nealocat sub formă de defalcări la bugetele locale şi o cotă-parte din impozitul pe venitul obţinut din activitatea de întreprinzător stabilită în legea bugetară anuală, şi se divizează în:

1) fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întâi (FEB1);

2) fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul al doilea (FEB2).

Divizarea în cele două fonduri sus-menţionate se face conform parametrului de divizare (Pd), după cum urmează:

FEB1 = FSFx(100%-Pd)

FEB2 = FSFxPd,

unde Pd = 31,5%.

266. Sistemul de alocare din FEB1 şi FEB2 se bazează, în principiu, pe un set de indicatori de bază care aproximează bine atât capacitatea locală de a genera mijloace financiare, cât şi nevoile de servicii publice la nivel local: capacitatea fiscală pe locuitor (CFL), respectiv, populaţia şi suprafaţa UAT. Repartizarea FEB1 se face în funcţie de capacitatea fiscală pe locuitor, de populaţia şi suprafaţa UAT de nivelul întâi, iar repartizarea FEB2 se face în funcţie de populaţia şi suprafaţa UAT de nivelul al doilea.

267. Calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru bugetele locale de nivelul întâi, cu excepţia bugetelor locale de nivelul întâi din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, se face invers proporţional cu capacitatea fiscală pe locuitor numai pentru bugetele locale de nivelul întâi care au o capacitate fiscală pe locuitor mai mică decât pragul calculat pe baza capacităţii fiscale naţionale medii pe locuitor, multiplicată cu un parametru supraunitar Pe=1,3, şi direct proporţional cu populaţia şi suprafaţa UAT respective, conform formulei:

unde:

TE_i – transferul de echilibrare pentru UAT de nivelul întâi;

FEB1 – fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întâi;

CFL_i – capacitatea fiscală pe locuitor a UAT de nivelul întâi, calculată ca raport între veniturile colectate din impozitul pe venitul persoanelor fizice pe teritoriul UAT respective şi numărul de locuitori ai acesteia;

CFL_n – capacitatea fiscală naţională medie pe locuitor, calculată ca raport între veniturile colectate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cumulate din toate UAT de nivelul întâi, şi numărul de locuitori cumulat al acestor unităţi;

P_i – populaţia UAT de nivelul întâi;

P_n – populaţia totală a UAT de nivelul întâi;

S_i – suprafaţa UAT de nivelul întâi;

S_n – suprafaţa totală a UAT de nivelul întâi;

– ponderea specifică a indicatorului capacitate fiscală pe locuitor. = 60%;

– ponderea specifică a indicatorului populaţiei. = 30%;

– ponderea specifică a indicatorului suprafeţei. = 10%;

+ + = 100%;

Pe – parametrul supraunitar. Pe = 1,3.

268. Calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru bugetele locale de nivelul al doilea (cu excepţia bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, a bugetelor municipale Bălţi şi Chişinău care nu se califică pentru echilibrare) se face direct proporţional cu populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare, conform formulei:

unde:

TE_j – transferul de echilibrare pentru UAT de nivelul al doilea;

FEB2 – fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul al doilea;

P_j – populaţia UAT de nivelul al doilea;

P_n – populaţia totală a UAT de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare;

S_j – suprafaţa UAT de nivelul al doilea;

S_n – suprafaţa totală a UAT de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare;

– ponderea specifică a indicatorului populaţiei. = 60%;

– ponderea specifică a indicatorului suprafeţei. = 40%;

+ =100%.

269. Repartizarea FEB1 şi FEB2, precum şi calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru echilibrarea acestora se fac pe baza datelor din ultimul an pentru care există execuţie bugetară definitivă şi a datelor oficiale privind populaţia şi suprafaţa.

270. Pe lângă transferurile cu destinaţie generală (de echilibrare) efectuate din fondul de susţinere financiară a unităţilor administrativ-teritoriale menţionate supra, bugetele satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău) beneficiază şi de transferuri cu destinaţie generală pentru asigurarea cu resurse a domeniului propriu de activitate aferent infrastructurii drumurilor publice locale.

271. Transferurile cu destinaţie generală ce ţin de finanţarea infrastructurii drumurilor publice locale pentru bugetele locale de nivelul întâi sunt calculate şi distribuite proporţional numărului populaţiei din teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective, în baza datelor oficiale existente la momentul calculării acestora, în cuantum de 100% din volumul total al taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova.

Mijloacele aferente bugetelor satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special sunt virate la bugetul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special.

Bugetelor municipale Bălţi şi Chişinău, de asemenea, le sunt calculate şi repartizate astfel de transferuri conform mecanismului privind numărul populaţiei în virtutea faptului că aceste autorităţi publice locale, potrivit prevederilor Legii nr.436/2006 privind administraţia publică locală, cumulează competenţele APL de ambele nivele, însă alocarea acestora are loc sub formă de transferuri cu destinaţie specială.

272. Ministerul Finanţelor aduce la cunoştinţa APL datele oficiale ale Biroului Naţional de Statistică privind numărul de locuitori, utilizate la calcularea transferurilor cu destinaţie generală, plasând datele respective pe pagina oficială a ministerului şi informând despre accesibilitatea datelor în circulara privind elaborarea bugetelor anuale remise APL.

273. Informaţia privind transferurile cu destinaţie generală de la bugetul de stat la bugetele locale pe anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi estimările volumelor transferurilor cu destinaţie generală pentru următorii doi ani, ulteriori anului pentru care se elaborează bugetul, este pusă la dispoziţia APL odată cu emiterea circularei privind elaborarea bugetelor anuale.

274. Pentru determinarea fondului de susţinere financiară a bugetelor locale:

1) pentru anul următor anului pentru care se elaborează proiectul de buget, se ia ca bază estimările scontate ale contingentului impozitului pe venitul persoanelor fizice şi impozitului pe venitul obţinut din activitatea de întreprinzător ale anului de bază (curent);

2) pentru al doilea an după anul pentru care se elaborează proiectul de buget, se ia ca bază estimările contingentului impozitului pe venitul persoanelor fizice şi impozitului pe venitul obţinut din activitatea de întreprinzător ale anului pentru care se elaborează proiectul de buget.

Transferurile cu destinaţie specială

275. Transferurile cu destinaţie specială sunt condiţionate pentru anumite scopuri şi se alocă bugetelor locale pentru finanţarea:

1)învăţământului preşcolar, primar, secundar general, special şi complementar (extraşcolar);

2) infrastructurii drumurilor de interes raional (municipal);

3) competenţelor delegate APL prin lege;

4) cheltuielilor pentru investiţii capitale;

5) altor măsuri speciale.

276. Transferurile pentru finanţarea învăţământului preşcolar, primar, secundar general, special şi extraşcolar (inclusiv şcolile sportive) se estimează de către autoritatea bugetară responsabilă de domeniul educaţiei şi se alocă bugetelor locale de nivelul respectiv, în corespundere cu competenţele stabilite autorităţilor APL prin legislaţia privind descentralizarea administrativă. Transferurile cu destinaţie specială pentru învăţământul primar şi secundar general se estimează conform metodologiei de finanţare în bază de cost standard per elev, aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Finanţelor.

277. Transferurile pentru finanţarea infrastructurii drumurilor de interes raional (municipal), cu alte cuvinte, pentru bugetele locale de nivelul al doilea şi al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, sunt calculate şi distribuite de către autoritatea bugetară de specialitate responsabilă de domeniul transporturilor şi comunicaţiilor în funcţie de numărul de kilometri echivalenţi administraţi, conform legislaţiei privind fondul rutier.

278. În ce priveşte transferurile cu destinaţie specială pentru finanţarea competenţelor delegate APL, acestea se estimează de către autoritatea bugetară responsabilă de sectorul respectiv în funcţie de contingentul de beneficiari, mărimea plăţilor şi alte condiţii specifice stabilite de cadrul normativ.

279. Transferurile pentru finanţarea cheltuielilor de investiţii capitale din bugetul de stat sunt totalizate şi analizate de către Ministerul Finanţelor în baza adresărilor autorităţilor publice locale sau autorităţilor publice centrale competente.

280. Transferurile pentru finanţarea altor măsuri speciale sunt calculate de către autoritatea bugetară responsabilă de diverse domenii pentru care sunt aprobate de către Parlament şi repartizate de către Guvern alocarea de transferuri.

4.8.2. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat

281. Relaţiile între bugetul de stat şi BASS se realizează prin:

1) transferuri cu destinaţie specială pentru acordarea prestaţiilor sociale şi pentru alte cheltuieli care potrivit legislaţiei, se suportă de la bugetul de stat prin intermediul BASS;

2) transferuri de la bugetul de stat pentru acoperirea insuficienţei veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, în cazul în care resursele BASS nu acoperă cheltuielile acestuia.

282. Volumul transferurilor cu destinaţie specială se estimează de către APC de specialitate (MMPS) în baza propunerilor administratorului BASS în conformitate cu legislaţia pe tipuri de prestaţii sociale, reieşind din mărimea stabilită a prestaţiilor sociale şi numărul beneficiarilor estimat pentru perioada respectivă.

283. Volumul transferurilor pentru acoperirea insuficienţei veniturilor BASS se calculează ca diferenţă între resursele şi cheltuielile proprii ale BASS estimate pentru perioada respectivă. Resursele proprii ale BASS cuprind veniturile obţinute din contribuţiile obligatorii de asigurări sociale de stat, alte venituri, soldul de mijloace băneşti în contul BASS la finele anului precedent, precum şi transferurile de la bugetul de stat pentru compensarea diferenţei de tarif a contribuţiilor de asigurări sociale de stat în sectorul agrar şi compensarea sumelor anulate ale contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii. Cheltuielile proprii ale BASS sunt cheltuielile BASS, cu excepţia transferurilor cu destinaţie specială de la bugetul de stat. Formula de calcul a insuficienţei de venituri a BASS este:

4.8.3. Relaţiile interbugetare între bugetul de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală

284. Relaţiile între bugetul de stat şi FAOAM se realizează prin transferuri cu destinaţie generală de la bugetul de stat pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a anumitor categorii de persoane, conform legislaţiei, precum şi prin alte transferuri cu destinaţie specială pentru implementarea anumitor programe de sănătate.

285. Volumul transferurilor menţionate se stabileşte în conformitate cu legislaţia ce reglementează sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi cu alte acte normative în domeniul sănătăţii.

4.9. Aprobarea CBTM

286. În baza analizelor şi estimărilor efectuate, Ministerul Finanţelor definitivează documentul CBTM şi prezintă spre aprobare Guvernului în termenul prevăzut de calendarul bugetar. Ca conţinut, CBTM cuprinde următoarea informaţie de bază:

1) cadrul macroeconomic care descrie contextul macroeconomic şi conţine informaţii privind evoluţia principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu, care au implicaţii asupra bugetului.

2) politica bugetar-fiscală care include:

a) politica de venituri, inclusiv obiectivele politicii fiscale şi vamale şi politicii de administrare fiscală şi vamală;

b) politica de cheltuieli, inclusiv priorităţile stabilite în baza documentelor de planificare strategică;

c) politica în domeniul datoriei de stat;

d) analiza riscurilor bugetar-fiscale, ce pot avea efect substanţial asupra situaţiei bugetar-fiscale.

3) cadrul macrobugetar care exprimat în valoare nominală şi ca pondere în PIB, cuprinde:

a) veniturile şi cheltuielile totale ale BPN şi pe componentele acestuia;

b) cheltuielile de personal ale BPN şi pe componentele acestuia;

c) soldul BPN şi al componentelor acestuia, inclusiv soldul fără granturi;

d) soldul datoriei de stat, inclusiv internă şi externă;

e) soldul garanţiilor de stat.

4) cadrul de cheltuieli care conţine:

a) limitele sectoriale de cheltuieli ale BPN şi pe componentele acestuia, inclusiv transferurile interbugetare.

287. Conţinutul şi formatul de prezentare a CBTM poate varia de la an la an în dependenţă de volumul şi conţinutul informaţiei ce se doreşte a fi integrat în document.

288. Guvernul aprobă CBTM în termenul prevăzut de calendarul bugetar şi îl prezintă Parlamentului spre informare.

4.10. Aprobarea politicilor bugetar-fiscale pe termen mediu

289. În baza CBTM, Ministerul Finanţelor anual elaborează şi prezintă Guvernului şi ulterior Parlamentului spre aprobare, în caz de necesitate, proiectul legii privind modificarea unor acte normative, reieşind din obiectivele politicii bugetare, fiscale şi vamale.

290. Proiectul legii privind modificarea unor acte normative, reieşind din obiectivele politicii bugetare, fiscale şi vamale se adoptă de Parlament anterior prezentării proiectelor legilor bugetare anuale - în termenul stabilit de calendarul bugetar.

291. Termenele pentru prezentarea şi adoptarea proiectului de lege privind modificarea unor acte normative sunt stabilite în calendarul bugetar, aprobat prin Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, precum şi în calendarul pentru elaborarea şi aprobarea CBTM, cuprins la capitolul III.

V. METODOLOGIA PENTRU DETERMINAREA LINIEI DE BAZĂ

5.1. Prevederi generale

292. Linia de bază reflectă costul nivelului curent de servicii prestate şi este egal cu volumul total de resurse necesare pentru a presta pe termen mediu acelaşi volum de servicii de aceeaşi calitate. La estimarea liniei de bază se presupune că politicile curente vor rămâne neschimbate pe parcursul anilor viitori. Linia de bază se ajustează anual doar cu scopul de a asigura prestarea constantă a serviciilor sau de a păstra valoarea reală a prestaţiilor. Oricare alte majorări provocate de extinderea volumului sau îmbunătăţirea calităţii prestării serviciilor trebuie să fie prezentate ca propuneri de politici noi, care se supun regulilor de examinare şi de prioritizare a propunerilor noi de cheltuieli.

293. Conceptul liniei de bază şi modul de aplicare a acesteia variază în diferite ţări şi nu există întotdeauna o delimitare clară în privinţa la ceea ce trebuie şi ce nu trebuie să includă linia de bază. Totuşi, principiul general este ca linia de bază să reprezinte numai costurile pentru implementarea politicilor şi programelor deja aprobate.

294. În toate cazurile, Ministerul Finanţelor este autoritatea care determină structura liniei de bază şi stabileşte reguli cu privire la estimarea sau actualizarea acesteia.

295. Linia de bază constituie un element a limitelor de cheltuieli, stabilite în CBTM şi reprezintă costul programelor de cheltuieli pe termen mediu în baza politicilor existente şi actelor normative. Astfel, linia de bază este un jalon eficient şi un factor de control pentru procesul de elaborare a bugetului, care permite separarea costurilor viitoare necesare pentru implementarea politicilor existente de costurile politicilor noi.

296. La nivel macrobugetar, liniile de bază pot identifica posibile discordanţe cu politica bugetar-fiscală. De exemplu, costul programelor existente de cheltuieli poate fi în creştere cu o rată incompatibilă cu obiectivele stabilite pentru deficitul bugetar.

5.2. Determinarea liniei de bază

Activităţi de bază

297. Linia de bază se estimează anual la etapa stabilirii limitelor de cheltuieli în contextul CBTM.

298. În procesul de elaborare a CBTM se disting două etape în determinarea liniei de bază:

1) linia de bază preliminară – se estimează de Ministerul Finanţelor şi constituie limita preliminară care serveşte drept bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pe termen mediu;

2) linia de bază actualizată – se stabileşte ca urmare a examinării propunerilor de ajustare a liniei de bază, prezentate de către APC de specialitate în cadrul strategiilor sectoriale de cheltuieli. APC de specialitate sunt obligate să justifice şi să explice oricare propunere de majorare sau reducere faţă de linia de bază preliminară, anunţată de către Ministerul Finanţelor.

299. Iniţial, Ministerul Finanţelor este responsabil de elaborarea sau actualizarea liniei de bază pe sectoare. Această activitate implică uneori necesitatea solicitării de date şi alte informaţii relevante de la autorităţile/instituţiile bugetare (de exemplu, date statistice, date privind numărul beneficiarilor etc.).

300. Odată cu dezvoltarea capacităţilor autorităţilor bugetare, responsabilitatea privind estimarea liniei de bază ar putea fi deplasată asupra acestora. Oricum, acestea trebuie să discute propunerile de actualizare a liniei de bază cu Ministerul Finanţelor, iar procesul de actualizare se finalizează numai după ce Ministerul Finanţelor acceptă volumul şi structura acesteia.

301. Estimarea liniei de bază implică următoarele activităţi de bază:

1) revizuirea activităţilor curente pentru fiecare sector/program de cheltuieli şi identificarea programelor sau activităţilor ce se finalizează, sau a cheltuielilor cu caracter unic specifice doar unui an (de exemplu, cheltuielile legate de desfăşurarea alegerilor parlamentare);

2) analiza utilizării resurselor existente şi identificarea rezervelor de eficientizare a programelor existente de cheltuieli;

3) estimarea costurilor programelor existente în perspectivă pe termen mediu.

302. Linia de bază se estimează pe fiecare sector separat şi cuprinde două componente distincte: a) linia de bază a cheltuielilor recurente şi b) linia de bază a cheltuielilor pentru investiţii capitale.

303. Estimarea liniei de bază a cheltuielilor recurente presupune efectuarea analizei pe fiecare categorie majoră de cheltuieli recurente (cheltuieli de personal, bunuri şi servicii, subvenţii, prestaţii sociale, alte cheltuieli operaţionale şi de funcţionare) şi estimarea costurilor acestora pe termen mediu.

304. Estimarea liniei de bază pentru cheltuielile de investiţii capitale implică următoarele activităţi de bază:

1) estimarea volumului total de cheltuieli pentru finanţarea proiectelor în curs de implementare;

2) estimarea volumului total de cheltuieli planificate pentru proiectele implementarea cărora încă nu a demarat, dar care sunt deja aprobate în CBTM precedent.

305. Linia de bază cuprinde cheltuielile pe toate componentele BPN, atât din resurse generale, cât şi din resurse colectate de autorităţile/instituţiile bugetare.

Factorii de cost

306. Linia de bază se estimează având la bază tendinţele recente privind volumul şi structura cheltuielilor bugetare, indicatorii macroeconomici principali (indicele preţurilor de consum, salariul mediu etc.), precum şi alţi factori de natură tehnică ce influenţează costurile.

307. Modificările parametrilor privind salariile şi preţurile pot fi incluse în linia de bază sau pot fi analizate în mod separat la o etapă mai târzie în procesul de elaborare a bugetului. Decizia se ia de către Ministerul Finanţelor şi se comunică APC de specialitate odată cu comunicarea limitelor preliminare de cheltuieli.

308. Ministerul Finanţelor poate determina reguli specifice privind valoarea factorilor şi modul aplicării acestora.

309. Linia de bază se stabileşte ţinând cont de:

1) costul angajamentelor curente: bazat pe decizii de politici incluse în bugetul aprobat pe anul curent, precum şi decizii de politici asumate în cadrul CBTM precedent.

2) prognoza schimbărilor de natură tehnică: de exemplu, revizuirea prognozelor numărului beneficiarilor programelor de asistenţă socială şi a studenţilor înmatriculaţi poate avea efecte directe asupra cheltuielilor. Dacă survin astfel de circumstanţe, este necesar de identificat cadrul legal implicat. Revizuirea prognozelor din cauza modificării ariei de acoperire cu astfel de beneficii sau a mărimii beneficiilor, nu este parte a liniei de bază deoarece în acest caz este necesară luarea unei decizii politice.

310. Adiţional, linia de bază poate fi ajustată, ţinând cont de alţi factori neutri din punct de vedere al politicilor, cum ar fi:

1) modificarea perioadei de implementare a programelor deja aprobate;

2) modificarea etapelor de implementare a proiectelor de investiţii capitale din motive tehnice (de exemplu, tergiversarea implementării proiectului drumurilor din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile), volumul total al cheltuielilor prognozate pentru proiect rămânând neschimbat;

3) modificarea estimărilor costurilor curente viitoare pentru proiectele de investiţii capitale ce urmează a fi finalizate;

4) adoptarea actelor normative cu implicaţii bugetare după aprobarea bugetului anual.

311. Boxa 5.1 prezintă principalii factori de cost care influenţează linia de bază şi care se aplică la analiza categoriilor economice de cheltuieli.

Boxa 5.1. Factorii de cost pe categorii de cheltuieli

312. În conformitate cu practicile unor state din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), Ministerul Finanţelor poate solicita ca autorităţile bugetare corespunzătoare să aplice la etapa de actualizare a liniei de bază la nivel de sector un factor de economisire a costurilor (de exemplu, % din volumul cheltuielilor recurente aprobate în anul curent). Economisirea cheltuielilor va fi realizată din contul majorării eficienţei în prestarea aceluiaşi nivel de servicii în cadrul programului.

313. Aceeaşi abordare poate fi utilizată şi în cazul dezechilibrelor bugetare - când cadrul de resurse nu acoperă integral linia de bază estimată. Dacă linia de bază actualizată depăşeşte nivelul cadrului de resurse estimat, atunci linia de bază se stabileşte la nivelul cadrului de resurse estimat. În această situaţie, Ministerul Finanţelor va ajusta linia de bază pentru a se încadra în limitele cadrului disponibil de resurse. Ajustarea liniilor de bază pe sectoare se va efectua în baza propunerilor autorităţilor bugetare privind reducerea, anularea sau suspendarea programelor existente de cheltuieli.

314. Resursele rezultate din reducerea liniei de bază ca urmare a revizuirii în descreştere a factorilor de cost nu pot fi lăsate la discreţia autorităţilor bugetare. La discreţia autorităţilor bugetare pot fi lăsate doar economisirile obţinute ca urmare a eficientizării utilizării resurselor şi pot fi direcţionate pentru fortificarea sau îmbunătăţirea calităţii prestării serviciilor în sector.

5.3. Formatul pentru estimarea/actualizarea liniei de bază

315. Procesul de estimare/actualizare a liniei de bază este susţinut de SIGFP. Rezultatele analizelor şi estimărilor privind linia de bază se prezintă prin completarea tabelului 5.1. Informaţia se completează pentru fiecare sector. Însă, acelaşi format poate fi utilizat pentru estimarea liniei de bază şi la nivel de program/subprogram.

Tabelul 5.1.

Estimarea/actualizarea liniei de bază (mii lei)

316. La baza estimării/actualizării liniei de bază este bugetul aprobat al anului curent (indicatorul 1), ajustat la implicaţiile financiare ale politicilor tranzitorii aprobate în CBTM din anul precedent (indicatorul 2), precum şi luând în consideraţie alţi factori ce influenţează volumul cheltuielilor. Aceşti factori pot reflecta schimbări, care rezultă din evoluţia unor indicatori macroeconomici (inflaţia, salariile), demografici (contingentul beneficiarilor) sau alte schimbări în legislaţia în vigoare neutre din punct de vedere a politicilor (indicatorul 3), precum şi măsuri de eficientizare a utilizării resurselor care conduc la formarea economiilor (indicatorul 5).

5.4. Exemplu de estimare a liniei de bază

317. În continuare se prezintă un exemplu ipotetic de aplicare a metodologiei privind determinarea liniei de bază pentru a permite o înţelegere a relaţiilor între bugetul anual deja aprobat, CBTM în vigoare şi CBTM în curs de elaborare. Exemplul se referă la învăţământul superior, aflat în responsabilitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

318. Formatul utilizat pentru exemplificarea modului de elaborare/actualizare a liniei de bază, conţine şi priorităţile de politici noi, deoarece acestea odată fiind aprobate în unul din CBTM, constituie parte a liniei de bază stabilite în următorul CBTM. Astfel, utilizarea acestui format va facilita înţelegerea corectă a structurii liniei de bază, precum şi a legăturii dintre CBTM aprobat şi cel care urmează a fi elaborat.

Ciclul Bugetar 1: Elaborarea CBTM pe 2012-2014 şi a bugetului pe anul 2012

319. Tabelul 5.2 prezintă formatul necesar pentru estimarea liniei de bază pentru CBTM 2012-2014.

Tabelul 5.2.

Estimarea liniei de bază pentru învăţământul

superior în cadrul CBTM 2012-2014 (în mil. lei)

Rândul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază pentru programul "Învăţământul superior" este bugetul aprobat pe anul 2011 (rândul 1 în tabelul 5.2).

Rândul 2: La acesta se reflectă angajamentele luate în cadrul CBTM din anul anterior (CBTM 2011-2013).

Rândul 4: La acesta se reflectă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor cauzate de modificările în prognoza datelor demografice relevante şi/sau modificările prognozate ale factorilor de cost ce influenţează nivelele de cheltuieli ce sunt prevăzute în legislaţie şi regulamente. În acest exemplu se presupune că responsabilii de prognozele învăţământului superior din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării majorează prognozele privind înmatriculările în baza noilor factori cu privire la nivelul de înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior.

Rândul 5: Împreună acestea vor rezulta în linia de bază actualizată. Această cifră va reprezenta limita preliminară care va servi drept bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli.

320. Pe parcursul procesului CBTM, pot fi propuse noi iniţiative de politici (rândul 6). Factorul determinant pentru o nouă iniţiativă de politică este anul în care propunerea a fost convenită, cu toate că consecinţele financiare ar putea să nu fie resimţite imediat. Pe parcursul procesului CBTM, Ministerul Educaţiei şi Cercetării propune două iniţiative de politici noi.

Rândurile 7 şi 8: Prima propunere de politici conţine o majorare a bursei achitate unui student. Costurile totale ale propunerii vor fi de 5 milioane lei în 2012 (rândul 7), 6 milioane lei şi 7 milioane lei în 2013 şi respectiv 2014 (rândul 8).

Rândurile 10 şi 11: A doua propunere de politici se referă la sprijinul financiar acordat Universităţii de Stat din Moldova pentru crearea unei noi facultăţi de studii europene. Ministerul Educaţiei şi Cercetării justifică propunerea prin faptul că, crearea acestei noi facultăţi este în conformitate cu priorităţile Guvernului cu privire la fortificarea relaţiilor cu Uniunea Europeană şi promovarea cunoştinţelor şi cercetării în domeniul studiilor europene. Crearea noii facultăţi şi a cursurilor ce urmează a fi oferite încă urmează a fi stabilite de către rectorul şi profesorii de la Universitatea de Stat din Moldova, iar planificarea va fi realizată în 2012. Se planifică de a începe noile cursuri în 2013 şi respectiv 2014. Costurile vor fi de 10 milioane lei în 2013 şi respectiv 12 milioane lei în 2014, incluzând costurile de salarizare pentru lectorii adiţionali şi alte costuri aferente. Nu vor fi necesare săli de lectură, deşi clădirea bibliotecii va fi gata în doi ani.

Rândul 13: Costurile totale ale celor două propuneri de politici noi sunt prevăzute în acest rând prin însumarea rândului 9 cu rândul 12.

Rândul 14: Ministerul Educaţiei şi Cercetării solicită cheltuieli pentru finanţarea noilor propuneri de politici. MEC nu comentează cu privire la actualizarea liniei de bază, oferită de Ministerul Finanţelor (care serveşte în calitate de limită preliminară), deoarece se asigură o conlucrare strânsă (atât formal, cât şi neformal) cu subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul Ministerului Finanţelor. În acest exemplu, se presupune că Ministerul Finanţelor este de acord cu aceste două politici noi, care ulterior au fost susţinute de către Guvern şi Parlament în procesul de elaborare a bugetului anual. În cele din urmă, limita aprobată în CBTM, ţinând cont de modificările operate în bugetul aprobat, va servi în calitate de punct de reper în estimarea liniei de bază pentru următorul ciclu bugetar.

Ciclul bugetar 2: Elaborarea CBTM 2013-2015 şi a bugetului pe anul 2013.

321. Tabelul 5.3 se utilizează pentru a explica actualizarea liniei de bază pentru învăţământul superior, în cadrul ciclului următor de elaborare a bugetului.

Tabelul 5.3.

Estimarea liniei de bază pentru învăţământul

superior în cadrul CBTM 2013-2015 (în mil.lei)

Rândul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază pentru Învăţământul superior este bugetul aprobat pe anul 2012 (rândul 14, coloana "2012" din tabelul 5.1).

Rândul 2: La acesta se adaugă angajamentele trecătoare din CBTM din anii precedenţi şi deciziile luate în cadrul ciclurilor anterioare de elaborare a bugetului anual. În acest exemplu se face referire la cele două cicluri anterioare ale CBTM:

a) Ciclul CBTM 2011-2013. Angajamentele pentru 2013 sunt 10 mil.lei, după cum se vede în tabelul 5.2 (rândul 2). În bugetul aprobat pe anul 2012 au fost incluse 5 milioane lei. Astfel, doar 5 milioane lei vor fi calculaţi pentru bugetul pe 2013. Pentru anul 2014, urmează a fi planificată aceeaşi sumă;

b) Ciclul CBTM 2012-2014. Angajamentele pe 2012 sunt reflectate în noile iniţiative de politici aprobate în CBTM pe anii 2012-2014. În bugetul aprobat pentru anul 2012 au fost incluse 5 milioane lei. Astfel, doar 5 milioane lei vor fi calculate pentru bugetul pe 2013. Pentru anul 2014 se planifică 14 milioane lei (= 19-5 milioane lei).

c) Totalul angajamentelor trecătoare din CBTM 2011-2013 şi CBTM 2012-2014 reprezintă suma angajamentelor din ciclurile anterioare, 16 milioane lei (= 5+11) pentru 2013 şi 19 milioane lei pentru 2014 (= 5+14).

d) Se presupune că "Angajamentele ultimului an al CBTM 2012-2014" vor fi avansate spre noul an al CBTM, adică 2015.

Rândul 4: La acesta se adaugă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor cauzate de modificările în prognoza datelor demografice relevante şi/sau modificările prognozate ale factorilor de cost ce influenţează nivelele de cheltuieli ce sunt prevăzute în legislaţie şi regulamente. În acest exemplu, se presupune că responsabilii de prognoze de la Direcţia învăţământ superior a Ministerului Educaţiei şi Cercetării majorează prognozele privind înmatriculările în baza noilor factori cu privire la nivelele de înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior. Subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul MF acceptă propunerile Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Rândul 5: Această cifră reprezintă linia de bază, care constituie limită preliminară în procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli şi linia de bază actualizată odată cu finalizarea CBTM.

322. Pe parcursul procesului CBTM 2013-2015 pot fi propuse noi iniţiative de politici (rândul 6). În acest exemplu se presupune că, va fi susţinută doar o singură propunere de politică, care va avea consecinţe financiare pentru următorii doi ani.

Rândurile 7 şi 8: Ministerul Educaţiei şi Cercetării decide să propună construcţia unui nou cămin studenţesc pentru a satisface cerinţele insistente din partea Universităţii Pedagogice de Stat "Ion Creangă", de a oferi cazare studenţilor. Cheltuielile pentru investiţii capitale au trecut de etapa de analiză cu doi ani în urmă. Anul trecut universitatea a efectuat analiza cost-beneficiu din sursele proprii, demonstrând avantaje enorme (de exemplu, mărirea diversităţii în rândurile studenţilor, rezultate posibil mai bune la învăţătură datorită unor condiţii mai bune de trai). Costurile estimative pentru construcţia căminului studenţesc sunt de circa 5 milioane lei în 2013 şi 6 milioane lei în 2014. Se presupune că construcţia va fi finalizată în 2014.

Rândul 9: Costurile totale ale acestei noi propuneri de politici sunt indicate prin însumarea rândurilor 7 şi 8.

Rândul 11: Ministerul Educaţiei şi Cercetării solicită cheltuieli pentru finanţarea doar a unei propuneri de politici prezentate. MEC nu are comentarii privitor la linia de bază oferită de Ministerul Finanţelor (care serveşte în calitate de limită preliminară), deoarece se asigură o conlucrare strânsă (atât formal, cât şi neformal) cu subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul Ministerului Finanţelor. În acest exemplu, se presupune că MF este de acord cu această iniţiativă de politică care a fost susţinută ulterior de către Guvern şi Parlament în procesul de elaborare a bugetului anual. În cele din urmă, limita aprobată în CBTM, ţinând cont de modificările operate în bugetul aprobat, va servi în calitate de punct de reper în estimarea liniei de bază pentru următorul ciclu bugetar.

Ciclul bugetar 3: Elaborarea CBTM pe 2014-2016 şi a bugetului pe anul 2014.

323. Tabelul 5.4 va fi de asemenea utilizat pentru a explica actualizarea liniei de bază pentru învăţământul superior, în cadrul ciclului următor de elaborare a bugetului.

Tabelul 5.4.

Estimarea liniei de bază pentru învăţământul

superior pentru CBTM 2014-2016 (în mil.lei)

Rândul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază pentru Învăţământul superior este bugetul anual aprobat pe 2013 (rândul 11, coloana "2013" din tabelul 5.3).

Rândul 2: La acesta se adaugă angajamentele trecătoare din CBTM din anii precedenţi şi deciziile luate în cadrul ciclurilor anterioare de elaborare a bugetului anual. În acest exemplu, se face referire la cele trei cicluri anterioare ale CBTM:

a) Ciclul CBTM 2011-2013: Angajamentele pentru 2013 sunt 10 milioane lei, după cum se vede în tabelul 5.2 (rândul 2). În bugetul anual aprobat pentru 2012 au fost incluse 5 milioane lei. Adiţional, 5 milioane lei sunt incluse în bugetul pe anul 2013. Pentru 2014 s-a planificat aceeaşi sumă. Aceasta înseamnă că nu vor fi planificate mijloace adiţionale pentru noul ciclu CBTM;

b) Ciclul CBTM 2012-2014: După cum a fost menţionat, angajamentele pe 2012 sunt reflectate în noile iniţiative de politici aprobate în ciclul CBTM 2012-2014. În bugetul anual aprobat pentru 2012 deja au fost incluse 5 milioane lei. Aceasta înseamnă că doar 11 milioane lei vor fi calculaţi pentru bugetul pe 2013. Estimările acestor angajamente pentru 2014 vor fi de 14 milioane lei (= 19-5 milioane lei) în comparaţie cu bugetul aprobat pe 2012. Cu toate acestea, în comparaţie cu bugetul aprobat pe 2013 doar 3 milioane lei (=19 -16 milioane lei) trebuie planificate adiţional. Se presupune că, costurile salariale şi cele pentru bibliotecă pentru 2015 vor fi aceleaşi ca şi costurile estimate pentru 2014;

c) Ciclul CBTM 2013-2015: Angajamentele pe 2013 ce rezultă din politica de a construi un nou cămin studenţesc se cifrează la 5 milioane lei şi au fost incluse în bugetul 2013 cu consecinţe financiare (rândul 7 anterior tabelul 5.3). Pentru 2014 cheltuielile au fost estimate la 6 milioane lei, doar cu 1 milion de lei mai mult decât în 2013. Construcţia va fi finalizată în 2015 şi, respectiv, va avea loc o corecţie în vederea micşorării cheltuielilor cu - 5 milioane lei, deoarece această sumă a fost inclusă în bugetul 2013 şi nu mai necesită a fi planificată.

d) Totalul angajamentelor trecătoare din CBTM 2012-2014 şi CBTM 2013-2015 reprezintă suma angajamentelor ciclurilor anterioare în valoare de 4 milioane lei (=3 +1) pentru 2014 şi o corecţie de +/-5 milioane lei pentru 2015.

Rândul 4: La aceasta se adaugă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor cauzate de modificarea prognozelor datelor demografice relevante şi/sau modificările prognozate ale factorilor de cost ce influenţează nivelul de cheltuieli, ce sunt prevăzute în legislaţie şi regulamente. În acest exemplu se presupune că responsabilii de prognozele învăţământului superior din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a doua oară doresc să modifice prognozele privind înmatriculările în baza noilor factori cu privire la nivelul de înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior. Subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul MF nu acceptă propunerea în pofida justificărilor parvenite de la MEC.

Rândul 5: Această cifră reprezintă linia de bază, care constituie limită preliminară în procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli şi linia de bază actualizată odată cu finalizarea CBTM.

324. Pe parcursul CBTM 2014-2016 pot fi propuse noi iniţiative de politici (rândul 6).

Rândul 7: De această dată, Ministerul Educaţiei şi Cercetării prezintă o propunere de un proiect investiţional, având drept scop elaborarea unui nou model de pognoză a numărului de studenţi ce urmează a fi înmatriculaţi, însoţit de un soft pentru a evita modificările constante ale numărului de studenţi înmatriculaţi anual. Se presupune că, această propunere de politici va avea consecinţe financiare doar pentru următorul an bugetar.

Rândul 9: Costurile totale ale acestei noi propuneri de politici sunt estimate prin însumarea rândurilor 7 şi 8.

Rândul 11: Ministerul Educaţiei şi Cercetării solicită cheltuieli pentru finanţarea propunerii de politici, convenită cu MF. MEC nu are comentarii privitor la linia de bază anunţată de Ministerul Finanţelor (care serveşte în calitate de limită preliminară), deoarece se asigură o conlucrare strânsă cu subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul MF. În acest exemplu, se presupune că MF acceptă noua propunere de politică care ulterior a fost susţinută de Guvern şi Parlament în procesul de elaborare a bugetului anual. În cele din urmă, limita aprobată în CBTM, ţinând cont de modificările operate în bugetul aprobat, va servi în calitate de punct de reper în estimarea liniei de bază pentru următorul ciclu bugetar.

VI. METODOLOGIA PENTRU ELABORAREA

STRATEGIILOR SECTORIALE DE CHELTUIELI

6.1. Prevederi generale

325. Strategiile sectoriale de cheltuieli reprezintă un instrument, prin care se asigură corelarea priorităţilor de politici cu alocările de resurse la nivel de sector⁶. Prin SSC se stabilesc obiectivele şi priorităţile de politică sectorială corelate cu volumul resurselor bugetare prognozate/planificate pe termen mediu, precum şi se analizează implicaţiile acestora pentru alocările de resurse pe termen mediu. Anual, strategiile sectoriale de cheltuieli se revizuiesc, se actualizează şi se extind cu un an pentru a menţine perspectiva de trei ani în planificarea bugetului.

__________________

⁶ Sectorul reprezintă un ansamblu de instituţii, programe sau activităţi specifice care au scopuri comune şi în mare parte corespund grupurilor în cadrul clasificaţiei funcţionale. Registrul sectoarelor se menţine în SIGFP.

326. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli în contextul CBTM are drept obiective de bază:

1) asigurarea legăturii între priorităţile de politică şi cheltuielile bugetare alocate sectorului;

2) identificarea măsurilor de îmbunătăţire a eficientei şi eficacităţii programelor existente de cheltuieli şi redirecţionarea resurselor spre programele mai prioritare;

3) evaluarea impactului financiar al propunerilor de politici noi şi prioritizarea acestora în limita resurselor disponibile.

327. Proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli stau la baza determinării limitelor actualizate de cheltuieli pe sectoare şi pe autorităţile bugetare în contextul CBTM. Ulterior, acestea servesc autorităţilor/instituţiilor bugetare, în calitate de suport în procesul de elaborare şi justificare a propunerilor detaliate de buget.

328. Strategiile sectoriale de cheltuieli se elaborează de către APC de specialitate responsabile de politica în sector, în conlucrare cu alte autorităţi publice care gestionează resurse bugetare în sector. Capitolul XIII cuprinde Regulamentul-cadru privind organizarea internă a activităţilor de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a proiectului de buget anual.

329. Pentru a facilita conlucrarea şi a asigura consultarea strategiilor de cheltuieli cu alte autorităţi şi părţi interesate, APC de specialitate instituie grupuri sectoriale de lucru. Componenţa şi modul de organizare şi activitate a grupurilor sectoriale de lucru se reglementează la capitolul IV.

Caracteristici de bază

330. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli implică o analiză complexă şi o abordare integrată în planificarea cheltuielilor. În special, strategiile sectoriale de cheltuieli trebuie să respecte următoarele cerinţe şi reguli generale:

1) să fie cuprinzătoare - să reflecte întreg sectorul cu implicarea tuturor autorităţilor care gestionează resurse în sector fără a se limita doar la o parte a ramurii gestionată de autoritatea publică de specialitate, să cuprindă toate resursele BPN pentru sectorul respectiv atât sub aspectul cheltuielilor recurente, cât şi a cheltuielilor pentru investiţii capitale;

2) să fie consistente cu priorităţile de politică de nivel naţional - obiectivele sectoriale şi priorităţile de politici pe termen mediu trebuie să rezulte din Programul de activitate a Guvernului şi din alte documente de planificare strategică;

3) să reflecte priorităţile de politică sectorială – acţiunile planificate în strategia de cheltuieli trebuie să fie prioritizate în baza analizei ex-ante a impactului propunerilor de politici şi analizei cost-beneficiu, precum şi luând în considerare posibilităţile de redirecţionare a resurselor de la programele mai puţin prioritare către cele cu un nivel mai înalt de prioritate;

4) să fie realiste – să ţină cont de cadrul disponibil de resurse şi să fie elaborate în corespundere cu limitele de cheltuieli stabilite. De asemenea, realismul propunerilor trebuie analizat prin prisma timpului necesar pentru implementarea politicilor.

6.2. Etapele de bază în elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli

331. În procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli se identifică următoarele etape:

1) Etapa I: Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pentru următorul ciclu CBTM;

2) Etapa II: Examinarea şi consultarea strategiilor sectoriale de cheltuieli;

3) Etapa III: Ajustarea şi aprobarea strategiilor sectoriale de cheltuieli;

4) Etapa IV: Raportarea implementării strategiilor sectoriale de cheltuieli din CBTM precedent.

Etapa I: Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli

332. La această etapă APC de specialitate, în consultare cu grupul sectorial de lucru, elaborează proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli, având la bază:

1) analiza implementării strategiei sectoriale de cheltuieli din ciclul bugetar precedent;

2) documentele de planificare strategică atât de nivel naţional (Strategia Naţională de Dezvoltare, Planul naţional de dezvoltare, Programul de activitate a Guvernului, Strategiile şi Programele sectoriale naţionale), cât şi cele sectoriale;

3) limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare şi alte particularităţi specifice privind elaborarea şi prezentarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, stabilite de către Ministerul Finanţelor.

333. La elaborarea strategiilor de cheltuieli şi alocarea resurselor în cadrul sectorului, se iau în consideraţie următoarele principii:

1) eficienţa şi eficacitatea utilizării resurselor în cadrul programelor existente;

2) aranjamentele instituţionale ale sectorului şi capacităţile de implementare a reformelor;

3) asigurarea prioritară cu resurse a politicilor existente, cuprinse în linia de bază;

4) prioritizarea măsurilor după impactul lor asupra obiectivelor de politici naţionale şi sectoriale, precum şi în baza analizei cost-beneficiu;

5) redirecţionarea resurselor de la programele mai puţin prioritare către cele cu un nivel mai înalt de prioritate.

334. Ca structură, strategiile sectoriale de cheltuieli cuprind:

1) Contextul de politici şi linia de bază a cheltuielilor. Această secţiune include informaţii cu privire la evoluţiile recente din sectorul pentru care autoritatea este responsabilă şi priorităţile pentru perioada următorilor trei ani;

2) Masurile de politici în curs de desfăşurare care au acoperire financiară, unde sunt reflectate principalele acţiuni din sector identificate în limita de cheltuieli în perioada de prognoză şi acţiunile curente incluse în linia de bază a politicilor deja adoptate în sector care sunt menţinute în perioada de prognoză;

3) Măsurile de politici – în curs de desfăşurare care nu au fost reflectate în linia de bază de cheltuieli, care include măsurile/acţiunile de politică specifice asumate de către Guvern şi care au implicaţii financiare bugetare semnificative, nereflectate în limitele de cheltuieli/linia de bază de cheltuieli;

4) Măsurile/acţiunile/angajamentele din acordurile internaţionale. Din măsurile de politici – în curs de desfăşurare care nu au fost reflectate în linia de bază de cheltuieli urmează a fi specificate acele acţiuni politice care ţin de acorduri cu partenerii de dezvoltare, ce au implicaţii bugetare semnificative şi care trebuie să facă parte din CBTM. (Acestea includ: (i) măsuri din programul actual al FMI; (ii) condiţionalităţi din partea UE şi alte programe de sprijin bugetar şi (iii) obligaţii legate de proiecte de capital importante, finanţate din exterior);

5) Măsuri de politici noi, unde sunt reflectate măsurile de politică noi de înaltă prioritate – clasificate în ordinea priorităţii;

6) Cheltuielile pentru investiţii capitale. Secţiunea respectivă reflectă proiecte de investiţii capitale (construcţii, reconstrucţii, inclusiv cu extindere şi restaurări):

a) Proiecte de investiţii capitale în curs de execuţie – se vor include proiecte, la care în perioada precedentă, au fost demarate lucrări de investiţii capitale (conform tabelului 6.5). Proiectele în cauză, în mod obligatoriu, se vor include în sistemul informaţional "Registrul proiectelor de investiţii capitale" (RPIC), care poate fi accesat la rpic.gov.md;

b) Proiecte noi de investiţii capitale – se vor include proiecte prioritare, care se regăsesc în politici sectoriale şi selectate de către CIPS (conform tabelului 6.6). Propunerile de proiecte noi vor fi prezentate şi examinate conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.684/2022 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la proiectele de investiţii capitale publice.

Cheltuielile pentru investiţii capitale se vor indica separat pe:

1) resurse generale, inclusiv:

a) surse interne;

b) contribuţia Guvernului la proiecte finanţate din surse externe;

c) suport bugetar;

2) resurse colectate;

3) proiecte finanţate din surse externe.

În linia de bază, prioritar se vor include proiecte de investiţii capitale în curs de execuţie/în implementare din contul:

1) resurselor generale, inclusiv:

a) contribuţia Guvernului la proiecte finanţate din surse externe;

b) suport bugetar;

c) surse interne – pentru proiecte cu un grad înalt de finalizare.

2) proiectelor finanţate din surse externe.

335. Formatul de prezentare a strategiei sectoriale de cheltuieli se cuprinde în subcapitolul 6.4.

Etapa II: Examinarea şi consultarea strategiilor sectoriale de cheltuieli

336. La aceasta etapă proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli prezentate de APC de specialitate se supun examinării de către autorităţile publice responsabile de cadrul de politici – Cancelaria de Stat şi de cadrul de resurse – Ministerul Finanţelor.

337. Cancelaria de Stat examinează şi avizează propunerile înaintate pentru a verifica legătura cu priorităţile de politică stabilite în alte documente strategice la nivel naţional.

338. Ministerul Finanţelor examinează propunerile înaintate din perspectiva: (i) eficienţei şi eficacităţii propunerilor, (ii) structurii actuale a cheltuielilor şi rezervelor de îmbunătăţire a utilizării resurselor existente, (iii) costurilor adiţionale în raport cu limita preliminară de cheltuieli. De asemenea, se vor lua în considerare comentariile Cancelariei de Stat în ce priveşte legătura cu priorităţile naţionale.

339. După examinarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, acestea servesc drept bază pentru definitivarea limitelor de cheltuieli pentru fiecare sector. Ministerul Finanţelor aduce la cunoştinţa APC de specialitate limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare, în conformitate cu care se ajustează strategiile sectoriale de cheltuieli.

Etapa III: Ajustarea şi aprobarea strategiilor de cheltuieli

340. La această etapă APC de specialitate, în consultare cu grupul de lucru, ajustează strategiile sectoriale de cheltuieli în corespundere cu limitele actualizate de cheltuieli. Strategiile sectoriale de cheltuieli definitivate se prezintă Ministerului Finanţelor în termenii stabiliţi în calendarul bugetar.

341. Strategiile sectoriale de cheltuieli definitivate, după coordonarea cu MF, se aprobă de către APC de specialitate şi se plasează pe paginile web ale acestora. Pentru etapele ulterioare ale procesului bugetar ele servesc ca bază la elaborarea propunerilor detaliate de buget şi suport în procesul promovării bugetului anual la Guvern şi Parlament.

342. Fluxul de activităţi privind elaborarea SSC se prezintă schematic în figura 6.1 şi se descrie în subcapitolul 6.3.

Figura 6.1. Fluxul de activităţi privind elaborarea SSC

6.3. Activităţi de bază pentru elaborarea strategiei sectoriale de cheltuieli

343. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli implică următoarele activităţi de bază:

1) Analiza generală/tendinţele principale ale sectorului şi analiza implementării strategiilor sectoriale din ciclul bugetar precedent;

2) Determinarea programelor de cheltuieli în cadrul sectorului;

3) Analiza strategică pentru fiecare program în parte;

4) Elaborarea propunerilor de cheltuieli în contextul CBTM.

1) Analiza generală şi tendinţele principale ale sectorului

344. Această activitate constă în pregătirea informaţiei de bază şi descrierea narativă a principalelor rezultate şi tendinţe ale sectorului care va elucida în special:

1) dimensiunea şi rolul sectorului respectiv în economie, precum şi definirea rolului statului în gestionarea sectorului ca prestator direct de servicii publice sau ca organ de reglementare;

2) aria de acoperire şi rolul sectorului în sistemul public naţional, ponderea sectorului în bugetul public naţional, sursele de finanţare şi dinamica alocaţiilor bugetare în ultimii ani;

3) structura instituţională a sectorului (numărul total de instituţii din sector, numărul de personal din sector, autorităţile/instituţiile bugetare care gestionează resurse în sector şi numărul instituţiilor din subordinea acestora) şi, după caz, un sumar al schimbărilor instituţionale recente şi a celor planificate (de exemplu, crearea, contopirea, reorganizarea, lichidarea instituţiilor sau a posturilor de funcţie);

4) lista programelor existente în sector şi ponderea acestora în totalul cheltuielilor sectorului, precum şi indicatorii principali de performanţă în sector supuşi monitorizării;

5) problemele critice în sector şi provocările de politici ce trebuie să fie abordate pe termen mediu;

6) obiectivele pe termen mediu trasate în conformitate cu scopurile din alte documente strategice la nivel naţional, precum şi la nivel de sector, deja existente. Acestea trebuie să reflecte obiectivele incluse în analiza strategică a programelor de cheltuieli.

345. Descrierea trebuie să fie expusă pentru a sensibiliza factorii de decizie şi societatea asupra problemelor şi realizărilor sectorului analizat.

2) Determinarea programelor de cheltuieli

346. Această activitate constă în revizuirea listei programelor şi subprogramelor, care fac parte componentă a sectorului. Drept suport în această activitate serveşte clasificaţia programelor în cadrul clasificaţiei bugetare. În cazul în care apare necesitatea de a reformula programele existente sau de a crea un program/subprogram nou, propunerile respective se coordonează cu Ministerul Finanţelor în modul stabilit.

347. Strategia de cheltuieli cuprinde nu doar programele finanţate de la BS, ci şi programele finanţate din BL, BASS şi FAOAM.

348. Cerinţele şi caracteristicile de bază ale unui program se reglementează în metodologia bugetului pe programe, care se cuprinde în capitolul XI.

3) Analiza strategică a programelor

349. La această activitate se efectuează analiza fiecărui program/subprogram identificat la activitatea anterioară. Analiza cuprinde o descriere succintă a situaţiei existente în cadrul programului/subprogramului, a constrângerilor ce ţin de implementarea acestuia, precum şi priorităţile de politică pe termen mediu.

4) Elaborarea propunerilor de cheltuieli

350. La această etapă, în baza analizelor efectuate la etapele anterioare, se întocmeşte sinteza propunerilor de cheltuieli sectoriale pe termen mediu care include:

1) propunerile pentru ajustarea, în caz de necesitate, a liniei de bază, precum şi costurile politicilor noi (tabelul 4.8, secţiunea 4.6.3, subcapitolul 4.6). Această informaţie însoţită de justificări serveşte drept bază pentru definitivarea limitelor de cheltuieli de către Ministerul Finanţelor;

2) propunerile cu privire la repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe/subprograme în cadrul sectorului şi pe componentele bugetului public naţional (tabelul 6.9, subcapitolul 6.4);

3) lista proiectelor finanţate din surse externe şi prognozele de asistenţă externă pentru următorii ani (tabelul 10, secţiunea 7.5.1, subcapitolul 7.5);

4) sinteza costurilor neacoperite în cadrul limitei de cheltuieli (tabelul 6.3, subcapitolul 6.4). Acest tabel se cuprinde doar în versiunea preliminară prezentată MF.

6.4. Formatul de prezentare

351. Strategiile sectoriale de cheltuieli se prezintă Ministerului Finanţelor în termenii stabiliţi de calendarul bugetar, în:

1) versiune preliminară a strategiilor de cheltuieli care serveşte ca bază la stabilirea limitelor actualizate de cheltuieli;

2) versiune definitivată ajustată la limita actualizată de cheltuieli.

352. Conţinutul informaţiei şi formatul de prezentare a strategiei de cheltuieli diferă în dependenţă de etapa la care se prezintă.

353. Formatul de prezentare a strategiei sectoriale de cheltuieli în versiune preliminară cuprinde:

A. Contextul de politici şi linia de bază a cheltuielilor repartizată pe programe/subprograme - tabelul 6.1;

B. Măsurile de politici din cadrul sectorului, care includ:

a) măsurile de politici în curs de desfăşurare care au acoperire financiară - subpunctul B.1 - tabelul 6.2;

b) măsurile de politici în curs de desfăşurare care nu au fost reflectate în linia de bază de cheltuieli (măsurile/politicile care au cadru normativ în vigoare, dar nu sunt acoperite financiar, total sau parţial) - subpunctul B.2 - tabelul 6.3.

C. Măsuri de politică noi - măsurile/politicile, pentru care cadru normativ nu există, dar APC au intenţii, politici agreate a fi elaborate etc. şi înaintate în procesul CBTM - tabelul 6.4.

D. Cheltuielile pentru investiţii capitale, care includ:

a) proiecte de investiţii capitale în curs de execuţie – subpunctul D.1 - tabelul 6.5;

b) proiecte noi de investiţii capitale – subpunctul D.2 - tabelul 6.6.

E. Propuneri de proiecte finanţate din surse externe, care includ:

a) propuneri de proiecte finanţate din surse externe (propuneri de proiecte de asistenţă externă) – subpunctul E.1 - tabelul 6.7;

b) formularea propunerii de proiect/program de asistenţă externă – subpunctul E.2 - tabelul 6.8.

A. Contextul de politici şi linia de bază a cheltuielilor (nu mai mult de 2 foi)

Secţiunea respectivă oferă informaţii cu privire la evoluţiile recente din sectorul pentru care ministerul este responsabil şi priorităţile pentru perioada următorilor trei ani. Astfel, această secţiune include:

a) Situaţia curentă din sector (concluziile principale ale analizei situaţiei din sector);

b) Provocările majore cu care se confruntă sectorul;

c) Priorităţile de bază în ceea ce priveşte politicile la nivel înalt ale sectorului (maximum 5) pentru perioada CBTM şi modul în care acestea se referă la abordarea provocărilor menţionate;

d) Impactul priorităţilor respective asupra alocării resurselor în sectorul dat (implicaţii pentru bugetul subprogramelor relevante şi finanţarea acestora);

e) Indicatori strategici pentru fiecare prioritate de politică 1-3 indicatori.

Implicaţiile liniei de bază a cheltuielilor asupra alocării resurselor în contextul CBTM vor fi analizate în baza tabelului 6.1.

Tabelul 6.1.

Repartizarea liniei de bază de cheltuieli pe programe/subprograme

şi pe bugete pe sectorul __________________________

B. Măsurile de politici din cadrul sectorului

B.1. Măsurile de politici în curs de desfăşurare care au acoperire financiară (nu mai mult de 2 foi)

Această secţiune include principalele acţiuni din sector identificate în limita de cheltuieli în perioada de prognoză şi cuprinde acţiunile curente incluse în linia de bază a politicilor deja adoptate în sector care sunt menţinute în perioada de prognoză (întreţinerea instituţiei etc.), acţiuni de eficientizare care se referă la: implementarea sistemelor informaţionale, reforme structurale şi reduceri de personal, raţionalizarea structurii serviciilor sociale, economii din serviciile comunale şi energetice în rezultatul modificării normelor operaţionale, înlocuirea echipamentului).

Tabelul 6.2.

Principalele acţiuni/măsuri de politică din sector care au acoperire financiară (incluse

în linia de bază) pe programe/subprograme pe sectorul _________________________

B.2. Măsurile politice – în curs de desfăşurare care nu au fost reflectate în linia de bază de cheltuieli (nu mai mult de 2 foi)

Prezenta secţiune include măsurile/acţiunile de politică specifice asumate de către Guvern care au implicaţii financiare bugetare semnificative, nereflectate în limitele de cheltuieli/linia de bază de cheltuieli.

Măsurile de politici includ două tipuri de iniţiative: (i) acţiuni care se repetă periodic şi care pe viitor vor face parte din bugetele periodice ale APC (de exemplu, o iniţiativă de majorare a ponderii cheltuielilor pentru întreţinerea infrastructurii) şi (ii) acţiuni de durată specifică care se desfăşoară pentru o perioadă finită şi, prin urmare, pot fi considerate proiecte (de exemplu, un program cu durata de cinci ani pentru a îmbunătăţi abilităţile de predare).

Se vor enumera măsurile de politică asumate de către Guvern, în curs de desfăşurare - în ordinea priorităţii lor.

Tabelul 6.3.

Principalele acţiuni/măsuri de politică din sector care nu au fost reflectate în limitele

de cheltuieli pe programe/subprograme pe sectorul ______________________

C. Măsuri de politici noi (nu mai mult de 1-1,5 foi)

Se vor enumera măsurile de politici noi de înaltă prioritate – clasificate în ordinea priorităţii (nu mai mult de 10 acţiuni de politică).

Tabelul 6.4.

Principalele acţiuni/măsuri de politici noi (implementate

începând cu AB+1) pe sectorul _________________

D. Cheltuielile pentru investiţii capitale

Secţiunea respectivă reflectă proiectele de investiţii capitale. Accentul va fi pe: (i) efectuarea contribuţiilor Guvernului la proiecte finanţate din surse externe, (ii) continuarea şi finalizarea proiectelor prioritare în curs de execuţie şi (iii) proiecte cu un grad înalt de finalizare.

D.1. Proiecte în curs de execuţie

1) Urmează a fi identificate domeniile prioritare majore pentru cheltuielile de investiţii capitale.

2) Concentrarea alocaţiilor bugetare pe un număr limitat de proiecte, cu un grad înalt de finalizare.

3) Enumeraţi proiectele în curs de execuţie (incluse în bugetul aprobat pe anul curent), separând alocaţiile pe sursele de acoperire a cheltuielilor.

Tabelul 6.5.

Proiecte de investiţii capitale în curs de execuţie

pe sectorul ____________________________

D.2. Proiecte noi

Se vor indica necesităţile de alocaţii pentru proiecte noi, planificate să deruleze începând cu anul AB+1 – clasificate în ordinea priorităţii lor (nu mai multe de 10).

Tabelul 6.6.

Proiecte noi de investiţii capitale

pe sectorul ________________

E. Propuneri de proiecte finanţate din surse externe

E.1. Propuneri de proiecte finanţate din surse externe (propuneri de proiecte de asistenţă externă)

Acest tabel va prezenta o viziune generală a propunerilor de proiecte finanţate din surse externe (propuneri de proiecte de asistenţă externă) per sector care nu se includ în linia de bază (tabelul 6.7).

În coloana 5 se va indica statutul propunerii de proiect, de exemplu: iniţiere (1), elaborare nota de concept/studiu (2), negocieri cu donatorul potenţial (3), aprobat la boardul donatorului (4), altele de specificat (5) etc.

În coloana 6 se va specifica tipul asistenţei şi anume asistenţă financiară (1), asistenţă tehnică (2), mixtă (3) conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.377/2018 cu privire la reglementarea cadrului instituţional şi mecanismului de coordonare şi management al asistenţei externe.

Informaţie detaliată urmează a fi completată în tabelul 6.8.

Tabelul 6.7.

Propuneri de proiecte finanţate din surse externe (propuneri de

proiecte de asistenţă externă) pe sectorul __________________

E.2. Formularea propunerii de proiect/program de asistenţă externă

Tabelul va include toate propunerile de proiecte finanţate din surse externe (propunerile de asistenţă externă).

Tabelul 6.8.

Formularea propunerii de proiect/program de asistenţă externă

354. În versiunea definitivată, strategia sectorială de cheltuieli cuprinde:

1) rezumatul analizei şi tendinţelor principale ale sectorului din subcapitolul 6.4/secţiunea A;

2) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli definitivate pe programe şi pe bugete - tabelul 6.9;

3) repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe programe şi pe măsuri de politică – tabelul 6.10.

Tabelul 6.9.

Repartizarea limitei de cheltuieli pe programe/subprograme

şi pe bugete pe sectorul _____________________

Tabelul 6.10.

Limitele de cheltuieli şi principalele priorităţi/

măsuri sectoriale pe anii AB+1-AB+3

Etapa IV. Raportarea implementării strategiilor sectoriale de cheltuieli din CBTM precedent

355. APC de specialitate, în colaborare cu alte instituţii relevante, care gestionează resurse în sectorul respectiv, efectuează analiza implementării acţiunilor de politică, preconizate în strategiile sectoriale de cheltuieli din anii precedenţi. Analiza respectivă serveşte drept bază pentru elaborarea strategiei de cheltuieli pentru ciclul bugetar următor şi se prezintă Ministerului Finanţelor. Concomitent, raportul respectiv se prezintă şi Cancelariei de Stat în adresa membrilor grupurilor sectoriale de lucru şi se publică pe pagina web oficială a APC.

356. Raportul cuprinde acţiunile întreprinse în vederea realizării priorităţilor de politică asumate în CBTM din anul precedent, cheltuielile efectuate, precum şi motivele devierilor de la obiectivele/acţiunile asumate. Analiza efectuată la această etapă serveşte drept bază pentru propunerile de revizuire a politicilor existente şi de politici noi în contextul strategiei de cheltuieli pentru următorul ciclu bugetar.

Raportul de implementare a strategiilor sectoriale de cheltuieli se prezintă în formatul tabelului 6.11.

Tabelul 6.11.

Raport privind implementarea strategiei

sectoriale de cheltuieli pe anul _______

pe sectorul _______________________

VII. ELABORAREA ŞI APROBAREA BUGETELOR ANUALE

7.1. Prevederi generale

357. Elaborarea şi aprobarea proiectelor bugetelor anuale reprezintă a doua fază a ciclului anual de planificare bugetară.

358. Proiectele de buget cuprind indicatorii pentru anul bugetar viitor, care se supun aprobării de către Parlament/autorităţile reprezentative şi deliberative locale, precum şi estimări pentru următorii doi ani, care poartă un caracter indicativ.

359. Procesul de elaborare a proiectelor de bugete cuprinde următoarele etape:

1) emiterea circularelor privind elaborarea bugetelor anuale;

2) elaborarea şi prezentarea propunerilor/proiectelor de buget la MF⁷;

3) examinarea propunerilor/proiectelor de buget şi organizarea consultărilor asupra acestora;

4) prezentarea proiectelor legilor/deciziilor bugetare anuale spre aprobare Guvernului/autorităţilor reprezentative şi deliberative locale ale UAT;

5) examinarea şi aprobarea proiectelor legilor bugetare anuale de către Guvern;

6) examinarea şi aprobarea legilor/deciziilor bugetare anuale de către Parlament/autorităţile reprezentative şi deliberative locale.

__________________

⁷ În cazul bugetelor locale propunerile/proiectele bugetelor locale de nivelul întâi şi nivelul al doilea se prezintă Direcţiei finanţe care, ulterior, elaborează sinteza consolidată a proiectului bugetului local şi o prezintă MF.

7.2. Circularele privind elaborarea bugetelor anuale

7.2.1. Bugetul de stat

360. Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, Ministerul Finanţelor emite Circulara cu privire la elaborarea şi prezentarea propunerilor la proiectul BS pe anul bugetar următor (în continuare – circulara bugetară). Circulara bugetară se remite în adresa autorităţilor bugetare cu scopul de a le îndruma în procesul de elaborare a propunerilor la proiectul BS.

361. La elaborarea acestui document MF se ghidează de prevederile CBTM şi de metodologia prevăzută în prezentul Set.

362. Ca structură şi conţinut, circulara bugetară anuală privind elaborarea proiectului bugetului de stat include:

1) dispoziţii generale care oferă referinţe la cadrul normativ în ce priveşte procesul de elaborare a BS, precum şi termenele-limită pentru prezentarea informaţiei;

2) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu (de exemplu: rata inflaţiei, rata de schimb a monedei naţionale etc.);

3) sumarul priorităţilor de politici pentru următorul an bugetar şi pe termen mediu;

4) limitele de resurse şi cheltuieli de la BS pe autorităţi bugetare;

5) particularităţi specifice de estimare a relaţiilor interbugetare, în special, privind transferurile de la bugetul de stat către BASS şi FAOAM, precum şi privind transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat către bugetele locale;

6) particularităţi specifice şi cerinţe adiţionale cu privire la elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget.

363. Concomitent cu emiterea circularei bugetare, în caz de necesitate, Ministerul Finanţelor organizează seminare în cadrul cărora autorităţile bugetare primesc consultaţiile necesare.

364. În baza circularei bugetare a MF, autorităţile bugetare emit instituţiilor din subordine circulare proprii, prin care stabilesc cerinţe specifice şi procedurile interne pentru elaborarea propunerilor de buget, precum şi limitele de cheltuieli pe instituţiile subordonate, conform ierarhiei structurii organizaţionale.

365. Autorităţile bugetare organizează şi asigură elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget, conform planului de acţiuni intern şi recomandărilor privind organizarea procesului de planificare bugetară în cadrul autorităţilor bugetare, cuprinse în capitolul XIII.

7.2.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat

366. Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale, elaborează circulara privind elaborarea proiectului BASS pe anul bugetar următor şi o remite CNAS.

367. La elaborarea acestui document, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale se ghidează de prevederile CBTM, a circularei Ministerului Finanţelor privind elaborarea propunerilor la proiectul bugetului de stat şi de metodologia prevăzută în prezentul Set.

368. Ca şi conţinut, circulara privind elaborarea proiectului BASS include:

1) dispoziţii generale care oferă referinţă la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul de elaborare a BASS, precum şi termenele-limită pentru luarea deciziilor şi realizarea schimbului de informaţii dintre APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale;

2) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu;

3) obiectivele politicii fiscale privind contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii;

4) sumarul priorităţilor de politici în domeniul protecţiei sociale cu impact asupra BASS, în baza strategiei de cheltuieli în domeniul protecţiei sociale;

5) particularităţi specifice şi cerinţe adiţionale cu privire la elaborarea şi prezentarea proiectului BASS;

6) BASS dezagregat pe subprograme şi activităţi, conform CBTM aprobat.

369. APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale, în baza planului de acţiuni intern, organizează şi asigură elaborarea şi prezentarea proiectului BASS în termenii stabiliţi.

7.2.3. Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală

370. Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, APC de specialitate în domeniul sănătăţii, elaborează circulara cu privire la elaborarea proiectului FAOAM pe anul bugetar următor şi o remite CNAM.

371. La elaborarea acestui document APC de specialitate în domeniul sănătăţii se ghidează de prevederile CBTM, a circularei Ministerului Finanţelor privind elaborarea propunerilor la proiectul bugetului de stat şi de metodologia prevăzută în prezentul Set.

372. Ca şi conţinut, circulara privind elaborarea proiectului FAOAM include:

1) dispoziţii generale care oferă referinţă la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul de elaborare a FAOAM, precum şi termenele-limită pentru luarea deciziilor şi realizarea schimbului de informaţii dintre APC de specialitate în domeniul sănătăţii;

2) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu;

3) obiectivele politicii fiscale privind primele obligatorii de asigurare medicală;

4) sumarul priorităţilor de politici în domeniul sănătăţii cu impact asupra FAOAM în baza strategiei de cheltuieli în domeniul sănătăţii;

5) particularităţi specifice şi cerinţe adiţionale cu privire la elaborarea şi prezentarea proiectului FAOAM.

373. APC de specialitate în domeniul sănătăţii, în baza planului de acţiuni intern, organizează şi asigură elaborarea şi prezentarea proiectului FAOAM în termenii stabiliţi.

7.2.4. Bugetele locale

374. Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, Ministerul Finanţelor emite circulara cu privire la elaborarea proiectelor bugetelor locale pe anul bugetar următor.

375. La elaborarea acestui document Ministerul Finanţelor se ghidează de prevederile CBTM şi de metodologia expusă în prezentul Set. Ca şi conţinut, circulara privind elaborarea proiectelor bugetelor locale pe anul bugetar următor cuprinde:

1) dispoziţii generale care oferă referinţă la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul de elaborare a bugetelor locale, precum şi termenele-limită pentru prezentarea informaţiei;

2) prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu;

3) obiectivele politicii în domeniul veniturilor pe termen mediu şi particularităţile specifice de estimare a anumitor venituri şi a surselor de finanţare;

4) sumarul politicilor şi priorităţilor în domeniul cheltuielilor publice, pentru următorul an bugetar şi pe termen mediu;

5) particularităţi specifice de stabilire a relaţiilor interbugetare şi limitele de transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale;

6) alte particularităţi specifice şi cerinţe adiţionale cu privire la elaborarea şi prezentarea proiectelor bugetelor locale în ce priveşte contractarea datoriei de către APL, limite ale cheltuielilor de personal sau a soldului bugetar etc.

376. Circulara se remite în adresa tuturor APL prin intermediul Direcţiei finanţe a UAT care îndrumă autorităţile executive locale de toate nivelurile în procesul de elaborare şi prezentare a proiectelor bugetelor locale pentru următorul an bugetar şi a estimărilor pe termen mediu. Direcţiile finanţe ale UAT remit circulara în adresa autorităţilor executive locale de nivelurile I şi II, prin care pot stabili cerinţe şi particularităţi specifice pentru elaborarea şi prezentarea proiectelor de buget.

377. Pentru a asigura realizarea calitativă şi în termen a acţiunilor necesare pentru elaborarea proiectelor bugetelor locale, autorităţile executive locale, cu suportul Direcţiilor finanţe/unităţilor financiare a UAT, emit dispoziţia cu privire la lansarea procesului de elaborare a proiectului bugetului local şi aprobă calendarul activităţilor, luând ca bază calendarul pentru elaborarea bugetului local, cuprins în subcapitolul 3.5 şi ţinând cont de termenii stabiliţi în circulara privind elaborarea proiectelor bugetelor locale pentru anul bugetar următor.

378. Direcţia finanţe şi, după caz, unitatea financiară a UAT, oferă suport metodologic cu privire la elaborarea propunerilor de buget de către autorităţile/instituţiile bugetare, inclusiv a propunerilor fundamentate pe programe, iar în caz de necesitate, emite instrucţiuni detaliate privind modul de elaborare şi prezentare a propunerilor la proiectul bugetului local de către autorităţile/instituţiile bugetare.

379. Concomitent cu emiterea circularei, în caz de necesitate, MF şi ulterior Direcţiile finanţe, organizează seminare în cadrul cărora autorităţile/instituţiile bugetare primesc consultaţiile necesare.

7.3. Elaborarea propunerilor/proiectelor de buget

7.3.1. Bugetul de stat

380. După emiterea circularei anuale cu privire la elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanţelor, în calitate de administrator de buget, lansează procedura de elaborare a proiectului bugetului de stat şi asigură elaborarea propunerii de buget pentru veniturile generale ale bugetului de stat, sursele de finanţare şi alţi indicatori bugetari aferenţi poziţiei "Org1 - Acţiuni generale" din clasificaţia organizaţională (de exemplu, veniturile generale, transferurile interbugetare). Estimarea resurselor generale ale bugetului de stat se efectuează în conformitate cu metodologia de estimare a veniturilor şi a surselor de finanţare, reglementată la subcapitolul 4.5.

381. În conformitate cu circulara emisă de MF, autoritatea bugetară asigură organizarea internă a procesului de elaborare a propunerilor de buget în cadrul autorităţilor publice şi în relaţie cu instituţiile subordonate, luând în consideraţie recomandările cuprinse în capitolul XIII. Propunerile de buget includ atât estimările de cheltuieli, cât şi de resursele colectate şi se întocmesc de către autoritatea bugetară.

382. Fluxul de informaţie privind stabilirea limitelor, scopurilor, obiectivelor şi indicatorilor de performanţă în cadrul programelor este direcţionat de sus-în-jos, iar propunerile detaliate de buget - de jos-în-sus.

383. Procesul propriu-zis de elaborare a propunerilor de buget în cadrul autorităţii bugetare implică următoarele activităţi:

1) autoritatea bugetară analizează şi formulează setul de programe în corespundere cu priorităţile politicii sectoriale şi limita de cheltuieli, completează informaţia generală a programelor/subprogramelor (scopul, obiectivele, descrierea, identifică setul de indicatori de performanţă);

2) autoritatea bugetară elaborează şi emite instituţiilor subordonate circulara anuală privind elaborarea propunerilor de buget, care cuprinde:

a) particularităţi specifice şi cerinţe relevante privind modul de elaborare şi prezentare a propunerilor de buget pe anul respectiv;

b) limite de resurse şi cheltuieli pentru fiecare instituţie la nivel de subprogram, activitate, inclusiv cheltuieli de personal şi alte limite relevante pentru ciclul bugetar respectiv;

c) propuneri pentru cheltuielile de investiţii capitale;

3) instituţiile bugetare subordonate elaborează şi prezintă propunerile de buget şi justificările corespunzătoare. La partea de cheltuieli instituţiile vor respecta limita stabilită de autoritatea ierarhic superioară şi vor completa valoarea indicatorilor de produs şi de eficienţă a programelor;

4) autoritatea bugetară organizează şi desfăşoară procesul de examinare, comunicare şi consultare a propunerilor de buget cu instituţiile subordonate;

5) autoritatea bugetară aprobă propunerile de buget ale instituţiilor, le agreghează, estimează indicatorii de rezultat şi întocmeşte propunerea de buget, pe care o remite Ministerului Finanţelor;

6) autoritatea bugetară independentă/autonomă organizează consultare a proiectului de buget cu Ministerul Finanţelor şi aprobă, cu avizul consultativ al MF, proiectul bugetului autorităţii, pe care o înaintează Guvernului pentru includerea în proiectul bugetului de stat.

Formatul de prezentare a propunerilor de buget

384. Propunerea de buget se întocmeşte şi se prezintă în format unic pentru toate nivelele de bugete, care este parametrizat în SIGFP şi nu poate fi modificat.

385. Propunerea de buget prezintă informaţia în dinamică şi include:

1) indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari (AB-2; AB-1);

2) indicatorii aprobaţi pentru anul bugetar curent (AB);

3) indicatorii estimaţi pentru anul bugetar viitor pentru care se elaborează proiectul de buget (AB+1);

4) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se elaborează proiectul bugetului (AB+2; AB+3).

386. Formatul de prezentare a propunerii de buget se conţine în tabelul 7.1 şi constă din următoarele părţi:

A. Sinteza propunerii de buget;

B. Sinteza limitelor de cheltuieli;

C. Estimarea resurselor colectate de autorităţile/instituţiile bugetare;

D. Estimarea cheltuielilor şi a indicatorilor de performanţă;

E. Estimarea cheltuielilor pentru investiţii capitale pe proiecte.

Tabelul 7.1.

Formatul propunerii de buget a autorităţii/instituţiei bugetare

387. Informaţia la compartimentele A şi B se produce automat de SIGFP în baza informaţiilor detaliate introduse în SIGFP de către autoritatea/instituţia bugetară, prin completarea informaţiei la compartimentele C-E.

388. La compartimentul A se prezintă sumarul propunerii de buget, care cuprinde sinteza cheltuielilor şi resurselor la nivel de autorităţi bugetare. Volumul resurselor generale se stabileşte ca diferenţă între volumul estimat de cheltuieli (rândul A.1) şi volumul estimat al resurselor colectate de autorităţile/instituţiile bugetare (rândul A.2.1 + A.2.2).

389. În cadrul compartimentului B sinteza propunerilor de buget a autorităţii/instituţiei bugetare, autorităţii bugetare independente/autonome (rubrica "Propus") se compară cu limitele de resurse şi cheltuieli stabilite în CBTM sau cele stabilite de organul ierarhic superior (rubrica "Stabilit").

390. La compartimentul C se analizează şi se estimează posibilităţile de colectare a resurselor interne şi externe de către autorităţile/instituţiile bugetare (încasări de la servicii contra plată, granturi sau împrumuturi pentru proiecte finanţate din surse externe etc.). La rubrica "Descriere" se include informaţia referitor la baza legală şi normativă de stabilire a acestor venituri, precum şi informaţia privind acordurile de împrumut/grant în cazul proiectelor finanţate din surse externe. După caz, poate fi reflectată şi altă informaţie care justifică estimarea resurselor vizate.

391. Veniturile colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare se estimează, având la bază cadrul normativ care reglementează nomenclatorul şi mărimea tarifelor la lucrările şi serviciile prestate contra plată, precum şi tendinţele încasării acestor venituri în anii precedenţi.

392. Veniturile cu destinaţie, instituite prin acte normative cu caracter special, se direcţionează către programele corespunzătoare de cheltuieli. La estimarea veniturilor cu destinaţie se va ţine cont de eventuale modificări în cadrul legal, precum şi de tendinţele încasării acestor venituri în anii precedenţi.

393. Autoritatea bugetară care implementează proiecte finanţate din surse externe vor prezenta volumul estimat al granturilor şi/sau împrumuturilor destinate proiectelor, în conformitate cu prevederile acordurilor încheiate cu donatorii şi cu planurile de implementare a proiectelor respective. Concomitent, autoritatea bugetară va prezenta propuneri privind contribuţia Guvernului la implementarea proiectului.

394. La compartimentul D se prezintă propunerile de cheltuieli în formatul bugetului pe programe. Autorităţile/instituţiile bugetare înaintează propunerile de cheltuieli pe programe, astfel încât să fie asigurate:

1) formularea adecvată a atributelor programului;

2) estimarea costurilor tuturor componentelor programelor;

3) încadrarea în limitele de cheltuieli stabilite;

4) justificarea, în conformitate cu actele normative, a programelor, subprogramelor, scopurilor şi obiectivelor acestora, precum şi explicarea criteriilor de stabilire a priorităţilor şi de evaluare ale performanţei propuse.

395. La elaborarea propunerilor de buget, în special la formularea scopurilor, obiectivelor şi indicatorilor de performanţă ai programelor, autorităţile/instituţiile bugetare aplică metodologia bugetului pe programe, cuprinsă la capitolul XI, iar pentru estimarea propunerilor de venituri şi cheltuieli, autorităţile/instituţiile bugetare se vor conduce de prevederile specifice cuprinse în circulara anuală cu privire la elaborarea propunerilor de buget, precum şi vor consulta îndrumarul pentru estimarea costurilor, prezentat în capitolul XII.

396. Nivelul de detaliere a indicatorilor pe clasificaţia economică, poate fi modificată de către MF şi se comunică autorităţilor bugetare prin circulara bugetară anuală. Informaţia completată la acest compartiment serveşte sursă de informaţie pentru compartimentele A şi B din formatul propunerii de buget.

397. Propunerile detaliate pe proiecte de investiţii capitale şi estimarea cheltuielilor pentru investiţii capitale se prezintă în cadrul compartimentului E. Informaţia conţine date în evoluţie pe proiecte de investiţii capitale în baza analizei costurilor portofoliului existent de proiecte şi a celor noi în limita cheltuielilor pentru investiţii capitale aprobate în CBTM.

398. Formatul de prezentare a propunerii de buget se utilizează atât de către autorităţile bugetare, cât şi de instituţiile din subordinea acestora, conform ierarhiei de subordonare. Pentru completarea formatului dat autorităţile/instituţiile bugetare consultă manualul utilizatorului privind aplicarea SIGFP, precum şi circulara bugetară anuală.

Argumentarea propunerilor de buget

399. Propunerile de buget ale autorităţilor/instituţiilor bugetare trebuie să fie însoţite de nota informativă, care cuprinde explicaţiile şi justificările necesare în conformitate cu cerinţele prevăzute în Boxa 7.1.

Boxa 7.1. Format pentru explicaţii şi justificări aferente propunerii de buget a autorităţilor bugetare

7.3.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat

400. În conformitate cu circulara anuală cu privire la elaborarea proiectului BASS, Casa Naţională de Asigurări Sociale elaborează şi prezintă APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale proiectul preliminar al BASS pe anul următor. Concomitent cu proiectul BASS, Casa Naţională de Asigurări Sociale prezintă şi proiectul notei informative, precum şi alte informaţii de fundamentare a proiectului de buget.

401. Proiectul BASS se întocmeşte având la bază:

1) prognoza indicatorilor macroeconomici;

2) limitele de transferuri interbugetare;

3) priorităţile de politică stipulate în strategia sectorială de cheltuieli;

4) tendinţele indicatorilor demografici şi a altor indicatori cu privire la numărul de beneficiari de prestaţii sociale;

5) alte particularităţi specifice cuprinse în circulara cu privire la elaborarea BASS.

402. Procesul propriu-zis de elaborare a proiectului BASS implică următoarele activităţi:

1) APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale analizează evoluţia indicatorilor generali ai BASS şi performanţa programelor de cheltuieli, determină în comun cu CNAS structura programelor şi completează informaţia generală despre acestea (scopul, obiectivele, identifică lista indicatorilor de performanţă);

2) CNAS estimează resursele BASS şi repartizează cheltuielile BASS pe programe, în corespundere cu priorităţile politicii sectoriale şi ţinând cont de limita de transferuri intebugetare. De asemenea, completează valoarea indicatorilor de produs şi de eficienţă a programelor;

3) CNAS întocmeşte proiectul BASS, pe care îl prezintă spre coordonare APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale;

4) APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale examinează proiectul BASS din punctul de vedere al consecvenţei cu priorităţile strategiei sectoriale de cheltuieli, inclusiv performanţa programelor, şi îl prezintă spre examinare Ministerului Finanţelor în conformitate cu cerinţele stabilite şi cu respectarea termenelor limită prevăzute în calendarul bugetar;

5) CNAS asigură definitivarea proiectului BASS, luând în considerare rezultatele consultărilor cu APC de specialitate şi cu MF;

6) APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale asigură consultarea proiectului BASS cu alte autorităţi publice interesate şi cu partenerii sociali, după care prezintă proiectul legii anuale a BASS la Guvern.

403. Ministerul Finanţelor asigură integrarea proiectului BASS în SIGFP, în vederea consolidării bugetului public naţional.

404. La elaborarea proiectului BASS, se consultă metodologia bugetării pe programe şi îndrumarul cu privire la estimarea costurilor, cuprinse în capitolele XI şi XII, precum şi alte instrucţiuni relevante.

405. Formatul de prezentare a proiectului BASS pe anul viitor şi a notei informative se conţine la secţiunea 7.5.3.

7.3.3. Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală

406. În conformitate cu circulara anuală cu privire la elaborarea proiectului FAOAM, Compania Naţională de Asigurări în Medicină elaborează şi prezintă APC de specialitate în domeniul sănătăţii proiectul FAOAM pe anul următor. Concomitent cu proiectul FAOAM, Compania Naţională de Asigurări în Medicină prezintă şi proiectul notei informative, precum şi alte informaţii de fundamentare a proiectului de buget.

407. Proiectul FAOAM se întocmeşte având la bază:

1) prognoza indicatorilor macroeconomici;

2) limitele de transferuri interbugetare;

3) priorităţile de politică stipulate în strategia sectorială de cheltuieli;

4) tendinţele indicatorilor demografici şi a altor indicatori care caracterizează sistemul de ocrotire a sănătăţi;

5) particularităţile specifice cuprinse în circulara cu privire la elaborarea FAOAM.

408. Procesul propriu-zis de elaborare a proiectului FAOAM implică următoarele activităţi:

1) APC de specialitate în domeniul sănătăţii analizează evoluţia indicatorilor generali ai FAOAM şi performanţa programelor de cheltuieli, determină în comun cu CNAM structura programelor şi completează informaţia generală despre acestea (scopul, obiectivele, identifică lista indicatorilor de performanţă);

2) CNAM estimează resursele FAOAM, costurile şi repartizează cheltuielile FAOAM pe programe, în corespundere cu priorităţile politicii sectoriale şi ţinând cont de limita de transferuri de la bugetul de stat, comunicată de către Ministerul Finanţelor. De asemenea, completează valoarea indicatorilor de produs şi de eficienţă a programelor;

3) CNAM întocmeşte proiectul FAOAM, pe care îl prezintă spre coordonare APC de specialitate în domeniul sănătăţii;

4) APC de specialitate în domeniul sănătăţii examinează proiectul FAOAM din punctul de vedere al consecvenţei cu priorităţile strategiei sectoriale de cheltuieli, inclusiv performanţa programelor, şi îl prezintă spre examinare Ministerului Finanţelor în conformitate cu cerinţele stabilite şi cu respectarea termenelor limită prevăzute în calendarul bugetar;

5) CNAM asigură definitivarea proiectului FAOAM, luând în considerare rezultatele consultărilor cu APC de specialitate şi cu MF;

6) APC de specialitate în domeniul sănătăţii asigură consultarea proiectului FAOAM cu alte autorităţi publice interesate şi cu partenerii sociali, după care prezintă proiectul legii anuale a FAOAM la Guvern.

409. Ministerul Finanţelor asigură integrarea proiectului FAOAM în SIGFP în vederea consolidării bugetului public naţional.

410. La elaborarea proiectului FAOAM, se consultă metodologia bugetului pe programe şi îndrumarul cu privire la estimarea costurilor, cuprinse în capitolele XI şi XII, precum şi alte instrucţiuni relevante.

411. Formatul de prezentare a proiectului FAOAM pe anul viitor şi a notei informative se descrie la secţiunea 7.5.4.

7.3.4. Bugetele locale

412. În baza circularei privind elaborarea proiectelor bugetelor locale anuale, autorităţile executive, cu aportul Direcţiei finanţe/unităţilor financiare a UAT, elaborează şi emit autorităţilor/instituţiilor bugetare subordonate circulare (dispoziţii) cu privire la elaborarea propunerilor de buget⁸. Pentru a facilita procesul de elaborare a bugetului, autoritatea executivă poate comunica autorităţilor/instituţiilor bugetare subordonate limitele de resurse şi cheltuieli pentru fiecare autoritate/instituţie bugetară la nivel de subgrup funcţional şi subprogram, inclusiv cheltuieli de personal, cheltuielile pentru investiţii capitale şi alte limite relevante pentru ciclul bugetar respectiv.

__________________

⁸ În cazul UAT de nivelul I autorităţile executive pot elabora independent proiectul bugetului fără solicitarea propunerilor de la instituţii.

413. De asemenea, odată cu implementarea bugetării pe programe, autoritatea executivă, după caz, cu suportul subdiviziunilor structurale de specialitate, determină lista programelor de cheltuieli şi persoanele responsabile de elaborarea acestora, formulează scopul, obiectivele şi indicatorii de performanţă pentru fiecare subprogram.

414. Autorităţile/instituţiile bugetare elaborează şi prezintă Direcţiei finanţe/unităţilor financiare respective propunerile de buget în conformitate cu cerinţele stabilite în circulara privind elaborarea propunerilor de buget şi cu respectarea termenelor-limită prevăzute de calendarul bugetar. În propunerea de buget instituţiile bugetare completează valoarea indicatorilor de produs şi de eficienţă a programelor. Indicatorii de rezultat se stabilesc de către autoritatea executivă, după caz, cu suportul subdiviziunilor structurale de specialitate.

415. Propunerile de buget cuprind atât estimarea cheltuielilor, fundamentate pe programe, cât şi, după caz, estimări privind resursele colectate. Cheltuielile se estimează ţinând cont de particularităţile specifice de estimare a cheltuielilor, comunicate prin circularа anuală cu privire la elaborarea propunerilor de buget. În bugetul local se prevăd alocaţii necesare pentru realizarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale, ţinându-se cont la planificare de respectarea priorităţilor în alocarea cheltuielilor conform priorităţilor la finanţarea acestora stabilite în Legea nr.397/2003 privind finanţele publice locale. Totodată, la alocarea cheltuielilor din contul transferurilor cu destinaţie specială se va respecta prioritatea acoperirii integrale a costurilor aferente cheltuielilor de personal. Formatul de prezentare a propunerii de buget pentru elaborarea proiectului bugetului local este similar propunerii de buget pentru bugetul de stat (a se vedea tabelul 7.1 din secţiunea 7.3.1).

416. Propunerile de buget se însoţesc de note informative, explicaţii şi calcule justificative. Cerinţele cu privire la volumul şi calitatea informaţiilor de fundamentare a propunerii de buget sunt analogice cerinţelor pentru prezentarea propunerilor pentru elaborarea bugetului de stat, expuse în secţiunea 7.3.1.

417. La elaborarea propunerilor/proiectelor de buget, autorităţile/instituţiile bugetare consultă metodologia bugetului pe programe şi îndrumarul cu privire la estimarea costurilor, cuprinse în capitolele XI şi XII, precum şi alte instrucţiuni relevante.

418. Direcţia finanţe/unitatea financiară a UAT, examinează şi generalizează propunerile de buget ale autorităţilor/instituţiilor bugetare, estimează cadrul de resurse şi întocmeşte proiectul bugetului local respectiv şi estimările pe termen mediu, pe care le prezintă spre examinare şi consultare autorităţii executive.

419. La elaborarea proiectelor bugetelor locale se va ţine cont de:

1) cadrul normativ, în special Legea nr.397/2003 privind finanţele publice locale, Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală, Legea nr.435/2006 privind descentralizarea administrativă şi alte acte normative;

2) analiza bazei fiscale a UAT şi a tendinţelor recente în domeniul veniturilor bugetului local respectiv;

3) obiectivele politicii fiscale pe termen mediu şi impactul acestora asupra veniturilor, inclusiv politica autorităţilor publice locale în domeniul taxelor locale şi a tarifelor pentru serviciile prestate de autorităţile/instituţiile bugetare;

4) activităţile preconizate pentru îmbunătăţirea administrării fiscale;

5) analiza tendinţelor aferente cheltuielilor bugetului local;

6) politica şi priorităţile în domeniul cheltuielilor, inclusiv politicile sectoriale de cheltuieli asumate la nivel naţional;

7) plafonul datoriei UAT şi plafonul garanţiilor acordate;

8) volumul transferurilor cu destinaţie generală şi specială, comunicat de Ministerul Finanţelor.

420. Pentru estimarea bazei fiscale a UAT, se vor utiliza formularele remise de către Ministerul Finanţelor prin circulara privind elaborarea proiectelor bugetelor locale sau comunicate şi accesibile în modulele SIGFP care servesc drept suport metodologic pentru estimarea veniturilor.

421. Pentru efectuarea analizelor necesare şi estimarea propunerilor de buget, autorităţile executive, precum şi autorităţile/instituţiile bugetare, pot solicita informaţii relevante de la serviciile desconcentrate în teritoriu ale autorităţilor publice centrale (de exemplu, date statistice, fiscale, politici sectoriale etc.).

422. Autorităţile executive, cu suportul Direcţiilor finanţe/unităţilor financiare a UAT, definitivează proiectele de buget, respectând regulile bugetare şi obiectivele politicii bugetar-fiscale, limitele transferurilor interbugetare şi metodologia privind elaborarea bugetelor, şi le prezintă spre consultare Direcţiei finanţe, cu respectarea termenului limită prevăzut de calendarul bugetar.

423. Rezultatele calculelor privind estimarea bazei fiscale a UAT pe fiecare impozit în parte şi sinteza acestora (în baza formularelor anexate la circulara privind elaborarea proiectelor bugetelor locale sau accesibile în SIGFP), precum şi propunerile/proiectele de buget ale autorităţilor/instituţiilor bugetare, se introduc în SIGFP.

Boxa 7.2. Fluxul principalelor activităţi la etapa elaborării proiectelor bugetului local în SIGFP (Modulul de Planificare a Bugetului - în continuare BPS)

424. Direcţia finanţe examinează proiectele de buget sub aspectul corectitudinii întocmirii acestora, în partea ce ţine de regulile bugetare şi obiectivele politicii bugetar-fiscale, limitele transferurilor interbugetare şi metodologia privind elaborarea bugetelor, şi întocmeşte sinteza consolidată a proiectelor bugetelor locale al raionului/municipiului/UTA cu statut juridic special.

425. Direcţiile finanţe prezintă la Ministerul Finanţelor spre consultare sinteza consolidată a proiectelor bugetelor locale ale raionului/municipiului/UTA cu statut juridic special, conform unui grafic stabilit.

7.4. Examinarea propunerilor/proiectelor de buget şi consultările bugetare

7.4.1. Bugetul de stat

426. Propunerile de buget prezentate de către autorităţile bugetare se examinează de către subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul MF, luând în consideraţie:

1) respectarea cerinţelor stipulate în circulara anuală cu privire la elaborarea proiectului bugetului de stat;

2) analiza executării bugetului autorităţii bugetare în anii precedenţi atât la venituri, cât şi la cheltuieli, inclusiv performanţa realizată în raport cu obiectivele asumate;

3) asumările puse în baza estimărilor de venituri şi cheltuieli pentru anul viitor şi doi ani ulteriori;

4) corelarea cu priorităţile cuprinse în CBTM şi strategia sectorială de cheltuieli.

427. Ca punct de reper în analiza propunerilor de buget, subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul MF pot utiliza dimensiunile cuprinse în Boxa 7.3.

Boxa 7.3. Dimensiunile pentru analiza propunerilor de buget

428. Ministerul Finanţelor este în drept să returneze propunerile de buget care nu respectă cerinţele circularei privind elaborarea proiectului bugetului de stat şi/sau poate să solicite informaţii adiţionale referitor la propunerile care sunt justificate insuficient şi necesită argumentări suplimentare din partea autorităţilor publice vizate. Autorităţile/instituţiile bugetare respective trebuie să asigure prezentarea informaţiei solicitate în termenul limită stabilit de Ministerul Finanţelor. Dacă autorităţile bugetare nu aliniază propunerea de buget la cerinţele necesare în termenul stabilit de Ministerul Finanţelor, acesta este în drept să ajusteze unilateral propunerea de buget cu includerea ulterioară în proiectul legii bugetare anuale.

Consultările bugetare

429. Unele aspecte specifice ce ţin de propunerile de buget parvenite din partea autorităţilor bugetare, în special cele legate de alocarea resurselor suplimentare, se soluţionează în cadrul consultărilor bugetare, organizate la necesitate de către Ministerul Finanţelor în conformitate cu calendarul bugetar.

430. Înainte de lansarea consultărilor bugetare, Ministerul Finanţelor organizează discuţii interne vizavi de propunerile de buget ale autorităţilor bugetare şi întocmeşte sinteza rezultatelor examinării acestora, care serveşte drept bază pentru discuţii în cadrul consultărilor bugetare. Ministerul Finanţelor examinează propunerile de buget prin prisma justificărilor acestora şi sugerează opinii privind acoperirea cererilor suplimentare fie din contul economiilor ce ar putea fi identificate în bugetul autorităţii/instituţiei bugetare solicitante, fie propune reevaluarea priorităţilor în cadrul sectoarelor/autorităţilor în contextul priorităţilor stabilite în documentul CBTM.

431. Consultările pe marginea propunerilor/proiectelor de bugete se organizează în baza unui grafic stabilit de către Ministerul Finanţelor, cu respectarea următoarelor proceduri:

1) baza pentru consultări o constituie agenda, care cuprinde o listă a problemelor sau întrebărilor nesoluţionate cu referinţă la propunerile de buget. Agenda se elaborează de către subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul Ministerului Finanţelor şi se comunică în prealabil autorităţilor respective;

2) pentru evitarea înţelegerii incorecte, reprezentanţii Ministerului Finanţelor şi autorităţilor bugetare comunică şi discută neformal asupra problemelor din agendă;

3) şedinţa de consultări este moderată de către conducerea Ministerului Finanţelor (ministru sau secretar de stat responsabil de buget). Prezenţa la şedinţă a persoanelor de conducere a Ministerului Finanţelor şi a conducerii autorităţilor bugetare este obligatorie. De asemenea, la şedinţă participă – din partea Ministerului Finanţelor - şefi ai subdiviziunilor responsabile de politicile bugetare sectoriale, şeful Direcţiei generale politici şi sinteză bugetară şi, după caz, alţi angajaţi ai direcţiei respective, iar din partea autorităţilor bugetare – şeful direcţiei responsabile de planificarea bugetului din cadrul autorităţilor bugetare şi şeful Direcţiei coordonare politici publice şi, în caz de necesitate, alte persoane relevante;

4) şedinţa de consultări bugetare începe cu agrearea agendei. Dacă se consideră necesar, autoritatea bugetară sau Ministerul Finanţelor poate propune modificări la agenda preliminară;

5) subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale pregătesc materialele pentru consultările bugetare şi înaintează propuneri conducerii Ministerului Finanţelor. Materialele pot conţine informaţii sub formă de tabele analitice şi analize elaborate în vederea justificării poziţiei Ministerului Finanţelor;

6) la începutul şedinţei şeful subdiviziunii responsabile de politicile bugetare sectoriale a Ministerului Finanţelor prezintă o informaţie generală despre rezultatele examinării propunerii de buget pentru fiecare autoritate bugetară în parte. În special, subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale informează despre:

a) măsura în care propunerea de buget este prezentată în corespundere cu cerinţele circularei bugetare;

b) eventualele abateri de la limitele stabilite şi probleme identificate în procesul examinării propunerii de buget;

c) în cazul în care se solicită cheltuieli suplimentare se expune opinia dacă propunerile înaintate sunt justificate şi se încadrează în priorităţile de politici, prevăzute în strategiile sectoriale de cheltuieli din CBTM;

d) modul de gestionare a programelor existente, performanţa realizată/asumată şi eventuale rezerve de eficientizare a resurselor sau de redistribuire a limitei de cheltuieli;

7) în timpul consultărilor bugetare, conducerea autorităţilor bugetare argumentează şi prezintă viziunea proprie privind soluţionarea problemelor. Explicaţiile şi clarificările sunt susţinute pe cât de posibil prin informaţii şi analize, atât de natură financiară, cât şi nefinanciară;

8) în cadrul consultărilor bugetare discuţiile se axează pe aspecte strategice, pe performanţa aşteptată, capacităţile instituţiilor pentru atingerea obiectivelor şi nu se referă la articolele detaliate de cheltuieli;

9) solicitările de resurse suplimentare pentru iniţiative de politici noi care nu au fost propuse anterior la elaborarea CBTM, nu se discută în timpul consultărilor;

10) rezultatele consultărilor bugetare care implică modificări (majorări sau reduceri) în limitele bugetare se reflectă în proiectul legii bugetare anuale propus spre examinare Guvernului;

11) divergenţele nesoluţionate în cadrul consultărilor bugetare la MF se soluţionează în cadrul examinării proiectului de buget la Guvern.

432. Rezultatele discuţiilor în cadrul şedinţelor de consultări bugetare se documentează într-un proces-verbal care cuprinde participanţii şi problemele abordate, acordurile sau deciziile luate, precum şi divergenţele rămase cu Ministerul Finanţelor. Procesul-verbal se întocmeşte de către subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul Ministerului Finanţelor şi se semnează de către conducătorii ambelor părţi. Ulterior, acestea se prezintă Direcţiei generale politici şi sinteză bugetară care întocmeşte un registru al şedinţelor de consultare bugetară.

433. Formularul procesului-verbal se conţine în Boxa 7.4.

Boxa 7.4. Formatul procesului–verbal privind consultările bugetare

434. De rând cu autorităţile bugetare, Ministerul Finanţelor organizează consultări asupra proiectului bugetului de stat cu partenerii sociali şi cu alte părţi interesate, în conformitate cu legislaţia privind transparenţa în procesul decizional (Legea nr.239/2008).

7.4.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat

435. Ministerul Finanţelor examinează proiectul BASS pe anul următor, luând în consideraţie:

1) analiza indicatorilor generali ai BASS sub aspectul implicaţiilor asupra indicatorilor macrobugetari pe termen mediu şi durabilităţii financiare a sistemului public de asigurări sociale;

2) estimările de venituri şi cheltuieli ale BASS şi corelarea cu priorităţile stabilite în CBTM şi strategia sectorială de cheltuieli;

3) performanţa programelor de cheltuieli finanţate de la BASS, inclusiv din contul transferurilor de la bugetul de stat.

436. Divergenţele legate de proiectul BASS, inclusiv în ce priveşte stabilirea relaţiilor interbugetare cu bugetul de stat, se soluţionează în cadrul consultării speciale organizate cu participarea conducerii Ministerului Finanţelor, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi CNAS. În cadrul şedinţei de consultare, reprezentanţii APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale, asistaţi de reprezentanţii CNAS, înaintează argumentele proprii MF. Ministerul Finanţelor analizează propunerile prin prisma justificărilor acestora, face sugestii sau poate solicita reevaluarea proiectului de buget, cu întocmirea avizului respectiv la proiectul de lege a BASS.

437. Consultările pe marginea proiectului BASS au loc în conformitate cu procedurile descrise la secţiunea 7.4.1.

7.4.3. Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală

438. Ministerul Finanţelor examinează proiectul FAOAM pe anul următor, luând în consideraţie:

1) analiza indicatorilor generali ale FAOAM sub aspectul implicaţiilor asupra indicatorilor macrobugetari pe termen mediu;

2) relaţiile cu bugetul de stat şi respectarea limitei de transferuri de la bugetul de stat;

3) estimările de venituri şi cheltuieli ale FAOAM şi corelarea acestora cu priorităţile stabilite în CBTM şi strategia sectorială de cheltuieli;

4) performanţa programelor de cheltuieli finanţate de la FAOAM.

439. Divergenţele legate de proiectul FAOAM, inclusiv în ce priveşte stabilirea raporturilor interbugetare cu bugetul de stat, se soluţionează în cadrul consultării speciale organizate cu participarea conducerii Ministerului Finanţelor, APC de specialitate în domeniul sănătăţii şi CNAM. În cadrul şedinţei de consultare, reprezentanţii APC de specialitate în domeniul sănătăţii, asistaţi de reprezentanţii de la CNAM, înaintează argumentele proprii MF. Ministerul Finanţelor analizează propunerile prin prisma justificărilor acestora, face sugestii sau poate solicita reevaluarea proiectului de buget, cu întocmirea avizului respectiv la proiectul de lege a FAOAM.

440. Consultările pe marginea proiectului FAOAM au loc în conformitate cu procedurile descrise la secţiunea 7.4.1.

7.4.4. Bugetele locale

441. Având în vedere principiul autonomiei financiare al UAT, examinarea proiectelor bugetelor locale la Ministerul Finanţelor poartă un caracter consultativ şi are ca scop consolidarea şi integrarea informaţiei cu privire la bugetele locale în estimările privind prognoza BPN.

442. În cadrul examinării proiectelor bugetelor locale, Ministerul Finanţelor analizează:

1) estimările de venituri, cheltuieli, soldul bugetar şi sursele de finanţare, precum şi implicaţiile agregate ale acestora asupra indicatorilor bugetari pe termen mediu, în vederea respectării principiilor şi regulilor politicii bugetar-fiscale;

2) respectarea limitei de transferuri cu destinaţie generală şi specială alocate de la bugetul de stat;

3) plafonul datoriei unităţii administrativ-teritoriale şi plafonul garanţiilor acordate de autorităţile administraţiei publice locale.

443. Prognoza veniturilor şi surselor de finanţare ale bugetelor locale, însoţită de calculele respective, se prezintă şi se consultă de subdiviziunile competente din cadrul Ministerului Finanţelor. Se examinează corectitudinea estimărilor de venituri în corespundere cu obiectivele politicii fiscale şi se analizează cu estimările proprii ale Ministerului Finanţelor, elaborate în contextul CBTM. Suplimentar, se examinează soldul bugetului local, sursele de finanţare, relaţiile cu bugetul de stat şi analiza implicaţiilor asupra indicatorilor de bază a BPN.

444. Sinteza consolidată a proiectelor bugetelor locale la partea de cheltuieli se examinează de către subdiviziunile responsabile de politicile bugetare sectoriale din cadrul Ministerului Finanţelor, luând în consideraţie:

1) respectarea regulilor bugetare, a obiectivelor politicii bugetar-fiscale, precum şi a limitelor de transferuri cu destinaţie specială, şi a cerinţelor stipulate în circulara privind elaborarea bugetelor anuale;

2) analiza executării bugetului în anii precedenţi, inclusiv performanţa realizată în cadrul programelor;

3) asumările puse în baza estimărilor de cheltuieli;

4) corelarea cu priorităţile cuprinse în CBTM şi strategia sectorială de cheltuieli.

445. Direcţia bugetele locale din cadrul Ministerului Finanţelor examinează sintezele cosolidate ale proiectelor bugetelor locale de nivelul întâi şi al doilea, în caz necesitate şi a proiectelor individuale ale bugetelor locale, inclusiv sub aspectul respectării regulilor bugetare, a obiectivelor politicii bugetar-fiscale, precum şi a limitelor de transferuri.

446. Cerinţele generale pentru examinarea proiectelor bugetelor locale sunt analogice celor de la bugetul de stat, care sunt descrise în secţiunea 7.4.1. Formatul tabelelor pentru prezentarea calculelor la proiectul bugetului local se actualizează anual şi se cuprind în circulara privind elaborarea bugetelor anuale, remisă de Ministerul Finanţelor.

447. Ca urmare a examinării proiectelor de buget, în caz de necesitate, Ministerul Finanţelor organizează consultări cu direcţiile finanţe ale UAT pe marginea proiectelor bugetelor locale în termenele prevăzute de calendarul bugetar. După caz, la consultări pot participa conducători ai anumitor APL şi/sau conducători ai unităţii financiare a UAT respective.

448. Consultările au loc în conformitate cu procedurile similare pentru bugetul de stat, descrise la secţiunea 7.4.1. Organizarea consultărilor bugetare cu APL, inclusiv întocmirea proceselor-verbale, se asigură de către Direcţia bugetele locale din cadrul Ministerului Finanţelor cu implicarea, după caz, a subdiviziunilor responsabile de politicile bugetare sectoriale.

449. Ca urmare a consultărilor, Ministerul Finanţelor şi APL ajustează cadrul de resurse şi de cheltuieli a bugetelor locale, ţinând cont de rezultatele examinării şi înregistrează versiunile respective ale proiectelor bugetelor locale în SIGFP.

450. Volumul actualizat al transferurilor cu destinaţie specială de la bugetul de stat către bugetele locale, se include în proiectul legii anuale a bugetului de stat.

451. Ulterior, APL aplică aceeaşi procedură de ajustare a sintezei proiectului bugetelor locale ca urmare a examinării proiectului legii bugetului de stat la Guvern şi ulterior la Parlament. Ajustările respective în proiectele bugetelor locale se efectuează în termenii stabiliţi în calendarul bugetar.

7.5. Formatul proiectelor legilor/deciziilor bugetare anuale

7.5.1. Proiectul de lege a bugetului de stat

452. În baza prognozelor macrobugetare, propunerilor de buget ale autorităţilor bugetare şi ca urmare a consultărilor bugetare, Ministerul Finanţelor definitivează proiectul bugetului de stat, asigurând balanţarea acestuia, şi elaborează proiectul de lege a bugetului de stat pe anul următor, care prevede reglementări specifice anului bugetar respectiv. În special, proiectul legii cuprinde:

1) reglementări privind aprobarea indicatorilor principali ai bugetului de stat - veniturile, cheltuielile, soldul bugetului şi, după caz, sursele de finanţare;

2) reglementări specifice aferente veniturilor bugetului;

3) limitele de alocaţii bugetare şi de resurse ale autorităţilor bugetare şi reglementări specifice privind gestionarea cheltuielilor bugetului de stat;

4) reglementări privind aprobarea limitelor soldului datoriei de stat şi a garanţiilor de stat;

5) reglementări privind relaţiile interbugetare şi transferurile de la bugetul de stat către alte bugete;

6) alte reglementări specifice de gestionare a bugetului de stat pentru anul bugetar respectiv;

7) anexe la lege, care oferă detalii cu privire la structura veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, programelor de cheltuieli ale autorităţilor bugetare şi alte informaţii relevante. În anexe poate fi prezentată atât informaţie financiară, cât şi non-financiară, care necesită aprobarea prin legea anuală a bugetului de stat.

453. Proiectul de lege a bugetului de stat se prezintă spre aprobare însoţit de nota informativă, care descrie particularităţile în ce priveşte evoluţia şi structura bugetului pe anul următor. În special, nota informativă cuprinde următoarele informaţii de bază:

1) contextul macroeconomic, care prezintă sumarul evoluţiilor recente şi prognoza principalilor indicatori macroeconomici, care stau la baza estimărilor bugetului de stat;

2) evoluţia principalilor indicatori ai BS (nominal, % în PIB şi % în BPN) şi corelarea cu cadrul macrobugetar pe termen mediu;

3) analiza executării scontate a bugetului în anul curent atât la venituri, cât şi la cheltuieli;

4) politica bugetar-fiscală şi în domeniul datoriei de stat;

5) estimările bugetului public naţional;

6) evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat şi asumările cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se planifică bugetul (nominal, % în total);

7) descrierea modificărilor proiectului de buget comparativ cu bugetul aprobat pe anul curent, inclusiv în cadrul grupelor funcţionale principale (creşterea absolută +/- şi relativă - %) şi faţă de CBTM şi a factorilor care le-au influenţat. Explicaţiile vor identifica atât factorii tehnici – excluderea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi, cât şi programele/politicile noi pentru care se alocă mijloace sau care conduc la formarea economiilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării resurselor existente. În cazul politicilor noi se va evidenţia impactul financiar pe termen mediu, precum şi legătura cu priorităţile stabilite în CBTM, strategiile naţionale şi sectoriale;

8) relaţiile între bugetul de stat şi alte componente ale BPN, în special volumul şi structura transferurilor de la bugetul de stat;

9) descrierea programelor de cheltuieli ale autorităţilor bugetare, finanţate de la bugetul de stat, incluzând performanţa financiară şi nefinanciară a acestora în perspectiva pe termen mediu;

10) tabele şi anexe cu informaţii adiţionale relevante pentru argumentarea proiectului legii bugetului de stat.

454. Informaţia prezentată în tabelele la nota informativă reflectă evoluţia indicatorilor în dinamică şi include:

1) indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari (AB-2; AB-1);

2) indicatorii aprobaţi pentru anul bugetar curent (AB);

3) indicatorii estimaţi pentru anul bugetar viitor pentru care se elaborează proiectul de buget (AB+1);

4) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se elaborează proiectul bugetului (AB+2; AB+3).

455. Lista anexelor principale la legea anuală a bugetului de stat şi a tabelelor explicative relevante, precum şi formatul acestora se prezintă în continuare. Această listă poate fi completată cu alte anexe relevante.

456. Nivelul de detaliere a informaţiei poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice ale Guvernului sau Parlamentului.

Anexe la proiectul legii bugetului de stat

Tabele la nota informativă la proiectul legii bugetului de stat

7.5.2. Proiectul de lege a BASS

457. Proiectul de lege a BASS pe anul viitor include reglementări specifice privind gestionarea BASS în anul bugetar respectiv şi, în special, cuprinde:

1) reglementări cu privire la aprobarea principalilor indicatori ai BASS - veniturile, cheltuielile şi soldul bugetar;

2) reglementări specifice cu privire la calcularea şi plata contribuţiilor de asigurări sociale de către diferite categorii de contribuabili;

3) reglementări specifice cu privire la mărimea şi tipurile unor prestaţii sociale;

4) alte reglementări specifice de gestionare a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul bugetar respectiv;

5) anexe la lege care oferă detalii cu privire la veniturile şi programele de cheltuieli etc. În anexe poate fi prezentată atât informaţia financiară, cât şi non-financiară care necesită aprobarea prin legea anuală a BASS.

458. Proiectul legii BASS se prezintă însoţit de nota informativă, care descrie particularităţile privind evoluţia şi structura BASS pe anul bugetar următor. În special, nota informativă cuprinde următoarele informaţii de bază:

1) descrierea succintă a asumărilor macroeconomice şi fiscale, pe care se fundamentează proiectul de buget;

2) evoluţia indicatorilor principali ai BASS (nominal, % în PIB, % în BPN);

3) analiza executării scontate în anul curent atât la venituri, cât şi la cheltuieli;

4) evoluţia veniturilor şi cheltuielilor BASS şi asumările cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se planifică bugetul (în valoare nominală şi ca % în total);

5) descrierea modificărilor proiectului de buget comparativ cu bugetul aprobat pe anul curent (creşterea absolută +/- şi relativă - %) şi a factorilor care le-au influenţat. Explicaţiile vor identifica atât factorii tehnici – excluderea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi, cât şi programele/politicile noi pentru care se alocă mijloace sau care conduc la formarea economiilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării resurselor existente;

6) relaţiile între BASS şi alte componente ale BPN, în special volumul şi structura transferurilor de la bugetul de stat;

7) descrierea programelor de cheltuieli ale BASS (sau modificări în lista acestora);

8) tabele şi anexe cu informaţii adiţionale relevante pentru argumentarea proiectului BASS.

459. Informaţia prezentată în tabelele la nota informativă reflectă evoluţia indicatorilor în dinamică şi include:

1) indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari (AB-2; AB-1);

2) indicatorii aprobaţi pentru anul bugetar curent (AB);

3) indicatorii estimaţi pentru anul bugetar viitor pentru care se elaborează proiectul de buget (AB+1);

4) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se elaborează proiectul bugetului (AB+2; AB+3).

460. Lista anexelor principale la legea anuală a BASS, precum şi a tabelelor explicative relevante se prezintă în continuare. Această listă poate fi completată cu alte anexe relevante la discreţia APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale.

461. Nivelul de detaliere a informaţiei poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice ale Guvernului sau Parlamentului.

Anexe la proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat

Tabele la nota informativă la proiectul legii BASS

7.5.3. Proiectul de lege a FAOAM

462. Proiectul de lege a FAOAM pe anul viitor prevede reglementări specifice anului bugetar respectiv şi cuprinde:

1) reglementari cu privire la aprobarea principalilor indicatori ai FAOAM, cum sunt: veniturile, cheltuielile şi soldul bugetar;

2) reglementări cu privire la mărimea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru diferite categorii de persoane;

3) alte reglementări specifice de gestionare a FAOAM pentru anul bugetar respectiv;

4) anexe la lege, care oferă detalii cu privire la structura veniturilor şi programelor de cheltuieli etc. În anexe poate fi prezentată atât informaţie financiară, cât şi non-financiară, care necesită aprobare prin legea anuală a FAOAM.

463. Proiectul legii anuale a FAOAM se prezintă spre aprobare însoţit de nota informativă, care prezintă o descriere succintă a particularităţilor FAOAM pe anul bugetar următor. În special, nota informativă cuprinde următoarele informaţii de bază:

1) descrierea succintă a asumărilor macroeconomice şi fiscale, pe care se fundamentează proiectul de buget;

2) evoluţia indicatorilor principali ai FAOAM (nominal, % în PIB, % în BPN şi % în cheltuielile totale pentru domeniul sănătăţii);

3) analiza executării scontate în anul curent atât la venituri, cât şi la cheltuieli;

4) evoluţia veniturilor şi cheltuielilor FAOAM şi asumările cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se planifică bugetul (în valoare nominală ca % în total);

5) descrierea modificărilor proiectului de buget comparativ cu bugetul aprobat pe anul curent (creşterea absolută (+/-) şi relativă (%)) şi faţă de CBTM şi a factorilor care le-au influenţat. Explicaţiile vor identifica atât factorii tehnici – excluderea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi, cât şi programele/politicile noi pentru care se alocă mijloace sau care conduc la formarea economiilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării resurselor existente. În cazul politicilor noi se va evidenţia impactul financiar pe termen mediu, precum şi legătura cu priorităţile stabilite în CBTM, strategiile naţionale şi sectoriale;

6) relaţiile între FAOAM şi alte componente ale BPN, în special cu bugetul de stat (% transferurilor în totalul veniturilor);

7) descrierea programelor de cheltuieli ale FAOAM (sau modificări în lista acestora) cu accent pe performanţa aşteptată şi cu utilizarea informaţiilor nefinanciare;

8) tabele şi anexe cu informaţii adiţionale relevante pentru argumentarea proiectului FAOAM.

464. Informaţia prezentată în tabelele la nota informativă reflectă evoluţia indicatorilor în dinamică şi include:

1) indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari (AB-2; AB-1);

2) indicatorii aprobaţi pentru anul bugetar curent (AB);

3) indicatorii estimaţi pentru anul bugetar viitor pentru care se elaborează proiectul de buget (AB+1);

4) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se elaborează proiectul bugetului (AB+2; AB+3).

465. Lista anexelor principale la legea anuală a FAOAM, precum şi a tabelelor explicative relevante se prezintă în continuare. Această listă poate fi completată cu alte anexe relevante la discreţia APC de specialitate în domeniul sănătăţii.

466. Nivelul de detaliere a informaţiei poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice ale Guvernului sau Parlamentului.

Anexe la legea anuală a FAOAM

Tabele la nota informativă la legea anuală a FAOAM

7.5.4. Proiectul deciziei bugetare anuale a UAT

467. Autoritatea executivă a UAT definitivează şi prezintă, printr-o dispoziţie, proiectul bugetului local pe anul următor însoţit de nota informativă la proiect spre examinare şi aprobare autorităţilor reprezentative şi deliberative locale respective, în termenul stabilit în calendarul privind elaborarea şi aprobarea bugetelor locale.

468. Proiectul deciziei bugetare anuale a UAT include prevederi generale privind aprobarea indicatorilor principali ai bugetului local (venituri, cheltuieli, sold bugetar, surse de finanţare), reglementări specifice anului bugetar respectiv, precum şi anexe. Prin decizia bugetară anuală se stabileşte şi plafonul datoriei UAT la finele anului şi plafonul garanţiilor acordate de APL. La aprobarea indicatorilor principali ai bugetului local, a plafonului datoriei UAT şi a garanţiilor APL, se va ţine cont de principiile şi regulile bugetar-fiscale prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, precum şi de restricţiile prevăzute de Legea nr.397/2003 privind finanţele publice locale şi legislaţia care reglementează datoria publică.

469. Anexele la decizia bugetară anuală cuprind următoarele informaţii de bază:

1) sinteza indicatorilor generali şi sursele de finanţare ale bugetului local – veniturile, cheltuielile, inclusiv cheltuielile de personal şi transferurile către alte bugete, soldul bugetului şi sursele de finanţare;

2) sinteza veniturilor bugetelor locale, inclusiv transferurile de la alte bugete;

3) resursele şi cheltuielile bugetului local conform clasificaţiei funcţionale şi pe programe;

4) nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate contra plată de către autorităţile/instituţiile bugetare finanţate din bugetul local;

5) lista proiectelor de investiţii capitale, finanţate de la bugetul local, inclusiv din contul transferurilor de la alte bugete, precum şi lista proiectelor finanţate din surse externe;

6) programul anual al împrumuturilor;

7) transferurile de la/către alte bugete;

8) efectivul-limită de personal pentru autorităţile/instituţiile bugetare, finanţate de la bugetul respectiv.

470. Pe lângă anexele la proiectul deciziei bugetare anuale, aceasta va include şi informaţie privitoare la:

1) plafonul datoriei UAT la finele anului şi plafonul garanţiilor acordate de APL;

2) cuantumul fondului de rezervă al APL;

3) altă informaţie ce necesită aprobarea autorităţii reprezentative şi deliberative a UAT.

471. Proiectul deciziei bugetare anuale a UAT se prezintă spre aprobare însoţit de nota informativă, care cuprinde informaţii de fundamentare a proiectului de buget, inclusiv performanţa în cadrul programelor incluse în buget, factorii care au influenţat alocarea resurselor, precum şi explicaţii cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli. Nota informativă cuprinde următoarele informaţii de bază:

1) descrierea succintă a asumărilor macroeconomice şi fiscale, pe care se fundamentează proiectul de buget;

2) evoluţia indicatorilor bugetului local şi explicaţii cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se planifică bugetul (în valoare nominală ca % în total);

3) analiza executării scontate în anul curent atât la venituri, cât şi la cheltuieli;

4) descrierea modificărilor proiectului de buget comparativ cu bugetul aprobat pe anul curent (creşterea absolută +/- şi relativă - %) şi a factorilor care le-au influenţat. Explicaţiile identifică atât factorii tehnici – excluderea cheltuielilor de o singură dată, alocările pentru programe tranzitorii din anii precedenţi, cât şi programele/politicile noi pentru care se alocă mijloace sau care conduc la formarea economiilor ca urmare a măsurilor de eficientizare a utilizării resurselor existente.

5) măsuri de politici noi incluse în proiectul bugetului şi legătura cu priorităţile stabilite în CBTM, strategiile naţionale şi locale;

6) descrierea sumară a relaţiilor între bugetul local respectiv cu alte bugete;

7) sinteza programelor de cheltuieli cuprinse în bugetele locale, cu scopuri, obiective şi indicatori de performanţă;

8) tabele şi anexe cu informaţii adiţionale relevante pentru argumentarea proiectului bugetului local.

472. Spre deosebire de anexele la proiectul deciziei bugetare anuale, care prezintă indicatorii pe anul pentru care se aprobă bugetul, informaţia prezentată în tabelele la nota informativă reflectă evoluţia indicatorilor bugetului local în dinamică şi include:

1) indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari (AB-2; AB-1);

2) indicatorii aprobaţi pentru anul bugetar curent (AB);

3) indicatorii estimaţi pentru anul bugetar viitor pentru care se elaborează proiectul de buget (AB+1);

4) indicatorii estimaţi pentru doi ani ulteriori anului pentru care se elaborează proiectul bugetului (AB+2; AB+3).

473. Lista anexelor principale la decizia bugetară anuală, precum şi a tabelelor explicative relevante se prezintă în continuare. Această listă poate fi completată cu alte anexe relevante la discreţia APL.

474. Nivelul de detaliere a informaţiei poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice ale autorităţilor reprezentative şi deliberative locale.

Anexe la decizia bugetară anuală a UAT

Tabele la Nota informativă

7.6. Examinarea şi adoptarea legilor/deciziilor bugetare anuale

7.6.1. Examinarea şi aprobarea proiectelor legilor bugetare anuale de către Guvern

475. Ministerul Finanţelor şi, respectiv, APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi în domeniul sănătăţii, prezintă proiectele de legi ale bugetului de stat, BASS şi FAOAM spre examinare şi aprobare Guvernului în termenii stabiliţi de calendarul bugetar.

476. Guvernul supune examinării proiectele de legi bugetare anuale în mod concomitent. În procesul examinării proiectelor de buget în cadrul Guvernului se iau decizii asupra divergenţelor nesoluţionate în cadrul etapei de consultare bugetară la Ministerul Finanţelor.

477. În cadrul examinării proiectelor de buget la Guvern, atât administratorii bugetelor respective, cât şi alte autorităţile bugetare prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale de fundamentare a proiectului de buget, inclusiv privind performanţa programelor.

478. Ca urmare a examinării proiectelor legilor bugetare anuale în cadrul şedinţei Guvernului, Ministerul Finanţelor şi, respectiv, autorităţile bugetare responsabile de elaborarea BASS şi FAOAM, ajustează proiectele de legi, după ce Guvernul emite hotărârile de aprobare a proiectelor legilor bugetare anuale şi de prezentare a acestora Parlamentului.

7.6.2. Examinarea şi adoptarea legilor bugetare anuale de către Parlament

479. Guvernul, în termenii stabiliţi de calendarul bugetar, prezintă Parlamentului proiectele de legi anuale a bugetului de stat, a BASS şi a FAOAM, însoţite de notele informative respective.

480. Proiectele legilor bugetare anuale se examinează iniţial în comisiile parlamentare şi, ulterior, în cadrul şedinţelor plenare ale Parlamentului.

481. Comisiile permanente ale Parlamentului examinează proiectele legilor bugetare anuale şi prezintă avizele Comisiei economie, buget şi finanţe, care este desemnată responsabilă pentru examinarea şi promovarea legilor bugetare în cadrul şedinţelor plenare ale Parlamentului. În baza avizelor comisiilor permanente şi a propriei sale examinări, Comisia economie, buget şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de recomandări asupra proiectelor de legi bugetare anuale şi le prezintă Parlamentului la datele stabilite de acesta. Lista de recomandări asupra proiectului bugetului de stat, după caz, include avizele comisiilor permanente ale Parlamentului privind soluţionarea devergenţelor autorităţilor bugetare independente/autonome referitor la bugetele acestora incluse în proiectul bugetului de stat.

482. Proiectele legilor bugetare anuale se examinează şi se adoptă în cadrul şedinţelor plenare în două lecturi:

1) în prima lectură, se audiază raportul Guvernului şi coraportul Comisiei economie, buget şi finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale respective şi se aprobă indicatorii generali ai bugetului – veniturile, cheltuielile şi soldul bugetar, precum şi structura acestora;

2) în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale se examinează şi se votează pe articole sau, după caz, în ansamblu.

483. Parlamentul asigură adoptarea legilor bugetare anuale în termenul prevăzut de calendarul bugetar.

484. După adoptarea de către Parlament, Comisia economie, buget şi finanţe, cu suportul Ministerului Finanţelor şi, respectiv, a APC de specialitate în domeniul protecţiei sociale şi APC de specialitate în domeniul sănătăţii, asigură definitivarea legilor bugetare respective.

7.6.3. Examinarea şi aprobarea bugetelor locale

485. Proiectul deciziei bugetare anuale, însoţit de nota informativă la proiect, se supune examinării iniţiale de către comisiile de specialitate ale autorităţii reprezentative şi deliberative locale, iar ulterior în cadrul şedinţelor acestor autorităţi.

486. Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă proiectul deciziei bugetare anuale în două lecturi:

1) în prima lectură, se audiază raportul autorităţii executive privind proiectul bugetului, se aprobă indicatorii generali ai bugetului – veniturile, cheltuielile, soldul bugetar şi sursele de finanţare, precum şi plafonul datoriei UAT la finele anului bugetar şi plafonul garanţiilor acordate de APL.

2) în lectura a doua, proiectul deciziei bugetare anuale se examinează şi se votează pe articole (sau pe puncte, în funcţie de cum este întocmit proiectul deciziei) sau, după caz, în ansamblu.

487. Autorităţile reprezentative şi deliberative asigură aprobarea bugetelor locale respective în termenul prevăzut de calendarul bugetar. Bugetele locale aprobate se fac publice.

488. După aprobarea deciziei bugetare anuale în modul stabilit, administratorul de buget (Org1) urmează, în caz de necesitate, să ajusteze în SIGFP (platforma WEB, modulul BPS) valorile agregate ale propunerii de buget atât în partea ce ţine de resurse şi cheltuieli, cât şi informaţia nefinanciară (inclusiv performanţa subprogramelor). După verificarea şi asigurarea balansării bugetului, se finalizează faza "ajustarea propunerii de buget" cu aprobarea bugetului local în modulul BPS.

489. În termen de cel mult 5 zile după aprobarea bugetelor locale, autorităţile executive prezintă direcţiei finanţe o copie a deciziei privind aprobarea bugetului local respectiv, legalizată de secretarul consiliului local.

490. În termenul stabilit de MF, direcţia finanţe întocmeşte sinteza consolidată a bugetelor locale aprobate de nivelul întâi şi al doilea şi o prezintă Ministerului Finanţelor pentru consolidarea BPN. La solicitarea MF, direcţiile finanţe vor prezenta şi copiile deciziilor bugetare anuale, notele informative şi alte materiale de fundamentare.

491. În termen de 30 de zile de la data publicării legii anuale a bugetului de stat, autorităţile reprezentative şi deliberative locale, în caz de necesitate, aduc bugetele locale aprobate în concordanţă cu prevederile legii menţionate.

Boxa 7.5. Fluxul principalelor activităţi de aducere în concordanţă a bugetului local aprobat cu prevederile Legii bugetare anuale de stat (în modulul BPS)

VIII. BUGETUL PROVIZORIU

8.1. Prevederi generale

492. Potrivit Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, dacă legea/decizia bugetară anuală nu este adoptată cu cel puţin trei zile înainte de expirarea anului bugetar, administratorul de buget emite dispoziţia privind aplicarea bugetului provizoriu.

493. Bugetul provizoriu se formează de către administratorul de buget în baza bugetului aprobat pentru anul precedent, cu ajustarea la modificările adoptate pe parcursul anului şi cu reducerea sau excluderea alocaţiilor pentru programele, activităţile, obiectivele finalizate în anul precedent.

494. Bugetul provizoriu se autorizează printr-un act emis de administratorul de buget şi se supune repartizării conform procedurilor generale de repartizare a bugetului aprobat.

495. Bugetul provizoriu se execută cu respectarea procedurilor generale privind executarea bugetului.

496. Valabilitatea bugetului provizoriu încetează odată cu punerea în aplicare a legii/deciziei bugetare anuale, iar operaţiunile efectuate în contul bugetului provizoriu se transferă în contul bugetului adoptat pe anul curent.

8.2. Elaborarea şi aprobarea bugetului provizoriu

497. Dacă pe parcursul gestionării şi monitorizării procedurilor de elaborare a bugetului, administratorul de buget identifică riscul că bugetul nu va putea fi adoptat şi publicat până la finele anului bugetar, acesta este obligat să lanseze procedura bugetului provizoriu. Lansarea procedurilor bugetului provizoriu se face printr-o dispoziţie, prin care se aduce la cunoştinţă autorităţilor implicate în procesul bugetar despre situaţia existentă şi particularităţile specifice pentru bugetul provizoriu respectiv.

498. După lansarea procedurilor bugetului provizoriu, administratorul de buget formează bugetul provizoriu prin ajustarea bugetului anului precedent. Ajustarea se face atât la partea de cheltuieli, cât şi la partea de resurse, astfel încât bugetul provizoriu să fie echilibrat, cu condiţia ca limita de deficit să nu depăşească nivelul anului precedent.

499. Ajustarea cheltuielilor se face în consultare cu autorităţile care se finanţează din bugetul respectiv, prin menţinerea volumului alocaţiilor pentru programele în curs de realizare şi excluderea alocaţiilor pentru programele care s-au finalizat. În bugetul provizoriu nu se admite includerea alocaţiilor pentru acţiuni sau măsuri noi. La fel, nu se permite redistribuirea alocaţiilor programelor finalizate pentru programe noi.

500. În bugetul provizoriu, administratorul de buget analizează şi ajustează volumul cheltuielilor de investiţii capitale pentru proiecte trecătoare din anul precedent, în sume ce nu depăşesc limitele pe aceste proiecte, prevăzute în proiectul de buget, prezentat spre aprobare.

501. Volumul transferurilor interbugetare în bugetul provizoriu se aprobă în volumul celor prevăzute în bugetul de la care se efectuează aceste transferuri.

502. Ajustarea cadrului de resurse în cadrul bugetului provizoriu se face cu participarea administratorilor de venituri şi, după caz, în consultare cu autorităţile bugetare care gestionează resurse colectate. Veniturile în bugetul provizoriu se estimează fără aplicarea modificărilor ce se referă la politica fiscală şi vamală, aprobate până la adoptarea legii bugetare anuale, ci se iau în considerare în proiectul bugetului, care după aprobare va substitui bugetul provizoriu. Totodată, veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare se includ în bugetul provizoriu în volum ce nu va depăşi sumele incluse în proiectul bugetului prezentat spre aprobare. În ce priveşte, intrările de granturi şi împrumuturi externe, precum şi rambursările de împrumuturi în bugetul provizoriu se planifică reieşind din graficele de debursări/rambursări prevăzute în acordurile încheiate pentru anul bugetar respectiv. Sursele de finanţare a deficitului se ajustează în funcţie de nivelul deficitului prevăzut în bugetul provizoriu.

503. Bugetul provizoriu, elaborat conform procedurilor descrise mai sus, însoţit de o notă informativă privind ajustările principale şi motivul acestora, se aprobă de către administratorul de buget în formatul bugetului aprobat şi se aduce la cunoştinţa autorităţilor bugetare.

8.3. Repartizarea şi implementarea bugetului provizoriu

504. Bugetul provizoriu aprobat este supus procedurii generale de repartizare, descrise în capitolul IX.

505. Executarea bugetului provizoriu se supune procedurilor şi regulilor generale de executare prevăzute în metodologia privind executarea de casă a bugetelor componente ale bugetului public naţional prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor. Executarea bugetului provizoriu şi toate procedurile asociate acestui buget se încheie în momentul în care administratorul de buget substituie bugetul provizoriu cu bugetul anual aprobat şi repartizat conform procedurilor generale stabilite.

506. Fluxul de activităţi pentru pregătirea şi repartizarea bugetului provizoriu este prezentat în figura 8.1.

8.4. Substituirea bugetului provizoriu cu bugetul aprobat

507. La aprobarea bugetului provizoriu administratorii de buget trebuie să asigure ca bugetul provizoriu să fie corelat cu proiectul bugetului anual, astfel, încât volumul cheltuielilor executate din bugetul provizoriu să nu depăşească volumul prevăzut în proiectul bugetului anual sau să nu fie în afara acestuia.

508. Suplimentar la procedurile generale de repartizare, descrise în capitolul IX, în cazul repartizării bugetului aprobat, care substituie bugetul provizoriu, există unele particularităţi specifice:

1) în procesul de repartizare a bugetului care substituie bugetul provizoriu, limitele se verifică atât cu bugetul aprobat, cât şi cu volumul executat din bugetul provizoriu. Limitele de alocaţii repartizate la anumite nivele ale clasificaţiei bugetare trebuie să întrunească concomitent următoarele condiţii:

a) să se încadreze în volumul bugetului aprobat sau a limitei comunicate de autoritatea/instituţia ierarhic superioară; şi

b) să fie egale sau mai mari decât volumul executat în bugetul provizoriu pe linia bugetară respectivă;

2) după finalizarea repartizării bugetului aprobat, are loc substituirea limitelor repartizate ale bugetului provizoriu cu limitele repartizate ale bugetului aprobat. La substituirea limitelor, se recalculează soldul liber de alocaţii pentru fiecare linie bugetară şi se verifică cu volumul angajamentelor asumate în baza limitelor bugetului provizoriu. Dacă soldul liber de alocaţii este negativ, ceea ce înseamnă că volumul angajamentelor depăşeşte limita aprobată, atunci autoritatea/instituţia bugetară este obligată să-şi revizuiască angajamentele contractuale pentru a le aduce în concordanţă cu limita şi are două opţiuni: 1) prin redistribuirea limitelor sau 2) prin rezilierea angajamentelor;

3) autorităţile/instituţiile bugetare care au repartizat limitele cu respectarea condiţiei ca volumul angajamentelor să nu fie mai mare decât soldul liber de alocaţii, pot începe executarea. Autorităţile/instituţiile bugetare, care nu satisfac această condiţie, nu pot începe executarea până când nu aduc în concordanţă limitele cu angajamentele asumate.

509. Fluxul de activităţi pentru substituirea bugetului provizoriu cu bugetul aprobat este prezentat schematic în figura 8.2. În caz de necesitate, administratorul de buget poate stabili anumite proceduri suplimentare pentru procedura de substituire a bugetului provizoriu cu bugetul aprobat, care vor fi comunicate autorităţilor bugetare printr-o circulară.

IX. REPARTIZAREA BUGETULUI APROBAT

9.1. Prevederi generale

510. Procedura de repartizare se iniţiază imediat după publicarea legii/deciziei bugetare anuale şi implică detalierea alocaţiilor şi resurselor până la cel mai detaliat nivel al clasificaţiei bugetare.

511. Repartizarea se produce de sus-în-jos, conform structurii ierarhice organizaţionale în cadrul bugetului supus acestei proceduri şi, respectiv, în ordine descrescândă a ierarhiei clasificaţiei bugetare. Principiul repartizării este "superiorul stabileşte limite şi reguli pentru inferior".

512. Autorităţile bugetare pot stabili reguli specifice pentru instituţiile subordonate în procedura de repartizare, cu respectarea următoarelor condiţii:

1) să nu contravină cerinţelor generale stabilite de Ministerul Finanţelor;

2) să respecte limitele stabilite;

3) să fie susţinute în SIGFP.

513. Concomitent cu repartizarea resurselor şi cheltuielilor aprobate, se produce ajustarea indicatorilor de performanţă la volumul aprobat al alocaţiilor şi repartizarea lor în cadrul programelor de cheltuieli.

514. Bugetul repartizat al autorităţii/instituţiei bugetare conţine resurse, cheltuieli şi indicatori de performanţă.

515. Ca urmare a procedurii de repartizare, bugetele autorităţilor/instituţiilor bugetare sunt valide pentru executare.

9.2. Activităţile de bază pentru repartizarea bugetului

516. Fluxul de activităţi şi rolul participanţilor la procedura de repartizare a bugetului se reflectă schematic în figura 9.1.

517. Procedura de repartizare implică următoarele activităţi principale:

Activitatea 1: Lansarea procedurii de repartizare a bugetului de către administratorul de buget

518. După publicarea bugetului, administratorii de buget lansează procedura de repartizare şi informează autorităţile bugetare despre limitele de alocaţii aprobate.

519. Suplimentar cerinţelor generale, stabilite de prezentul capitol, administratorul de buget poate stabili particularităţi specifice pentru un anumit an, dacă legea bugetară anuală sau alt act normativ cu aceeaşi valoare juridică implică stabilirea în anumite domenii ale managementului finanţelor publice, a altor reguli decât cele generale, pe care le comunică autorităţilor respective printr-o circulară.

Activitatea 2: Stabilirea limitelor şi a indicatorilor de performanţă de către autorităţile bugetare

520. După lansarea procedurii de repartizare de către administratorul de buget, autorităţile bugetare sunt obligate:

1) să stabilească limite de resurse şi cheltuieli pentru autorităţile/instituţiile bugetare subordonate, la nivel de subprograme;

2) să completeze partea nefinanciară a programelor/subprogramelor: scopul, obiectivele, descrierea narativă;

3) să ajusteze, dacă este necesar, indicatorii de performanţă la nivel de program/subprogram în corespundere cu limitele de alocaţii bugetare aprobate.

521. Autorităţile/instituţiile bugetare intermediare, la rândul lor, stabilesc limitele pentru instituţiile subordonate, analogic autorităţilor bugetare ierarhic superioare. Procedura dată continuă până când fiecare instituţie din veriga inferioară a subordonării financiare a autorităţii bugetare respective primeşte limitele de resurse şi cheltuieli, precum şi sarcina privind indicatorii de performanţă.

522. Fiecare autoritate bugetară este în drept să decidă asupra procedurilor de consultare internă a limitelor financiare şi a performanţei cu instituţiile subordonate în conformitate cu prevederile regulamentului-cadru, cuprins în capitolul XIII.

523. La repartizarea limitelor pe instituţii subordonate, autoritatea bugetară trebuie să ţină cont de următoarele aspecte:

1) capacităţile instituţiilor de prestare a serviciilor contra plată şi de colectare a veniturilor aferente, precum şi capacităţile de implementare a proiectelor finanţate din surse externe;

2) capacităţile instituţionale de prestare a serviciilor pentru care li se stabilesc limite de alocaţii şi indicatori de performanţă, pentru a evita modificările pe parcursul anului;

3) respectarea cadrului normativ, care stabileşte reguli şi/sau metode de prestare a serviciilor publice, de distribuire a alocaţiilor bugetare pe instituţii bugetare similare, formule de finanţare sau alte reguli şi metode în acest sens;

4) volumul alocaţiilor se repartizează astfel, încât suma limitelor repartizate pentru toate instituţiile subordonate să fie egală cu volumul alocaţiilor totale aprobate în bugetul autorităţii bugetare.

524. În procesul de comunicare şi argumentare a limitelor stabilite instituţiilor subordonate, autorităţile bugetare pot utiliza formatul tabelului 9.1.

Activitatea 3: Repartizarea limitelor şi asumarea performanţei în cadrul instituţiilor bugetare

525. Limitele comunicate de autoritatea bugetară ierarhic superioară şi, după caz, agreate între părţi sunt obligatorii şi se supun repartizării ulterioare de către instituţia bugetară subordonată până la cel mai detaliat nivel al clasificaţiei bugetare.

9.3. Formatul pentru repartizarea bugetului

526. Formatul bugetului repartizat al autorităţii/instituţiei bugetare se prezintă în tabelul 9.2 şi cuprinde:

1) Partea A – prezintă sinteza limitelor de resurse şi cheltuieli pe funcţii;

2) Partea B – stabileşte limitele de resurse colectate de autorităţi/instituţii bugetare, inclusiv resursele aferente proiectelor finanţate din surse externe pe donatori şi clasificaţie economică;

3) Partea C – cuprinde programele de cheltuieli şi indicatorii de performanţă;

4) Partea D – limita de cheltuieli pe investiţii capitale, repartizată pe proiecte.

9.4. Termene şi responsabilităţi

527. Procesul de repartizare a bugetului se desfăşoară, conform legii, în termen de 15 zile după publicarea legii/deciziei bugetare anuale.

528. Autoritatea bugetară poate stabili un calendar intern pentru procedura de repartizare pentru a optimiza procedurile interne din cadrul autorităţii bugetare, dar care respectă întocmai termenul-limită stabilit de Ministerul Finanţelor. Calendarul intern şi procedurile specifice, de regulă, se stabilesc în Regulamentul-cadru privind elaborarea bugetului la nivelul autorităţii bugetare.

529. În cazul în care instituţia bugetară nu efectuează repartizarea bugetului în termenii stabiliţi, autoritatea ierarhic superioară este obligată să întreprindă acţiuni imediate pentru soluţionarea problemei.

530. Instituţia bugetară se consideră pregătită pentru procesul de executare a bugetului dacă a finalizat procesul de repartizare a limitelor şi a indicatorilor de performanţă.

531. Dat fiind că, autorizarea limitelor se face de sus-în-jos, întârzierea admisă de unele instituţii în efectuarea repartizării nu este impediment pentru începerea executării bugetelor de către instituţiile care au încheiat această procedură.

X. MODIFICAREA BUGETULUI

10.1. Prevederi generale

532. În dependenţă de autoritatea care autorizează modificările de buget şi procedura de adoptare a acestora, se disting două categorii de modificări operate pe parcursul anului bugetar, care afectează bugetele sau limitele în cadrul bugetelor aprobate la diferite nivele a ierarhiei organizaţionale:

1) modificarea legii/deciziei bugetare anuale - orice modificări a indicatorilor bugetului (venituri, cheltuieli, sold bugetar, surse de finanţare), aprobaţi prin legea/decizia bugetară anuală, autorizate de către Parlament/autorităţile reprezentative şi deliberative locale;

2) redistribuirea alocaţiilor bugetare - modificări echilibrate de reduceri şi majorări între diferite nivele ale clasificaţiei bugetare, autorizate de către Guvern, administratorul de buget, autorităţile/instituţiile bugetare.

533. Administratorul de buget stabileşte anual în SIGFP:

1) regulile de control a limitelor de resurse şi de alocaţii şi procedurile de autorizare/validare a modificărilor pentru a monitoriza schimbările şi a evita suprafinanţările;

2) rolurile administratorilor de buget şi a conducătorilor autorităţilor/instituţiilor bugetare, responsabile de utilizarea resurselor publice şi atingerea performanţei.

10.2. Modificarea legii/deciziei bugetare anuale

534. În caz că pe parcursul anului bugetar se atestă tendinţe de înrăutăţire a soldului bugetar şi/sau apare necesitatea revizuirii cheltuielilor bugetare, administratorul de buget lansează procedura de modificare a legii/deciziei bugetare anuale.

535. Modificarea legii/deciziei bugetare anuale are la bază analiza executării bugetului pe parcursul anului curent şi poate reflecta oricare din următoarele situaţii:

1) estimări revizuite de venituri şi cheltuieli ale bugetului;

2) estimări revizuite ale surselor de finanţare şi respectiv modificări ale soldului bugetar.

536. În dependenţă de natura modificărilor, administratorul de buget decide dacă este necesară implicarea autorităţilor/instituţiilor bugetare sau elaborează de sine stătător proiectul de lege/decizie privind modifcarea legii/deciziei bugetare anuale, cu informarea şi coordonarea ulterioară a propunerilor în modul stabilit. În cazul implicării autorităţilor/instituţiilor bugetare, administratorul de buget emite o circulară, prin care informează despre motivele care au determinat modificarea bugetului, particularităţile specifice, modul şi termenele-limită de prezentare a propunerilor.

537. Propunerile de modificare a bugetului nu trebuie să fie determinate de iniţiative de politici noi, care nu se încadrează în priorităţile de alocare a resurselor, determinate în cadrul bugetar pe termen mediu. Modificările care rezultă din modificarea politicilor se examinează la etapa de elaborare a CBTM în cadrul următorului ciclu bugetar.

538. Formatul propunerilor de modificare a legii/deciziei bugetare anuale parvenite de la autorităţile/instituţiile bugetare este similar formatului propunerilor de buget, prezentat în capitolul VII. La elaborarea propunerilor de modificare, datele financiare se completează în valori relative (+/-) faţă de valorile aprobate.

539. Orice propunere de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale trebuie să fie însoţită de o notă informativă, care va cuprinde concluziile privind executarea bugetului respectiv în perioada precedentă şi estimările privind executarea scontată a bugetului până la finele anului bugetar în curs.

540. Procedura de examinare a propunerilor de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale parvenite de la autorităţile/instituţiile bugetare este similară procedurii de examinare a propunerilor de buget, descrisă detaliat în subcapitolul 7.4. Pentru a facilita examinarea propunerilor, nota informativă include propunerile de modificări la buget în raport cu indicatorii aprobaţi, după cum este prezentat în tabelul 10.1.

541. Relaţia între bugetul aprobat şi modificarea bugetului este prezentată în figura 10.1.

Figura 10.1. Relaţia între bugetul aprobat şi bugetul modificat

542. Procedurile de elaborare, prezentare, examinare şi adoptare a legilor/deciziilor privind modificarea bugetelor sunt similare celor pentru legile/deciziile bugetare anuale, stabilite la capitolul VII.

543. Propunerile de modificare a legilor/decizilor bugetare anuale trebuie să fie conforme principiilor bugetare şi regulilor bugetar-fiscale stabilite prin lege.

544. Proiectul de lege/decizie privind modificarea bugetului serveşte administratorului de buget ca temei pentru blocarea plăţilor în cadrul programelor afectate de modificări în vederea reducerii limitelor de alocaţii (cu semnul "-").

545. După adoptarea legii/deciziei privind modificarea bugetului, administratorul de buget lansează etapa de repartizare a indicatorilor bugetului care au suportat modificări, conform procedurii descrise în capitolul IX. Se repartizează doar indicatorii modificaţi prin legea/decizia privind modificarea bugetului, ţinând cont de modificările aprobate anterior de Guvern/autoritatea executivă, acestea fiind deja repartizate.

546. În procesul de repartizare, bugetul modificat al autorităţilor/instituţiilor bugetare se verifică atât cu limita stabilită de autoritatea superioară, cât şi cu volumul alocaţiilor deja finanţate şi cele contractate. Dacă volumul alocaţiilor bugetare stabilite în conformitate cu bugetul modificat este mai mic decât volumul angajamentelor asumate, atunci instituţia bugetară respectivă este obligată să revadă angajamentele pentru a le aduce în conformitate cu limitele prevăzute în bugetul modificat. Numai după finalizarea repartizării bugetului modificat şi ajustarea angajamentelor poate reîncepe finanţarea programelor stopată anterior şi poate începe finanţarea celor din bugetul modificat.

547. Administratorii de buget asigură monitorizarea bugetelor şi desfăşoară procedurile de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale, nu mai mult de două ori pe an - nu înainte de 1 iulie şi nu mai târziu de 15 noiembrie a anului bugetar, cu excepţiile prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.

548. Fluxul de activităţi pentru procedura de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale se prezintă în figura 10.2.

549. Pentru bugetele locale de ambele niveluri, fluxul principalelor activităţi de modificare a bugetului local este analogic cu fluxul activităţilor de aducere în concordanţă a bugetului local aprobat cu prevederile legii bugetare anuale de stat, expus în Boxa 7.5. Pentru bugetul local de nivelul al doilea, ciclul bugetar de modificare a bugetului se va deschide de sine stătător cu rolul de direcţie finanţe (GFD) – în modulul BPS.

10.3. Blocarea alocaţiilor bugetare

550. În temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, administratorul de buget este autorizat să blocheze temporar anumite categorii de alocaţii de la buget, cu excepţia plăţilor pentru deservirea datoriei de stat/unităţilor administrativ-teritoriale, în următoarele cazuri:

1) dacă analiza executării scontate a bugetului atestă înrăutăţirea nivelului soldului bugetar, aprobat prin legea/decizia bugetară anuală şi stabilit ca prognoze trimestriale;

2) dacă limitele de alocaţii în proiectul bugetului care urmează a fi aprobat sunt mai mici decât cele din bugetul provizoriu care se execută;

3) dacă sunt iniţiate propuneri de reducere a alocaţiilor fie prin redistribuire, fie prin modificarea bugetului.

551. Administratorul de buget efectuează blocarea alocaţiilor, cu informarea autorităţilor/instituţiilor bugetare şi a Guvernului/autorităţilor reprezentative şi deliberative locale despre circumstanţele care au determinat această acţiune.

552. Decizia privind blocarea alocaţiilor bugetare se aprobă prin ordinul administratorului de buget şi se emite pe o perioadă ce nu depăşeşte 60 de zile, în formatul tabelului 10.2.

553. Soldul de alocaţii disponibile pentru blocare constituie suma alocaţiilor precizate, diminuate cu suma cheltuielilor efectuate (executate), soldul neexecutat pe contractele înregistrate, suma documentelor de plată prezentate pentru executare.

554. În cazul adoptării în perioada de blocare a unor decizii de blocare ulterioare, soldul de alocaţii disponibile pentru blocare se calculează ţinând cont suplimentar de alocaţiile blocate prin deciziile anterioare.

555. După adoptarea deciziei privind blocarea unor alocaţii bugetare, administratorul de buget lansează etapa de repartizare a indicatorilor bugetului supuşi procedurii de blocare conform procedurii generale de repartizare de sus-în-jos, care implică detalierea alocaţiilor blocate până la cel mai detaliat nivel al clasificaţiei bugetare.

556. În perioada de blocare a alocaţiilor bugetare autorităţile/instituţiile bugetare nu vor încheia contracte şi nu vor efectua plăţi aferente alocaţiilor blocate.

557. Până la expirarea perioadei de blocare, administratorul de buget poate anula decizia privind blocarea alocaţiilor bugetare sau modifica termenul indicat.

558. În cazul în care acţiunile aferente deciziilor de blocare a alocaţiilor nu asigură menţinerea soldului bugetar în limitele stabilite de legea/decizia bugetară anuală, administratorul de buget, în termen de cel puţin 20 de zile până la expirarea perioadei de blocare, întocmeşte şi prezintă proiectul legii privind modificarea legii/deciziei bugetare anuale.

559. Astfel, perioada de blocare a alocaţiilor bugetare expiră, după caz:

1) la data indicată în decizia privind blocarea alocaţiilor bugetare;

2) la data indicată în decizia privind deblocarea alocaţiilor bugetare;

3) la adoptarea legii/deciziei bugetare anuale;

4) la adoptarea legii/deciziei de modificare a bugetelor aprobate.

560. Decizia privind deblocarea alocaţiilor bugetare se aprobă prin ordinul administratorului de buget în formatul liniei bugetare de blocare a alocaţiilor.

561. După emiterea deciziei de deblocare, administratorul de buget lansează conform procedurii generale, repartizarea/dezagregarea de către autorităţi/instituţii bugetare a alocaţiilor deblocate.

10.4. Redistribuirea alocaţiilor bugetare

562. În temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 pe parcursul anului bugetar în bugetul de stat pot fi efectuate următoarele redistribuiri de alocaţii:

1) cu autorizarea Guvernului - între autorităţi publice centrale, cu excepţia celor independente, şi între subprogramele unei autorităţi, până la 10 la sută din volumul alocaţiilor bugetare aprobate;

2) cu autorizarea Ministerului Finanţelor - între categoriile economice la nivelul doi (K2) de agregare în cadrul unei autorităţi publice centrale, fără majorarea cheltuielilor de personal şi fără modificarea cheltuielilor pentru investiţii capitale şi a transferurilor interbugetare, precum şi cele prevăzute în legea bugetară anuală;

3) cu autorizarea autorităţilor publice centrale - între instituţiile subordonate, la nivelele 3 şi 4 de agregare a clasificaţiei economice în cadrul subprogramelor şi a activităţilor; şi

4) de către instituţia bugetară - oricare redistribuiri care nu sunt indicate la subpunctele 1), 2) şi 3).

563. Limita stabilită pentru redistribuirea alocaţiilor cu autorizarea Guvernului nu se aplică în cazul repartizării alocaţiilor fondurilor de urgenţă şi altor alocaţii centralizate aprobate în buget.

564. Bugetele autorităţilor bugetare independente/autonome nu pot fi modificate altfel decât prin lege.

565. Pentru iniţierea redistribuirii alocaţiilor bugetare cu autorizarea Guvernului, autorităţile bugetare înaintează propuneri Ministerului Finanţelor, însoţite de notă informativă care reflectă motivele, analizele şi impactul asupra realizării performanţei asumate în cadrul programelor de cheltuieli pe anul curent şi pe termen mediu, justificarea costurilor, acordul de redistribuire a limitelor între autorităţi bugetare etc. Ministerul Finanţelor examinează propunerile în sensul legalităţii acestora, precum şi din punct de vedere a echilibrului între suma reducerilor şi suma majorărilor. Ca urmare a examinării, Ministerul Finanţelor întocmeşte proiectul de hotărâre a Guvernului privind redistribuirea alocaţiilor aprobate prin legea bugetară anuală şi nota informativă, pe care le remite Guvernului pentru examinare şi aprobare.

566. Propunerile de redistribuire cu autorizarea Guvernului se prezintă în valori relative (+/-) în raport cu bugetul aprobat de Parlament, inclusiv după modificarea bugetului.

567. După adoptarea de către Guvern a hotărârii de redistribuire, Ministerul Finanţelor modifică limitele de alocaţii pentru autorităţi bugetare, iar acestea autorizează şi/sau modifică limitele de alocaţii pentru instituţiile subordonate respective şi asigură, în caz de necesitate, ajustarea de către instituţiile subordonate a contractelor la limitele modificate.

568. Pentru iniţierea redistribuirii alocaţiilor bugetare cu autorizarea Ministerului Finanţelor, inclusiv în temeiul legii bugetare anuale, autorităţile bugetare (Org1) înaintează propunerile respective Ministerului Finanţelor, însoţite de explicaţii, care reflectă motivele şi justificările de redistribuire a alocaţiilor aprobate (luând în considerare redistribuirile cu autorizarea Guvernului). La necesitate, Ministerul Finanţelor poate solicita informaţii suplimentare şi documente justificative. Propunerile de redistribuire se prezintă în valori relative (+;-). Urmare a examinării şi acceptării solicitărilor de redistribuire, acestea se autorizează în cadrul Ministerului Finanţelor, conform responsabilităţilor stabilite.

569. Pentru iniţierea redistribuirii alocaţiilor bugetare cu autorizarea autorităţilor bugetare (Org1), instituţiile bugetare (Org2/Org1i) prezintă autorităţii bugetare ierarhic superioare propunerile de redistribuire a alocaţiilor, însoţite de notă informativă, care reflectă motivele şi justificările de redistribuire a alocaţiilor. La necesitate, autoritatea bugetară ierarhic superioară poate solicita instituţiei bugetare subordonate informaţii suplimentare şi documente justificative. Propunerile de redistribuire se prezintă în valori relative (+;-). Urmare a examinării şi acceptării propunerilor de redistribuire, acestea se autorizează de către autorităţile bugetare.

570. În temeiul Legii nr.397/2003 privind finanţele publice locale, pe parcursul anului bugetar în bugetul local pot fi efectuate următoarele redistribuiri de alocaţii:

1) cu autorizarea administratorului de buget - între categoriile economice de cheltuieli, fără majorarea cheltuielilor de personal şi fără modificarea cheltuielilor pentru investiţii capitale şi a transferurilor interbugetare.

Redistribuirea menţionată a alocaţiilor se va efectua între categoriile economice la nivelul doi (К2) în cadrul aceleiaşi funcţii (F1-F3) în cadrul unui subprogram, fără majorarea cheltuielilor de personal şi fără modificarea cheltuielilor pentru investiţii capitale şi a transferurilor interbugetare cu condiţia aprobării deciziei bugetare anuale la un nivel de detaliere a informaţiei la K2;

2) de către autorităţile bugetare - între instituţiile subordonate în cadrul unui subprogram, cu respectarea limitelor stabilite de administratorul de buget.

Autorităţile bugetare (Org1 şi Org1i) pot redistribui alocaţiile între instituţiile subordonate la nivel de K4, în cadrul aceleiaşi funcţii (F1-F3) şi aceluiaşi subprogram P1P2, cu respectarea limitei stabilite la nivel de K2. Totodată, autorităţile bugetare pot modifica resursele colectate între instituţiile din cadrul aceleiaşi funcţii (F1-F3), fără modificarea limitei aprobate, cu condiţia că volumul acestor resurse colectate nu sunt aprobate expres în decizia bugetară anuală pe fiecare instituţie;

3) de către instituţiile bugetare – alte redistribuiri de alocaţii care nu afectează limitele stabilite de autoritatea bugetară ierarhic superioară.

Instituţiile bugetare pot redistribui alocaţiile între nivele K5-K6, cu respectarea limitei stabilite la nivel de K4 al clasificaţiei economice de către instituţia superioară.

571. Alocaţiile repartizate prin decizia consiliului local din fondul de rezervă, precum şi transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat la bugetele locale, repartizate prin alte acte normative decât legea bugetară anuală, se includ în programele respective de cheltuieli în baza dispoziţiei.

572. Redistribuirea între programe a alocaţiilor BASS şi FAOAM în cadrul legilor bugetare anuale se efectuează cu autorizarea Guvernului, cu condiţia că suma totală a modificărilor propuse la un program pe parcursul anului bugetar să nu depăşească 10% din volumul alocaţiilor aprobate pentru programul respectiv. În acest caz, APC de specialitate va întocmi proiectul hotărârii Guvernului şi nota informativă, şi va înainta propunerile respective Guvernului spre examinare şi aprobare.

573. Oricare autorizare de redistribuire a alocaţiilor bugetare trebuie să satisfacă următoarele reguli:

1) să fie respectată formula de redistribuire, care reprezintă echilibrul între suma reducerilor şi suma majorărilor de alocaţii;

2) să conţină liniile bugetare la nivelul de agregare pe clasificaţia bugetară, solicitate de administratorul de buget şi să fie balansată cu resurse;

3) să nu se producă majorarea volumului total al cheltuielilor de personal;

4) să nu se producă reducerea volumului total de cheltuieli pentru investiţii capitale;

5) reducerea alocaţiilor bugetare poate fi efectuată numai în limita soldului de alocaţii nevalorificate. În cazul în care volumul angajamentelor asumate la momentul reducerii alocaţiilor depăşeşte soldul alocaţiilor nevalorificate, relaţiile contractuale cu furnizorii de mărfuri şi servicii urmează a fi revizuite;

6) limitele de alocaţii aferente programelor/subprogramelor sau activităţilor finanţate din contul proiectelor finanţate din surse externe nu pot fi redistribuite altor autorităţi/instituţii bugetare, altfel decât prin lege;

7) propunerile de redistribuire să fie prezentate în termen suficient pentru a fi validate până la 30 noiembrie a anului bugetar;

8) redistribuirile se supun procedurii ulterioare de repartizare similar procedurilor aferente bugetului aprobat şi bugetului modificat;

9) concomitent cu autorizarea propunerii de redistribuire, administratorul de buget stopează orice acţiuni de executare (finanţare şi autorizare de angajamente) pentru instituţiile afectate de reducerea alocaţiilor la linia bugetară respectivă;

10) procesul de executare a bugetului la instituţiile bugetare, finanţarea cărora a fost stopată în legătură cu redistribuirea alocaţiilor bugetare, reîncepe după finalizarea şi validarea repartizării alocaţiilor modificate.

574. Iniţierea (crearea) în SIGFP a documentelor de redistribuire a alocaţiilor bugetare cu autorizarea administratorului de buget şi autorităţilor bugetare se efectuează până la data de 24 a lunii, fiind asigurată şi dezagregarea integrală a acestora. Începând cu data de 25 şi până la finele lunii, accesul în SIGFP pentru crearea documentelor noi va fi stopat. Pe parcursul lunii administratorul de buget poate solicita stoparea accesului utilizatorilor în SIGFP în cazul iniţierii modificării/redistribuirii alocaţiilor aprobate în buget. Perioada de stopare va fi stabilită în dependenţă de timpul necesar pentru asigurarea procesului de modificare/redistribuire a bugetului.

Performanţa în condiţiile redistribuirii alocaţiilor

575. Indicatorii de performanţă în cadrul programelor/subprogramelor nu sunt supuşi modificărilor pe parcursul anului bugetar, indiferent dacă se modifică limitele de alocaţii. Devierile privind performanţa realizată faţă de cea planificată se explică la etapa de raportare.

576. În caz că limitele de alocaţii între programe sau între autorităţile/instituţiile bugetare au fost modificate, autorităţile/instituţiile bugetare explică în rapoartele despre executarea bugetului implicaţiile modificărilor asupra indicatorilor de performanţă.

577. Autorităţile/instituţiile bugetare care în decursul anului bugetar beneficiază de alocaţii suplimentare prin redistribuire de la alte autorităţi/instituţii bugetare, concomitent cu limitele financiare îşi asumă setul de indicatori de performanţă, pe care îi agreează cu autoritatea bugetară, care i-a transmis limita de alocaţii şi sunt obligate să raporteze acestuia realizarea performanţei.

578. Autoritatea bugetară care a transmis limitele de alocaţii analizează şi utilizează informaţia despre performanţa raportată de către autorităţile/instituţiile bugetare, cărora le-au fost redistribuite limite şi întocmeşte raportul de performanţă faţă de asumările iniţiale aprobate în buget.

10.5. Formatul de prezentare a propunerilor de modificări şi redistribuiri a alocaţiilor bugetare

579. Propunerile pentru modificarea alocaţiilor aprobate prin legea bugetară anuală (modificarea legii bugetului de stat şi redistribuiri autorizate de Guvern) se prezintă în formatul tabelului 10.3.

580. Propunerile de redistribuire a alocaţiilor cu autorizarea administratorului de buget se prezintă în formatul tabelului 10.4.

581. Propunerile de redistribuire a alocaţiilor cu autorizarea autorităţii bugetare se prezintă în formatul tabelului 10.5.

10.6. Gestionarea alocaţiilor din fondurile de urgenţă

582. În temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, prin legile/deciziile bugetare anuale pot fi create:

1) în cadrul bugetului de stat:

a) fondul de rezervă, pentru finanţarea cheltuielilor urgente, care survin pe parcursul anului bugetar, dar care nu au fost posibil de anticipat şi, respectiv, de prevăzut în bugetele aprobate;

b) fondul de intervenţie, pentru finanţarea cheltuielilor urgente, legate de înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, în caz de epidemii, precum şi în alte situaţii excepţionale.

2) în cadrul bugetelor locale:

a) fondul de rezervă, pentru finanţarea cheltuielilor urgente, care survin pe parcursul anului bugetar, dar care nu au fost posibil de anticipat şi, respectiv, de prevăzut în bugetele aprobate.

583. Gestionarea şi utilizarea fondurilor de urgenţă nominalizate se efectuează în baza regulamentelor aprobate de Guvern/autorităţile reprezentative şi deliberative locale.

584. Pe parcursul anului bugetar, volumul aprobat al fondului de intervenţie al Guvernului poate fi suplimentat cu donaţii din partea persoanelor fizice şi juridice. În acest caz, Ministerul Finanţelor operează modificările respective în buget atât la partea de venituri, cât şi de cheltuieli.

585. Deciziile Guvernului sau autorităţilor executive locale privind alocarea mijloacelor din fondurile de urgenţă implică procedura de modificare a limitelor de alocaţii ale autorităţilor/instituţiilor bugetare beneficiare şi, respectiv, a fondurilor de urgenţă.

586. După adoptarea deciziilor despre alocarea mijloacelor, administratorul de buget majorează limitele de alocaţii ale autorităţilor publice beneficiare şi ajustează respectiv limita prevăzută fondurilor de urgenţă. Modificarea limitelor din contul fondurilor de urgenţă se produce în formatul tabelului 10.3 cu indicarea codului sursei respective.

587. Sumele alocate din fondurile de urgenţă se supun procedurii ulterioare de repartizare a limitei autorităţii/instituţiei bugetare de sus-în-jos în ordine generală.

588. Dacă beneficiarul mijloacelor din fondurile de urgenţă ale Guvernului se finanţează din alt buget, alocaţiile respective se distribuie prin intermediul transferurilor interbugetare.

589. Redistribuirea ulterioară a alocaţiilor repartizate din fondurile de urgenţă în sensul schimbării autorităţii/instituţiei beneficiare sau destinaţiei mijloacelor alocate, nu se admite.

XI. METODOLOGIA BUGETĂRII PE PROGRAME

11.1. Prevederi generale

590. Bugetarea pe programe reprezintă o metodă de prezentare şi fundamentare a bugetelor, având la bază programe cu scopuri, obiective şi indicatori de evaluare a performanţei acestora la toate etapele procesului bugetar. Bugetarea pe programe este de asemenea un instrument eficient de management bugetar care facilitează stabilirea priorităţilor şi luarea deciziilor privind alocarea resurselor bugetare.

591. În cadrul bugetării pe programe accentul se pune pe rezultatele ce trebuie atinse în urma activităţilor preconizate/realizate de către autorităţile/instituţiile bugetare, astfel fiind asigurată legătura cheltuielilor bugetare cu programele şi activităţile care pun în aplicare măsurile de politică.

592. Caracteristicele principale ale bugetului pe programe sunt:

1) legătura cu cadrul de politici: bugetul este structurat pe programe, care reflectă obiectivele de politici asumate în documentele de planificare strategică pe termen mediu şi lung;

2) focusat pe performanţă: pe lângă informaţia financiară, bugetul pe programe cuprinde informaţia nefinanciară, fiind stabilite scopul, obiectivele şi indicatorii de performanţă;

3) responsabilitate sporită în procesul bugetar: bugetul pe programe implică responsabilitatea autorităţilor/instituţiilor bugetare pentru realizarea performanţei asumate în procesul bugetar;

4) perspectiva multianuală: formatul de prezentare a bugetului pe programe cuprinde informaţia în dinamică, incluzând rezultatele înregistrate pentru ultimii doi ani, indicatorii aprobaţi pentru anul în curs şi estimările pentru următorii trei ani.

11.2. Structura programului

593. Bugetul pe programe are la bază clasificaţia bugetară a programelor care determină structura programelor şi cuprinde următoarele nivele ierarhice:

1) programul (P1)

2) subprograme (P2)

3) activităţi (P3).

594. Programul (P1) reprezintă un ansamblu coerent şi agregat de activităţi implementate de către autorităţile publice pentru atingerea unui scop şi/sau realizarea anumitor obiective strategice pe termen mediu sau lung. Programul reflectă, de regulă, un domeniu public sau o funcţie a statului.

595. Orice program se divizează în subprograme (P2), ce conţin grupuri de activităţi interconexe, grupate logic care au obiective specifice şi sprijină implementarea programului.

596. La formularea programelor/subprogramelor, trebuie să fie respectate următoarele reguli:

1) să reprezinte un domeniu de politică;

2) să reflecte un singur scop;

3) să se ia în considerare structura organizaţională a autorităţilor bugetare ca să existe posibilitatea identificării şi verificării cheltuielilor subprogramului atât la elaborare, cât şi în procesul implementării acestuia;

4) în dependenţă de complexitate şi mărime, programul/subprogramul poate fi atribuit unei sau mai multor autorităţi/instituţii bugetare.

597. În cadrul subprogramelor se definesc activităţile (P3) care reflectă serviciile prestate de către o autoritate/instituţie bugetară pentru atingerea obiectivelor programului/subprogramului pe care îl implementează. Activităţile reprezintă elementul de cost al programului/subprogramului şi anume la acest nivel se estimează costurile cu detalierea acestora conform clasificaţiei economice.

598. În structura bugetului, programele şi subprogramele sunt integrate, interdependente şi legate între ele, pe când activităţile sunt o componentă independentă şi pot fi aplicate oricărui program/subprogram.

599. Boxa 11.1 cuprinde exemple de programe, subprograme şi activităţi.

Boxa 11.1. Exemple de programe, subprograme şi activităţi

600. Orice program/subprogram trebuie să cuprindă o descriere succintă care să ofere o informaţie generală şi explicaţii suficiente despre scopul, obiectivele şi structura programului, cadrul instituţional şi beneficiarii acestuia. Descrierea narativă a programului trebuie să răspundă la următoarele întrebări: "ce se realizează prin programul dat?", "ce instituţii sunt implicate în gestionarea programului?" sau "care sunt beneficiarii serviciilor oferite de programul respectiv?". Boxa 11.2 cuprinde un exemplu de descriere a unui program/subprogram.

Boxa 11.2. Exemplu de descriere narativă a unui program/subprogram

11.3. Cadrul logic şi elementele programului

601. Fiecare program/subprogram cuprinde următoarele elemente: (1) scop, (2) obiective, (3) indicatori de performanţă. Elementele se stabilesc la nivelul subprogramelor.

602. În structura unui program/subprogram trebuie să existe o legătură logică între elementele acestuia atât la etapa de planificare, cât şi la etapa de implementare şi monitorizare. Cadrul logic este o modalitate de a structura elementele astfel încât legăturile logice directe dintre ele să fie evidente. Legătura logică între elementele programului reflectă abordarea de sus-în-jos la etapa de elaborare a programului şi abordarea de jos-în-sus - la etapa de implementare şi monitorizare, şi se prezintă în figura 11.1.

Figura 11.1. Cadrul logic al programului

603. Pentru a verifica corectitudinea stabilirii structurii programului pot fi aplicate următoarele întrebări de control:

1) dacă activităţile vor fi implementate, vor fi obţinute produsele?

2) dacă vor fi obţinute produsele, vor fi realizate obiectivele?

3) dacă vor fi realizate obiectivele, vor contribui acestea la atingerea scopului?

În cazul în care cel puţin la o întrebare răspunsul este negativ urmează de remediat greşelile, identificând soluţii alternative.

604. Aplicarea periodică a cadrului logic în analiza structurii şi a relaţiilor între elementele programului/subprogramului oferă informaţii utile pentru procesul de monitorizare şi evaluare şi facilitează procesul decizional privind alocarea resurselor.

11.3.1. Scopul

605. Scopul este un deziderat cu caracter general şi reflectă efectele pozitive aşteptate sau rezultatele finale scontate de la realizarea programului. Scopul indică starea îmbunătăţită de lucruri sau efectele cu impact general asupra societăţii, schimbările de ordin economic şi social care se aşteaptă de la implementarea unei politici publice şi răspunde la întrebarea: "ce se doreşte de realizat?".

606. La formularea scopului se iau în considerare următoarele reguli:

1) scopul rezultă din misiunea autorităţii bugetare şi trebuie să fie corelat cu obiectivele strategice cuprinse în documentele de planificare strategică de nivel naţional şi sectorial;

2) scopul nu trebuie să reflecte activităţi specifice şi să nu conţină referinţe la acte normative;

3) scopul se defineşte în mod succint, clar şi concis. Trebuie să fie limitată utilizarea virgulelor, conjuncţiilor, precum şi să nu conţină descrieri şi informaţii excesive;

4) scopul se exprimă în termeni generali fără a indica termene sau date concrete;

5) scopul este relativ permanent şi trebuie să rămână valid şi neschimbat pe parcursul întregii perioade de implementare a programului/subprogramului.

607. Boxa 11.3 prezintă unele exemple de formulare a scopurilor.

Boxa 11.3. Exemple de scopuri

11.3.2. Obiectivele

608. Obiectivele reprezintă o formă mai concretă de exprimare a scopurilor definite şi determină rezultatele finale sau intermediare care se propun a fi realizate într-o anumită perioadă de timp. Obiectivele trebuie corelate cu strategiile sectoriale de cheltuieli şi planurile de dezvoltare pe termen mediu şi răspund la întrebarea: "cum se va atinge scopul propus?".

609. Obiectivele reflectă direcţia de schimbare şi progresul aşteptat într-o perioadă concretă de timp. Obiectivele au un caracter operaţional şi trebuie să reprezinte cât mai concret posibil acţiunile ce se planifică a fi întreprinse şi termenul de realizare ale acestora, pentru a atinge scopul subprogramului.

610. În funcţie de ţinta stabilită şi perioada de timp în care se aşteaptă realizarea obiectivele pot fi grupate în:

1) obiective focusate pe rezultat – se referă la anumite efecte pozitive planificate a fi atinse pe termen mediu (2-3 ani);

2) obiective focusate pe produse – se referă nemijlocit la produsele planificate şi se stabilesc pe termen scurt (de regulă pentru 1 an).

611. În cazul în care obiectivul reflectă o ţintă pe termen mediu, este necesar de indicat valorile intermediare ale obiectivelor pentru fiecare an bugetar.

612. Obiectivul se consideră bine formulat, dacă acesta întruneşte cerinţele indicate în Boxa 11.4.

Boxa 11.4. Cerinţele pentru stabilirea obiectivelor

613. Boxa 11.5 conţine exemple de obiective.

Boxa 11.5. Exemple de obiective

11.3.3. Indicatorii de performanţă

614. Performanţa programelor/subprogramelor se exprimă prin indicatori, scopul cărora este de a măsura progresul în realizarea obiectivelor programului/subprogramului. Indicatorii de performanţă reprezintă o valoare concretă sau o trăsătură specifică utilizată pentru a măsura activităţile, produsele şi rezultatele obţinute în raport cu obiectivele.

615. La formularea programelor/subprogramelor se utilizează trei categorii de indicatori:

1) indicatorii de produs indică cantitatea sau volumul bunurilor publice produse sau a serviciilor prestate în cadrul programului/subprogramului pentru atingerea obiectivelor. Indicatorii de produs rezultă direct din activităţile autorităţii/instituţiei bugetare în procesul de realizare a programului. Produsele sunt măsurabile atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Indicatorii de produs sunt utilizaţi la evaluarea necesităţilor de finanţare şi pentru determinarea resurselor necesare pentru un program/subprogram.

2) indicatorii de eficienţă caracterizează eficienţa programului/subprogramului şi exprimă relaţia dintre bunurile produse, serviciile prestate şi resursele utilizate pentru producerea sau prestarea lor. De regulă, indicatorii de eficienţă exprimă cantitatea medie a resurselor consumate (timp, cost) pentru obţinerea unei unităţi de produs sau rezultat.

3) indicatorii de rezultat reflectă gradul de atingere a scopului şi obiectivelor programului/subprogramului şi caracterizează calitatea implementării acestuia. Indicatorii de rezultat prezintă o importanţă deosebită pentru analiza politicilor publice, deoarece evaluează impactul şi evidenţiază schimbările economice şi sociale realizate prin intermediul programului/subprogramului. Rezultatele, însă, uneori sunt greu de măsurat şi depind în mare parte de influenţa factorilor externi. La stabilirea indicatorilor de rezultat pot fi utilizate anumite criterii de evaluare sau gradul de corespundere la diverse standarde de calitate naţionale şi internaţionale sau rezultatele anumitor studii, sondaje etc.

616. Pentru fiecare subprogram se stabileşte cel puţin câte un indicator de fiecare categorie. Boxa 11.6 prezintă exemple de indicatori de performanţă.

Boxa 11.6. Exemple de indicatori de performanţă

617. Setul indicatorilor de performanţă, prioritizat corespunzător scopurilor şi obiectivelor, trebuie să ofere o viziune completă şi să acopere toate activităţile majore ale programului/subprogramului.

618. La formularea indicatorilor de performanţă trebuie luate în considerare următoarele cerinţe:

1) să fie relevant pentru activitatea instituţiei şi să ofere informaţie utilă pentru factorii de decizie şi pentru public;

2) să rezulte din obiectivele stabilite, fiind focusaţi pe produse sau rezultate;

3) să fie clari şi verificabili, fiind cunoscute modul de calcul şi sursa de colectare a informaţiei;

4) să fie oportuni şi comparabili în timp;

5) să fie corelaţi cu costurile şi resursele disponibile.

619. La stabilirea indicatorilor de performanţă se va ţine cont de posibilităţile şi riscurile legate de colectarea datelor.

620. Dacă în procesul implementării programelor apare necesitatea în modificarea sau completarea listei indicatorilor de performanţă, este necesar de a estima impactul modificărilor date asupra indicatorilor existenţi, astfel încât să poată fi asigurată comparabilitatea în timp a indicatorului. Aceasta, însă, nu trebuie să stopeze selectarea indicatorilor noi.

621. Indicatorii de performanţă furnizează informaţia privind eficienţa şi eficacitatea programelor/subprogramelor. Legătura între obiective, resurse, produse, rezultate şi interacţiunea între ele se prezintă schematic în figura 11.2.

Figura 11.2. Relaţiile între indicatorii de performanţă

11.4. Elaborarea şi aprobarea programelor

622. Programele se elaborează de către autorităţile/instituţiile bugetare, ca parte a propunerii de buget, în conformitate cu metodologia privind elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget, descrise în capitolul VII.

Tabelul 11.1 oferă formatul de prezentare şi aprobare a unui program.

623. La etapa elaborării propunerilor de buget autorităţile bugetare pot propune reformularea sau completarea clasificaţiei bugetare cu denumiri noi de programe/subprograme, dacă consideră că acele existente nu reflectă corect misiunea pe care acestea o realizează. Propunerile respective se înaintează Ministerului Finanţelor/Direcţiei finanţe, care le examinează şi le procesează în conformitate cu procedurile de ţinere a clasificaţiei bugetare.

624. Conducătorii autorităţilor/instituţiilor bugetare asigură organizarea internă a activităţilor legate de elaborarea programelor şi desemnează persoanele responsabile. În procesul de elaborare a bugetului pe programe se utilizează abordarea de sus-în-jos. Astfel, autorităţile bugetare (Org1) formulează scopurile, obiectivele subprogramelor, identifică lista indicatorilor de performanţă aferenţi acestora şi solicită instituţiilor bugetare subordonate (Org2) să completeze informaţia privind indicatorii de produs şi de eficienţă aferenţi activităţii instituţiei, precum şi partea financiară. Ulterior, autorităţile bugetare (Org1) sistematizează, analizează şi, după procedura de consultări interne, definitivează şi prezintă propunerile de buget administratorului de buget. În acest scop, în cadrul autorităţilor/instituţiilor bugetare se formează baze de date cu informaţii financiare şi nefinanciare aferente programelor/subprogramelor din domeniul de competenţă. Conducătorii autorităţilor/instituţiilor bugetare desemnează persoanele responsabile de crearea şi administrarea bazei de date, informaţia fiind periodic actualizată.

625. La estimarea costurilor activităţilor (P3), autorităţile/instituţiile bugetare vor consulta Ghidul metodologic pentru evaluarea ex-ante a impactului politicilor publice, aprobat prin ordinul Secretarului General al Guvernului nr.89 din 20 decembrie 2022, precum şi vor ţine cont de particularităţile specifice stabilite prin circulara bugetară anuală privind elaborarea propunerilor de buget, emise de Ministerul Finanţelor.

626. Autorităţile/instituţiile bugetare prezintă propunerile de buget pe programe, însoţite de note informative care trebuie să conţină:

1) argumentări cu referinţă la acte normative, a scopurilor şi obiectivelor programelor/subprogramelor, precum şi explicaţii privind prioritizarea şi dimensionarea acestora;

2) calcule şi justificări privind estimarea costurilor tuturor activităţilor programelor;

3) alte informaţii relevante menite să faciliteze examinarea acestora.

627. În funcţie de etapele de examinare a proiectului bugetului, autorităţile bugetare ajustează propunerile de programe, astfel încât să fie asigurate: (i) încadrarea în limitele de cheltuieli stabilite, (ii) formularea adecvată a elementelor programului, (iii) justificarea obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă.

628. După aprobarea legii/deciziei bugetare anuale, autorităţile bugetare (Org1) asigură detalierea bugetului şi aprobă limitele de alocaţii bugetare anuale şi indicatorii de performanţă instituţiilor subordonate, care realizează activităţi în cadrul subprogramului dat. La rândul lor, instituţiile bugetare (Org2) asigură detalierea bugetelor conform clasificaţiei bugetare, în conformitate cu procedurile stabilite la capitolul IX.

629. Indicatorii de performanţă, aprobaţi în cadrul bugetului pe programe, nu se revizuiesc pe parcursul anului bugetar ca urmare a modificării bugetului sau ca urmare a redistribuirii alocaţiilor, iar devierile dintre indicatorii real executaţi şi cei asumaţi se explică în cadrul rapoartelor privind implementarea programelor.

630. Fluxul de activităţi aferente procesului de elaborare şi aprobare a bugetelor pe programe se prezintă în figura 11.3.

11.5. Monitorizarea şi raportarea performanţei programelor

631. Sistemul de monitorizare a performanţei programelor se utilizează pentru a măsura cantitatea şi calitatea serviciilor prestate de către autorităţile/instituţiile bugetare, precum şi pentru a măsura rezultatele şi impactul lor.

632. Monitorizarea este un proces continuu care se realizează pe parcursul executării bugetului şi oferă informaţii privind progresul realizat în implementarea programului. În procesul de monitorizare a performanţei se compară valorile indicatorilor de performanţă şi a obiectivelor realizate cu cele planificate, precum şi cheltuielile efectuate în perioada implementării programului cu cheltuielile aprobate.

633. Monitorizarea implică colectarea sistematică şi analiza datelor privind indicatorii de performanţă, pentru a furniza informaţii despre progresul în realizarea obiectivelor programului şi valorificarea resurselor alocate acestuia. Datele sunt colectate din surse interne şi externe, luând în considerare accesibilitatea şi veridicitatea surselor de colectare a datelor şi costurile optimale pentru colectarea şi procesarea lor.

634. Rapoartele privind performanţa realizată pe programe/subprograme (în continuare – rapoarte de performanţă) se întocmesc semianual şi anual şi se prezintă concomitent cu rapoartele financiare în termenii stabiliţi pentru prezentarea acestora. Conţinutul şi formatul de prezentare a raportului de performanţă se cuprinde în tabelul 11.2.

635. Rapoartele de performanţă semianuale conţin preponderent indicatorii de produs, în timp ce rapoartele anuale sunt focusate şi asupra gradului de realizare a obiectivelor asumate, a indicatorilor de eficienţă şi de rezultat.

636. Conducătorii autorităţilor bugetare asigură organizarea internă a activităţilor aferente procesului de monitorizare a performanţei programului şi desemnează persoanele responsabile pentru colectarea datelor, precum şi pentru generalizarea şi analiza datelor şi elaborarea rapoartelor de performanţă. Spre deosebire de etapa de planificare, procesul de monitorizare se desfăşoară de jos-în-sus. Instituţiile bugetare (Org2) de rând cu informaţia financiară completează datele privind indicatorii de produs şi eficienţă, şi le prezintă autorităţii bugetare ierarhic superioare (Org1). Subdiviziunile structurale din cadrul autorităţii bugetare analizează rapoartele de performanţă prezentate de instituţiile subordonate şi întocmesc rapoarte generalizate la nivel de subprogram, evaluând indicatorii de rezultat şi măsura în care au fost atinse scopul şi obiectivele stabilite. După procedura de consultări interne şi coordonare în cadrul autorităţii bugetare, rapoartele de performanţă se semnează de către persoanele responsabile, se aprobă de către conducătorul autorităţii bugetare şi se prezintă administratorului de buget.

637. Raportul trebuie să fie însoţit de o notă informativă care să cuprindă:

1) analiza performanţei realizate în raport cu obiectivele asumate şi cheltuielile efectuate în perioada de gestiune;

2) explicaţii privind devierile majore şi factorii care le-au influenţat, inclusiv dacă acestea au fost influenţate de modificările limitei de alocaţii;

3) identificarea eventualelor probleme în implementarea programului/ subprogramului şi să conţină unele propuneri de soluţionare a acestora.

638. Rapoartele de performanţă ale autorităţilor bugetare se fac publice, fiind plasate pe pagina web oficială a acestora.

639. Informaţiile obţinute în procesul monitorizării permite de a interveni prompt la corectarea devierilor în implementarea programului. În baza rapoartelor de performanţă şi, după caz, a auditului intern, conducătorii autorităţilor/instituţiilor bugetare întreprind măsuri pentru soluţionarea deficienţelor identificate în implementarea programelor/subprogramelor. De asemenea, informaţiile obţinute se iau în considerare în procesul de analiză şi luare a deciziilor la diferite nivele de administrare în vederea îmbunătăţirii eficacităţii politicilor publice.

640. Figura 11.4 reflectă fluxul de activităţi aferente procesului de raportare a performanţei.

XII. ÎNDRUMAR PENTRU ESTIMAREA COSTURILOR

12.1. Prevederi generale

641. Un rol important în cadrul procesului de planificare bugetară revine evaluării impactului financiar al propunerilor de politici. Înainte ca propunerile de politici ale autorităţilor/instituţiilor bugetare să fie incluse în buget, acestea se supun unei analize ex-ante a impactului, inclusiv din punctul de vedere financiar. Cerinţele metodologice privind evaluarea impactului financiar al propunerilor de politici sunt stabilite în Ghidul metodologic pentru evaluarea ex-ante a impactului politicilor publice, aprobat prin ordinul Secretarului General al Guvernului nr.89 din 20.12.2022⁹.

__________________

⁹ https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/ghid_ex-ante_final_pentru_aprobare_30112022.pdf

642. Obiectivele evaluării impactului financiar al politicilor sunt:

1) asigurarea adoptării politicilor şi acţiunilor cu acoperire financiară atât pe termen mediu, cât şi lung;

2) analiza beneficiilor politicilor propuse în raport cu costurile aferente pentru implementarea lor;

3) identificarea autorităţilor/instituţiilor bugetare afectate în rezultatul adoptării politicii.

643. Estimarea costurilor este un element indispensabil al procedurii de evaluare a impactului financiar al propunerilor de politici. Cerinţele pentru estimarea costurilor variază în dependenţă de trăsăturile specifice ale propunerii sau de sarcinile concrete atribuite autorităţilor/instituţiilor bugetare. În procesul de estimare a costurilor politicilor, APC se recomandă de a consulta Manualul privind estimarea costurilor documentelor de politici publice din Republica Moldova¹⁰; Ghidul pentru practicieni: Estimarea costurilor acţiunilor privind implementarea acordului de asociere¹¹; Ghidul de aplicare a Modelului Costului Standard în Republica Moldova¹².

__________________

¹⁰ https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/costing_manual_ro_may_2023.pdf

¹¹ https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/costing_guide_ro_may_2023.pdf

¹² https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/ghid_aplicare_model_cost_standard_2022_final.pdf

644. Responsabilitatea pentru estimarea costurilor revine autorităţii/instituţiei bugetare care înaintează propunerea de cheltuieli în cadrul planificării bugetului.

12.2. Principii de bază privind estimarea costurilor

645. Având în vedere caracterul complex al propunerilor, în practică nu există reguli unice care ar putea fi aplicate uniform pentru estimarea costurilor în toate cazurile. Dar există un set de principii şi abordări structurale ce pot fi utilizate. Astfel, estimarea costurilor trebuie efectuată cu respectarea următoarelor principii de bază:

1) simplitate - autorităţile/instituţiile bugetare trebuie să utilizeze cele mai simple metode posibile;

2) oportunitate şi corectitudine - autorităţile/instituţiile bugetare trebuie să asigure estimarea costurilor pentru propunerile noi la momentul oportun, iar informaţia furnizată trebuie să fie corectă;

3) caracter cuprinzător - la estimarea costurilor trebuie identificate toate elementele costurilor şi toate părţile afectate de propunere. Estimările trebuie reconciliate cu informaţia financiară existentă sau cu datele statistice. Aceasta asigură ca nici un cost sau activitate să nu fie omise din analiză;

4) consecvenţă - metodele aplicate pentru estimarea costurilor se aplică consecvent de la perioadă la perioadă.

646. Procesul de estimare a costurilor, în general, nu este dificil. Dificultăţile, de regulă, se referă la incertitudinile de implementare a politicilor şi nu la estimarea propriu-zisă a costurilor. Boxa 12.1 prezintă un exemplu pentru a facilita înţelegerea procedurii de estimare a costurilor.

Boxa 12.1. Exemplu: Crearea centrelor pentru reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane

647. Problemele care se identifică în exemplul de mai sus, se referă la (i) determinarea numărului de persoane - beneficiari de aceste servicii, dacă situaţia economică se schimbă şi la (ii) decizia dacă trei centre vor fi suficiente pentru a satisface cererea prognozată. Aceste probleme reflectă mai mult la incertitudini de natură politică şi nu ţine de procesul tehnic de estimare a costurilor. Cu toate acestea, incertitudinile respective au impact asupra calculării costurilor şi trebuie luate în considerare la stabilirea costului total.

648. În cazul în care autorităţile/instituţiile bugetare nu dispun de informaţie atât de concretă despre costurile serviciilor noi, provocarea majoră constă în identificarea asumărilor privind toate costurile care trebuie incluse şi valoarea lor totală sau costul unitar, inclusiv costurile aferente prestării serviciilor curente – personalul, echipamentul şi clădirile. Trebuie de identificat dacă politica nouă implică sau nu costuri suplimentare asociate acestor servicii şi dacă există posibilităţi de eficientizare.

649. În mod similar, dacă o autoritate/instituţie bugetară îşi reduce unele din activităţi, este important de cunoscut în ce măsură această reducere poate genera economii de costuri şi care parte a acestor economii este legată de costurile semi-fixe şi fixe care, de regulă, nu variază odată cu schimbarea volumului activităţilor.

650. De asemenea, propunerile noi pot avea impact financiar nu doar pentru autoritatea publică care implementează politica, dar şi pentru alte autorităţi/instituţii bugetare. De aceea, procesul de estimare a costurilor trebuie să implice toţi "actorii" care eventual participă la implementarea propunerii.

651. În concluzie, estimarea calitativă a costurilor implică următoarele cerinţe generale:

1) estimarea costurilor trebuie să fie obiectivă şi să se bazeze pe presupuneri consecvente şi rezonabile;

2) toate părţile potenţial afectate trebuie să fie consultate în procesul de estimare a impactului financiar al politicilor;

3) estimarea costurilor trebuie să facă parte din procesul de formulare a politicilor.

12.3. Concepte despre natura şi comportamentul costurilor

652. Înainte de a începe nemijlocit procesul de estimare a costurilor este important de a cunoaşte unele elemente de teorie despre natura şi comportamentul costurilor. Aceasta este esenţial în cazul estimării costurilor propunerilor de politici complexe.

653. În practică, se disting următoarele categorii de costuri:

1) costuri fixe, variabile şi mixte;

2) costuri medii pe unitate sau totale;

3) costuri directe, indirecte şi operaţionale.

Costurile fixe, semi-fixe şi variabile

654. Această categorie reflectă comportamentul costurilor în funcţie de modificarea volumului de activitate.

655. Costurile fixe sunt constante pe tot parcursul anului şi nu sunt afectate de modificarea activităţilor.

656. Costurile semi-fixe (se mai numesc mixte) sunt constante pentru un anumit volum al activităţilor, dar se schimbă atunci când nivelul activităţilor depăşeşte sau este sub un anumit volum dat.

657. Costuri variabile se modifică direct proporţional cu modificarea volumului activităţilor. Boxa 12.2 prezintă câteva exemple de costuri fixe, semi-fixe şi variabile.

Boxa 12.2. Exemple de costuri fixe, semi-fixe şi variabile

658. Pe termen lung toate costurile sunt variabile, deoarece poate fi stopată prestarea serviciilor, concediat personalul sau vândute clădirile. Figura 12.1 prezintă un exemplu care reflectă comportamentul diferitor categorii de costuri în funcţie de volumul de activitate.

Figura 12.1. Modificarea costurilor fixe, semi-fixe şi variabile pentru diferite nivele ale activităţi

659. Din diagramă rezultă că:

1) odată cu adăugarea unităţilor suplimentare, costul variabil creşte şi se schimbă proporţional cu creşterea de la 100 la 250 unităţi;

2) costul fix rămâne constant indiferent de creşterea volumului de activitate;

3) costul semi-fix se modifică la 200 şi rămâne constant la 250 unităţi.

Costul mediu pe unitate şi costul total

660. Unul din conceptele răspândite este costul mediu care reprezintă media aritmetică, adică totalul tuturor costurilor împărţit la numărul total de unităţi produse sau servicii prestate.

661. Din tabelul 12.1 rezultă că, odată cu creşterea volumului de activitate de la 100 la 200 unităţi, costul total pe unitate descreşte de la 10 000 la 7 400.

Tabelul 12.1

Costuri fixe, semi-fixe şi variabile şi costul pe unitate

662. Conceptul costului mediu deseori este atractiv din cauza simplităţii, având la bază presupunerea că structura costului total este identic cu cel din trecut. Însă, această abordare poate să nu aducă rezultatele aşteptate, deoarece costurile fixe şi semi-fixe se pot schimba sau pot varia în timp comparativ cu costul variabil, astfel distorsionând structura costului mediu.

663. Costul total reprezintă totalitatea costurilor asociate unei politici/activităţi şi include:

1) costuri directe, care pot fi direct şi în exclusivitate atribuite unui anumit program;

2) costuri indirecte, care nu pot fi atribuite direct unui anumit program, dar contribuie la realizarea programului într-un mod care poate fi măsurat. De exemplu, numărul de ore lucrate de un angajat pentru mai multe programe. Ca rezultat, aceste costuri pot fi împărţite pe programele la care se referă, de obicei, într-un mod care asigură o legătură logică;

3) costuri operaţionale sunt costurile serviciilor de suport care contribuie la prestarea serviciilor şi la realizarea programului într-un mod clar şi măsurabil.

Costuri directe, indirecte şi operaţionale

664. Cheltuielile de personal, serviciile şi alte categorii de cheltuieli care contribuie la realizarea unei politici nu întotdeauna pot fi uşor atribuite activităţilor corespunzătoare. Unii angajaţi pot lucra numai pentru o politică, ceea ce reprezintă costurile directe, în timp ce alţii - pentru câteva domenii de politici.

665. Structura organizaţională a unei autorităţi/instituţii bugetare nu coincide exact cu structura programelor sale. În consecinţă, acelaşi personal poate lucra pentru mai multe programe, subprograme, activităţi, ceea ce reprezintă costuri indirecte. Excluderea cheltuielilor de personal, care contribuie doar parţial la realizarea unei politici conduce la subestimarea costurilor politicii respective, în timp ce includerea întregului cost conduce la supraestimarea costului politicii.

666. Mai sunt şi servicii de suport, fără de care personalul nu poate activa. Încăperile sau spaţiile ocupate de personal pot fi comune pentru angajaţi care lucrează în diferite domenii de program. Tehnologiile informaţionale reprezintă un alt sistem comun. Angajaţii care participă la procedurile de formulare şi executare a bugetului la fel sunt o resursă de costuri comune. Însă, fără încăperi, tehnologii informaţionale, evidenţă contabilă şi alt suport, politica nu ar fi posibilă. Aceste tipuri de costuri, în general, se consideră ca fiind operaţionale.

667. Dacă se doreşte distribuirea costurilor indirecte şi operaţionale pe programe, una din metodele mai des aplicate este metoda "factorilor de cost". Esenţa acestei metode de distribuire a costurilor directe şi operaţionale constă în faptul că, distribuirea trebuie să satisfacă relaţia dintre costuri şi factorii care le influenţează. Unii din cei mai răspândiţi factori de cost sunt: suprafaţa de podea (m²) - pentru încăperi; numărul angajaţilor – pentru costurile de remunerare a muncii şi cheltuielile de personal; numărul de ore lucrate; numărul de documente prelucrate; numărul de studenţi, pacienţi sau clienţi.

Boxa 12.3. Exemplu – Distribuirea costurilor de întreţinere pe programe

668. Pentru ca această metodă să lucreze, trebuie menţinute înregistrări (evidenţa) ale diferitor tipuri de cheltuieli.

12.4. Aspecte practice privind estimarea costurilor

Etapele pentru estimarea costurilor

669. Procesul de estimare a costurilor propunerilor de politici cuprinde cinci etape consecutive. Boxa 12.4 descrie succint fiecare etapă.

Boxa 12.4. Etapele în estimarea costurilor

670. Autoritatea/instituţia bugetară care înaintează propunerea este încurajată să contacteze, în mod neformal, autorităţile/instituţiile potenţial afectate de propunere pentru a aborda în ce mod aceasta poate fi cel mai bine realizată şi care va fi impactul pentru acestea. Beneficiile acestei abordări vor fi resimţite mai târziu, prin creşterea probabilităţii că, estimarea costurilor va avea mai puţine comentarii negative şi vor fi mai puţine revizuiri ale estimării.

Examinarea propunerii de către administratorul de buget

671. Orice propunere de politică trebuie să fie examinată de către administratorul de buget. Principalele aspecte specifice legate de costuri care se analizează de către administratorul de buget se referă la:

1) implicaţiile asupra bugetului: se identifică programele la care se atribuie propunerea de cheltuieli; se determină dacă politica implică resurse suplimentare sau presupune redistribuirea resurselor existente; se analizează dacă există rezerve potenţiale de economisire care nu au fost identificate;

2) aria de cuprindere: se verifică dacă toate părţile potenţial afectate de propunere au contribuit la estimarea costurilor şi dacă toate costurile posibile au fost luate în calcul;

3) realismul şi corectitudinea costurilor: se verifică asumările puse la baza calculelor şi sumele estimate; se analizează dacă efectele potenţiale privind modificarea preţurilor, a volumului de lucru şi impactul asupra instituţiilor (necesarul numărului de angajaţi) sunt logice şi realiste, şi dacă volumele de resurse pentru anii următori sunt logic legate de primul an.

Caracteristicile propunerii

672. În scopul estimării costurilor propunerilor de politici trebuie de ţinut cont de două caracteristici importante.

Cadrul de timp

673. Această trăsătură specifică ajută la înţelegerea perioadei de timp pentru care este necesar de evaluat costurile. Din punct de vedere al cadrului de timp, costurile pot fi divizate după cum urmează:

1) costuri de o singură dată - pot fi reduse relativ simplu şi nu are efecte financiare pentru anii următori (de exemplu, procurarea de imobil, desfăşurarea alegerilor etc.);

2) costuri multianuale – au implicaţii financiare pentru anii următori. Unele costuri discreţionare (de exemplu, cheltuielile de personal), în principiu, pot fi restrânse pe termen mediu, dar este dificil de stopat aceste cheltuieli pe termen scurt. Alte costuri non-discrecţionare (de exemplu, plăţile legate de prestaţiile de asistenţă socială, serviciul datoriei) depind de aranjamentele stabilite în legislaţie şi nu pot fi limitate.

674. Astfel, propunerile care implică cheltuieli a căror majorare poate fi relativ uşor de stopat – adică cheltuielile de o singură dată şi cheltuielile discreţionare structurale – pot fi diferenţiate de propunerile care generează cheltuieli structurale non-discreţionare, creşterea cărora poate fi încetată mai greu.

Natura propunerii

675. După natura sa, se disting următoarele tipuri de propuneri:

1) Modificarea mărimii

676. În caz că propunerea modifică valoarea nominală sau mărimea unui serviciu, precum sunt plăţile de asistenţă socială, poate fi relativ simplu de determinat impactul bugetar al acestei propuneri, deoarece implică calcularea mărimii noi pentru grupul vizat al populaţiei (numărul beneficiarilor). Există probabilitatea că, alte schimbări în buget nu mai sunt necesare (majorarea sau reducerea numărului de angajaţi sau echipament).

2) Modificarea eligibilităţii

677. Propunerea de acest gen modifică categoriile de beneficiari eligibili sau a unui beneficiu eligibil specificaţi printr-un act normativ. Aceasta poate majora sau reduce numărul populaţiei afectate de serviciu.

678. Impactul costurilor pentru propunerile de acest gen este mai complicat, decât s-ar părea la prima vedere, deoarece autoritatea de implementare are de considerat mai mulţi factori. În exemplul 2, există o economisire directă a plăţilor de asistenţă socială. Totuşi, în dependenţă de mărimea reducerii şi numărul de cazuri gestionate de angajaţi la moment, pot fi şi economisiri a costurilor administrative, deoarece odată cu micşorarea numărului de beneficiari ar putea fi necesari mai puţini angajaţi. Astfel, trebuie să se estimeze cu cât se va modifica volumul de activitate şi cum aceasta afectează necesităţile sale bugetare. Trebuie să fie creată o bază de date privind informaţiile istorice despre costuri, în conformitate cu care pot fi făcute şi justificate estimările.

3) Politică nouă (sau încetată)

679. Propunerea constă în prestarea unui serviciu public nou. Alternativ, propunerea poate consta în reducerea sau eliminarea unui serviciu existent.

680. Acest tip de propuneri prezintă provocări suplimentare la estimarea costurilor, deoarece poate fi o insuficienţă de date privind aria de cuprindere şi strategia de implementare a politicii. În acest caz, este important de evaluat nivelul de încredere în estimări, în conformitate cu recomandările privind abordarea incertitudinilor expuse ulterior şi, posibil, de considerat un diapazon de costuri posibile.

4) Propunere cu caracter mixt

681. Acest tip de propuneri poate combina elementele mai multor categorii de mai sus în aşa fel sporind complexitatea evaluării impactului financiar.

Factorii de cost

682. Următorul pas este identificarea tuturor tipurilor de factori care au efecte asupra costurilor. Este important de identificat care factori cauzează modificări într-un program sau într-o activitate concretă.

683. Problemele majore asociate factorilor de cost pot fi grupate în cinci categorii:

1) schimbări demografice (de exemplu, numărul de copii este factorul cheie pentru cererea pentru educaţie, numărul persoanelor în vârstă – factor de cost pentru cheltuielile legate de prestaţii sociale şi îngrijire socială);

2) schimbări sociale (de exemplu, divorţurile conduc la majorarea numărului gospodăriilor mici, majorând respectiv şi cererea pentru un număr mai mare locuinţe cu spaţii mici. Divorţurile mai creează şi cerere suplimentară pentru asistenţa socială pentru copii din familii cu venituri mici);

3) politica de stat (de exemplu, implementarea cerinţei către contribuabili pentru autoevaluare şi prezentarea declaraţiei electronice în scopuri fiscale, va majora cererea pusă pe seama autorităţilor de a dezvolta sistemul informaţional şi de a procesa formularele);

4) tehnologii noi (de exemplu, unele servicii publice, în special în domeniul sănătăţii sunt determinate masiv de inovaţiile tehnologice, care deseori reduc costurile procedurilor existente, dar, în acelaşi timp, produc cereri de costuri de tratament modern, introducând noi oportunităţi pentru aşteptările pacienţilor);

5) mediul extern (de exemplu, aplicarea noilor standarde impuse prin acorduri internaţionale, precum cele pentru îndeplinirea cerinţelor Politicii de Vecinătate a UE sau Protocolului de la Kyoto privind schimbările climei sau ameninţările precum terorismul internaţional etc.).

684. În practică, este posibil de cuantificat serviciile şi produsele unui program într-un fel sau altul. Pentru programele care deservesc direct populaţia, factorii de cost pot fi consideraţi "cererea de piaţă" pentru servicii. Această cerere poate fi obligatorie dacă există prevederi legale, iar în alte cazuri poate fi opţională. Unele cereri pot fi exprimate şi ca potenţiale, dacă toţi cei împuterniciţi pentru realizare vor propune şi vor satisface soluţii de eficienţă.

685. Pentru fiecare propunere autorităţile/instituţiile bugetare sunt solicitate să indice majorarea sau reducerea volumului bunurilor produse, serviciilor prestate, activităţilor desfăşurate care pot fi generate de propunere.

686. Boxa 12.5 oferă unele exemple de factori de cost pentru diferite domenii de servicii publice.

Boxa 12.5. Exemple de factori de cost

687. În ultima instanţă, utilizatorii serviciilor şi bunurilor publice sunt principalii factori de cost. Dacă cererea pentru serviciile publice ar fi fost zero, nici unul din ele nu ar fi fost prestate, iar bugetul nu ar fi existat.

De la factor de cost la intrări (resurse)

688. Lanţul logic pentru determinarea costurilor arată în felul următor:

Propunere → Modificarea factorilor de cost → Cererea de Intrări (resurse) → Cost

689. Trecerea de la factorul de cost la cererea de intrări nu este întotdeauna un calcul mecanic. Datele istorice despre costuri servesc ca puncte de pornire obişnuite pentru programe, dar acestea trebuie să fie alese cu atenţie pentru a asigura că presupunerile de politici despre calitatea şi nivelul serviciilor sunt potrivite obiectivelor stabilite.

690. Totuşi, dacă informaţia despre costuri nu este adecvată sau nu este disponibilă la acel moment, odată ce factorul de cost a fost identificat, este necesară o analiză detaliată a estimării costurilor. Spre exemplu, cererea pentru educaţia exprimată prin prognoza numărului de elevi înrolaţi, determină necesitatea de profesori, cărţi, echipament pentru auditori, clădiri pentru şcoli, întreţinere, examinatori, servicii de administrare, precum şi costurile de elaborare a politicii şi a programelor de studii. Costurile se calculează prin multiplicarea cantităţii cerute cu costurile sau preţurile unitare estimate.

691. Costurile sunt cu atât mai mari cu cât cantitatea intrărilor (produselor) este mai mare. În condiţiile bugetelor constrânse, trebuie luate decizii de eficientizare cu privire la produsele raportate la factorii de cost, de exemplu, raportul elev/profesor, raportul manual/elev şi raportul computer/elev, la fel ţinând cont de nivelul dorit al calităţii educaţiei sau de nivelul cunoştinţelor (de exemplu, nivelul de alfabetizare).

692. Având resurse limitate, autorităţile/instituţiile bugetare trebuie să tindă spre realizarea coraportului maxim de cost-eficienţă. Aceasta înseamnă realizarea la maximum (în termeni de obiective) cu volumul de resurse dat sau minimizarea costurilor pentru realizarea obiectivelor predeterminate.

693. Principalele tipuri de intrări sunt:

1) angajaţii - pentru implementarea acţiunilor şi gestiunea programului. Determinarea numărului de angajaţi (şi categoriile acestora) nu afectează doar volumul de cheltuieli de personal în sens de clasificaţia economică, dar şi a altor costuri asociate cu angajaţii: sumele pentru bunurile şi serviciile necesare (precum mobilier, computer), deoarece deseori acestea se raportează la numărul angajaţilor;

2) echipamentul - mese, computere etc. pentru angajaţi. Unele propuneri ar putea să nu ceară angajaţi noi, dar vor cere procurarea echipamentului nou;

3) alte cheltuieli operaţionale - inclusiv energia electrică, încălzirea, comunicaţiile, chiria spaţiului, combustibilul, serviciile de imprimare;

4) costurile de transport - autoturisme pentru angajaţi, autobuze pentru clienţi (elevi), călătorii în cadrul ţării şi peste hotare;

5) cheltuielile pentru investiţii capitale - clădiri noi, sisteme informaţionale pentru volum mare de date sau sisteme de comunicare etc.

Date istorice despre cost şi normative

694. Pentru determinarea costurilor autorităţile/instituţiile bugetare utilizează, de regulă, datele istorice despre costuri şi normativele existente.

Datele istorice despre costuri

695. Pe lângă utilizarea costurilor medii pentru estimarea costurilor viitoare, analiza datelor istorice sunt foarte importante pentru acest proces. Datele istorice privind costurile furnizează unica informaţie reală despre cât ne-a costat în trecut livrarea serviciului respectiv. Însă, trebuie să existe certitudinea că costurile medii includ toate costurile, inclusiv costurile indirecte şi operaţionale, şi că nu va exista impact asupra costurilor fixe sau semi-fixe. Având în vedere aceste aspecte, costurile istorice sunt foarte utile şi oferă dovezi că, ceea ce a fost propus are anumite temeiuri din experienţă.

Normativele

696. În cazuri specifice, în loc de recalcularea de jos-în-sus a detaliilor despre prestarea serviciilor publice la un anumit standard, deseori se aplică normativele, exprimate prin coeficienţi, care simplifică estimarea costurilor pentru prestarea serviciilor publice. Utilizarea normativelor permite să asigure că politica şi standardele determinate pentru servicii sunt respectate.

697. Normativele pot fi grupate după cum urmează:

1) Normativul nivelul serviciilor/factorul de cost – indică relaţia dintre factorul de cost şi cererea pentru un serviciu. Exemple de astfel de normative sunt:

a) numărul patrulelor de poliţie pe km², pe numărul de crime săvârşite zilnic;

b) raportul elev/profesor pentru atingerea nivelului specificat de calitate la educarea elevilor;

c) numărul elevilor pe manual, pe computer, pe articol de echipament de laborator, în legătură cu standardele de educaţie;

d) numărul centrelor medicale pe cap de locuitor; numărul de medici pe cap de locuitor; numărul paturilor din spital pe cap de locuitor.

2) Normativele intrări/nivelul serviciilor (produselor) – arată volumul resurselor necesare pentru obţinerea unui anumit volum de produse. Exemplu sunt: numărul de poliţişti pentru o patrulă, numărul maşinilor de poliţie pentru 100 poliţişti, numărul de km pe an parcurşi de fiecare maşină de patrulă, numărul de persoane la un computer, volumul spaţiului de oficiu pentru un angajat, volumul de mobilier pentru un angajat, numărul de călătorii peste hotare pentru un angajat, numărul personalului pentru un spital etc.;

3) Normative tehnice/inginereşti – se utilizează de regulă, în construcţii, infrastructura drumurilor etc (de exemplu, grosimea carosabilului pe numărul de autoturisme pe an, volumul întreţinerii curente, volumul întreţinerii periodice, normative de încălzire şi iluminare, normative standard în construcţie (de exemplu, grosimea izolaţiilor în cazul construcţiilor ş.a.);

4) Normative de cost unitar (cost pe unitate de resurse): Probabil nu sunt atât de multe de astfel de normative, deoarece procurările sunt descentralizate, iar concurenţa deschisă între furnizori este mai binevenită. Totuşi unele normative pot exista, de exemplu mai degrabă stabilirea diurnelor decât rambursarea costurilor efective zilnice în cazul deplasărilor de serviciu.

698. Dacă normativele cuprind doar o categorie din clasificaţia economică, atunci problema costurilor fixe, semi-fixe nu trebuie să apară, dar normativele mai complexe care includ mai multe segmente ale clasificaţiei economice, pot avea implicaţii pentru structura economică a costurilor. Acestea trebuie studiate pentru a stabili dacă sunt practice şi rezonabile.

699. Normativele sunt utile pentru estimarea costurilor, dar aplicarea acestora nu trebuie să fie obligatorie sau mecanică. Acestea trebuie revizuite periodic.

12.5. Abordarea incertitudinilor şi informaţia de suport

700. În cazul când estimările sunt efectuate în condiţii semnificative de incertitudine se utilizează tehnica Analiza Sensibilităţii Costurilor. Această tehnică presupune elaborarea scenariilor alternative şi modelează rezultatele răspunsurilor posibile în trei nivele: Înalt, Mediu şi Jos.

701. O exprimare alternativă ar fi aplicarea metodei de estimare "optimistă" (cel mai mic impact asupra bugetului) şi "pesimistă" (cel mai mare impact asupra bugetului) care trebuie să fie prezentate suplimentar estimărilor de bază.

702. Aceste scenarii alternative ajută factorii de decizie să prevadă diapazonul rezultatelor posibile – de la cel mai rău la cel mai bun, precum şi nivelul volatilităţii – care este cazul cel mai probabil ca acestea să survină. Metoda de estimare "optimistă" sau "pesimistă" depinde de circumstanţele pentru fiecare caz în parte şi utilizează raţionamente bazate pe informaţia disponibilă ca parte a procesului de analiză a politicilor.

703. Dacă diferenţele dintre aceste scenarii sunt mici, nu este o preocupare mare. Totuşi, unde există diferenţe mari, este important de analizat presupunerile şi gradul de certitudine a estimărilor.

704. În practică pot fi aplicate următoarele criterii de evaluare a certitudinii:

1) estimările sunt exacte, dacă abaterea impactului financiar în anul AB+3 în alte scenarii decât cel de bază în 90 % din cazuri variază în limitaa +/- 5 %;

2) estimările sunt stabile, dacă abaterea impactului financiar în anul AB+3 în alte scenarii decât cel de bază în 90 % din cazuri variază în limita a +/- 15 %;

3) estimările sunt instabile, dacă certitudinea îndeplinirii lor în anul AB+3 este în afara diapazonului de +/- 15 %.

705. Acestă evaluare trebuie să fie parte a descrierii narative, deoarece formează baza pentru o înţelegere mai bună a calculelor costurilor.

706. Administratorul de buget poate accepta evaluarea certitudinii sau poate elabora analiza proprie.

707. În orice caz, calitatea estimării costurilor depinde în mod direct de volumul informaţiei de suport care justifică estimările. Informaţia este cel mai important element în estimarea costurilor. La prezentarea propunerilor, autorităţile/instituţiile bugetare trebuie să indice în mod obligatoriu sursele de informare, în special, dacă opiniile despre corectitudinea informaţiei sunt diferite.

XIII. ÎNDRUMAR PRIVIND ORGANIZAREA PROCESULUI DE

PLANIFICARE BUGETARĂ ÎN CADRUL AUTORITĂŢILOR BUGETARE

13.1. Prevederi generale

708. Prezentul îndrumar are drept scop organizarea internă a procesului de planificare bugetară în cadrul autorităţii publice şi formalizarea procedurilor pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pe termen mediu şi a propunerilor de buget anual.

709. Prevederile îndrumarului se aplică şi sunt obligatorii atât pentru subdiviziunile autorităţii bugetare, cât şi pentru instituţiile subordonate. La etapa de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli, prevederile îndrumarului se răsfrâng şi asupra altor autorităţi/instituţii care gestionează resurse în sectorul dat.

710. Acest document reglementează următoarele activităţi:

1) elaborarea, consultarea şi aprobarea SSC;

2) întocmirea şi prezentarea propunerilor de buget;

3) repartizarea bugetului aprobat pe instituţiile subordonate şi aprobarea bugetelor.

711. Calendarul intern privind termenele-limită de realizare a activităţilor şi responsabilităţile se prezintă în tabelul 13.1.

712. Responsabilitatea pentru coordonarea şi organizarea activităţilor aferente procesului de elaborare a SSC pe termen mediu şi a bugetului anual al autorităţii bugetare, revine respectiv subdiviziunii coordonare politici publice şi integrare europeană (SCPPIE) şi subdiviziunii responsabile de planificarea bugetului din cadrul autorităţii bugetare (în continuare – Direcţia finanţe).

13.2. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli

713. Strategiile sectoriale de cheltuieli se elaborează în contextul elaborării CBTM şi servesc drept suport la determinarea limitelor de cheltuieli cuprinse în CBTM, iar ulterior – la fundamentarea şi argumentarea propunerilor bugetare anuale.

714. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli în cadrul autorităţii bugetare implică următoarele activităţi de bază:

1) emiterea particularităţilor specifice pentru elaborarea SSC şi aprobarea componenţei grupurilor sectoriale de lucru;

2) elaborarea propunerilor privind ajustarea liniei de bază şi a iniţiativelor de politici noi pentru ciclul bugetar următor;

3) examinarea şi consultarea propunerilor în cadrul autorităţii bugetare şi în cadrul grupului sectorial de lucru;

4) sinteza propunerilor şi luarea deciziei de către autoritatea bugetară;

5) prezentarea SSC la MF;

6) ajustarea şi aprobarea SSC de către autoritatea bugetară.

715. Elaborarea SSC este un proces participativ şi implică contribuţia diferitor subdiviziuni din cadrul autorităţii bugetare, precum şi din partea altor autorităţi/instituţii bugetare care gestionează resurse în sectorul respectiv. În scopul facilitării conlucrării atât în cadrul autorităţii bugetare, cât şi cu alte autorităţi/instituţii care gestionează resurse în sectorul patronat şi consultării priorităţilor de politici sectoriale, se instituie grupul sectorial de lucru (în conformitate cu cerinţele stabilite la subcapitolul 4.1).

716. Direcţia finanţe şi SCPPIE din cadrul APC de specialitate sunt consultate ca o sursa primordială pentru procesul de luare a deciziilor şi sunt implicate activ la elaborarea şi actualizarea SSC.

717. Responsabilităţile părţilor implicate în elaborarea SSC se divizează după cum urmează:

1) Subdiviziunea coordonare politici publice şi integrare europeană este responsabilă de:

a) crearea şi organizarea activităţii grupului de lucru sectorial şi asigurarea secretariatului în cadrul acestui grup;

b) acordarea asistenţei subdiviziunilor din cadrul autorităţii bugetare în pregătirea propunerilor pentru elaborarea SSC şi corelarea acestora cu priorităţile stabilite în documentele de planificare strategică de nivel naţional, cât şi sectorial;

c) analiza implementării politicilor existente, examinarea iniţiativelor de politici noi şi evaluarea impactului multi-dimensional al acestora;

d) elaborarea şi actualizarea SSC pentru sectorul vizat, după analiza propunerilor colectate;

e) asigurarea concordanţei SSC cu Planul naţional de dezvoltare.

2) Direcţia finanţe este responsabilă şi exercită următoarele atribuţii de bază:

a) emite instrucţiuni şi particularităţi specifice privind elaborarea propunerilor de cheltuieli în contextul SSC şi acordă asistenţa metodologică necesară subdiviziunilor din cadrul autorităţii bugetare şi instituţiilor din subordine;

b) verifică şi înaintează, după caz, propuneri de ajustare a liniei de bază preliminare, estimată de MF;

c) examinează şi analizează implicaţiile financiare ale propunerilor de politici pe termen mediu sub aspectul corectitudinii şi relevanţei costurilor estimate;

d) organizează consultări asupra propunerilor de cheltuieli cu subdiviziunile din cadrul autorităţii bugetare şi, după caz, cu instituţiile subordonate autorităţii bugetare;

e) generalizează propunerile de cheltuieli şi înaintează propriile recomandări către conducerea autorităţii bugetare. Generalizarea indică explicit devierea solicitărilor de la limita preliminară de cheltuieli stabilită de MF;

f) după luarea deciziei de către conducerea autorităţii bugetare, prezintă MF proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli, în conformitate cu cerinţele stabilite de MF;

g) participă şi asistă conducerea autorităţii bugetare în cadrul consultărilor la MF privind propunerile de cheltuieli în contextul CBTM.

3) Direcţiile din cadrul autorităţii bugetare şi, după caz, instituţiile bugetare subordonate:

a) analizează situaţia curentă în cadrul programelor/subprogramelor pe domeniile de competenţă şi identifică rezerve de eficientizare a programelor existente;

b) înaintează propuneri SCPPIE în vederea perfecţionării politicii din sector pentru următorul an bugetar. Aceasta se efectuează în procesul analizei privind implementarea SSC din anul precedent şi actualizării acestora pentru următorul CBTM;

c) participă în cadrul consultărilor interne, şi prezintă orice informaţie necesară pentru justificarea propunerilor lor.

718. La elaborarea strategiei sectoriale de cheltuieli, direcţiile/secţiile autorităţii bugetare consultă metodologia de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli, cuprinsă la capitolul VI, metodologia bugetării pe programe, cuprinsă la capitolul XI şi îndrumarul privind estimarea costurilor, cuprins la capitolul XII.

719. După definitivarea limitelor sectoriale de cheltuieli de către MF, Direcţia finanţe în comun cu SCPPIE şi alte direcţii interesate, asigură ajustarea strategiei în corespundere cu limita stabilită şi repartizarea limitei pe programe/subprograme, pe bugete şi pe autorităţile bugetare, care gestionează resurse în sectorul respectiv.

720. Versiunea definitivată a SSC se aprobă de către conducerea autorităţii bugetare, în calitate de conducător al grupului sectorial de lucru şi se prezintă MF.

721. După aprobarea CBTM, strategia sectorială de cheltuieli se publică pe pagina web oficială a APC de specialitate.

13.3. Proiectul bugetului anual

722. Elaborarea propunerilor de buget anual reprezintă a doua fază a procesului bugetar în cadrul autorităţii bugetare.

723. Procesul de elaborare a proiectelor de bugete cuprinde următoarele activităţi de bază:

1) analizarea şi formularea setului de programe, asigurând conformitatea cu priorităţile politicii sectoriale şi limita de cheltuieli;

2) emiterea circularei bugetare adaptate la particularităţile sectorului (în baza celei emise de către Ministerul Finanţelor);

3) elaborarea şi prezentarea propunerilor/proiectelor de buget la autoritatea bugetară;

4) examinarea şi consultarea propunerilor în cadrul autorităţii bugetare;

5) definitivarea, prezentarea şi consultarea propunerilor/proiectelor de buget la Ministerul Finanţelor, Guvern şi Parlament;

6) repartizarea bugetului aprobat prin legea bugetară anuală.

724. În procesul de elaborare a bugetului anual în cadrul autorităţii bugetare responsabilităţile sunt divizate după cum urmează:

1) Direcţia finanţe este responsabilă şi exercită următoarele atribuţii de bază:

a) în baza circularei MF, Direcţia finanţe emite o circulară bugetară internă, care cuprinde particularităţi specifice privind elaborarea propunerilor de buget anual de către instituţiile din subordine şi în cadrul autorităţii bugetare;

b) înaintează propuneri conducerii autorităţii bugetare privind desemnarea persoanelor responsabile de elaborarea programelor/subprogramelor;

c) elaborează limite de resurse şi cheltuieli pentru fiecare instituţie din subordine la nivel de subprogram, activitate, inclusiv cheltuieli de personal şi alte limite relevante;

d) examinează propunerile instituţiilor din subordine şi organizează consultări asupra acestora;

e) simulează, după necesitate, în SIGFP versiuni de propuneri de buget pentru a decide asupra versiunii de bază;

f) pregăteşte un raport de sinteză pentru conducere privind proiectul bugetului anual elaborat şi înaintează propunerile respective;

g) pregăteşte nota informativă şi alte informaţii relevante la proiectul bugetului autorităţii bugetare;

h) participă şi asistă conducerea autorităţii bugetare în cadrul consultărilor bugetare organizate de către MF, precum şi asigură definitivarea propunerii de buget. Conducerea autorităţii bugetare poate solicita participarea în cadrul consultărilor a personalului relevant din cadrul altor subdiviziuni şi instituţii subordonate;

i) după adoptarea legii bugetare anuale, efectuează repartizarea preliminară a bugetului autorităţii bugetare, stabileşte limitele de resurse şi alocaţii bugetare şi indicatorii de performanţă pe instituţii subordonate.

2) Subdiviziunea coordonare politici publice şi integrare europeană este responsabilă de:

a) acordarea suportului direcţiilor din cadrul autorităţii bugetare la completarea parţii narative a programelor – formularea scopurilor, obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă;

b) coordonarea procesului de elaborare a indicatorilor de performanţă din cadrul bugetelor pe programe şi stabilirea indicatorilor de rezultat;

c) examinează propunerile de buget sub aspectul corelării cu priorităţile stabilite în strategia sectorială de cheltuieli;

d) contribuie la elaborarea raportului de sinteză privind proiectul bugetului anual.

3) Direcţiile din cadrul autorităţii bugetare şi, după caz, instituţiile bugetare subordonate sunt responsabile de:

a) pregătirea informaţiei pentru programe bugetare în conformitate cu metodologia bugetării pe programe, cuprinsă la capitolul XI şi cerinţele circularei bugetare anuale;

b) elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget şi a justificărilor necesare în conformitate cu cerinţele circularei bugetare anuale;

c) efectuarea repartizării bugetului aprobat;

d) înaintarea, în caz de necesitate, a propunerilor de redistribuire a alocaţiilor bugetare pe parcursul anului bugetar.

725. La elaborarea propunerilor de buget, direcţiile/secţiile autorităţii bugetare şi instituţiile bugetare din subordine consultă metodologia de elaborare a bugetului anual, cuprinsă la capitolul VII; metodologia bugetării pe programe, cuprinsă la capitolul XI şi îndrumarul privind estimarea costurilor, cuprins la capitolul XII.

726. Repartizarea bugetului aprobat se efectuează în conformitate cu metodologia de repartizare a bugetului, cuprinsă la capitolul IX.

727. După finalizarea procedurilor de repartizare a bugetului, începe procesul de implementare a bugetului.

728. Pe parcursul anului bugetar Direcţia finanţe monitorizează executarea bugetului autorităţii bugetare şi, în caz de necesitate, înaintează propuneri de modificare (modificare/redistribuire) a alocaţiilor bugetare, în conformitate cu metodologia, cuprinsă la capitolul X.

13.4. Prevederi finale

729. Direcţiile/secţiile de audit intern din cadrul autorităţii bugetare evaluează procedurile de control intern, stabilite în conformitate cu legislaţia privind controlul financiar public intern, pentru a asigura îndeplinirea responsabilităţilor de elaborare, aprobare şi modificare a bugetului în cadrul autorităţii bugetare.

730. Controlul asupra îndeplinirii prezentului regulament se pune în seama Direcţiei finanţe.

Tabelul 13.1.

Formatul calendarului intern

al autorităţii bugetare privind procesul bugetar

XIV. ÎNDRUMAR PRIVIND ORGANIZAREA PROCESULUI

DE PLANIFICARE BUGETARĂ ÎN CADRUL APL

14.1. Prevederi generale

731. Prezentul Îndrumar are drept scop organizarea internă a procesului bugetar în cadrul autorităţii publice locale şi formalizarea procedurilor pentru fundamentarea bugetului pe programe.

732. Prevederile Îndrumarului se aplică direcţiilor/secţiilor, serviciilor din subordinea autorităţilor executive şi autorităţilor reprezentative şi deliberative locale, precum şi instituţiilor bugetare, finanţate de la bugetul local.

733. Acest document reglementează şi delimitează rolurile şi responsabilităţile în procesul de elaborare, aprobare, monitorizare şi raportare a bugetului local, inclusiv pe programe şi performanţă.

734. Responsabilitatea pentru coordonarea şi organizarea activităţilor aferente procesului de elaborare, executare, monitorizare şi raportare a bugetului local, inclusiv pe programe şi performanţă, revine autorităţilor executive locale de comun cu Direcţia finanţe¹³.

__________________

¹³ În cadrul administraţiei publice locale de nivelul întâi de comun cu unitatea financiară responsabilă de elaborarea şi executarea bugetului local.

735. În scopul facilitării coordonării şi conlucrării între subdiviziunile din cadrul APL, administraţia publică locală care dispune de un număr mare de instituţii bugetare (din oraşe, municipii etc.) poate decide asupra instituirii unui grup de lucru responsabil de elaborarea proiectului bugetului local, condus de Preşedintele UAT/Guvernatorul/Primarul sau, după caz, de vicepreşedintele UAT/viceguvernatorul/viceprimarul responsabil de buget. În componenţa Grupului vor fi incluşi şefii direcţiilor/secţiilor, serviciilor din subordinea autorităţilor executive şi autorităţilor reprezentative şi deliberative.

14.2. Activităţile de bază ale APL în procesul de planificare bugetară

736. La elaborarea bugetului, subdiviziunile structurale din cadrul APL se conduc de metodologia privind elaborarea, monitorizarea şi raportarea bugetelor pe programe, cuprinsă în capitolul XI, Normelor metodologice cu privire la elaborarea bugetelor locale pe anul următor şi a estimărilor pe termen mediu şi alte documente cu caracter metodologic şi materiale de suport, emise de Ministerul Finanţelor.

737. Bugetele pe programe se elaborează ca parte a procesului anual de elaborare a bugetului local şi reflectă fundamentarea cheltuielilor bugetelor locale pe programe şi subprograme, fiind stabilite scopul, obiectivele şi indicatorii de performanţă.

738. În cadrul bugetului pe programe, resursele bugetare trebuie să fie alocate în strânsă corelare cu priorităţile de politică promovate şi stabilite în documentele de planificare strategică, iar accentul se pune pe rezultatele ce trebuie atinse în urma activităţilor autorităţilor publice şi instituţiilor bugetare.

739. Elaborarea proiectului bugetului local, inclusiv fundamentat pe programe, este un proces participativ şi implică contribuţia tuturor subdiviziunilor din cadrul APL. Direcţiile/serviciile/specialiştii¹⁴ din subordinea autorităţii reprezentative şi deliberative elaborează propunerile de buget pe domenii de competenţă şi le prezintă Direcţiei finanţe/unităţii financiare pentru consultate şi coordonare.

__________________

¹⁴ În UAT de nivelul întâi cu un număr mic de locuitori în cadrul administraţiei publice locale specialiştii elaborează politicile din diferite domenii.

740. Elaborarea proiectului bugetului local şi a estimărilor pe termen mediu implică următoarele activităţi de bază:

1) aprobarea calendarului bugetar al activităţilor aferente elaborării şi prezentării bugetului local, inclusiv pe programe;

2) analiza şi evaluarea programelor/subprogramelor pe parcursul perioadei anterioare şi identificarea rezervelor de eficienţe a programelor/subprogramelor existente;

3) analiza cadrului de planificare strategică aferent programului/subprogramului respectiv (strategii şi alte documente cu caracter strategic de nivel naţional, sectorial şi local);

4) actualizarea/elaborarea planului (strategiei) de dezvoltare social-economic a UAT, după caz;

5) instituirea grupului de lucru responsabil de elaborare a bugetului local, după caz;

6) estimarea cadrului de resurse a bugetului local pe termen mediu şi determinarea limitelor de cheltuieli;

7) determinarea listei de programe şi subprograme ale APL şi desemnarea responsabililor la nivel de subprogram (managerii de program);

8) formularea scopului, obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă pentru fiecare subprogram pe termen mediu, în conformitate cu priorităţile de politici naţionale, sectoriale şi locale;

9) estimarea costurilor şi elaborarea propunerilor de buget pe activităţi (tipuri de instituţii şi servicii), concomitent cu determinarea valorilor pentru indicatorii de produs, eficienţă şi de rezultat pentru fiecare subprogram;

10) elaborarea şi ajustarea (după caz) a informaţiilor, calculelor justificative de fundamentare a propunerilor de buget;

11) examinarea şi consultarea propunerilor de buget pe programe în cadrul APL şi, după caz, în cadrul grupului de lucru instituit;

12) definitivarea propunerilor de buget pe programe ca urmare a consultărilor bugetare în cadrul APL şi reieşind din limitele de cheltuieli stabilite;

13) întocmirea sintezei propunerilor de buget pe programe la nivel de subprogram şi prezentarea la Direcţia finanţe/unitatea financiară;

14) întocmirea şi definitivarea proiectului bugetului local şi balansarea lui cu resursele estimate;

15) întocmirea sintezei consolidate a proiectelor bugetelor locale şi a estimărilor pe termen mediu de către Direcţia finanţe a UAT şi prezentarea în modul stabilit la Ministerul Finanţelor.

741. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului local implică următoarele activităţi de bază:

1) întocmirea proiectului deciziei privind aprobarea bugetului local şi al anexelor la proiectul de decizie, nota informativă, precum şi a altor materiale adiţionale şi prezentarea acestora autorităţii reprezentative şi deliberative;

2) examinarea şi aprobarea bugetului local de către autorităţile reprezentative şi deliberative;

3) ajustarea, după caz, şi aprobarea programelor/subprogramelor de către autoritatea executivă după aprobarea bugetului şi publicarea acestora (pe pagina web oficială, pe panourile de publicitate ale APL etc.);

4) întocmirea/verificarea listelor tarifare, a statelor de personal, precum şi a altor materiale necesare în procesul de examinare şi executare a bugetului local, conform competenţei;

5) întocmirea şi aprobarea repartizării bugetului aprobat în modul stabilit cu prezentarea la Ministerul Finanţelor a informaţiei privitor la gradul de finalitate a exerciţiului dat.

742. După aprobarea bugetului local de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă, Direcţia finanţe/unitatea financiară comunică limitele aprobate de alocaţii la nivel de program/subprogram, iar direcţiile de specialitate/alte subdiviziuni interesate/specialiştii, asigură, în caz de necesitate, ajustarea programelor/subprogramelor în corespundere cu limita stabilită.

743. Calendarul-cadru privind termenele-limită de realizare a activităţilor de elaborare şi aprobare a bugetului local şi responsabilii se prezintă în subcapitolul 3.6. Anual acesta se actualizează şi se aprobă de autoritatea executivă locală, odată cu lansarea următorului ciclu de elaborare a bugetului.

744. Pe parcursul anului bugetar, instituţiile bugetare implementează activităţile din cadrul programelor/subprogramelor la care fac parte şi prezintă rapoarte de performanţă în formatul şi termenii stabiliţi.

745. Direcţia finanţe/unitatea financiară, de comun cu direcţiile de specialitate, alte subdiviziuni structurale/specialiştii din cadrul APL monitorizează executarea bugetului local, inclusiv performanţa programelor şi, în caz de necesitate, înaintează propuneri de modificare sau redistribuire a bugetului.

14.3. Participanţii şi responsabilităţile acestora în procesul de planificare bugetară la nivel local

746. Responsabilităţile în procesul de planificare bugetară la nivel local se divizează după cum urmează:

1) Autoritatea reprezentativă şi deliberativă:

a) aprobă/actualizează programul strategic de dezvoltare social-economică a UAT;

b) decide asupra priorităţilor de politici la nivel local;

c) examinează şi aprobă bugetul local;

d) audiază rapoarte periodice despre executarea bugetului, inclusiv despre performanţa programelor, precum şi, în caz de necesitate, aprobă decizii de modificare a bugetului local.

2) Autoritatea executivă:

a) asigură elaborarea/actualizarea programului strategic de dezvoltare social-economică a UAT (după necesitate);

b) coordonează elaborarea şi implementarea politicilor la nivelul UAT;

c) asigură organizarea procesului bugetar la nivel local:

- aprobă calendarul bugetar la nivelul UAT;

- desemnează persoanele responsabile;

- instituie grupul de lucru responsabil de elaborarea bugetului, după caz.

d) asigură elaborarea proiectului bugetului local şi a estimărilor pentru următorii ani;

e) determină lista programelor şi subprogramelor APL şi stabileşte responsabilii la nivel de subprogram;

f) aprobă limitele de cheltuieli şi indicatorii de performanţă pe instituţii bugetare, conform competenţei;

g) monitorizează executarea bugetului, inclusiv performanţa programelor, şi, în caz de necesitate, înaintează propuneri de modificare a bugetului autorităţii reprezentative şi deliberative.

3) Direcţia finanţe:

a) înaintează propuneri autorităţii executive cu privire la calendarul bugetar al activităţilor aferente elaborării şi prezentării bugetului local, inclusiv şi a persoanelor responsabile de programele/subprogramele de cheltuieli;

b) emite circulara privind elaborarea bugetelor anuale şi prezentare a propunerilor la proiectul bugetului local;

c) oferă suport metodologic la toate etapele procesului bugetar, inclusiv la elaborarea propunerilor de buget fundamentat pe programe instituţiilor bugetare şi autorităţilor publice locale de nivelul întâi;

d) coordonează şi asigură lucrările de secretariat la grupul de lucru responsabil de buget, după caz;

e) estimează cadrul de resurse a bugetului local şi stabileşte limitele de cheltuieli pe funcţii, pe programe/subprograme şi pe autorităţi/instituţii bugetare;

f) examinează şi analizează implicaţiile financiare pe termen mediu ale politicilor prevăzute de planurile de dezvoltare ale UAT sub aspectul corectitudinii şi relevanţei costurilor estimate;

g) examinează propunerile de buget, inclusiv partea nefinanciară a programelor, sub aspectul respectării metodologiei privind elaborarea bugetului şi corelării cu priorităţile de politici şi cu disponibilităţile de resurse;

h) organizează consultări bugetare asupra propunerilor de buget prezentate de către subdiviziunile structurale din cadrul APL şi, după caz, alte instituţii finanţate din bugetul local;

i) actualizează estimările de resurse şi elaborează proiectul bugetului local, fundamentat pe programe, pregăteşte nota informativă şi alte informaţii relevante la proiectul bugetului local;

j) întocmeşte sinteza consolidată a bugetelor locale de nivelul întâi şi al doilea şi o prezintă la Ministerul Finanţelor;

k) participă la consultări cu Ministerul Finanţelor în ce priveşte relaţiile cu bugetul de stat, în special pe aspectele vizând transferurile cu destinaţie specială;

l) definitivează proiectul bugetului local de nivelul al doilea şi îl prezintă spre aprobare;

m) după aprobarea deciziei bugetare anuale, comunică limitele aprobate de alocaţii bugetare şi coordonează procesul de repartizare a bugetului;

n) examinează rapoartele financiare şi de performanţă ale autorităţilor/instituţiilor finanţate din bugetul local şi monitorizează performanţele financiare şi nefinanciare ale acestora de comun cu subdiviziunile structurale ale APL.

4) Direcţiile/secţiile, serviciile din cadrul APL:

a) analizează situaţia curentă în cadrul programelor/subprogramelor pe domeniile de competenţă şi actualizează planurile sectoriale de dezvoltare a UAT în concordanţă cu priorităţile de politici asumate la nivel naţional şi local;

b) identifică rezerve de eficientizare a programelor şi înaintează iniţiative de politici noi de nivel local, cu evaluarea impactului multidimensional al acestora;

c) conlucrează cu autorităţile bugetare de specialitate şi asigură reflectarea în buget a politicilor sectoriale de nivel naţional;

d) formulează scopul, obiectivele şi determină lista indicatorilor de performanţă pentru fiecare program/subprogram din domeniul de competenţă;

e) coordonează şi acordă suport metodologic instituţiilor din domeniul de competenţă privind determinarea indicatorilor de performanţă şi elaborarea propunerilor de buget;

f) stabilesc valoarea pentru indicatorii de rezultat şi sistematizează indicatorii de produs şi de eficienţă la nivel de subprogram;

g) generalizează şi prezintă propunerea de buget, însoţită de nota informativă şi justificările necesare, în conformitate cu cerinţele circularei bugetare anuale;

h) participă în cadrul consultărilor bugetare în cadrul APL şi prezintă orice informaţie necesară pentru justificarea propunerilor de buget;

i) după aprobarea bugetului, repartizează limitele de alocaţii bugetare pe instituţii, conform competenţei şi clasificaţiei bugetare;

j) monitorizează şi analizează performanţa în cadrul programelor/subprogramelor din domeniul de competenţă, formează şi deţine baza de date privind indicatorii de performanţă;

k) înaintează, în caz de necesitate, propuneri de redistribuire a alocaţiilor bugetare pe parcursul anului bugetar;

l) întocmesc şi prezintă rapoarte de performanţă generalizate la nivel de subprogram.

5) Instituţiile bugetare:

a) implementează activităţile de care sunt responsabile în cadrul subprogramului;

b) stabilesc şi completează valoarea pentru indicatorii de produs şi de eficienţă, şi întreprind măsuri în vederea realizării ţintelor stabilite;

c) întocmesc şi prezintă propunerea de buget, însoţită de justificările necesare direcţiei/secţiei de specialitate din cadrul APL potrivit domeniului de competenţă;

d) participă la consultări bugetare pe marginea propunerilor de buget;

e) întocmesc şi prezintă rapoarte de performanţă.

14.4. Prevederi finale

747. Unitatea de audit intern din cadrul APL evaluează procedurile de control intern, stabilite în conformitate cu legislaţia privind controlul financiar public intern, pentru a asigura îndeplinirea responsabilităţilor de elaborare, aprobare/modificare şi executare a bugetului în cadrul APL.

748. Controlul asupra îndeplinirii prezentului regulament se pune în seama Direcţiei finanţe şi unităţii financiare a UAT.

Anexa nr.1

la Setul metodologic

Exemplu de utilizare a metodei cotei efective

de impozitare la prognozarea TVA din import

Metoda expusă presupune obţinerea rezultatelor prognozate ale unui anumit tip de impozit parcurgând două etape, după cum urmează:

1. Se calculează cota efectivă de impozitare prin prelucrarea seriei de date disponibile pentru intervalul de observare, raportând valoarea taxei încasate într-o perioadă anume la valoarea bazei de impozitare din aceeaşi perioadă (tab.1, col.4). Cota efectivă, care se foloseşte la calcularea valorilor prognozate ale taxei, poate fi determinată în funcţie de periodicitatea înregistrărilor deţinute (lunar, trimestrial sau anual);

2. Pentru a calcula rapid şi operativ valoarea prognozată a impozitului solicitat în perioadele de prognoză, se înmulţeşte valoarea prognozată a bazei de impozitare (predeterminată) cu cota de impozitare a ultimei perioade înregistrate, adică cea din anul 2017 (tab.2, col.4). În cazul argumentării corectitudinii procedurale, cota utilizată ar trebui să fie calculată ca valoare medie a cotelor calculate pentru tot şirul de valori (pe baza seriei disponibile), care, la fel, se înmulţeşte cu valoarea prognozată a bazei de impozitare ale perioadelor corespunzătoare (tab.2, col.6).

Metoda cotei efective de impozitare poate fi utilizată şi pentru intervale mai mici de un an. Având la dispoziţie înregistrări ale perioadelor care ar prezenta ciclicitate a valorilor observate (înregistrări lunare, trimestriale), se calculează cote medii ale perioadelor respective, care se folosesc în perioada de prognoză strict pentru perioadele pe care le reprezintă.

Tabelul 1.

TVA din import şi valoarea importului de bunuri

pentru anii 2003 – 2017

Tabelul 2.

Calculul valorilor prognozate ale TVA

din import pe baza valorii prognozate a importurilor (luată ca bază

de impozitare) şi a cotelor efective de impozitare (a ultimei

perioade observate şi a mediei intervalului observat)

Anexa nr.2

la Setul metodologic

Exemplu de utilizare a metodei elasticităţii la prognozarea TVA

Prin utilizarea acestei metode se presupune determinarea reacţiei valorii încasărilor unui anumit tip de impozit la modificarea nivelului general al veniturilor sau a bazei de impozitare. Coeficienţii de elasticitate ne permit efectuarea concluziilor asupra modificării nivelului încasărilor pentru un anumit tip de impozit odată cu modificarea cu o unitate a bazei de comparaţie (venit, baza de impozitare ş.a.). Pentru a estima valorile de prognoză ale impozitului sau taxei, iniţial se prelucrează seria observaţiilor pentru perioada de până la iniţierea prognozei. Coeficienţii de elasticitate se calculează, după cum urmează:

Unde:

E_x/y – coeficientul de elasticitate a impozitului sau taxei faţă de modificarea bazei de comparare;

ΔX – modificarea absolută a impozitului sau taxei;

ΔY – modificarea absolută a bazei de comparare;

X – nivelul absolut al impozitului sau taxei;

Y – nivelul absolut al venitului sau a bazei de comparaţie;

%ΔX – modificarea relativă a impozitului sau taxei;

%ΔY – modificarea relativă a venitului sau a bazei de comparaţie.

În calcule, ca indicator al modificărilor absolute ne poate servi diferenţa dintre valorile observate în perioada curentă sau în ultima perioadă (după caz) faţă de perioada de bază sau prima perioadă de înregistrare, sau media celor două abordări pentru perioadele luate în calcul.

Ca nivel absolut putem folosi, în funcţie de necesitatea acordării importanţei valorilor din anumită perioadă, valorile observate la începutul seriei sau din perioada de bază, sfârşitul seriei sau perioada curentă, media valorilor înregistrate sau media dintre înregistrările din perioada de bază şi cea curentă. De obicei, pentru a exclude influenţa înregistrărilor de limită se lucrează cu valorile medii.

Cele expuse pot fi urmărite în următorul tabel:

Tabelul nr.1

Datele privind încasările TVA total şi a PIB

pentru anii 2003 – 2017

În partea superioară a tabelului avem prezentate calcule ale elasticităţii medii pe baza înregistrărilor din toate perioadele considerate, ceea ce ne permite să ţinem cont de toate modificările care au avut loc pe parcurs. Pentru a respecta relaţia dintre indici, se utilizează media geometrică.

Exemplu:

1) Cazul raportării la perioada de bază, cu schimbare în lanţ (coeficientul rezultat este 1,0681)

Efectuăm calcule pentru anul 2004 în comparaţie cu 2003

%ΔX = 100% * ((3 427,9 – 2 792,0) / 2 792,0) = 22,78%

%ΔY = 100% * ((32 031,8 – 27 618,9) / 27 618,9) = 15,98%

E_x/y = 22,78% / 15,98% = 1,4255

În mod asemănător se calculează până la sfârşitul şirului.

Apoi, se calculează produsul tuturor coeficienţilor:

Π E_x/y (1,4255*1,9874*1,8008*...) = 2,5161

În final, se determină media geometrică a şirului coeficienţilor:

E_med = ¹⁵√2,5161 = 1,0681

În partea de jos a tabelului se prezintă calculul coeficienţilor de elasticitate doar pe baza valorilor de limită (prima şi ultima perioadă), fără a se ţine cont de modificările din interiorul seriei. Gradul de exactitate în primul caz este mult mai ridicat, fapt atestat şi de divergenţele minime dintre valorile rezultate (1,0681; 1,0602 şi 1,0624 faţă de 0,9552, 1,1345 şi 1,0223).

Exemplu:

2) Cazul raportării la prima perioadă, cu bază fixă (coeficientul rezultat este 0,9552)

Efectuăm calcule pentru anul 2017 în comparaţie cu 2003

%ΔX = 100% * ((16 870,3 – 2 792,0) / 9 453,77) = 149% sau 1,49

%ΔY = 100% * ((150 368,8 – 27 618,9) / 78 732,43) = 156% sau 1,56

E_x/y = 1,49 / 1,56 = 0,9552

Cel mai potrivit coeficient este cel calculat ca medie a coeficienţilor cu bază mobilă raportat la media valorilor de limită (fiind cel mai reprezentativ, deoarece se ţine cont de ambele valori implicate în calcul), adică 1,0624. Valoarea caracterizată ne atestă faptul că, pe parcursul perioadelor luate în observare, la modificarea cu 1% a PIB, încasările TVA se modifică cu 1,0624%.

În baza valorilor coeficienţilor de elasticitate şi a valorilor prognozate ale bazei de comparare (PIB) se calculează valorile de prognoză ale TVA, ceea ce se include în tabelul 2.

Exemplu:

3) Valoarea prognozată a TVA pentru prima perioadă de prognoză se efectuează (coeficientul de elasticitate - 1,0681)

Efectuăm calcule pentru anul 2018

X₁₈ = ΔY * E_x/y * X₁₇ + X₁₇ = ((Y₁₈ – Y₁₇)/Y₁₇) * E_x/y * X₁₇ + X₁₇

X₁₈ = ((168 352,9085-150 368,8)/150 368,8) * 1,0681 * 16 870,3 + 16 870,3 = 19 025,392

Tabelul nr.2

Calculul valorilor prognozate ale TVA

pe baza valorii prognozate a PIB (luată ca bază

de raportare) şi a coeficienţilor de elasticitate

Anexa nr.3

la Setul metodologic

Exemplu de utilizare a metodei trendurilor pentru prognozarea PIB

Cunoaşterea cronologică a valorilor unui indicator face posibilă redarea relativ simplă a tendinţei de evoluţie prin intermediul metodelor mecanice şi analitice.

În tabelul care urmează se prezintă evoluţia Produsului intern brut pentru perioada anilor 2003-2017 şi determinări ale posibilităţilor de redare a tendinţei de evoluţie prin metode mecanice şi analitică.

În exemplul descris se analizează datele anuale. În cazul prelucrării intervalelor intermediare ale anului (lună, trimestru) ar trebui să se efectueze determinarea trendurilor de evoluţie în funcţie de sezonalitate. În cazul trendurilor afectate de sezonalitate calculele şi ajustările se efectuează în baza coeficienţilor de sezonalitate.

Tabelul 1.

Produsul intern brut înregistrat în perioada 2003-2017

În tabelul 1 se prezintă calcule prin utilizarea a trei metode (mecanice şi analitică). Metodele mecanice sunt mai simple în aplicare, totodată pot fi utilizate doar în cazul regresiei liniare sau exponenţiale.

Metoda abaterii medii absolute se utilizează cu succes atunci când evoluţia variabilei analizate este de tip linear şi funcţia de model se elaborează în dependenţă de modificarea absolută a valorilor înregistrate în perioada analizată.

Ecuaţia 1. Y_tΔ=y₁+Δ_med*(n-1)

unde:

Y_tΔ – valorile teoretice, calculate în baza modelului pentru fiecare perioadă în parte;

y₁ – valoarea înregistrării din prima perioadă ( în exemplu - 27618,90 pentru a. 2003);

Δ_med – modificarea medie absolută sau media aritmetică a modificărilor absolute cu bază în lanţ. Aceasta redă care este modificarea medie a indicatorului pentru perioadele observate, în mărimi absolute. Se calculează ca raport a sumei modificărilor absolute cu bază în lanţ sau mobilă, ori ca raport a modificării absolute a ultimei perioade faţă de prima la numărul înregistrărilor minus unitatea:

Δ_med =(Ʃ(y_t-y_t-1))/(n-1) = 122 749.90 / (15-1) = 8 767,85

sau Δ_med =(y_n-y₁)/(n-1) = (150 368.80-27 618.90)/ (15-1) = 8 767,85

n – numărul perioadelor consecutive pentru care sunt înregistrate valorile caracteristicii (în exemplu – 15 ani, pentru anii de prognoză – 16, 17, 18, 19).

Exemplu:

Pentru anul 2003 calculul se efectuează înlocuind valorile de reper. Astfel, obţinem:

Y_03Δ = 27 618,9 + 8 767,85 * (1-1) = 27 618,9

Pentru anul 2018, obţinem:

Y_18Δ = 27 618,9 + 8 767,85 * (16-1) = 159 136,65

Metoda indicelui mediu de modificare redă cu succes evoluţia de tip exponenţial a indicatorului pentru perioadele luate în calcul.

Ecuaţia 2. Y_tI=y₁*I_med^(n-1)

unde:

Y_tI - valorile teoretice, calculate în baza modelului, pentru fiecare perioadă în parte;

I_med – indicele sau ritmul mediu, media geometrică a modificărilor relative cu bază în lanţ. Acesta ne redă cu ce coeficient sau de câte ori se modifică valorile caracteristicii pe parcursul perioadelor analizate. Se calculează ca rădăcină de ordin n-1 a produsului indicilor cu bază în lanţ sau mobilă, ori ca rădăcină de ordinul n-1 a indicelui obţinut ca raport a valorii caracteristicii din ultima perioadă la prima:

I_med=^n-1√Π(y_t/y_t-1) = ^15-1√5,44 = 1,1286

sau I_med=^n-1√(y_n/y₁) = ^15-1√(150 368.80 / 27 618.90) = 1,1286

Exemplu:

Pentru anul 2003 calculul se efectuează înlocuind valorile de reper. Astfel, obţinem:

Y_03I = 27 618,9 * 1,1286^(1-1) = 27 618,9

Pentru anul 2018, obţinem:

Y_18i = 27 618,9 * 1,1286^(18-1) = 169 717,07

Metoda analitică face posibilă redarea evoluţiilor în baza diferitor funcţii de regresie. Pentru a alege vizual funcţia care ar reda cel mai reuşit evoluţia caracteristicii se prezintă grafic seria de date şi se face aprecierea cuvenită. În exemplul prezentat s-a optat pentru legătura de tip linear, astfel s-au efectuat calcule cu ajutorul ecuaţiei 3.

Ecuaţia 3. Y_t = a + b*t_n

unde:

Y_t - valorile teoretice, calculate în baza modelului, pentru fiecare perioadă în parte;

a şi b – parametrii modelului (coeficienţi de regresie), care se calculează cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate;

t_n – valorile de timp acordate perioadelor de înregistrare (pentru simplificarea calculelor se setează ca suma valorilor perioadelor să fie egală cu zero).

Exemplu:

Prin metoda celor mai mici pătrate se obţin valorile coeficienţilor (a=78 732,43; b=8 501,61. În cazul valorilor pentru t de la -7 până la 7, deoarece numărul perioadelor este impar. În 2010, t=0)

Pentru anul 2003 calculul se efectuează înlocuind valorile de reper. Astfel, obţinem:

Y₀₃ = 78 732,43 + 8 501,61 * (-7) = 19 221,16

Pentru anul 2018, obţinem:

Y₁₈ = 78 732,43 + 8 501,61 * 8 = 146 745,32

După efectuarea calculelor, pentru valorile în baza modelelor expuse, acestea se includ în tabelul de lucru. Se compară valorile teoretice cu datele iniţial înregistrate.

Pentru a face concluzii asupra modelului care reflectă cel mai bine evoluţia indicatorului analizat ar trebui sa comparăm suma pătratelor abaterilor valorilor teoretice (din model) şi a celor înregistrate practic. Valoarea minimă poate atenţiona asupra selectării modelului cel mai potrivit, care este recomandat şi în cazul efectuării calculelor de prognoză. În cazul analizat valoarea minimă a sumei devierilor de la înregistrările reale este 504,20 unităţi monetare şi reprezintă modelul elaborat prin metoda analitică sau cea care stabileşte legătura dintre evoluţia valorilor indicatorului în funcţie de parcurgerea timpului.

Calculele valorilor de regresie pot fi obţinute cu uşurinţă cu ajutorul pachetului de prelucrare a datelor EViews. În caz că nu avem la dispoziţie astfel de pachet, se face apel la instrumentele programului Excel. În Excel se efectuează următorii paşi: Data/Data analysis/Regression.