Ordin nr.146 din 11.05.2026 cu privire la modificarea Ordinului ministrului justiţiei nr.44/2022

“Anexa nr.6

la Regulamentul-cadru de activitate

a comisiilor speciale privind aplicarea

amnistiei în privinţa persoanelor condamnate

METODOLOGIA

privind evaluarea riscului de recidivă al persoanelor condamnate

în contextul Legii nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova

INTRODUCERE

Metodologia de evaluare a riscului de recidivă este elaborată în scopul descrierii detaliate a procesului de determinare a riscului de recidivă în cazul persoanelor condamnate care se încadrează în prevederile Legii nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. În acest context, Legea nr.243/2021 prevede în mod expres obligaţia evaluării riscului de recidivă, ca etapă esenţială în examinarea eligibilităţii pentru aplicarea actului de amnistie.

Prezenta metodologie constituie un instrument unic şi standardizat de evaluare, aplicabil în mod uniform în toate instituţiile penitenciare, care stabileşte procedurile obligatorii, precum şi metodele şi tehnicile specifice utilizate în evaluarea riscului de recidivă, contribuind astfel la asigurarea obiectivităţii, transparenţei şi echităţii în procesul decizional privind acordarea amnistiei.

Astfel, metodologia nu doar reglementează un proces tehnic, ci contribuie în mod esenţial la crearea echilibrului dintre necesitatea reintegrării sociale a persoanei condamnate şi protejarea siguranţei publice.

Capitolul I

CONSIDERAŢII GENERALE

Glosar de termeni

În sensul prezentei metodologii, termenii şi explicaţiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

recidivă - infracţiune comisă de o persoană condamnată anterior. Printre sinonimele noţiunii de “recidivă” pot fi menţionate următoarele: recădere, repetare, recurenţă, reversiune.

risc – probabilitatea ca o persoană să manifeste un comportament periculos pentru sine, pentru alţii sau pentru societate, în special în contexte legale sau penale.

risc de recidivă – posibilitatea revenirii la comportamente infracţionale, în funcţie de caracteristicile de personalitate, istoricul de viaţă şi contextul social.

risc ridicat de recidivă – probabilitate semnificativ crescută de a comite o nouă infracţiune, într-un interval de timp relativ scurt.

risc mediu de recidivă – probabilitatea relativă moderată ca o persoană să comită din nou o infracţiune într-un anumit interval de timp, în condiţiile în care există atât factori criminogeni, cât şi factori protectivi care influenţează comportamentul viitor.

risc redus de recidivă – probabilitate mică ca o persoană să comită din nou o infracţiune într-un interval de timp după eliberare, datorită prezenţei unor factorilor protectivi puternici şi absenţei factorilor criminogeni majori.

factorii criminogeni - factori ce favorizează/influenţează/stimulează conduita generală a unei persoane pentru comiterea infracţiunii.

factori statici – reprezintă indici (aspecte/condiţii sau criterii) care determină pattern-ul infracţional, istoricul infracţional/anamneza infracţională/vârsta/sexul condamnatului, care au valoare predictivă pentru recidivă şi nu mai pot fi subiect al schimbării.

factori dinamici – reprezintă indici care determină dinamica sferei relaţionale şi comportamentale (evoluţia personalităţii) a condamnatului şi pot fi schimbate prin intervenţii specifice.

factori situaţionali – reprezintă circumstanţe care ar determina probabilitatea infracţiunii.

factorii protectivi - reprezintă caracteristicile, condiţiile sau resursele personale, sociale şi de mediu care diminuează probabilitatea apariţiei unui comportament infracţional sau a recidivei contribuind la procesul de reintegrare socială şi comportamentul pro-social al persoanei evaluate.

I.2. Fundamentarea legislativă

Legislaţia incidentă referitoare la evaluarea riscului de recidivă a persoanelor condamnate îşi are temeiul în art.1 al Legii nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, potrivit căruia:

“Prezenta lege se aplică condiţionat şi exclusiv persoanelor bănuite, învinuite şi inculpate, precum şi persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probaţiune sau al termenului de probă şi sunt evaluate psihologic ca prezentând un risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidenţa prevederilor articolelor 2–5, 7 şi 8.”

Astfel, determinarea nivelului riscului de recidivă constituie o condiţie esenţială pentru aplicarea actului de amnistie, iar rezultatul evaluării psihologice reprezintă un criteriu obiectiv de apreciere a gradului de pericol social şi de eligibilitate a persoanei condamnate pentru beneficierea de prevederile legii.

Capitolul II

ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE EVALUĂRII RISCULUI DE RECIDIVĂ

Evaluarea riscului de recidivă implică o analiză complexă, care trebuie să ţină cont nu doar de istoricul infracţional al persoanei, ci şi de multiplele componente psihosociale care influenţează comportamentul viitor. Din perspectiva psihosocială, riscul de recidivă este înţeles ca o interacţiune dinamică între caracteristicile individuale ale persoanei şi mediul social în care aceasta trăieşte, fiind un proces complex şi esenţial pentru luarea unor decizii informate în domeniul justiţiei penale şi al reintegrării sociale. Aceasta asigură o înţelegere profundă a cauzelor şi contextelor care influenţează comportamentul infracţional şi facilitează dezvoltarea unor măsuri eficiente de prevenţie.

Prezenta metodologie descrie metoda de evaluare a riscului de recidivă, care reprezintă o evaluare individualizată a factorilor de personalitate şi situaţionali consideraţi a fi relevanţi în apariţia comportamentelor riscante şi a interacţiunii dintre aceşti factori. Evaluarea are un rol important în identificarea factorilor de risc, prin stabilirea trăsăturilor relevante de personalitate care pot predispune persoana condamnată la manifestarea unui comportament infracţional.

Riscul de recidivă se stabileşte în funcţie de intensitatea influenţei acestuia asupra probabilităţii manifestării unor comportamente infracţionale viitoare, fie în sens favorabil unor comportamente riscante, fie în sens protectiv.

Analiza comportamentală comprehensivă se bazează pe premisa că manifestările comportamentale anterioare constituie un indicator relevant pentru anticiparea conduitei viitoare. În consecinţă, evaluarea riscului de recidivă trebuie să ia în considerare următoarele aspecte:

- Cât de des s-a produs acel comportament infracţional în trecut? Există pattern-uri ale acelui comportament?

- Cât de regulat/sistemic s-a produs acel comportament infracţional? În ce circumstanţe (ce tip de circumstanţe)?

- Cum a fost comportamentul infracţional afectat de activităţile de resocializare sau de sancţiunile anterioare?

- Care este rata actuarială (statistică) a infractorilor din această categorie?

Astfel, pentru fiecare factor identificat, este atribuit punctajul între 0 şi 4, unde scorul 1 indică un impact minim, iar scorul 4 reflectă un impact ridicat (maxim) al gradului de influenţă asupra riscului de recidivă.

Scala de punctaj pentru evaluarea riscului de recidivă

I. EVALUAREA FACTORILOR STATICI (ISTORICUL INFRACŢIONAL), vor include următorii indicatori:

1. Vârsta la care a săvârşit prima infracţiune (mai mică de 21 ani) – (este un predictor important al riscului de recidivă. Studiile criminologice arată că debutul infracţional precoce (sub 21 de ani) este asociat cu un stil de viaţă antisocial mai persistent şi un risc crescut de recidivă pe termen lung):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• dosarul personal;

• interviul individual (pentru verificarea istoricului infracţional).

2. Sexul persoanei condamnate (reflectă diferenţele statistice observate în comportamentul infracţional şi riscul de recidivă între bărbaţi şi femei. Studiile criminologice arată că bărbaţii prezintă, în general, un risc mai mare de implicare în infracţiuni violente şi recidivă, în timp ce femeile au rate mai reduse de recidivă, deşi există variaţii în funcţie de tipul de infracţiune şi contextul social. Acest factor nu e discriminatoriu; el se foloseşte în evaluarea riscului pe baza statisticilor populaţiei penitenciare şi a tendinţelor criminologice):

Notă: În practică, acest factor se combină cu alţi factori (vârsta, antecedentele penale, comportamentul antisocial) pentru o evaluare completă a riscului.

Surse de informaţii pentru evaluare:

• dosarul personal al persoanei condamnate.

3. Antecedentele penale (numărul condamnărilor penale anterioare) – (este un indicator direct al nivelului de experienţă infracţională şi unul dintre cei mai puternici predictori ai riscului de recidivă. În general, cu cât numărul condamnărilor anterioare este mai mare, cu atât riscul de recidivă şi persistenţa comportamentului antisocial sunt mai ridicate):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• dosarul personal;

• interviul cu condamnatul pentru clarificări suplimentare;

• rapoarte ale personalului penitenciar privind istoricul comportamental;

• anchete sociale care confirmă contextul infracţional.

4. Săvârşirea unei noi infracţiuni în perioada ispăşirii pedepsei (reflectă comportamentul antisocial activ în detenţie şi este un indicator foarte relevant al riscului crescut de recidivă şi dificultăţii de reintegrare socială. Comportamentele infracţionale în perioada de detenţie sugerează lipsa internalizării normelor sociale şi incapacitatea de a respecta regulile, ceea ce face acest factor unul dintre cei mai puternici predictori ai recidivei):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• dosarul personal;

• rapoartele subdiviziunii siguranţă şi regim penitenciar;

• interviul cu condamnatul pentru clarificarea contextului şi motivelor.

5. Intervalul de timp de la ultima condamnare (este un indicator al stabilităţii comportamentului social şi al riscului de recidivă. În general, perioade scurte între condamnări indică menţinerea unui stil de viaţă antisocial şi un risc crescut de recidivă, iar perioade lungi fără condamnări sugerează o stabilizare comportamentală şi un risc mai redus):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• dosarul penal şi arhiva condamnărilor anterioare;

• rapoarte ale personalului penitenciar privind comportamentul în perioada detenţiilor anterioare/curente;

• interviul cu condamnatul pentru clarificarea circumstanţelor relevante.

6. Tipul infracţiunii săvârşite (reflectă gradul de pericol social şi impactul comportamentului antisocial asupra mediului, fiind un indicator relevant pentru evaluarea riscului de recidivă şi pentru planificarea intervenţiilor de resocializare. În general, infracţiunile violente sau complexe sunt asociate cu un risc mai mare de recidivă, în timp ce infracţiunile minore sau nonviolente prezintă un risc mai scăzut):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• dosarul personal şi sentinţa instanţei de judecată;

• rapoarte ale personalului penitenciar;

• evidenţe privind tiparul infracţional şi istoricul condamnatului.

7. Patternul infracţional (tiparul identic al infracţiunilor comise, care influenţează semnificativ riscul de recidivă fiind un predicator central în evaluarea criminologică. Acesta reflectă stabilitatea şi profunzimea comportamentului disfuncţional)

Surse de informaţii pentru evaluare:

• dosarul personal şi sentinţa instanţei de judecată;

• evidenţe privind tiparul infracţional şi istoricul condamnatului.

8. Apartenenţa la grupări criminale (este utilizat în evaluarea riscului de recidivă, deoarece implicarea într-un grup infracţional favorizează menţinerea comportamentului antisocial, presiunea de grup şi normalizarea activităţilor infracţionale. Persoanele care fac parte din astfel de grupuri au o probabilitate mai mare de a continua activitatea infracţională):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• dosarul personal, sentinţele instanţelor de judecată;

• rapoarte ale personalului subdiviziunii siguranţă şi regim penitenciar.

9. Lipsa ocupaţiei prosociale până la detenţie (reflectă măsura în care persoana a fost implicată anterior detenţiei în activităţi sociale legitime şi constructive, precum muncă legală, studii, formare profesională sau alte activităţi comunitare. Lipsa unei ocupaţii prosociale stabile este asociată frecvent cu instabilitate economică, dependenţă de activităţi ilegale şi risc crescut de recidivă):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• interviul cu persoana condamnată;

• dosarul personal;

• istoricul activităţilor prosociale şi non-infracţionale.

II. EVALUAREA FACTORILOR DINAMICI (CRIMINOGENI) (caracteristici psiho-sociale asupra cărora se poate interveni), vor include următorii indicatori:

10. Comportamentul în penitenciar (reflectă frecvenţa, gravitatea şi tiparul abaterilor disciplinare comise de persoana condamnată pe parcursul executării pedepsei. Acest indicator este relevant pentru evaluarea riscului de recidivă deoarece persistenţa comportamentelor deviante în mediul controlat al penitenciarului poate indica dificultăţi de autocontrol şi de respectare a normelor sociale):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• informaţii din dosarul personal al condamnatului;

• registrele de evidenţă a sancţiunilor disciplinare;

• evaluări psihologice şi observaţii comportamentale.

11. Atitudinea faţă de infracţiunea săvârşită (reflectă modul în care persoana condamnată percepe, recunoaşte şi îşi asumă responsabilitatea pentru fapta comisă. Atitudinea faţă de infracţiune este un indicator important al nivelului de conştientizare a consecinţelor faptelor şi al disponibilităţii pentru schimbare şi reintegrare socială):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• declaraţiile persoanei condamnate;

• dosarul personal;

• evaluări psihologice şi interviuri de specialitate;

• observaţiile personalului penitenciar.

12. Istoricul consumului de alcool/droguri (reflectă gradul în care utilizarea substanţelor psihoactive influenţează comportamentul infracţional şi capacitatea persoanei de a se adapta la normele sociale. Consumul problematic de alcool sau droguri este frecvent asociat cu impulsivitate, dificultăţi de autocontrol şi creşterea riscului de recidivă):

Surse de informaţii pentru evaluare

• declaraţiile persoanei condamnate;

• dosarul personal şi circumstanţele infracţiunii săvârşite;

• evaluări psihologice şi medicale;

• istoricul tratamentului de dependenţă;

• rapoarte ale personalului medical.

13. Mediul social/familia (dacă acestea favorizează comportamentul de risc) - reflectă gradul în care mediul familial şi social al persoanei condamnate susţine, tolerează sau încurajează comportamentele antisociale sau infracţionale:

Surse de informaţii pentru evaluare:

• existenţa antecedentelor penale în familie sau în cercul apropiat;

• relaţii apropiate cu grupuri delincvente sau antisociale;

• conflicte familiale cronice, violenţă domestică, dezorganizare familială;

• lipsa sprijinului familial pentru reintegrarea socială;

• presiunea grupului social pentru participarea la activităţi ilegale.

14. Atitudini, valori şi convingeri antisociale (reflectă gradul în care persoana condamnată aderă la normele, valorile şi regulile informale ale subculturii criminale (ex.: loialitatea faţă de mediul infracţional, respingerea autorităţii, solidaritatea cu infractorii). Aderarea la aceste valori indică identificarea cu mediul infracţional şi creşte riscul de recidivă):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• interviul psihologic cu persoana condamnată;

• rapoartele personalului subdiviziunii siguranţă şi regim penitenciar;

• comportamentul în mediul deţinuţilor;

• participarea la programe de reeducare;

• istoricul relaţiilor cu mediul infracţional.

15. Grup de prieteni/anturaj antisocial şi izolare de anturaj prosocial (reflectă influenţa mediului social asupra comportamentului persoanei condamnate. Apartenenţa la un anturaj antisocial şi lipsa relaţiilor cu persoane prosociale pot favoriza menţinerea comportamentului infracţional şi cresc riscul de recidivă):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• interviul cu persoana condamnată;

• istoricul relaţiilor sociale şi familiale;

• dosarul personal şi circumstanţele infracţiunii săvârşite;

• evaluări psihosociale;

• observaţiile personalului penitenciar.

16. Lipsa locului de trai până la detenţie (reflectă gradul în care persoana dispune sau nu de o locuinţă stabilă şi sigură, precum şi impactul acestei situaţii asupra riscului de recidivă. Instabilitatea locativă este asociată frecvent cu dificultăţi de reintegrare socială, vulnerabilitate economică şi expunere la medii criminogene):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• interviul cu persoana condamnată;

• informaţii despre mediul familial;

• evaluări sociale realizate de personalul penitenciar;

• documente privind locuinţa sau sprijinul familial.

17. Comportament antisocial, stil de viaţă infracţional (reflectă un tipar de acţiuni prin care o persoană încalcă normele sociale, regulile sau drepturile altora. Acesta poate include minciuna, manipularea, agresivitatea, impulsivitatea şi ignorarea consecinţelor faptelor):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• interviul cu persoana condamnată;

• dosarul personal;

• rapoarte ale personalului penitenciar;

• evaluări psihosociale realizate de personalul penitenciar.

18. Lipsa pregătirii şcolare/profesionale (reflectă nivelul de educaţie şi calificare profesională al persoanei, precum şi capacitatea acesteia de a se integra în mod legal pe piaţa muncii. Un nivel redus de educaţie sau lipsa unei calificări profesionale este asociat cu dificultăţi de integrare socială, oportunităţi limitate de angajare şi risc crescut de recidivă):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• actele de studii şi certificatele de calificare profesională;

• interviul cu persoana condamnată;

• rapoarte ale personalului penitenciar privind participarea la programe educaţionale;

• evaluări psihosociale privind competenţele şi experienţa profesională.

19. Tulburări/accentuări de personalitate (reflectă măsura în care anumite trăsături de personalitate disfuncţionale (impulsivitate, lipsa empatiei, toleranţă scăzută la frustrare, imaturitate emoţională sau tendinţa de victimizare) influenţează comportamentul antisocial şi riscul de recidivă. Evaluarea acestui factor urmăreşte impactul trăsăturilor de personalitate asupra comportamentului social şi asupra capacităţii de adaptare la norme):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• evaluări psihologice şi/sau psihiatrice;

• interviuri şi observaţii comportamentale în detenţie;

• istoricul abaterilor disciplinare;

• participarea la programe de reeducare şi evaluarea progresului;

• rapoarte ale personalului penitenciar.

20. Motivaţia infracţională (reflectă scopurile, nevoile, intenţiile şi convingerile care determină comiterea unei infracţiuni. Acesta evidenţiază gradul în care comportamentul infracţional este planificat, justificat sau orientat spre satisfacerea unor nevoi personale, fiind un predictor important al riscului de recidivă şi al gradului de responsabilizare):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• interviul cu condamnatul;

• analiza declaraţiilor şi comportamentului anterior comiterii faptei;

• dosarul personal;

• observaţii ale personalului penitenciar privind atitudinea şi comportamentul condamnatului.

21. Lipsa abilităţilor de gestionare financiară (reflectă capacitatea persoanei de a-şi administra resursele materiale în mod responsabil şi legal. Lipsa acestei competenţe poate favoriza comportamente ilegale sau riscante pentru obţinerea resurselor, fiind asociată cu un risc crescut de recidivă):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• interviul cu condamnatul;

• documente privind veniturile şi cheltuielile (dacă sunt disponibile în dosarul personal).

22. Dificultăţi în organizarea şi utilizarea eficientă a timpului liber în detenţie (reflectă incapacitatea persoanei de a folosi timpul liber într-un mod constructiv, ceea ce poate favoriza comportamente antisociale, pasivitate sau influenţă negativă din partea altor deţinuţi, fiind un indicator relevant pentru riscul de recidivă şi dificultăţile de reintegrare socială):

Surse de informaţii pentru evaluare:

• observaţii ale personalului penitenciar;

• participarea la programe de reeducare;

• dosarul personal;

• programul individual de executare a pedepsei, fişe de evaluare individuale;

• interviul cu persoana condamnată.

23. Gradul de implicare în realizarea Planului individual de resocializare (reflectă lipsa motivaţiei sau a responsabilităţii în participarea activă la programele şi activităţile planificate pentru reintegrarea socială. Acest factor indică risc crescut de recidivă, dificultăţi în adaptarea la reguli şi posibilă menţinere a unui stil de viaţă antisocial):

Surse de informaţii pentru evaluare

• dosarul personal;

• rapoarte ale personalului penitenciar privind participarea la programe;

• programul individual de executare a pedepsei, fişe de evaluare individuale;

• interviuri cu persoana condamnată;

• observaţii privind atitudinea şi comportamentul faţă de recomandări.

III. EVALUAREA FACTORILOR DINAMICI (PROTECTIVI) (constituie caracteristici individuale şi de mediu ale infractorului care contracarează factorii criminogeni), vor include următorii indicatori:

1. Orientare socială pozitivă (nu respectă subcultura criminală, manifestă empatie faţă de ceilalţi. Totodată, punctaj va fi atribuit în dependenţă de frecvenţa şi gravitatea abaterilor disciplinare pe întreaga perioadă de executare a pedepsei) – reflectă nivelul în care condamnatul evită susţinerea subculturii criminale, manifestă empatie şi comportamente prosociale faţă de colegi şi personalul penitenciar, corelat cu istoricul disciplinar pe perioada detenţiei:

Indicatori de evaluare:

Evaluarea se realizează pe baza următorilor indicatori observaţionali:

• Atitudinea faţă de normele sociale şi legale;

• Poziţionarea faţă de subcultura criminală;

• Respectul faţă de personalul penitenciar şi alte persoane deţinute;

• Manifestarea responsabilităţii sociale;

• Participarea la activităţi de reintegrare;

• Influenţa exercitată asupra altor persoane deţinute (pozitivă sau negativă).

Sursele de informaţie pot include: observaţia personalului, interviul individual, rapoarte psihologice, evidenţa disciplinară şi participarea la programe.

2. Recunoaşte şi conştientizează fapta comisă (vorbeşte despre infracţiune, regretă cele comise, vorbeşte despre alternative la comportamentul manifestat în infracţiune) - reflectă gradul în care persoana condamnată îşi asumă responsabilitatea pentru infracţiunea comisă, înţelege consecinţele acesteia şi manifestă regret autentic, demonstrând capacitatea de a identifica alternative legale şi prosociale de comportament:

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• recunoaşterea clară a implicării în infracţiune;

• asumarea responsabilităţii personale pentru fapta comisă (inclusiv achitarea prejudiciului);

• exprimarea regretului pentru consecinţele produse;

• înţelegerea impactului asupra victimei, familiei şi societăţii;

• capacitatea de a identifica alternative legale la comportamentul infracţional;

• disponibilitatea de a evita repetarea comportamentului antisocial.

Sursele de informaţie pot include: interviul individual, evaluarea psihologică, participarea la programe de responsabilizare şi observaţiile personalului.

3. Relaţii armonioase în familie însoţite de suport reciproc (reflectă existenţa unor relaţii familiale stabile, bazate pe respect, comunicare şi sprijin emoţional sau material. Relaţiile familiale pozitive contribuie la menţinerea comportamentului prosocial şi la facilitarea reintegrării sociale, reducând astfel probabilitatea recidivei):

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• existenţa unor relaţii apropiate şi stabile cu membrii familiei;

• frecvenţa şi calitatea contactului cu familia (vizite, convorbiri telefonice, corespondenţă);

• sprijinul emoţional sau material oferit reciproc;

• disponibilitatea familiei de a susţine reintegrarea socială după liberare;

• absenţa conflictelor majore sau a relaţiilor disfuncţionale;

• influenţa familiei asupra comportamentului prosocial al persoanei condamnate.

Sursele de informaţie pot include: interviul cu persoana condamnată, discuţii cu membrii familiei (dacă este posibil), observaţiile personalului penitenciar, evidenţa vizitelor şi rapoarte psihosociale.

4. Participarea la activităţile obligatorii, stabilite conform Planului individual de resocializare (reflectă nivelul de implicare al persoanei condamnate în activităţile prevăzute în Planul individual de resocializare/Programul individual de executare a pedepsei (educaţionale, psihologice, ocupaţionale, sociale). Participarea activă indică motivaţia pentru schimbare, dezvoltarea competenţelor prosociale şi reducerea riscului de recidivă):

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• prezenţa la activităţile stabilite în planul individual;

• gradul de implicare şi participare activă;

• respectarea sarcinilor şi recomandărilor specialiştilor;

• progresul demonstrat pe parcursul participării;

• atitudinea faţă de activităţile educative, psihologice sau ocupaţionale;

• finalizarea programelor cu calificativul “satisfăcător” sau “bine”.

Sursele de informaţie pot include: registrele de participare, rapoartele angajaţilor din reintegrare socială, observaţiile personalului şi rezultatele evaluărilor periodice.

5. Existenţa unui loc de muncă până la condamnare (reflectă nivelul de integrare socio-profesională al persoanei înainte de condamnare. Existenţa unei activităţi profesionale stabile indică responsabilitate, autonomie economică şi un stil de viaţă organizat, elemente care contribuie la reducerea riscului de recidivă şi facilitează reintegrarea socială):

Indicatori de evaluare:

• Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• existenţa unui loc de muncă legal înainte de condamnare;

• durata şi stabilitatea raporturilor de muncă;

• tipul activităţii desfăşurate (angajat, muncă sezonieră, activitate independentă);

• nivelul de responsabilitate şi disciplină profesională;

• existenţa unor calificări profesionale sau competenţe de muncă;

Sursele de informaţie pot include: declaraţiile persoanei condamnate, documente justificative (contract de muncă, carnet de muncă), informaţii de la familie sau angajator şi rapoarte de evaluare socială.

6. Existenţa unui loc de trai după eliberare (reflectă gradul în care persoana condamnată dispune de o locuinţă stabilă şi sigură după liberare. Stabilitatea locativă contribuie la menţinerea unui stil de viaţă organizat, facilitează accesul la muncă şi suport social şi reduce probabilitatea revenirii la comportamente infracţionale):

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• existenţa unei locuinţe concrete după liberare (proprietate personală, locuinţă a familiei, chirie etc.);

• stabilitatea şi siguranţa mediului locativ;

• acordul sau disponibilitatea familiei/altor persoane de a oferi spaţiu locativ;

• condiţiile locative şi mediul social din locuinţă;

• absenţa influenţelor criminogene în mediul locativ;

• existenţa unor alternative locative în cazul schimbării situaţiei.

Sursele de informaţie pot include: declaraţiile persoanei condamnate, informaţii de la familie, documente sau confirmări privind locuinţa, evaluări sociale sau rapoarte ale specialiştilor.

7. Încadrarea la muncă remunerată în cadrul penitenciarului (reflectă gradul de implicare al persoanei condamnate în activităţi de muncă organizate şi remunerate în perioada detenţiei. Participarea la muncă dezvoltă responsabilitatea, disciplina, competenţele profesionale şi autonomia economică, contribuind la reducerea riscului de recidivă şi facilitând reintegrarea socială):

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• existenţa unui loc de muncă remunerat în penitenciar;

• durata şi stabilitatea încadrării în muncă;

• disciplina şi responsabilitatea manifestate la locul de muncă;

• calitatea activităţii desfăşurate şi respectarea sarcinilor;

• iniţiativa şi dorinţa de a dobândi sau dezvolta competenţe profesionale.

Sursele de informaţie pot include: evidenţele administraţiei penitenciarului privind activităţile de muncă, rapoartele personalului responsabil de sectorul de muncă, observaţiile educatorilor şi alte documente relevante.

8. Încadrarea la muncă neremunerată în cadrul penitenciarului (reflectă gradul de implicare voluntară sau organizată a persoanei condamnate în activităţi de muncă neremunerată (gospodăreşti, de întreţinere, servicii interne etc.). Participarea la astfel de activităţi indică responsabilitate, disciplină, cooperare şi disponibilitate pentru implicare constructivă în viaţa comunităţii penitenciare, contribuind la reducerea riscului de recidivă):

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• participarea la activităţi de muncă neremunerată în penitenciar;

• regularitatea şi stabilitatea implicării în aceste activităţi;

• nivelul de responsabilitate manifestată;

• respectarea sarcinilor şi a regulilor de muncă;

• relaţiile cu alte persoane implicate în activitate;

• disponibilitatea de a contribui la buna funcţionare a mediului penitenciar.

Sursele de informaţie pot include: evidenţele administraţiei penitenciarului, rapoartele personalului responsabil de activităţile de muncă, observaţiile angajaţilor penitenciarului şi alte documente relevante.

9. Frecventarea unei forme de învăţământ sau atitudinea pozitivă pentru învăţare (reflectă gradul în care persoana condamnată este implicată în activităţi educaţionale sau manifestă interes real pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi competenţelor. Participarea la educaţie contribuie la dezvoltarea personală, creşte şansele de integrare profesională şi socială şi reduce probabilitatea recidivei):

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• frecventarea cursurilor de învăţământ general, profesional sau de formare în penitenciar;

• participarea la programe de alfabetizare sau instruire profesională;

• interesul manifestat pentru dezvoltarea cunoştinţelor;

• disciplina şi implicarea în activităţile educaţionale;

• progresul educaţional demonstrat;

• motivaţia pentru continuarea studiilor sau pentru dobândirea unei calificări.

Sursele de informaţie pot include: evidenţele instituţiei de învăţământ din penitenciar, rapoartele profesorilor sau educatorilor, observaţiile personalului şi documentele privind rezultatele şcolare.

10. Abilităţi de gestionare a emoţiilor (reflectă capacitatea persoanei condamnate de a recunoaşte, înţelege şi controla emoţiile proprii, de a reacţiona adecvat în situaţii de stres sau conflict şi de a evita comportamente impulsive sau violente. Dezvoltarea acestor abilităţi sprijină adaptarea socială, menţinerea relaţiilor prosociale şi reducerea riscului de recidivă):

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• capacitatea de a recunoaşte şi exprima emoţiile într-un mod adecvat;

• gestionarea eficientă a furiei, frustrării, anxietăţii sau stresului;

• evitarea reacţiilor impulsive sau agresive;

• utilizarea strategiilor de reglare emoţională (dialog, rezolvare de probleme);

• atitudinea constructivă în conflicte cu personalul sau alţi deţinuţi;

• analiza situaţiei disciplinare pe perioada detenţiei;

• participarea la programe psihologice sau de dezvoltare personală care vizează controlul emoţiilor.

Sursele de informaţie includ: observaţiile personalului, rapoarte psihologice, interviuri individuale şi rezultate ale programelor de consiliere sau dezvoltare emoţională.

11. Lipsa dependenţelor (reflectă absenţa dependenţelor de substanţe (alcool, droguri, medicamente sau alte comportamente adictive) la persoana condamnată. Lipsa dependenţelor reduce influenţele criminogene, sprijină adoptarea unui comportament prosocial şi contribuie semnificativ la diminuarea riscului de recidivă):

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• lipsa consumului de substanţe interzise înainte şi în timpul detenţiei;

• absenţa comportamentelor adictive care afectează judecata şi autocontrolul;

• participarea la programe de prevenţie sau tratament, dacă există risc de dependenţă;

• atitudinea faţă de consumul de substanţe şi responsabilitatea personală;

• istoricul medical şi psihologic referitor la dependenţe.

Sursele de informaţie includ: interviul individual, rapoarte medicale şi psihologice, observaţiile personalului, teste de depistare a substanţelor (dacă sunt disponibile).

12. Abilităţi de gestionare constructivă a timpului liber (frecventarea bibliotecii, participarea la activităţi culturale, sportive, de voluntariat, etc.) - reflectă capacitatea persoanei condamnate de a-şi folosi timpul liber în mod productiv, prin activităţi educative, culturale, etc.. Gestionarea constructivă a timpului liber sprijină dezvoltarea personală, reduce influenţele criminogene şi contribuie la menţinerea comportamentului prosocial, diminuând riscul de recidivă:

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• frecventarea bibliotecii sau a activităţilor educative;

• participarea la activităţi culturale sau recreative (muzică, teatru, arte plastice etc.);

• implicarea în activităţi sportive organizate;

• implicarea în activităţi comunitare;

• planificarea activităţilor şi regularitatea implicării;

• motivaţia şi iniţiativa de a utiliza timpul liber în mod constructiv.

Sursele de informaţie includ: evidenţele penitenciarului privind participarea la activităţi, rapoarte ale educatorilor şi psihologilor, observaţii ale personalului, interviul cu persoana condamnată.

13. Asumarea responsabilităţii (atitudinea faţă familie, victimă, achitarea prejudiciului material) - reflectă capacitatea persoanei condamnate de a-şi recunoaşte faptele, de a demonstra responsabilitate faţă de victime, familie şi comunitate şi de a lua măsuri concrete pentru repararea prejudiciului material sau moral. Acest factor indică maturitate morală şi socială, contribuind la reducerea riscului de recidivă şi facilitarea reintegrării sociale:

Indicatori de evaluare:

Evaluatorul analizează următoarele aspecte:

• recunoaşterea şi asumarea faptei comise;

• atitudinea responsabilă faţă de victimă;

• atitudinea responsabilă faţă de familie (sprijin, comunicare, evitarea conflictelor);

• implicarea în achitarea prejudiciului material sau repararea altor daune;

• coerenţa şi consistenţa comportamentului responsabil pe parcursul detenţiei.

Sursele de informaţie includ: interviul cu persoana condamnată, rapoarte psihologice şi educative, evidenţe privind plata prejudiciului, observaţii ale personalului şi participarea la programe specifice.

Evaluarea trebuie să aibă o desfăşurare logică, pornind de la identificarea antecedentelor infracţiunii curente sau a factorilor statici/dinamici, vizând atât informaţii privitoare la condamnările anterioare cât şi la istoria comportamentală a celui evaluat. Urmează identificarea comportamentului infracţional curent şi circumstanţele în care acesta s-a produs, precum şi consecinţele comportamentului acestuia. În evaluarea riscului, este necesar să se bazeze atât pe identificarea factorilor de risc cât şi pe identificarea punctelor tari ale deţinutului, a resurselor sale (factorii protectivi). La stabilirea riscului de recidivă, pentru fiecare factor identificat se atribuie obligatoriu punctajul indicat (de la 0 la 4).

Totodată, pentru stabilirea riscului de recidivă se va calcula diferenţa dintre scorul total al factorilor criminogeni şi factorilor protectivi. În dependenţă de diferenţa calculată (rezultatul obţinut prin scăderea punctajului total al factorilor protectivi din punctajul total al factorilor criminogeni) va fi stabilit riscul de recidivă.

Stabilirea intervalelor de risc

Capitolul III.

METODICI ŞI TEHNICI DE EVALUARE A RISCULUI DE RECIDIVĂ

Evaluarea riscului de recidivă a condamnatului se realizează de către specialiştii psihologi, prin utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare a riscului expuse în continuare.

Studierea dosarului personal

Studierea dosarului presupune examinarea materialelor referitoare la:

− infracţiunea comisă;

− antecedentele penale;

− evaluările psihosociale anterioare;

− progresele şi regresele pe parcursul detenţiei;

− alte date relevante ce vizează identificarea factorilor criminogeni şi protectivi pentru stabilirea riscului de recidivă;

− confruntarea informaţiei relatate de către condamnat şi datele din dosarul personal.

Interviul

Interviul constituie un instrument de diagnosticare şi de înţelegere a deţinutului cu problemele sale. De obicei, prin intervievare sunt urmărite obiective cum ar fi: motivaţii de acţiune, delimitarea tensiunilor personale ale clientului, înţelegerea motivaţiei de acţiune, evaluarea impactului şi a riscului social al faptei comise. În cazul evaluării riscului de recidivă interviul va conţine subiecte pentru analiza comportamentului infracţional, analiza factorilor statici, dinamici şi protectivi. Astfel, interviul va conţine întrebări deschise şi închise cu referire la:

√ Date biografice - informaţii ce reflectă:

- provenienţa;

- relaţiile cu familia;

- stilul de viaţă, apartenenţa la grup şi cercul de prieteni (stil de viaţă infracţional);

- poziţia în grupul de prieteni şi rolurile;

- ocupaţia până la detenţie;

- studiile;

- statutul social;

- trecutul infracţional (numărul şi tipul infracţiunilor anterioare, existenta unui pattern infracţional, comportamentul pe durata pedepselor anterioare);

- evenimente de viaţă importante (traume, evenimente ce au determinat schimbarea modului de viaţă), etc.

√ Analiza infracţiunii - informaţii despre infracţiunea actuală:

- starea deţinutului până la săvârşirea infracţiunii (vârsta, circumstanţele, acţiunile, gândurile etc.);

- evaluarea proprie a infracţiunii săvârşite de către deţinut (recunoaşte sau nu recunoaşte vina);

- analiza alternativelor comportamentului infracţional şi de ce nu au fost folosite;

- studierea sferei etico-morale (i-a fost greu să ia decizia, cât de uşor a luat-o, dileme morale);

- timpul planificării infracţiunii;

- resursele folosite;

- studierea relaţiei cu victima;

- infracţiunea săvârşită în situaţie de criză sau a fost o reacţie comportamentală interiorizată;

- energia criminală (starea psihică – a chemat ajutor, a fugit, ce emoţii avea);

- aprecierea datelor de către specialist;

- alte date relevante: ex. individuală sau de grup, sub influenţa alcoolului sau drogurilor (cu dependenţă sau consum ocazional), cu motiv sau fără, cu manifestarea agresivităţii sau nu, etc.;

√ Problematica substanţelor (dependenţei) - informaţii cu privire la problematica aducţiilor:

- ce a consumat;

- la ce vârstă prima dată;

- se află la evidenţă sau nu;

- periodicitatea consumului;

- a urmat tratament sau nu,

- jocuri de hazard.

√ Analiza personalităţii - informaţii despre dimensiunile personalităţii:

- accentuări de personalitate;

- sfera emoţională;

- autoaprecierea;

- nivelul empatiei;

- agresivitate;

- egocentrism;

- impulsivitatea;

- toleranţă la frustrare,

- distorsiuni cognitive.

√ Progrese şi regrese în detenţie:

- comportamentul în detenţie;

- susţine sau nu subcultura criminală şi stilul de viaţă infracţional;

- atitudinea faţă de personalul penitenciar;

- sancţiuni şi stimulări;

- participarea la activităţi educative, psihologice şi de asistenţă socială;

- interesul pentru participarea la muncă;

- manifestarea interesului în activităţi de instruire.

√ Anamneza violenţei, sau după caz, problematica infracţiunilor sexuale;

- există dovezi de gelozie, furie, frică?

- are istoric de autocontrol deficitar?

- istoric de comportament autodistructiv/distructiv, etc.

Teste sau chestionare

De regulă pot fi folosite teste sau chestionare ce măsoară dimensiuni ale personalităţii. În cazul evaluării riscului de recidivă, pot fi aplicate teste ce identifică nivelul empatiei, agresivităţii, egocentrismul, precum şi trăsături ce pot constitui factori de risc sau protectivi.

La fel, în procesul de evaluare a riscului de recidivă sunt analizate informaţii relevante cu referire la deţinut, dobândite de la personalul penitenciar, membrii familiei sau membrii grupului de referinţă.

Capitolul IV.

DESCRIEREA PROCEDURILOR DE EVALUARE A RISCULUI DE RECIDIVĂ

1. Subdiviziunea de evidenţă a deţinuţilor din cadrul instituţiei penitenciare prezintă săptămânal, directorului instituţiei, lista persoanelor condamnate care se încadrează în prevederile art.4, 5, 7 sau 8 din Legea nr.243/2021.

1.1. Lista persoanelor se determină urmare a studierii dosarelor personale sau în baza cererilor adresate de persoanele condamnate;

1.2. Lista conţine cel puţin 10 persoane şi se prezintă pentru iniţierea acumulării materialelor în vederea examinării posibilităţii aplicării amnistiei;

1.3. Directorul instituţiei dispune efectuarea evaluării psihologice şi elaborarea raportului de evaluare a condamnatului de către subdiviziunile responsabile.

2. La recepţionarea listei vizate de directorul instituţiei penitenciare, psihologul iniţiază procesul de evaluare psihologică a condamnaţilor

2.1 evaluarea psihologică se efectuează în cel mult 15 zile lucrătoare pentru fiecare 10 condamnaţi.

3. Iniţial specialistul psiholog va studia dosarul personal al condamnatului şi va planifica realizarea interviului;

4. Interviul în contextul evaluării riscului de recidivă se va desfăşura în biroul psihologului şi va corespunde unui cadru apropiat procesului de consiliere;

5. Interviul va fi realizat în câteva şedinţe, suficiente pentru colectarea datelor cu referire la analiza tuturor factorilor şi stabilirea nivelului riscului de recidivă;

6. La necesitate, vor fi aplicate testele psihologice şi/sau chestionarele ce pot identifica prezenţa sau absenţa anumitor trăsături ce constituie factori de risc;

7. Toate informaţiile relevante ce descriu factorii de risc criminogeni şi protectivi, precum şi stabilirea nivelului riscului de recidivă vor fi înregistrate în Formularul de evaluare psihosocială a riscurilor, conform anexei nr.1;

8. Analiza şi generalizarea datelor relevante, înregistrate în cadrul interviului, examinării dosarului, aplicării metodicilor psihodiagnostice, care sunt înregistrate în Formularul de evaluare psihosocială a riscurilor se păstrează în documentaţia de serviciu a specialistului psiholog;

9. Psihologul prezintă rezultatele evaluării riscului de recidivă condamnatului, care va confirma prin semnătură că a fost informat despre nivelul riscului de recidivă consemnat în Fişa de evaluare a riscului de recidivă, conform anexei nr.2;

10. În cazul refuzului de a contrasemna Fişa de evaluare a riscului de recidivă, specialistul psiholog va face menţiunile respective;

11. În cazul constatării obiecţiilor sau neclarităţilor privind stabilirea riscului de recidivă, comisia specială va solicita reevaluarea riscului de recidivă, cu indicarea în procesul-verbal al şedinţei comisiei speciale a obiecţiilor constatate în procesul de examinare.

Anexa nr.1

la Metodologia privind evaluarea riscului de recidivă al

persoanelor condamnate în contextul Legii nr.243/2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independenţei Republicii Moldova

Formularul de evaluare psihosocială a riscurilor

1. DATE GENERALE

N.P.P. ____________________

a.n. _____________________

2. Analiza infracţională

Motivarea /dinamica infracţiunii actuale

Infracţiune planificată                              da  nu 

Individual                                                 da  nu 

Sub influenţa alcoolului                           da  nu 

Sub influenţa drogurilor                          da  nu 

Cu aplicarea violenţei                              da  nu 

Cunoştea victima                                     da  nu 

Recunoaşte vina                                      da  nu 

Situaţiile cu risc infracţional (situaţiile/circumstanţele concrete care pot condiţiona săvârşirea unei noi infracţiuni)

3. Biografie, date relevante pentru evaluarea riscurilor

Situaţia socială

4. Problematica dependenţei

5. Personalitatea

6. Nivelul riscului de recidivă:

Argumentare: Se atribuie şi se marchează punctajul pentru fiecare factor, conform metodologiei:

Factori protectivi

Mediu 

Redus 

N.P.P. _______________________________________________________________________

funcţia/grad ___________________________________________________________________

data _____________________________

semnătura_________________________

Anexa nr.2

la Metodologia privind evaluarea riscului de recidivă al

persoanelor condamnate în contextul Legii nr.243/2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independenţei Republicii Moldova

Fişa de evaluare a riscului de recidivă al deţinutului

N.P.P, a. n._______________________________

Risc de recidivă___________________________

Factori criminogeni:

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

Factori protectivi:

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

Evaluator:

_________________________________

_________________________________

semnătura_________________________

                data:______________

Semnătura condamnatului______________________

                data:______________