Ordin nr.215 din 23.12.2025 cu privire la aprobarea Ghidului de bune practici privind prevenirea şi reducerea contaminării cu patulină în sucul de mere şi în sucul de mere utilizat ca ingredient în alte băuturi

MINISTERUL  AGRICULTURII
ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE

O R D I N

cu privire la aprobarea Ghidului de bune practici privind prevenirea şi

reducerea contaminării cu patulină în sucul de mere şi în sucul

de mere utilizat ca ingredient în alte băuturi

nr. 215  din  23.12.2025

 (în vigoare 13.02.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.18-44 art. 32 din 13.01.2026

* * *

 UE

Având în vedere necesitatea prevenirii şi reducerii contaminării cu patulină în sucul de mere şi în sucul de mere utilizat ca ingredient în alte băuturi, în scopul protecţiei sănătăţii consumatorilor,

Ţinând cont de evoluţia normelor internaţionale şi de progresul ştiinţific în domeniul siguranţei alimentelor,

În conformitate cu prevederile Regulamentului sanitar privind nivelurile maxime pentru anumiţi contaminanţi din produsele alimentare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.724/2024.

Prezentul Ordin transpune Anexa la Recomandarea Comisiei 2003/598/CE privind prevenirea şi reducerea contaminării cu patulină a sucului de mere şi a sucului de mere utilizat ca ingredient în alte băuturi, CELEX: 32003H0598, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 203 din 12 august 2003.

ORDON:

1. Se aprobă Ghidul de bune practici privind prevenirea şi reducerea contaminării cu patulină în sucul de mere şi în sucul de mere utilizat ca ingredient în alte băuturi, în continuare - Ghid (se anexează).

2. Ghidul din anexă are caracter de recomandare pentru operatorii din domeniul agroalimentar care produc, depozitează şi/sau prelucrează mere, precum şi pentru cei care utilizează sucul de mere ca ingredient în alte băuturi.

3. Controlul asupra executării prezentului ordin mi-l asum.

4. Prezentul Ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Ordinul ministrului agriculturii şi

industriei alimentare nr.215/2025

Ghidul de bune practici

privind prevenirea şi reducerea contaminării cu patulină în sucul de

mere şi în sucul de mere utilizat ca ingredient pentru alte băuturi

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Patulina este un metabolit secundar produs de o serie de specii de fungi, în general Penicillium, Aspergillus şi Byssochlamys, dintre care Penicillium expansum este probabil specia cea mai răspândita. Patulina a fost descoperită drept contaminant în multe fructe, legume, cereale şi alte alimente afectate de mucegai, cu toate acestea, sursa majoră de contaminare o constituie merele şi produsele din mere.

2. Fermentaţia alcoolică a sucurilor de fructe distruge patulina şi, prin urmare, produsele fermentate, cum ar fi cidrul de mere şi cidrul de pere, nu conţin patulina. Cu toate acestea, patulina a fost descoperită în produse fermentate cărora li s-a adăugat suc de mere după fermentare. Se cunoaşte faptul ca acidul ascorbic determina dispariţia patulinei din sucul de mere, deşi condiţiile optime pentru inactivare nu au fost stabilite pe deplin. Patulina este relativ termostabilă, în mod special la pH acid. S-a dovedit că tratamentele pe termen scurt la temperaturi înalte (150°C) duc la o reducere cu 20% a concentraţiei de patulină. Cu toate acestea, numai procesarea termică nu este suficientă pentru a asigura un produs liber de patulină.

3. Patulina apare în principal în fructele afectate de mucegai, deşi prezenţa mucegaiului nu implică în mod necesar prezenţa patulinei în fruct, dar indică faptul că aceasta ar putea fi prezentă. În anumite situaţii, dezvoltarea în interior a mucegaiurilor se poate datora invaziei insectelor sau a altor factori care afectează ţesuturile sănătoase, ducând la apariţia patulinei în fruct, care la exterior apare ca fiind neafectat. Cu toate acestea, patulina poate apărea în fructele lovite după depozitarea în atmosfera controlată şi expunerea la condiţii ambientale, cu sau fără alterarea pulpei. Spălarea fructului sau înlăturarea ţesutului mucegăit imediat înainte de presare nu va înlătura patulina prezentă în fruct, întrucât aceasta difuzează şi în ţesutul aparent sănătos.

4. Deşi sporii multor tipuri de mucegaiuri capabile să producă patulina pot fi prezenţi pe fructe încă din timpul cât acestea se află pe pom, în general, aceştia nu se dezvoltă pe fructe decât după recoltare. Cu toate acestea, mucegaiul se dezvolta şi patulina se poate produce în fruct înainte de cules, dacă fructul este afectat de o boală sau atacat de insecte ori dacă fructele căzute sunt culese pentru procesare. Starea fructelor la momentul recoltării, modul în care acestea sunt manipulate ulterior (în special în timpul depozitării) şi măsura în care condiţiile de depozitare împiedică dezvoltarea mucegaiurilor vor influenţa probabilitatea contaminării cu patulină a sucului şi a altor produse obţinute din fructe proaspete sau depozitate.

5. Recomandările pentru reducerea contaminării cu patulină în sucul de mere incluse în acest Ghid sunt împărţite în două părţi: Practici recomandate bazate pe bunele practici agricole (GAP) şi Practici recomandate bazate pe bunele practici de fabricare (GMP).

Capitolul II

PRACTICI RECOMANDATE BAZATE PE

BUNELE PRACTICI AGRICOLE (GAP)

Secţiunea 1.

Perioada pre-recoltare

6. În timpul sezonului de hibernare se taie, se înlătura şi se distrug ramurile bolnave şi fructele mumificate.

7. Pomii trebuie tăiaţi (curăţaţi) conform bunelor practici comerciale, astfel încât forma să permită o bună circulaţie a aerului prin coroană şi pătrunderea luminii în interiorul acesteia. Aceasta va facilita, de asemenea, o acoperire eficientă cu tratamente fitosanitare.

8. Se iau măsuri pentru a controla dăunătorii şi bolile care cauzează în mod direct putrezirea fructelor sau permit pătrunderea mucegaiurilor producătoare de patulină. Acestea includ: cancerul ramurilor (tricocelia), mucegaiul inelar (Botrytis spp. şi Nectria spp.), molia mărului (codling moth), molia minieră a fructelor, molia de iarnă, tortricidul pomilor fructiferi, blastobasis, viespea seminţelor şi viespea tulpinilor.

9. Vremea umedă în perioada căderii petalelor şi al recoltării poate creşte riscul de apariţie a putregaiului, astfel, ar trebui luate în considerare măsuri adecvate, cum ar fi aplicarea de fungicide pentru a preveni germinarea sporilor şi dezvoltarea fungilor.

10. Merele cu o compoziţie săracă în minerale sunt cele mai predispuse la modificări fiziologice în perioada depozitarii şi, prin urmare, sunt mai vulnerabile la anumite tipuri de putregai, în special de Gloeosporium spp şi apoi de Penicillium. Prin urmare, loturile de mere destinate pieţei de fructe proaspete, care nu îndeplinesc standardele recomandate privind compoziţia minerală – stabilite prin analize de laborator – ar trebui excluse din depozitarea pe termen lung, adică pe o perioadă mai mare de trei-patru luni.

11. Atunci când nivelurile de minerale din fructele destinate pieţei de fructe proaspete se află în afara intervalului optim, îmbunătăţirea conţinutului de calciu şi fosfor din fructe – în special creşterea raportului calciu/potasiu prin utilizarea controlată a îngrăşămintelor – va duce la o structură celulară mai bună, reducând astfel susceptibilitatea la putrezire.

12. Înregistrările privind nivelul de putrezire a fructelor trebuie păstrate în fiecare an, pentru fiecare livadă, deoarece istoricul reprezintă cel mai bun ghid pentru estimarea nivelului potenţial de putrezire, în baza căruia se stabileşte necesitatea aplicării de fungicide şi posibilitatea de depozitare al fructului din livada.

Secţiunea 2.

Recoltarea şi transportul fructelor

13. Merele destinate procesării sunt clasificate în două categorii:

13.1. fructe recoltate mecanic; şi

13.2. fructe destinate pieţei de fructe proaspete.

14. Fructe recoltate mecanic

14.1. Fructele recoltate mecanic sunt obţinute prin scuturarea pomului şi culegerea fructelor de pe sol cu ajutorul utilajelor mecanice adecvate.

14.2 Toate fructele trebuie manipulate cât mai atent posibil, iar la toate etapele procesului de recoltare şi transport trebuie depuse eforturi pentru a reduce la minimum deteriorarea fizică.

14.3. Înainte de scuturarea pomilor, fructele căzute şi deteriorate (putrede, zdrobite etc.) trebuie îndepărtate de pe sol pentru a se asigura că sunt colectate doar fructe proaspete şi/sau sănătoase.

14.4. Fructele recoltate mecanic trebuie transportate către unităţile de procesare în termen de maximum trei zile de la recoltare.

14.5. Toate containerele utilizate pentru transportul fructelor recoltate trebuie să fie curate, uscate şi lipsite de orice reziduuri.

15. Fructe destinate pieţei de fructe proaspete

15.1. Fructele provenite din livezi cu un istoric de niveluri ridicate de putrezire trebuie recoltate separat şi nu trebuie depozitate.

15.2. În mod ideal, toate fructele trebuie culese pe timp uscat, când fructul este matur, şi trebuie plasate în lăzi sau recipiente curate (de exemplu, cutii), corespunzătoare transportului direct către depozit. Lăzile sau cutiile trebuie să fie curăţate, iar ideal ar fi să fie spălate cu apă curată, preferabil prin frecarea suprafeţelor cu săpun şi apă, iar resturile de fructe şi frunze trebuie îndepărtate. Lăzile şi cutiile curăţate trebuie uscate înainte de utilizare. Se recomandă evitarea expunerii fructelor la ploaie.

15.3. Trebuie asigurate instruirea şi supravegherea corespunzătoare pentru a garanta o recoltare corectă, fără deteriorarea fructelor.

15.4. Toate fructele cu coaja deteriorată, cu pulpa expusă, precum şi cele afectate de boli trebuie eliminate din livadă în momentul recoltării, iar vătămarea mecanică a fructelor trebuie redusă pe cât posibil.

15.5. Toate fructele cu urme de sol, adică cele stropite de ploaie sau aflate pe sol, trebuie respinse pentru depozitare.

15.6. Trebuie luate precauţii pentru a se evita includerea frunzelor şi a ramurilor împreună cu fructele culese.

15.7. Fructele trebuie introduse în depozitul frigorific în termen de 18 ore de la recoltare şi răcite la temperaturile recomandate (exemple sunt prezentate în Tabelul nr.1) în decurs de trei până la patru zile de la recoltare.

Tabelul nr.1.

Exemple de temperaturi recomandate

pentru depozitarea la aer a merelor

15.8. În timpul transportării şi depozitării, trebuie luate măsuri pentru a preveni contaminarea cu sol.

15.9. Trebuie luate precauţii în timpul manipulării şi transportului lăzilor sau cutiilor în livadă şi din livadă în depozit pentru a se evita contaminarea cu sol a recipientului şi a fructelor, precum şi pentru a minimiza deteriorările fizice, cum ar fi lovirea fructelor.

15.10. Fructele recoltate nu trebuie lăsate în livadă peste noapte, ci mutate într-un spaţiu cu suprafaţă solidă, de preferinţă acoperit.

Secţiunea 3.

Practicile de manipulare post-recoltare şi depozitare

pentru fructele destinate pieţei de fructe proaspete

16. Toate fructele destinate pieţei de fructe proaspete sau procesării ulterioare trebuie manipulate cât mai delicat posibil, iar la toate etapele manipulării post-recoltare, până la presare, trebuie depuse toate eforturile pentru a se evita deteriorările fizice, cum ar fi lovirea fructelor.

17. Cultivatorii de mere şi alţi producători de suc care nu dispun de facilităţi de depozitare controlată trebuie să se asigure că fructele destinate stoarcerii sunt presate cât mai curând posibil după recoltare.

18. Pentru depozitarea în atmosferă controlată, este necesar să se verifice etanşeitatea spaţiilor de depozitare, acolo unde este cazul, şi să se testeze toate echipamentele de monitorizare înainte de începerea recoltării. Depozitele trebuie prerăcite temeinic înainte de utilizare.

19. Dacă este cazul, tratamentele post-recoltare cu fungicide pot fi aplicate în conformitate cu prevederile Legii nr.403/2023 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi pentru modificarea unor acte normative şi a Legii nr.119/2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar.

20. Merele depozitate trebuie examinate periodic, cel puţin o dată pe lună, pentru a se verifica nivelul de putrezire; trebuie păstrată o evidenţă anuală a acestor niveluri. Procedura de prelevare a probelor trebuie să minimizeze riscul modificărilor atmosferice în spaţiul de depozitare, astfel cum este prevăzut la pct.23.

21. Eşantioanele de fructe prelevate aleatoriu în recipiente corespunzătoare (de exemplu, plase din material textil) se aşază în apropierea trapelor pentru inspecţie, pentru a se permite monitorizarea stării fructelor în timpul perioadei de depozitare astfel cum este prevăzut la pct.22. Eşantioanele trebuie examinate lunar pentru identificarea gradului de putrezire, evaluarea stării generale a fructelor şi a duratei de păstrare. În cazul depozitelor în care condiţiile de stocare sunt sub nivelul optim şi/sau fructele au o durată estimată de păstrare mai mică de trei luni, din cauza condiţiilor nefavorabile de creştere şi/sau recoltare, se pot recomanda intervale de verificare mai scurte.

22. Atunci când eşantioanele indică probleme legate de starea fructelor, trebuie luate măsuri adecvate pentru a se înlătura fructele de la utilizare înainte ca deteriorarea extinsă să aibă loc.

23. Dezvoltarea mucegaiului are loc, de regulă, într-un mediu cald. Răcirea rapidă şi menţinerea condiţiilor atmosferice adecvate în depozit contribuie la păstrarea calităţii fructelor. În mod ideal, fructele trebuie încărcate şi răcite la o temperatură mai mică de 5 °C în decurs de trei până la patru zile, iar apoi aduse la temperaturile optime în următoarele două zile. Condiţiile de atmosferă controlată trebuie stabilite în termen de 7–10 zile de la începerea încărcării, iar regimurile cu oxigen ultraredus (adică sub 1,8 % oxigen) trebuie implementate în termen de încă şapte zile.

Secţiunea 4.

Sortarea fructelor după depozitare pentru piaţa de fructe

proaspete sau destinate fabricării sucurilor

24. Toate fructele putrezite, chiar şi cele cu pete mici de putrezire, trebuie eliminate pe cât posibil, iar fructele sănătoase trebuie păstrate într-un recipient curat, destinat depozitării în vrac.

25. Atunci când recipientele sunt scoase din depozit pentru a selecta fructele destinate distribuţiei cu amănuntul, recipientele cu fructe rămase pentru procesare în suc trebuie marcate în mod clar şi returnate în depozitul frigorific în termen de 12 ore de la sortare. Timpul în care fructele stau la temperaturi ambientale trebuie redus la minimum. Ideal ar fi ca fructele destinate stoarcerii să fie păstrate la o temperatură mai mică de 5 °C între momentul retragerii din depozit şi procesare şi să fie utilizate cât mai curând posibil.

26. Fructele din care se va extrage sucul trebuie utilizate cat mai curând posibil şi în durata standard de valabilitate care se recomandă pentru fructele provenite din acelaşi depozit. Orice vătămare mecanică favorizează formarea patulinei, motiv pentru care deteriorările trebuie reduse la minimum, mai ales dacă fructele urmează să fie păstrate la temperatura ambientală pentru mai mult de 24 de ore înainte de stoarcere.

Capitolul III

PRACTICI RECOMANDATE BAZATE PE BUNELE

PRACTICI DE FABRICARE (GMP)

Secţiunea 1.

Transportul, verificarea şi presarea fructelor

27. Fructe recoltate mecanic şi fructe destinate pieţei de fructe proaspete.

28. Bunele practici de producţie pentru fructele destinate pieţei de fructe proaspete.

28.1. Fructele depozitate trebuie transportate din depozitul frigorific către unitatea de procesare în cel mai scurt timp posibil, ideal, în mai puţin de 24 de ore până la presare, cu excepţia cazului în care sunt menţinute în continuare la rece.

28.2. Soiurile cu caliciul deschis sunt deosebit de sensibile la putrezirea miezului. Aceste soiuri trebuie verificate pentru prezenţa putrezirii miezului prin verificări regulate imediat înainte de presare. Este recomandat ca din fiecare lot separat de fructe să se preleve un eşantion aleatoriu. Fiecare măr trebuie tăiat transversal, pe linia ecuatorului, şi examinat pentru semne de dezvoltare miceliană. Dacă frecvenţa putregaiului miezului depăşeşte un nivel prestabilit, lotul respectiv nu trebuie utilizat pentru procesarea în suc.

Procesatorul trebuie să stabilească proporţia maximă admisă de fructe cu orice semn de putrezire, ţinând cont de capacitatea unităţii de a elimina fructele alterate în timpul inspecţiei pre-procesare. Dacă această proporţie este depăşită, întregul lot de fructe trebuie respins.

28.3. La sosirea în unitatea de procesare, fructele trebuie verificate din punct de vedere calitativ, cu accent pe identificarea eventualelor semne de deteriorare cauzată de mucegai, atât externă, cât şi internă, astfel cum este prevăzut la subpct.29.1.

29. Bunele practici pentru fructele recoltate mecanic şi fructe destinate pieţei de fructe proaspete.

29.1. În timpul procesării şi înainte de presare, fructele trebuie să fie sortate cu atenţie pentru a se înlătura orice fruct cu mucegai vizibil (verificare efectuată în mod aleatoriu şi în mod regulat pentru detectarea mucegaiului intern, prin secţionarea fructelor, după cum se specifică la subpct. 28.2. şi spălate temeinic cu apă potabilă sau apă tratată în mod corespunzător.

29.2. Presele de suc şi celelalte echipamente de procesare trebuie curăţate şi igienizate în conformitate cu bunele practici pentru industrie. De obicei, acestea sunt spălate cu furtunuri cu apă sub presiune şi igienizate prin aplicarea unui dezinfectant adecvat, urmată de o clătire suplimentară cu apă potabilă rece. În anumite fabrici care operează aproape continuu, curăţarea instalaţiilor trebuie efectuată de preferinţă o dată pe tură sau o dată pe zi.

29.3. După presare, trebuie prelevate probe de suc pentru analiză. O probă reprezentativă din producţia în vrac trebuie analizată pentru patulină printr-o metodă adecvată, într-un laborator acreditat pentru efectuarea acestor tipuri de analize.

29.4. Sucul va fi răcit de preferinţă la mai puţin de 5°C şi menţinut la această temperatură, precum şi păstrat în condiţii de oxigen ultrascăzut până când este concentrat, ambalat sau pasteurizat.

29.5. Sucul va fi direcţionat spre ambalare după ce analiza pentru patulină a confirmat că aceasta se găseşte sub limita maxima admisă.

Secţiunea 2.

Ambalarea şi procesarea finală a sucului

30. Mucegaiurile capabile să producă patulina pot apărea, împreună cu alte mucegaiuri şi drojdii, în special în sucurile care nu sunt obţinute din concentrate. Este esenţial să se prevină dezvoltarea acestor organisme în timpul transportului şi depozitării, pentru a evita alterarea produsului şi, totodată, pentru a preveni producerea de patulină.

31. Dacă sucul trebuie păstrat pentru o anumită perioadă înainte de utilizare, temperatura va fi redusă de preferinţă la 5°C sau mai puţin, pentru a limita dezvoltarea microbiană.

32. Cea mai mare parte a sucului de fructe trebuie procesată prin pasteurizare pentru a asigura distrugerea enzimelor şi a organismelor care produc alterarea. Se cunoaşte faptul ca, deşi acest proces va distruge în general sporii de ciuperci şi miceliile vegetative, nu va distruge patulina deja prezentă.

Secţiunea 3.

Evaluarea calităţii sucului

33. Specificaţiile pentru achiziţionarea sucului de mere sau a concentratelor de suc de mere trebuie să includă limita maximă pentru patulină, determinata prin metoda corespunzătoare de analiză, în conformitate cu prevederile stabilite în capitolele IX-XI din Metodele de prelevare a probelor pentru determinarea nivelului de micotoxine în produsele alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.208/2013.

34. Trebuie elaborat un plan pentru prelevarea aleatorie de probe din produs, pentru a asigura că produsul finit nu depăşeşte limita maximă admisă pentru patulină.

35. Ambalatorul trebuie să se asigure ca furnizorul de suc este capabil să-şi controleze în mod corespunzător propriile operaţiuni pentru a garanta respectarea recomandărilor menţionate mai sus.

36. Evaluarea calităţii sucului de mere de către ambalator va include verificarea proprietăţilor organoleptice (gust, aromă, aspect - culoare, turbiditate) şi fizico-chimice (°Brix - conţinutul de zaharuri, aciditate) etc. Calitatea microbiologică trebuie monitorizată cu atenţie, deoarece aceasta indică nu doar nivelul de risc asociat cu posibilii agenţi producători de patulină, ci şi indică nivelul de igienă din etapele precedente ale ciclului de producţie.

37. Produsul ambalat trebuie să fie supus unor verificări suplimentare pentru a se asigura că calitatea acestuia nu a fost afectată la etapa de ambalare.