Hotărâre nr. 124 din 26.06.2026

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional pentru modernizarea sistemului de

investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, criminalităţii

organizate, fraudei financiare, spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru

anii 2026–2027 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia

nr. 124  din  26.06.2026

 (în vigoare 30.06.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 288-290 art. 294 din 30.06.2026

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărâre.

Art.1. – Se aprobă Programul naţional pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, criminalităţii organizate, fraudei financiare, spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027 şi Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, criminalităţii organizate, fraudei financiare, spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027, prevăzute în anexele nr.1 şi 2.

Art.2. – Entităţile publice vor întreprinde măsurile necesare pentru implementarea Programului naţional pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, criminalităţii organizate, fraudei financiare, spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia.

Art.3. – Monitorizarea şi evaluarea implementării Programului naţional pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, criminalităţii organizate, fraudei financiare, spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia se pun în sarcina Procuraturii Generale, în comun cu Ministerul Justiţiei.

Art.4. – Finanţarea acţiunilor pentru implementarea Programului naţional pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, criminalităţii organizate, fraudei financiare, spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia se efectuează din contul şi în limita alocaţiilor aprobate anual în bugetele autorităţilor şi instituţiilor responsabile, pentru acest scop, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

Art.5. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

PROGRAMUL NAŢIONAL

pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul

combaterii  corupţiei, criminalităţii  organizate, fraudei  financiare,

spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027

1. INTRODUCERE

1. Dreptul fundamental la o investigare şi o urmărire penală eficientă derivă din obligaţiile pozitive asumate de Republica Moldova în temeiul tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor omului. Acest drept este consacrat la art.20 din Constituţia Republicii Moldova, care garantează accesul liber la justiţie şi obligă autorităţile să asigure aplicarea efectivă a legii în sectorul justiţiei penale. Atât dreptul internaţional, cât şi Constituţia obligă autorităţile să efectueze investigaţii şi urmăriri penale riguroase, să asigure judecarea cauzelor într-un termen rezonabil şi să ofere remedii efective pentru încălcările drepturilor omului. O investigaţie şi o urmărire penală sunt considerate efective dacă întrunesc criterii precum promptitudinea, independenţa şi caracterul exhaustiv, cu implicarea activă a victimelor în proces. Respectarea garanţiilor unui proces echitabil şi combaterea impunităţii prin identificarea şi tragerea la răspundere a persoanelor responsabile, astfel încât nicio persoană vinovată să nu evite răspunderea şi nicio persoană nevinovată să nu fie sancţionată pe nedrept, constituie un interes public major.

2. Programul naţional pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, criminalităţii organizate, fraudei financiare, spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027 (în continuare – Program) se întemeiază pe premisa că reformele orientate spre modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală pentru toate tipurile de infracţiuni sunt esenţiale pentru realizarea acestui interes public. Un sistem eficient de justiţie penală permite reacţia rapidă în combaterea criminalităţii şi a impunităţii, sprijină înfăptuirea justiţiei, protejează drepturile şi libertăţile fundamentale şi asigură efectul preventiv al legii penale. Respectarea standardelor europene şi internaţionale la etapa investigării şi urmăririi penale reprezintă un interes naţional pentru Republica Moldova şi revine în responsabilitatea Procuraturii şi a organelor de investigare şi urmărire penală. Autorităţile au declarat această prioritate parte integrantă a obiectivului strategic de integrare europeană.

3. Programul are la bază documentele de politici ale Parlamentului Republicii Moldova şi ale Guvernului Republicii Moldova, precum şi modificările legislative adoptate de Parlament pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, criminalităţii organizate, fraudei financiare, spălării banilor, inclusiv al spălării banilor ca infracţiune autonomă şi al evaziunii fiscale, precum şi al altor activităţi ilicite.

4. În sensul Programului, termenii fraudă financiară şi criminalitate financiară, precum şi spălare a banilor conexă şi spălare a banilor autonomă sunt utilizaţi interschimbabil, cu excepţia situaţiilor în care este necesară o distincţie pentru definirea unor acţiuni specifice sau pentru explicarea politicilor. Alţi termeni, precum corupţie la nivel înalt sau mediu, persoane cu funcţii de demnitate publică ori funcţii de răspundere, investigaţii financiare paralele, subiecţi speciali ori cauze speciale, de minimis, competenţe sau jurisdicţii, principiul economiei procedurale, activităţi ilicite şi alte noţiuni, nu trebuie priviţi în sensul strict prevăzut de lege şi sunt utilizaţi în prezentul Program exclusiv pentru clarificarea sferei sale de aplicare şi a abordării de politici, în conformitate cu uzanţe juridice comune. În cazul apariţiei unor neconcordanţe între aceşti termeni şi terminologia consacrată de lege, va prevala terminologia legală. Lista abrevierilor utilizate este prezentată în tabelul 3.

1.1. Acţiuni necesare în procesul de integrare în Uniunea Europeană

5. Republica Moldova şi-a asumat o serie de angajamente în temeiul Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană (în continuare – Acord de Asociere). Art.16 din Acordul de Asociere stabileşte cadrul de cooperare dintre autorităţile Republicii Moldova şi Uniunea Europeană în prevenirea şi combaterea tuturor formelor de criminalitate organizată şi a altor activităţi ilicite, atât interne, cât şi transnaţionale. Principalele domenii vizate includ traficul de persoane, contrabanda şi traficul de bunuri, inclusiv de arme şi droguri, activităţile economice şi financiare ilegale, cum ar fi contrafacerea, frauda fiscală, frauda în achiziţiile publice, frauda în proiectele finanţate de donatori internaţionali, corupţia în sectoarele public şi privat, falsificarea documentelor şi criminalitatea informatică. Art.17 din Acordul de Asociere stabileşte cadrul de cooperare dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană în prevenirea şi combaterea circulaţiei ilegale a drogurilor, în scopul consolidării structurilor de aplicare a legii printr-o investigare şi urmărire penală eficiente. În temeiul art.18, Acordul de Asociere obligă Republica Moldova să prevină utilizarea sistemelor financiare şi nefinanciare pentru spălarea produselor infracţionale şi finanţarea terorismului, inclusiv prin recuperarea bunurilor provenite din infracţiuni.¹

_______________________________

¹ Legea nr.112/2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

6. Toate aceste prevederi reflectă angajamentul pentru o abordare sistemică şi coordonată în combaterea criminalităţii, în conformitate cu standardele europene şi internaţionale. Aceasta presupune consolidarea sistemului de investigare şi urmărire penală în ansamblul său.

7. În acest context, pentru implementarea Acordului de Asociere, Parlamentul a aprobat Programul naţional de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027 şi Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027, precum şi Programul naţional de integritate şi anticorupţie pentru anii 2024–2028 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia.² Ambele programe sunt importante pentru combaterea corupţiei, însă acoperă doar parţial condiţiile prevăzute de Acordul de Asociere. Prin urmare, obiectivele privind combaterea criminalităţii organizate, a fraudei financiare, a spălării banilor şi a altor activităţi ilicite sunt conexe luptei împotriva corupţiei şi, în consecinţă, impun o abordare coerentă şi sistemică din partea autorităţilor Republicii Moldova.

_______________________________

² Hotărârea Parlamentului nr.442/2023 privind aprobarea Programului naţional de integritate şi anticorupţie pentru anii 2024–2028 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional de integritate şi anticorupţie pentru anii 2024–2028; Hotărârea Parlamentului nr.342/2022 privind aprobarea Programului naţional de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027.

8. Un şir de măsuri orientate spre realizarea acestor obiective ale Acordului de Asociere şi ale programelor naţionale menţionate anterior sunt incluse în documente de politici aprobate de Guvernul Republicii Moldova, precum Programul naţional privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025–2029 şi documentul de politici “Statul de drept”. Agenda de reforme aferente Planului de creştere al Republicii Moldova pentru anii 2025–2027 (în continuare – Agenda de reforme) prevede o serie de măsuri concrete pentru combaterea corupţiei, a tuturor formelor de criminalitate organizată, a fraudei financiare, a spălării banilor şi a altor activităţi ilicite.³

_______________________________

³ Hotărârea Guvernului nr.306/2025 cu privire la aprobarea Programului naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025–2029; Hotărârea Guvernului nr.275/2025 pentru aprobarea Foii de parcurs privind “Statul de drept” (criteriu de referinţă în procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană); Hotărârea Guvernului nr.260/2025 cu privire la aprobarea Agendei de reforme aferente Planului de creştere al Republicii Moldova pentru anii 2025–2027.

9. Astfel, potrivit acestor documente de politici guvernamentale, implementarea reformei anticorupţie trebuie realizată printr-o abordare structurată, care presupune consolidarea proceselor la fiecare etapă a sistemului de justiţie penală. Această abordare structurată va contribui la sporirea eficienţei, transparenţei şi răspunderii instituţionale. Obiectivul principal constă în intensificarea investigaţiilor şi a urmăririi penale, precum şi a judecării cauzelor penale astfel încât actele de corupţie să nu fie compromise de impunitate, concomitent cu asigurarea prezentării unor dovezi cuantificabile privind progresele realizate în vederea consolidării încrederii publice în sistemul judiciar.

10. Totodată, în conformitate cu Agenda de reforme, Republica Moldova s-a angajat să instituie un cadru strategic naţional antifraudă aliniat la standardele Uniunii Europene şi ale OLAF, desemnând Inspectoratul Control Financiar de Stat în calitate de autoritate naţională de coordonare antifraudă, cu responsabilităţi extinse în materie de cooperare transfrontalieră. Ministerul Finanţelor va coordona reforma, iar Inspectoratul îşi va consolida capacitatea operaţională. Urmează să fie elaborate şi aprobate proceduri şi mecanisme standardizate pentru detectarea, investigarea şi raportarea fraudelor, iar cooperarea interinstituţională va fi consolidată prin acorduri şi instruiri specializate. Implementarea unui sistem informaţional automatizat pentru monitorizarea antifraudă se va realiza în două etape, asigurând monitorizarea în timp real şi îmbunătăţirea continuă a proceselor.

11. În ceea ce priveşte domeniul investigării şi urmăririi penale, au fost analizate mai multe opţiuni de consolidare a sistemului de investigare a infracţiunilor financiare, inclusiv consolidarea Direcţiei generale antifraudă din cadrul Serviciului Fiscal de Stat şi a Inspectoratului Control Financiar de Stat, extinderea competenţelor Centrului Naţional Anticorupţie sau instituirea unei agenţii specializate. Deciziile privind revizuirea mandatelor şi capacităţilor acestor instituţii urmau să fie facilitate prin elaborarea unui plan de implementare, cu alocarea resurselor bugetare în conformitate cu legea, iar toate măsurile urmau să fie întreprinse în consultare cu Comisia Europeană.

12. Reformele iniţiate pentru combaterea criminalităţii organizate în Republica Moldova urmăresc consolidarea capacităţilor de investigare, promovarea cooperării interinstituţionale, asigurarea instruirii specializate a profesioniştilor din sectoarele justiţiei şi urmăririi penale, integrarea tehnologiilor avansate şi optimizarea controlului judiciar asupra activităţilor de urmărire penală. Aceste măsuri sunt orientate spre eficientizarea procesului de identificare, urmărire penală şi sancţionare a infracţiunilor grave, precum spălarea banilor, criminalitatea informatică, traficul de droguri şi traficul de persoane, contribuind astfel la asigurarea unor rezultate judiciare superioare şi transparente.

13. În concluzie, toate aceste condiţionalităţi prevăzute în Agenda de reforme, precum şi cele stabilite în documentele de politici ale Parlamentului, constituie temeiul pentru adoptarea prezentului Program. Acestea trebuie abordate într-o manieră structurată, întrucât vizează nu doar domenii specifice de combatere a criminalităţii, ci impun şi modernizarea întregului sistem de investigare şi urmărire penală. Această abordare structurală presupune reiterarea principalelor angajamente prevăzute în Agenda de reforme, astfel cum sunt reflectate în tabelul 1.

Tabelul 1

Extrase din Agenda de reforme

1.2. Acţiuni necesare care decurg din modificările cadrului normativ naţional

14. În concordanţă cu aceste angajamente şi cu abordarea structurală adoptată, Parlamentul a modificat un şir de acte normative esenţiale privind delimitarea competenţelor organelor de urmărire penală, în conformitate cu angajamentele menţionate la pct.0.

15. Codul de procedură penală a fost actualizat pentru a răspunde exigenţelor specifice privind delimitarea competenţelor între organele de urmărire penală ale Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Fiscal de Stat, Serviciului Vamal şi Procuratura Generală, Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale. Legea a instituit un mecanism procedural dedicat soluţionării conflictelor de competenţă, precum şi reglementări privind constituirea echipelor de urmărire penală pentru cauzele complexe.

16. Astfel, potrivit modificărilor operate, Procuratura Anticorupţie va exercita urmărirea penală în cauzele de corupţie la nivel înalt, iar Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale va rămâne responsabilă de urmărirea penală în cauzele de amploare şi în cauzele speciale privind combaterea criminalităţii organizate şi a finanţării terorismului. Procuratura Anticorupţie va conduce urmărirea penală efectuată de Centrul Naţional Anticorupţie, în timp ce Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale va exercita conducerea şi supravegherea urmăririi penale şi a investigaţiilor desfăşurate în subdiviziunile cu competenţă generală ale organelor din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, precum şi la Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal, aflate în subordinea Ministerului Finanţelor. Aceste din urmă autorităţi investighează şi urmăresc penal frauda financiară de proporţii reduse şi contrabanda. Modificările aduse Codului de procedură penală şi Codului fiscal limitează competenţele Serviciului Fiscal de Stat la investigarea evaziunii fiscale de proporţii mici şi medii. Codul de procedură penală reglementează competenţele Centrului Naţional Anticorupţie de a investiga şi urmări penal frauda financiară de proporţii mari şi spălarea banilor ca infracţiune autonomă, extinzând mandatul Centrului nu doar asupra corupţiei de nivel mediu, ci şi asupra fraudei financiare de proporţii mari şi a delapidării fondurilor europene. Modificările la Legea nr.1104/2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie prevăd, de asemenea, restructurarea instituţiei prin crearea unei subdiviziuni specializate în criminalitate financiară, coordonată de un director adjunct.

17. Modificarea cadrului normativ primar nu este suficientă. Este necesară realizarea unui şir de reforme instituţionale suplimentare, iar modificarea altor acte normative presupune o analiză a fezabilităţii schimbărilor şi a ajustărilor aferente amendamentelor operate în cadrul normativ primar. Prezentul Program propune o abordare strategică şi analitică pentru implementarea acţiunilor care ar implica, între altele, reforme ale cadrului normativ şi instituţional.

2. ANALIZA SITUAŢIEI

18. Programul porneşte de la premisa că sistemul de justiţie penală din Republica Moldova funcţionează prin raporturi procedurale reglementate de Codul de procedură penală. Codul deleagă anumite reglementări către cadrul normativ secundar, însă legislaţia primară rămâne reperul determinant în cazul unor neconcordanţe privind aplicarea în practică a normelor procedurale.

19. Sistemul de justiţie penală este structurat în jurul a trei piloni instituţionali, care corespund celor trei etape esenţiale ale procesului penal:

1) investigarea, constatarea şi urmărirea penală – cuprinde organele de investigare, organele de constatare, organele de urmărire penală şi Procuratura;

2) judecata – cuprinde sistemul judecătoresc;

3) executarea – cuprinde instituţiile sistemului penitenciar, probaţiunea, confiscarea bunurilor, precum şi executarea amenzilor penale şi a altor măsuri speciale de politică penală (măsuri restrictive cu caracter medical, acte de clemenţă etc.).

20. Diverse instituţii ale dreptului procesual penal, precum măsurile de constrângere, acţiunile procedurale, procedurile speciale, cooperarea internaţională sau măsurile de protecţie se regăsesc în una sau în mai multe dintre aceste etape. Capacitatea şi competenţele autorităţilor responsabile de investigare, constatare şi urmărire penală, ale Procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, precum şi ale tuturor actorilor implicaţi în procesul penal, depind de modul în care Codul de procedură penală reglementează raporturile procedurale şi interinstituţionale.

21. Obiectivul fundamental al reformei constă în consolidarea capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale autorităţilor penale în ansamblu, în vederea sporirii eficienţei etapelor de investigare şi urmărire penală. În consecinţă, toate aspectele care ţin de etapa judecăţii şi de etapa executării, inclusiv sistemul judecătoresc şi sistemul de executare penală, nu intră în sfera de aplicare a Programului.

22. Complexitatea raporturilor instituţionale şi procedurale dintre actorii din sistemul de urmărire penală a constituit un punct recurent de tensiune în reformele anterioare, generând frecvent confuzii între noţiunile instituţionale şi cele procesual-penale. Mai multe instituţii învestite cu atribuţii de efectuare a urmăririi penale, precum Centrul Naţional Anticorupţie şi organele din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, au trecut prin reforme instituţionale semnificative. Cu toate acestea, raporturile lor procedurale în materie penală cu ceilalţi actori nu au fost adaptate pentru a reflecta aceste transformări instituţionale interne. De exemplu, mandatul Centrului Naţional Anticorupţie a fost separat, din punct de vedere instituţional, de cel al Procuraturii Anticorupţie, în timp ce organele centrale ale Ministerului Afacerilor Interne, care deţin competenţe largi în materie de urmărire penală, menţin un raport complex, adesea ambiguu din perspectivă procedurală, cu Procuratura Generală, procuraturile teritoriale şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale. Aceasta din urmă exercită supravegherea urmăririi penale efectuate de Serviciul Fiscal de Stat şi de Serviciul Vamal, aflate în subordinea Ministerului Finanţelor.

23. Sistemul procuraturii a trecut prin reforme majore, orientate în principal spre asigurarea independenţei acestei instituţii şi a autonomiei sale procedurale. Principiile care fundamentează independenţa procuraturii au fost inspirate din principiile independenţei puterii judecătoreşti, atât la nivel instituţional (prin crearea unor organe de autoadministrare modelate după cele ale autorităţii judecătoreşti), cât şi la nivel funcţional (principiul autonomiei procedurale consacrat de Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură). Din punct de vedere instituţional, aceste reforme au condus la crearea procuraturilor specializate (Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale) în cadrul sistemului ierarhic al procuraturii, având Procuratura Generală în vârful piramidei. Ulterior, au fost operate ajustări instituţionale suplimentare prin afilierea procuraturilor la structura judiciară, ţinându-se cont de noua hartă judecătorească. Mai multe modificări aduse Codului de procedură penală au reintrodus treptat controlul ierarhic superior asupra actelor procedurale ale procurorului, modelat după ierarhia instituţională stabilită de Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, conciliind acest control cu principiul autonomiei procedurale consacrat de aceeaşi lege.⁴

_______________________________

⁴ Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

24. În ansamblu, aceste schimbări instituţionale operate în cadrul procuraturii şi al autorităţilor de investigare şi de urmărire penală au influenţat în mod inevitabil raporturile procedurale şi procesul decizional în cauzele penale aflate în faza prejudiciară. În consecinţă, conceptualizarea reformelor în sistemul de investigare penală impune o analiză holistică din ambele perspective: instituţională şi procedurală.

2.1. Analiza din perspectivă instituţională

25. Din punct de vedere instituţional, etapa urmăririi penale, în faza prejudiciară, în Republica Moldova funcţionează pe patru niveluri. Pentru a facilita analiza instituţională, autorităţile au fost clasificate potrivit criteriului autonomiei instituţionale.

NIVELUL 1, organele de investigare şi structurile de culegere a informaţiilor, cuprinde două subniveluri instituţionale, responsabile de depistare, culegere a informaţiilor şi schimb de informaţii cu autorităţile de investigare, organele de urmărire penală şi Procuratura:

• subnivelul organelor de investigare, care include ofiţerii de investigaţie din cadrul procuraturilor specializate, al Ministerului Afacerilor Interne, al Ministerului Apărării, al Centrului Naţional Anticorupţie, inclusiv din cadrul Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, al Serviciului de Informaţii şi Securitate, al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, al Serviciului Vamal, al Serviciului Fiscal de Stat şi al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;⁵

_______________________________

⁵ Legea nr.59/2012 privind activitatea specială de investigaţii.

• subnivelul Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, unitate de informaţii financiare a Republicii Moldova, care, în temeiul legilor speciale, este împuternicită să constate încălcări în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.⁶ Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor nu este nici organ de constatare, nici organ de investigare în sensul Codului de procedură penală.

_______________________________

⁶ Legea nr.75/2020 privind procedura de constatare a încălcărilor în domeniul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului şi modul de aplicare a sancţiunilor.

NIVELUL 2 cuprinde numai organele de constatare prevăzute la art.273 din Codul de procedură penală, cu competenţă materială specială, şi anume cele ale Ministerului Afacerilor Interne (poliţia; poliţia de frontieră), ale Centrului Naţional Anticorupţie, ale Ministerului Finanţelor (Serviciul Vamal, Serviciul Fiscal de Stat, Inspectoratul Control Financiar de Stat), ale Serviciului de Informaţii şi Securitate, ale Ministerului Apărării (comandanţii unităţilor şi ai formaţiunilor militare, şefii instituţiilor militare), ale Ministerului Justiţiei (funcţionarii publici cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare), ale Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale (comandanţii de nave şi aeronave) şi ale instanţelor judecătoreşti sau, după caz, judecătorii de instrucţie (pentru infracţiunile săvârşite în şedinţă de judecată).

NIVELUL 3 cuprinde organele de urmărire penală, care sunt responsabile de efectuarea nemijlocită a urmăririi penale.⁷ Art.253 din Codul de procedură penală prevede că urmărirea penală se efectuează de către procuror şi de organele constituite potrivit legii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu competenţă generală de urmărire penală, care pot fi instituite prin decizia ministrului afacerilor interne.⁸ De asemenea, organe de urmărire penală sunt constituite în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie⁹, al Ministerului Finanţelor, şi anume în cadrul Serviciului Fiscal de Stat şi al Serviciului Vamal.¹⁰

_______________________________

⁷ Legea nr.333/2006 privind statutul ofiţerului de urmărire penală.

⁸ Legea nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului.

⁹ Legea nr.1104/2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie.

¹⁰ Cod fiscal nr.1163/1997; Legea nr.302/2017 cu privire la Serviciul Vamal.

NIVELUL 4 cuprinde Procuratura, instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, consacrată constituţional la art.124 din Constituţie, care exercită supravegherea investigaţiilor şi a urmăririi penale, precum şi urmărirea penală nemijlocită, constituind veriga de legătură dintre faza urmăririi penale şi faza judecăţii. Sistemul procuraturii include Procuratura Generală, procuraturile specializate (Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale) şi procuraturile teritoriale.¹¹

_______________________________

¹¹ Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

26. Dintre toate autorităţile de la nivelurile sistemului de investigare şi urmărire penală, numai Procuratura beneficiază de autonomie constituţională. Centrul Naţional Anticorupţie se află sub control parlamentar, iar Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat este subordonat Preşedintelui Republicii Moldova.¹² Serviciul de Informaţii şi Securitate este o autoritate autonomă aflată sub control parlamentar şi coordonată de Preşedinte.¹³ Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor beneficiază de autonomie, deşi conducerea, structura şi efectivul-limită ale acestuia sunt aprobate de Guvern.¹⁴ Celelalte organe de investigare şi de urmărire penală se află în subordinea ministerelor de resort sau a Guvernului.

_______________________________

¹² Legea nr.134/2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat.

¹³ Legea nr.136/2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

¹⁴ Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

27. Judecătorii de instrucţie nu fac parte din sistemul de urmărire penală, fiind integraţi instituţional în sistemul judecătoresc. Totuşi, prin natura atribuţiilor lor şi a competenţelor procedurale de control judecătoresc, judecătorii de instrucţie trebuie consideraţi o autoritate-cheie pentru etapa urmăririi penale, însă numai din perspectivă procedurală, nu şi instituţională.

2.2. Analiza din perspectivă procedurală

28. Din perspectivă procedurală, ierarhizarea pe patru niveluri a instituţiilor menţionate mai sus nu corespunde pe deplin funcţiilor lor procedurale, astfel cum sunt definite de Codul de procedură penală. În raport cu etapele urmăririi penale, aceste instituţii trebuie analizate în funcţie de rolul lor funcţional în proces, şi anume la etapele iniţierii, desfăşurării şi finalizării urmăririi penale.

29. Organele de constatare şi organele de investigare exercită, în mare parte, funcţii procedurale similare, importante pentru etapa preliminară a pornirii procesului penal, însă competenţele lor sunt restrânse pe parcursul desfăşurării urmăririi penale. Odată pornit procesul penal, implicarea acestor organe este condiţionată atât de deciziile procedurale ale organelor de urmărire penală, cât şi de propriile lor activităţi. Diferenţele dintre structurile instituţionale, raporturile de subordonare şi controlul ierarhic – adesea cu dublu caracter, atât procedural, cât şi instituţional – amplifică deosebirile dintre instituţii, generează conflicte de competenţă şi îngreunează schimbul de informaţii. În plus, dacă organele de investigare şi de constatare nu acţionează proactiv pentru identificarea modului de săvârşire a infracţiunilor şi a potenţialilor suspecţi, atât în etapa iniţială, cât şi pe întreg parcursul urmăririi penale, eficienţa urmăririi penale se diminuează.

30. Rolul procedural al organului de urmărire penală este limitat la aspectele de investigare şi constatare, însă rămâne esenţial pe parcursul tuturor etapelor urmăririi penale odată ce aceasta a fost pornită. În cea mai mare parte, rolul acestuia se reduce la colectarea şi consemnarea probelor în conformitate cu legea procesual penală; acesta nu permite aprecierea utilităţii, pertinenţei şi concludenţei probelor şi nici formularea învinuirii sau adoptarea deciziilor finale asupra cauzei. Organul de urmărire penală participă la adoptarea deciziilor-cheie privind fondul învinuirii, încadrarea juridică şi soluţionarea cauzei penale (prin propuneri), fără a-şi asuma însă răspunderea pentru acestea. Capacitatea instituţională limitată a unui organ de urmărire penală va constitui întotdeauna o cauză a ineficienţei urmăririi penale în ansamblu.

31. Procurorul are un rol limitat în supravegherea etapelor preliminare ale procesului de urmărire penală, în identificarea suspecţilor şi în stabilirea modului de săvârşire a infracţiunilor. În schimb, procurorul deţine o putere decizională semnificativă în procesul urmăririi penale, în special în ceea ce priveşte punerea sub învinuire, încadrarea juridică, evoluţia cauzei penale şi finalizarea acesteia. Competenţa de a aprecia probele administrate de către organul de urmărire penală aparţine procurorului. În mod similar, deciziile finale aparţin procurorului, cu excepţia anumitor decizii supuse controlului judecătoresc.

32. Deşi judecătorul de instrucţie nu este integrat instituţional în sistemul de urmărire penală, acesta dispune de o putere decizională semnificativă şi exercită o influenţă considerabilă asupra desfăşurării urmăririi penale şi asupra eficienţei generale a acesteia. Rolul său este fundamental pentru procesul de urmărire penală, în special în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor preventive şi autorizarea măsurilor de administrare a probelor care aduc ingerinţe drepturilor fundamentale ale persoanelor.

2.3. Analiza opţiunilor de modernizare a sistemului

33. În procesul de implementare a modernizării este esenţială selectarea unor modele procedurale şi instituţionale care să asigure eficienţa operaţională a sistemului de investigare penală din Republica Moldova. Sistemul trebuie să menţină un echilibru între atribuţiile acuzării, ale apărării şi controlul judecătoresc, asigurând atât eficienţa combaterii criminalităţii, cât şi respectarea principiului contradictorialităţii în faza urmăririi penale. Este necesară atât consolidarea, cât şi echilibrarea poziţiilor procedurale şi instituţionale ale sistemului organelor de investigare şi urmărire penală şi ale procuraturii, întrucât toate reprezintă structuri ierarhice din punct de vedere instituţional, dar dispun totodată de autonomie decizională procedurală în cadrul procesului de justiţie penală. Autonomia decizională implică şi răspundere procedurală, ceea ce reclamă mecanisme de control ierarhic şi judiciar pentru prevenirea abuzurilor şi pentru asigurarea implementării sistemului în temeiul principiilor eficienţei şi echităţii.

34. Eforturile anterioare ale Republicii Moldova de combatere a criminalităţii grave au fost afectate de o delimitare neadecvată a competenţelor procedurale, fapt care a generat conflicte de competenţă şi fragmentarea urmăririi penale în cauzele complexe. În consecinţă, viziunea strategică a prezentei reforme se întemeiază pe trei dimensiuni interdependente – normativă, instituţională şi bugetară – care urmează să fie implementate în mod coerent şi simultan:

1) revizuirea cadrului normativ special şi a cadrului normativ secundar, în vederea modificării şi redefinirii raporturilor, jurisdicţiilor, competenţelor şi mecanismelor ierarhice de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre actorii sistemului. Cadrul normativ instituţional trebuie analizat pentru a stabili fezabilitatea modificării acestuia;

2) consolidarea capacităţilor instituţionale prin implementarea unui program de dezvoltare a capacităţii instituţionale, astfel încât instituţiile existente şi cele cărora li s-au extins competenţele să dispună de resursele umane, financiare şi tehnologice necesare pentru exercitarea mandatelor procedurale revizuite;

3) planificarea bugetară prin definirea unei metodologii de planificare bugetară ca element-cheie al reformei propuse, întemeiată pe disponibilitatea finanţării din fondurile Uniunii Europene şi din resursele bugetului de stat.

35. Aceste dimensiuni nu reprezintă etape cronologice strict separate, ci componente interdependente ale implementării. Intervenţiile normative trebuie corelate cu analiza capacităţilor şi cu estimările bugetare, consolidarea instituţională se întemeiază pe clarificările normative, iar planificarea bugetară integrează costurile generate de ambele procese. Interconectarea acestor componente asigură coerenţa şi sustenabilitatea implementării reformei procedurale şi instituţionale în materie penală.

3. OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICE

3.1. Obiective generale

36. Reforma este structurată în jurul următoarelor obiective generale:

G1 Modernizarea sistemului

37. G1 urmăreşte modernizarea şi eficientizarea sistemului de investigare şi urmărire penală a infracţiunilor de corupţie, criminalitate organizată, fraudă financiară, spălare a banilor şi a activităţilor ilicite conexe, în conformitate cu standardele Uniunii Europene şi cu obligaţiile internaţionale. Rezultate aşteptate:

• proceduri operaţionale şi practici instituţionale aliniate la standardele europene şi internaţionale aplicabile (inclusiv în ceea ce priveşte promptitudinea, independenţa şi caracterul exhaustiv al investigaţiilor);

• creşterea capacităţii de investigare a cauzelor complexe (inclusiv sub aspect digital şi financiar) şi reducerea blocajelor procedurale;

• îmbunătăţirea ratei de soluţionare a cauzelor prioritare şi a calităţii probelor prezentate instanţelor judecătoreşti;

• extinderea utilizării instrumentelor digitale şi a analizei datelor în procesul de depistare şi investigare;

• creşterea încrederii publice în eficienţa sistemului de justiţie penală prin rezultate judiciare mai previzibile şi mai transparente.

G2 Delimitarea competenţelor

38. G2 urmăreşte clarificarea şi aplicarea delimitării competenţelor procesual-penale între organele de investigare, autorităţile de urmărire penală şi procuraturile specializate, inclusiv prin mecanisme procedurale eficiente de soluţionare a conflictelor de competenţă şi de constituire a echipelor comune de urmărire penală pentru cauzele complexe. Rezultate aşteptate:

• delimitarea competenţelor procesual-penale între Centrul Naţional Anticorupţie, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Fiscal de Stat, Serviciul Vamal şi procuraturile specializate este aplicată uniform în practică, cu reducerea suprapunerilor de competenţă;

• mecanismele de soluţionare a conflictelor de competenţă sunt funcţionale, cu termene şi practici uniforme, reducând întârzierile şi transmiterile repetate;

• echipele de urmărire penală pentru cauzele complexe sunt constituite şi utilizate sistematic, cu roluri clar definite;

• fluxuri standardizate de informaţii şi de transmitere a cauzelor între autorităţile de investigare şi autorităţile de urmărire penală;

• creşterea previzibilităţii instituţionale şi a răspunderii procedurale pentru deciziile-cheie adoptate în cauze.

G3 Consolidarea instituţională

39. G3 urmăreşte consolidarea capacităţilor instituţionale, umane şi tehnice ale instituţiilor-cheie (Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, Centrul Naţional Anticorupţie, inclusiv Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor şi organele din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al Ministerului Finanţelor, între care Serviciul Fiscal de Stat, Serviciul Vamal şi Inspectoratul Control Financiar de Stat), inclusiv prin specializare, digitalizare, mecanisme interinstituţionale de transmitere a cauzelor şi utilizare a tehnologiilor avansate de investigare şi analiză.

40. În cadrul acestui obiectiv, consolidarea instituţională include şi dezvoltarea mecanismelor de protecţie pentru procurori, ofiţeri de urmărire penală, membri ai echipelor de urmărire penală şi alţi actori implicaţi în cauze complexe, speciale şi de amploare. Astfel de cauze, inclusiv cele de corupţie la nivel înalt, infracţiuni financiare grave şi fraude de amploare, pot expune persoanele care le gestionează unor riscuri sporite de ingerinţă, intimidare sau represalii, în special atunci când sunt implicate grupări criminale organizate ori persoane cu funcţii înalte. Prin urmare, aceste măsuri sunt necesare pentru a proteja independenţa şi eficienţa investigaţiilor şi pentru a preveni influenţele necorespunzătoare asupra procesului penal. Rezultate aşteptate:

• consolidarea capacităţilor personalului (specialişti, analişti financiari, experţi în criminalistică digitală), inclusiv prin recrutare şi instruire specializată;

• infrastructură şi echipamente IT şi criminalistice adecvate pentru investigaţii avansate, inclusiv pentru probe digitale şi urmărire a fluxurilor financiare;

• procese interne standardizate pentru managementul cauzelor şi cooperarea operaţională între instituţiile-cheie;

• mecanisme de protecţie îmbunătăţite şi consolidate pentru procurori, ofiţeri de urmărire penală, membri ai echipelor de urmărire penală şi alţi actori implicaţi în cauze complexe, speciale şi de amploare;

• creşterea capacităţii operaţionale a Centrului Naţional Anticorupţie, inclusiv a Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale (inclusiv pentru criminalitatea financiară de proporţii mari şi spălarea autonomă a banilor), precum şi a procuraturilor specializate pentru gestionarea eficientă a cauzelor;

• îmbunătăţirea utilizării resurselor prin specializare şi reducere a dublărilor instituţionale.

G4 Îmbunătăţirea calităţii

41. G4 urmăreşte îmbunătăţirea calităţii şi a coerenţei investigaţiilor şi urmăririi penale (criterii: promptitudine, independenţă, caracter exhaustiv), reducerea impunităţii şi creşterea ratei de soluţionare a cauzelor şi a calităţii probelor. Rezultate aşteptate:

• reducerea duratei medii a urmăririi penale în cauzele prioritare şi diminuarea riscului de impunitate prin termene şi prioritizare;

• îmbunătăţirea calităţii probelor, inclusiv prin investigaţii financiare paralele şi utilizarea probelor digitale;

• creşterea coerenţei deciziilor procedurale şi uniformizarea practicilor de gestionare a cauzelor (inclusiv prin ghiduri, metodologii şi cooperare instituţională);

• creşterea ratei cauzelor expediate în judecată şi a ratei de soluţionare în cauzele de corupţie, criminalitate organizată, fraudă financiară şi spălare a banilor;

• consolidarea controlului calităţii şi a răspunderii instituţionale, inclusiv prin raportare periodică asupra rezultatelor.

G5 Asigurarea sustenabilităţii

42. G5 urmăreşte asigurarea sustenabilităţii reformei prin planificarea bugetară multianuală, utilizarea eficientă a fondurilor externe şi instituirea indicatorilor de performanţă şi a mecanismelor de raportare şi monitorizare. Rezultate aşteptate:

• un cadru de planificare bugetară multianuală pentru reformă este integrat în procesul bugetar naţional şi în bugetele instituţiilor implicate;

• resursele externe sunt planificate şi utilizate conform destinaţiei, cu trasabilitate şi cofinanţare previzibilă, inclusiv pentru costurile recurente;

• indicatorii de performanţă şi mecanismele de raportare şi monitorizare sunt definiţi şi aplicaţi, inclusiv prin rapoarte periodice privind rezultatele şi costurile;

• îmbunătăţirea disciplinei de implementare prin responsabilităţi clare, termene şi coordonare a acţiunilor normative, instituţionale şi bugetare;

• sustenabilitatea reformei este asigurată după finalizarea proiectelor finanţate din surse externe, prin includerea costurilor în Cadrul bugetar pe termen mediu.

3.2. Obiective specifice

43. Obiectivele specifice vizează patru domenii esenţiale pentru procesul de reformă, identificate în documentele de politici menţionate anterior. Acestea se referă la modernizarea urmăririi penale în sectoare precum combaterea corupţiei, a fraudei financiare, a criminalităţii organizate şi a spălării banilor. Obiectivele specifice sunt stabilite în concordanţă cu obiectivele generale.

S1 Combaterea corupţiei

44. S1 urmăreşte consolidarea rolului Procuraturii Anticorupţie în calitate de autoritate centrală responsabilă de urmărirea penală şi de supravegherea activităţii procesual-penale în domeniul anticorupţie. Pentru sporirea eficienţei operaţionale, Procuratura Anticorupţie va exercita urmărirea penală în cauzele de corupţie care vizează anumite categorii de persoane. Totodată, aceasta va asigura gestionarea procedurală şi supravegherea tuturor investigaţiilor de corupţie, inclusiv a cauzelor de corupţie la nivel înalt şi sistemică, precum şi a cauzelor de fraudă financiară investigate de ofiţerii de urmărire penală ai Centrului Naţional Anticorupţie. În sensul Programului, consolidarea Procuraturii Anticorupţie nu implică instituirea unor funcţii de procuror-şef adjunct specializate după tipul infracţiunii. Procuratura Anticorupţie rămâne organizată în conformitate cu arhitectura ierarhică a Procuraturii şi cu principiul autonomiei procedurale a procurorilor, potrivit căruia procurorii-şefi adjuncţi sunt desemnaţi pe domenii de activitate, precum urmărirea penală nemijlocită, supravegherea investigaţiilor efectuate de Centrul Naţional Anticorupţie şi reprezentarea acuzării în instanţele judecătoreşti. Rezultate aşteptate:

• consolidarea rolului Procuraturii Anticorupţie în calitate de autoritate de urmărire penală în cauzele de corupţie săvârşite de persoane cu funcţii înalte;

• îmbunătăţirea gestionării procedurale şi a supravegherii urmăririi penale efectuate de Centrul Naţional Anticorupţie în cauzele de corupţie;

• reducerea duratei investigaţiilor penale şi a riscului de impunitate în cauzele de corupţie, inclusiv prin prioritizare şi managementul cauzelor;

• îmbunătăţirea calităţii probelor (inclusiv a probelor digitale şi a investigaţiilor financiare paralele) în cauzele de corupţie;

• asigurarea coordonării interinstituţionale şi a unor practici coerente (Procuratura Anticorupţie – Centrul Naţional Anticorupţie – Procuratura Generală – instanţele judecătoreşti) în investigarea faptelor de corupţie.

S2 Combaterea fraudei financiare

45.S2 este orientat spre consolidarea sistemului de investigare a infracţiunilor financiare printr-un răspuns specializat de investigare şi urmărire penală în raport cu infracţiunile financiare grave, combinat cu întărirea capacităţilor autorităţilor responsabile de depistarea timpurie, controlul administrativ, informaţiile financiare, coordonarea antifraudă şi transmiterea cauzelor. În acest scop, mandatul Centrului Naţional Anticorupţie urmează să fie extins dincolo de domeniul corupţiei, astfel încât acesta să devină nucleul specializat pentru investigarea infracţiunilor financiare grave, în timp ce Serviciul Fiscal de Stat, Serviciul Vamal, Inspectoratul Control Financiar de Stat şi Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor îşi vor păstra şi consolida rolurile specifice în depistare, analiză a riscurilor, control administrativ, informaţii financiare, coordonare antifraudă, transmitere a cauzelor şi cooperare cu Centrul Naţional Anticorupţie şi organele Procuraturii. Centrul Naţional Anticorupţie va investiga criminalitatea financiară gravă, de mare amploare, delapidarea fondurilor Uniunii Europene şi delapidările conexe infracţiunilor de corupţie (de exemplu, atunci când prejudiciul depăşeşte de 250 de ori salariul mediu lunar pe economie, precum şi atunci când alte criterii legale justifică aplicarea principiului de minimis şi al economiei procedurale).

46. În scopul implementării, asemenea praguri, criterii de alocare şi logică de triere a cauzelor urmează să fie operaţionalizate prin acte secundare, ghiduri, metodologii şi instrucţiuni interne pentru procurori, ofiţeri de urmărire penală şi investigatori, fără introducerea unor noi definiţii materiale sau procedurale în Codul penal ori Codul de procedură penală, cu excepţia cazurilor în care legislaţia primară oferă deja temeiul juridic relevant. Pentru realizarea acestei abordări, în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie urmează să fie creată o subdiviziune specializată dedicată investigării infracţiunilor financiare, sprijinită prin consolidarea capacităţilor analitice, de expertiză contabilă criminalistică şi de recuperare a bunurilor infracţionale, inclusiv prin Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale. Totodată, competenţele de investigare şi urmărire penală ale Serviciului Fiscal de Stat şi ale Serviciului Vamal vor rămâne concentrate asupra infracţiunilor care intră în sfera mandatului lor legal, în timp ce capacităţile acestora de depistare timpurie, evaluare administrativă, analiză a riscurilor şi transmitere a cauzelor de criminalitate financiară gravă către autoritatea competentă vor fi consolidate. Rezultate aşteptate:

• crearea şi operaţionalizarea în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie a unei subdiviziuni specializate, inclusiv cu funcţii de suport ale Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, pentru investigarea infracţiunilor financiare grave şi implementarea noii direcţii specializate;

• stabilirea şi aplicarea criteriilor de jurisdicţie operaţională (inclusiv praguri şi criterii de complexitate) şi asigurarea aplicării principiului de minimis şi al economiei procedurale prin acte secundare, ghiduri şi instrucţiuni interne;

• dezvoltarea capacităţilor în analiză financiară, audit, contabilitate criminalistică, investigaţii financiare paralele, identificare a bunurilor infracţionale, sprijinire a aplicării sechestrului şi recuperare a bunurilor în cauzele de fraudă financiară;

• instruirea profesioniştilor din sectorul justiţiei, în special a procurorilor şi a judecătorilor, în domeniul combaterii criminalităţii financiare;

• consolidarea rolului Serviciului Fiscal de Stat şi al Serviciului Vamal în depistarea timpurie, analiza riscurilor, controlul administrativ, transmiterea cauzelor şi cooperare, asigurând totodată transmiterea cauzelor de fraudă financiară gravă către autoritatea competentă;

• instituirea unui cadru naţional antifraudă coerent şi interoperabil, inclusiv prin consolidare a coordonării antifraudă de către Inspectoratul Control Financiar de Stat, proceduri operaţionale standard, aranjamente de transmitere a cauzelor, schimb de date şi prin instrumente digitale aliniate la standardele UE/OLAF.

S3 Combaterea criminalităţii organizate

47. Activitatea Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale urmează să fie eficientizată pentru a elimina suprasolicitarea procedurală. În conformitate cu principiul economiei procedurale, cauzele minore (de minimis) vor fi excluse din sfera ei de competenţă. Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale se va concentra exclusiv pe urmărirea penală şi gestionarea cauzelor care vizează infracţiuni de terorism, infracţiuni săvârşite de grupări criminale organizate şi infracţiuni transfrontaliere de o complexitate excepţională. În acest context, noţiunea de “cauze speciale” trebuie clarificată prin criterii operaţionale clare stabilite în acte secundare, ghiduri şi instrucţiuni pentru procurori şi investigatori, pentru a evita suprapunerile de competenţă şi calificările arbitrare privind caracterul special al unei cauze penale. În mod similar, aplicarea filtrării de minimis şi a economiei procedurale în cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale trebuie reglementată prin instrumente de implementare şi reguli de management al cauzelor, nu prin introducerea unor concepte autonome în legislaţia penală primară. Rezultate aşteptate:

• recalibrarea mandatului Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale pentru a se concentra pe cauzele de terorism, grupări criminale organizate şi cauze transfrontaliere de o complexitate excepţională;

• stabilirea, prin acte secundare, ghiduri şi instrucţiuni interne, a unor criterii clare privind cauzele speciale, pentru a evita suprapunerile de competenţă;

• consolidarea capacităţilor pentru investigaţii complexe (criminalistică digitală, urmărire a fluxurilor financiare, cooperare internaţională, echipe comune de investigare);

• reducerea suprasolicitării procedurale prin filtrarea cauzelor de minimis şi îmbunătăţirea managementului cauzelor.

S4 Combaterea spălării banilor

48. Consolidarea investigaţiilor privind spălarea banilor este tratată ca o prioritate distinctă. Centrului Naţional Anticorupţie îi revine competenţa principală asupra spălării banilor ca infracţiune autonomă, precum şi asupra spălării banilor ca infracţiune conexă atunci când bunurile ilicite provin din infracţiuni predicat care intră în competenţa sa (corupţie şi infracţiuni conexe, fraudă financiară, delapidare a fondurilor externe etc.). Alte autorităţi cu atribuţii de aplicare a legii (precum Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal) şi procuraturile specializate (precum Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale) îşi vor păstra competenţa asupra spălării banilor strict ca infracţiune conexă, asociată infracţiunilor predicat care intră în competenţele lor specifice.

49. În mod esenţial, acest pilon integrează Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în calitate de autoritate independentă de informaţii care colectează rapoartele privind tranzacţiile suspecte. Potrivit viziunii strategice a acestei reforme, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor va disemina informaţiile conform unei reguli clare: atunci când identifică ori suspectează o anumită infracţiune predicat (de exemplu, corupţie, contrabandă sau criminalitate organizată), va transmite informaţia direct autorităţii competente pentru acea infracţiune predicat. Atunci când nu poate fi identificată nicio infracţiune predicat specifică, informaţiile privind tranzacţia suspectă vor fi transmise în mod centralizat Centrului Naţional Anticorupţie, în calitatea acestuia de autoritate principală pentru investigarea spălării autonome a banilor. Reforma impune, de asemenea, consolidarea capacităţilor Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în materie de analiză, prioritizare, diseminare şi gestionare a feedbackului, inclusiv prin instruire specializată, instrumente analitice, soluţii securizate de gestionare a datelor şi aranjamente standardizate de transmitere a informaţiilor către autorităţile destinatare.

50. În cazul apariţiei unor conflicte de competenţă între organele de urmărire penală, dacă analiza iniţială efectuată de Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor a fost incompletă sau eronată ori dacă organul de urmărire penală identifică o altă infracţiune predicat care nu intră în competenţa sa, noul cadru procedural privind delimitarea competenţelor şi soluţionarea conflictelor trebuie să permită rezolvarea acestor ambiguităţi fără a fi necesară retrimiterea cauzei sau retransmiterea informaţiilor prin intermediul Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. Cu toate acestea, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor va continua să fie responsabil de schimbul de informaţii cu organele de urmărire penală şi va putea funcţiona ca un centru de coordonare pentru colectarea informaţiilor relevante în domeniul combaterii şi prevenirii spălării banilor. Rezultate aşteptate:

• clarificarea competenţelor privind spălarea banilor (autonomă vs. conexă) şi aplicarea uniformă a noii delimitări între organele de investigare şi urmărire penală ale Centrului Naţional Anticorupţie, ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Serviciului Fiscal de Stat, ale Serviciului Vamal şi ale Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale;

• integrarea Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor ca centru pentru colectarea, analiza şi diseminarea informaţiilor, cu reguli clare de transmitere, feedback şi cooperare cu autoritatea competentă;

• îmbunătăţirea performanţelor în investigarea spălării banilor (inclusiv a spălării autonome a banilor) şi în investigaţiile financiare paralele;

• îmbunătăţirea schimbului de date şi a interoperabilităţii (raportare a tranzacţiilor suspecte, registre, analize) pentru depistarea timpurie şi urmărirea traseului banilor;

• implementarea mecanismelor de soluţionare rapidă a conflictelor de competenţă, fără bucle de retransmitere şi blocaje instituţionale.

4. IMPACT

4.1. Impactul asupra cadrului normativ

51. Impactul reformei asupra cadrului normativ constă în asigurarea bazei juridice necesare pentru aplicarea uniformă a delimitării competenţelor şi pentru funcţionarea eficientă a mecanismelor procedurale instituite prin modificările normative, inclusiv a mecanismului de soluţionare a conflictelor de competenţă şi a constituirii echipelor de urmărire penală în cauzele complexe. În acest scop, cadrul normativ special şi cel secundar urmează să fie identificate, examinate şi, după caz, ajustate în vederea armonizării acestora cu cadrul normativ principal. Identificarea şi examinarea vor avea ca prioritate actele normative care reglementează statutul şi competenţele ofiţerilor de urmărire penală, ale ofiţerilor de investigaţie, ale ofiţerilor anticorupţie etc., precum şi organizarea organelor de urmărire penală şi cooperarea interinstituţională, inclusiv actele susceptibile să genereze suprapuneri sau lacune normative.

52. În sensul Programului, examinarea desemnează un proces de verificare a compatibilităţii şi a coerenţei reglementărilor: identificarea legislaţiei aplicabile, evaluarea necesităţii de ajustare şi determinarea soluţiei normative (modificare, completare, abrogare sau menţinere fără intervenţie). Scopul acestui proces este de a asigura aplicabilitatea practică a modificărilor normative, fără a crea inconsecvenţe legislative, practici neuniforme sau blocaje instituţionale. Ministerul Justiţiei are un rol principal în cadrul acestui proces. În acest context, noţiunile operaţionale utilizate pentru repartizarea şi gestionarea cauzelor, precum infracţiuni financiare, cauze speciale sau aplicarea principiului de minimis şi al economiei procedurale, urmează a nu fi tratate ca noţiuni care necesită definire în Codul penal sau în Codul de procedură penală, în calitate de legislaţie primară. În măsura în care sunt necesare pentru implementare, acestea urmează să fie clarificate prin acte secundare, ghiduri interinstituţionale, metodologii, instrucţiuni interne şi instrumente de practică ale procurorilor şi investigatorilor, pentru a susţine aplicarea uniformă fără a modifica arhitectura legislativă primară.

53. Cu titlu exemplificativ, procesul de evaluare poate viza legislaţia organică referitoare la structura şi funcţionarea organelor de urmărire penală şi de investigaţie. Lista actelor legislative vizate urmează să fie definitivată de autorităţile responsabile, sub egida Ministerului Justiţiei, şi utilizată drept bază pentru planificarea intervenţiilor legislative şi pentru monitorizarea implementării acţiunilor prevăzute în Program.

54. Examinarea va include, de asemenea, actele normative subsecvente esenţiale pentru implementarea reformei. De exemplu, aprobarea noii structuri centrale şi teritoriale a Centrului Naţional Anticorupţie necesită adoptarea unei hotărâri a Parlamentului, în timp ce reorganizarea şi ajustările aferente organelor de urmărire penală şi de investigaţie din subordinea ministerelor pot necesita hotărâri ale Guvernului şi/sau acte administrative interne ale ministerelor. Adoptarea acestor acte într-un termen rezonabil va asigura continuitatea procedurală, transmiterea cauzelor către autorităţile competente în conformitate cu delimitarea competenţelor şi evitarea blocajelor instituţionale în cauzele aflate în examinare.

4.2. Impactul asupra cadrului instituţional

55. Impactul reformei asupra cadrului instituţional constă în consolidarea capacităţii efective a autorităţilor competente de a aplica delimitarea responsabilităţilor şi mecanismele procedurale aferente, fără întârzieri nejustificate şi fără fragmentarea investigaţiilor. Realizarea acestui impact depinde de asigurarea resurselor umane necesare, a infrastructurii şi echipamentelor, a instrumentelor tehnice (inclusiv IT şi de criminalistică digitală şi financiară), precum şi de instituirea şi aplicarea unor proceduri interne standardizate. În acest sens, instituţiile implicate (Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, Centrul Naţional Anticorupţie, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanţelor şi alte autorităţi cu atribuţii de investigare şi urmărire penală) urmează să identifice necesităţile de capacitate şi să întreprindă măsuri de consolidare instituţională orientate spre eficienţă, calitate a probelor şi continuitate a procesului penal.

56. În acelaşi context, îmbunătăţirea capacităţilor instituţionale impune şi dezvoltarea unor mecanisme de protecţie proporţionale pentru procurori, ofiţeri de urmărire penală, membri ai echipelor comune sau speciale de investigaţie şi alţi actori care instrumentează cauze complexe, speciale şi de mare vizibilitate publică. Acest aspect este deosebit de important în investigaţiile privind criminalitatea organizată, corupţia la nivel înalt, infracţiunile financiare grave şi fraudele de amploare, în care persoanele implicate în urmărirea penală şi investigare pot fi expuse riscurilor de presiune, intimidare, ingerinţă sau represalii. Scopul acestor mecanisme este de a proteja independenţa, continuitatea şi eficienţa investigaţiilor şi a urmăririi penale.

57. În ceea ce priveşte Procuratura Anticorupţie, impactul urmărit constă în asigurarea efectuării eficiente a urmăririi penale şi a gestionării temeinice a procedurilor în cauzele de corupţie la nivel înalt, precum şi a supravegherii urmăririi penale efectuate de Centrul Naţional Anticorupţie, cu respectarea independenţei funcţionale. Procuraturii Anticorupţie îi vor fi asigurate spaţii, infrastructură şi condiţii logistice proporţionale cu volumul cauzelor, iar modalităţile de lucru vor fi stabilite astfel încât să faciliteze coordonarea cu Centrul Naţional Anticorupţie, fără a afecta independenţa Procuraturii Anticorupţie sau dezvoltarea instituţională a Centrului Naţional Anticorupţie. Necesităţile de personal, fie prin înlocuire, fie prin transfer, urmează să fie planificate şi aprobate în conformitate cu cadrul normativ care reglementează administrarea Procuraturii, astfel încât delimitarea competenţelor să fie aplicată fără întrerupere şi fără acumularea restanţelor procedurale. În acest context, în cadrul Procuraturii Anticorupţie nu este necesară instituirea unei funcţii dedicate de procuror-şef adjunct pentru infracţiuni financiare. Spre deosebire de Centrul Naţional Anticorupţie, care este un organ de investigaţie şi poate desemna în mod rezonabil un director adjunct pentru coordonarea unei subdiviziuni specializate în criminalitate financiară, Procuratura Anticorupţie este organizată în cadrul arhitecturii ierarhice a Procuraturii şi în conformitate cu principiul autonomiei procedurale a procurorilor. În această arhitectură, procurorii-şefi adjuncţi ai Procuraturii Anticorupţie nu sunt specializaţi după tipul infracţiunii, ci după domeniul de activitate, cum ar fi urmărirea penală nemijlocită, supravegherea investigaţiilor efectuate de Centrul Naţional Anticorupţie şi reprezentarea acuzării în instanţele judecătoreşti.

58. În ceea ce priveşte Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, impactul urmărit constă în asigurarea capacităţii de conducere şi exercitare a urmăririi penale în cauzele de criminalitate organizată şi în cauzele transfrontaliere de o complexitate excepţională, inclusiv prin reducerea restanţelor procedurale şi utilizarea instrumentelor moderne de investigare. În acest scop, urmează a fi asigurată consolidarea infrastructurii şi a capacităţilor tehnice (criminalistică digitală avansată, integrare şi analiză a datelor, canale securizate de comunicare), precum şi întărirea cooperării internaţionale, inclusiv prin mecanisme precum Europol şi echipe comune de investigare, pentru investigarea reţelelor şi a fluxurilor financiare ilicite. Necesităţile de personal, fie prin înlocuire, fie prin transfer, urmează să fie planificate şi aprobate în conformitate cu cadrul normativ aplicabil administrării Procuraturii, în vederea implementării eficiente a mandatului recalibrat.

59. În ceea ce priveşte Centrul Naţional Anticorupţie, impactul urmărit constă în implementarea mandatului extins privind investigarea criminalităţii financiare de proporţii mari şi a spălării banilor ca infracţiune autonomă, cu menţinerea concomitentă a capacităţii anticorupţie. În acest scop, urmează să fie asigurate: majorarea efectivului-limită; instituirea şi dotarea subdiviziunii specializate în criminalitate financiară; consolidarea Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale pentru investigaţii financiare paralele, identificarea bunurilor, sprijinirea aplicării sechestrului şi administrarea bunurilor; întărirea capacităţilor analitice şi de expertiză, inclusiv în domeniul auditului şi analizei financiare, precum şi al instrumentelor de urmărire a bunurilor şi tranzacţiilor digitale; şi implementarea soluţiilor IT necesare pentru analiza avansată, cu respectarea cerinţelor de securitate şi protecţie a datelor. Pentru asigurarea transparenţei şi a răspunderii, Centrul Naţional Anticorupţie urmează să raporteze distinct pe principalele domenii funcţionale (anticorupţie, criminalitate financiară, recuperare a bunurilor infracţionale), astfel încât progresul implementării să poată fi evaluat şi comparat în timp.

60. În ceea ce priveşte Ministerul Afacerilor Interne, impactul urmărit constă în adaptarea funcţională a organelor sale de urmărire penală la delimitarea competenţelor şi la mecanismele de cooperare interinstituţională, astfel încât cauzele să fie investigate fără întârzieri nejustificate şi fără conflicte repetate de competenţă. În acest scop, structurile Ministerului Afacerilor Interne urmează să identifice şi să implementeze măsuri privind procedurile interne, instruirea, interoperabilitatea şi resursele tehnice necesare pentru aplicarea practică a reformei, inclusiv în concordanţă cu cadrul organizatoric stabilit de lege.

61. În ceea ce priveşte Ministerul Finanţelor, impactul urmărit constă în asigurarea unei tranziţii coerente a competenţelor de investigare şi urmărire penală în sectorul financiar, concomitent cu menţinerea şi consolidarea funcţiilor de control administrativ, coordonare antifraudă, control financiar şi depistare timpurie, precum şi cu integrarea adecvată a dimensiunii bugetare a reformei. Instituţiile coordonate de Ministerul Finanţelor care au responsabilităţi relevante (Serviciul Fiscal de Stat, Serviciul Vamal, Inspectoratul Control Financiar de Stat) urmează să îşi ajusteze procesele şi resursele în conformitate cu delimitarea competenţelor, în special în ceea ce priveşte distincţia dintre frauda financiară gravă şi cea de proporţii reduse, şi să consolideze analiza riscurilor, controalele administrative, transmiterea cauzelor şi cooperarea cu Centrul Naţional Anticorupţie şi organele Procuraturii.

62. În ceea ce priveşte celelalte autorităţi de investigare, de informaţii, de coordonare antifraudă şi de urmărire penală, inclusiv Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, impactul urmărit constă în alinierea practicilor, a procedurilor şi a resurselor la delimitarea competenţelor, astfel încât depistarea timpurie a criminalităţii financiare, transmiterea cauzelor către autorităţile competente şi schimbul de informaţii să se realizeze fără disfuncţionalităţi. Autorităţile vizate urmează să instituie măsuri privind instruirea, interoperabilitatea, schimbul securizat de date şi dotarea tehnică, proporţional cu rolul lor în arhitectura instituţională reconfigurată, în vederea reducerii suprapunerilor şi creşterii coerenţei investigaţiilor.

5. ESTIMAREA COSTURILOR

63. Măsurile prevăzute de Program se finanţează din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate anual în bugetele autorităţilor publice responsabile, precum şi din alte surse permise de lege. Necesităţile de finanţare pentru implementare urmează să fie incluse în Cadrul bugetar pe termen mediu şi în proiectul legii bugetului de stat pentru anii relevanţi, cu defalcarea clară a cheltuielilor de personal, operaţionale şi de investiţii, inclusiv a costurilor recurente aferente sustenabilităţii.

64. Având în vedere constrângerile bugetare interne, autorităţile şi instituţiile responsabile vor identifica şi vor atrage, în mod coordonat, resurse financiare externe (granturi, împrumuturi şi asistenţă tehnică) pentru implementarea Programului. Intervenţiile finanţate din surse externe urmează să includă, încă din etapa de proiectare, estimarea şi acoperirea costurilor de operare şi de mentenanţă după finalizarea proiectului (costuri recurente), în vederea evitării disfuncţionalităţilor operaţionale.

65. Asistenţa partenerilor de dezvoltare are un rol determinant în accelerarea implementării Programului, în special pentru investiţiile în infrastructură, digitalizare, expertiză şi instruire specializată. Finanţarea externă urmează să fie direcţionată către domenii compatibile cu politicile şi criteriile de eligibilitate ale donatorilor şi coordonată între instituţiile beneficiare, în vederea evitării fragmentării intervenţiilor şi a maximizării impactului asupra rezultatelor urmărite (implementarea reformei instituţionale, calitatea investigaţiilor şi reducerea impunităţii).

66. Implementarea reformei necesită alocări bugetare iniţiale şi planificare bugetară multianuală pentru resursele umane, spaţiile şi condiţiile logistice, infrastructura IT şi echipamentele de investigare (criminalistică digitală, analiză financiară, instrumente de urmărire a bunurilor). Autorităţile autonome (Procuratura şi Centrul Naţional Anticorupţie) urmează să includă resursele necesare în propriile bugete, cu respectarea disciplinei bugetar-fiscale, iar Ministerul Finanţelor va asigura integrarea coerentă a acestora în bugetul public naţional, inclusiv trasabilitatea fondurilor externe şi cofinanţarea.

67. Cu titlu prioritar, urmează să fie identificate, estimate şi planificate resurse pentru: acoperirea cheltuielilor de personal aferente recrutării şi/sau angajării personalului în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie şi al procuraturilor specializate; costurile logistice şi operaţionale, inclusiv spaţiile de lucru şi măsurile de securitate operaţională; procurarea, punerea în funcţiune şi mentenanţa infrastructurii şi echipamentelor IT necesare pentru investigaţii avansate (inclusiv criminalistică digitală şi analiză financiară). Astfel, potrivit estimărilor, costurile aferente personalului şi echipamentelor tehnice ale Centrului Naţional Anticorupţie, la data elaborării Programului, au fost evaluate la aproximativ 15 milioane de lei până la sfârşitul anului 2026, iar pentru anul 2027 – la aproximativ 71 de milioane de lei, acestea putând varia în funcţie de progresul implementării Programului.

68. Pentru a reduce presiunea asupra bugetului de stat şi a accelera consolidarea capacităţilor instituţionale, autorităţile vor utiliza fondurile disponibile în cadrul Planului de creştere, al Mecanismului de creştere şi al asistenţei tehnice, prioritizând investiţiile în infrastructură, digitalizare şi instruire. Utilizarea acestor resurse urmează să fie aliniată la procesul bugetar şi, după caz, la actele necesare pentru alocare şi executare, astfel încât fondurile să fie utilizate în mod transparent şi conform destinaţiei. Finanţarea externă urmează să sprijine în mod direct implementarea mandatului Centrului Naţional Anticorupţie şi al procuraturilor specializate şi să includă planificarea costurilor recurente aferente sustenabilităţii.

6. RISCURI DE IMPLEMENTARE

69. Riscurile de implementare sunt grupate pe categorii şi descriu, pentru fiecare risc, impactul potenţial asupra reformei şi măsurile de diminuare recomandate. Gestionarea acestor riscuri urmează să fie integrată în mecanismele de coordonare interinstituţională, precum şi în procedurile de monitorizare şi raportare.

Tabelul 2.

Riscuri

7. AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII RESPONSABILE

70. Prezentul capitol identifică autorităţile şi instituţiile menţionate în Program şi stabileşte responsabilităţile acestora în raport cu obiectivele generale şi specifice ale Programului, în limitele competenţelor stabilite de cadrul normativ aplicabil. Responsabilităţile vizează în principal implementarea delimitării competenţelor, consolidarea capacităţilor instituţionale şi asigurarea condiţiilor normative şi bugetare necesare pentru investigarea şi urmărirea penală eficientă a infracţiunilor vizate de Program.

71. Parlamentul Republicii Moldova exercită funcţia legislativă şi controlul parlamentar asupra anumitor instituţii. În contextul Programului, Parlamentul este responsabil de adoptarea cadrului normativ primar şi, după caz, a hotărârilor necesare pentru implementare, inclusiv a celor referitoare la structura Centrului Naţional Anticorupţie, în vederea susţinerii modernizării şi aplicării uniforme a delimitării competenţelor. Obiective: G1.

72. Guvernul Republicii Moldova exercită funcţia executivă şi asigură coordonarea generală a politicilor publice. În contextul Programului, Guvernul este responsabil de adoptarea cadrului normativ secundar şi a actelor administrative necesare implementării, precum şi de asigurarea măsurilor organizatorice, de interoperabilitate şi operaţionale la nivelul autorităţilor din subordine. Obiective: G1.

73. Ministerul Justiţiei este responsabil de politicile din sectorul justiţiei şi de coordonarea procesului legislativ. În această calitate, Ministerul examinează propunerile de modificare a legislaţiei orientate spre îmbunătăţirea sistemului de recuperare a bunurilor infracţionale, facilitează asistenţa juridică internaţională în materie penală în faza judecăţii şi în executarea peste hotare a ordinelor de confiscare şi înaintează propuneri de amendare a legislaţiei. Obiective: G1.

74. Ministerul Finanţelor este responsabil de politicile fiscale şi de coordonarea autorităţilor fiscale şi vamale. Acesta integrează necesităţile de finanţare în bugetul public naţional, asigură trasabilitatea fondurilor externe şi cofinanţarea şi coordonează ajustările de procese şi resurse în cadrul Serviciului Fiscal de Stat, al Serviciului Vamal şi al Inspectoratului Control Financiar de Stat în legătură cu delimitarea responsabilităţilor stabilită prin Program. Obiective: G5; S2.

75. Ministerul Afacerilor Interne desfăşoară activităţi de investigare şi urmărire penală cu competenţă generală. Acesta aplică delimitarea competenţelor şi mecanismele de cooperare relevante, investighează cauzele care intră în sfera sa de competenţă şi, după caz, le transmite procuraturilor specializate sau altor autorităţi competente. Obiective: G4.

76. Ministerul Apărării exercită funcţii de constatare în domeniul său de competenţă. Acesta identifică infracţiunile care intră în sfera sa de competenţă şi transmite materialele relevante către autoritatea competentă. Obiective: G2.

77. Procuratura Generală este responsabilă de politicile în domeniul justiţiei penale şi de coordonarea în ansamblu a sistemului procuraturii şi a sistemului de investigare. Aceasta asigură practici uniforme şi date agregate, elaborează planuri şi ghiduri şi contribuie la aplicarea mecanismelor privind jurisdicţia şi echipele comune de urmărire penală. Totodată, împreună cu Consiliul Superior al Procurorilor, Procuratura Generală asigură resursele umane necesare pentru Procuratura Anticorupţie şi pentru Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale. Obiective: G2; G4; S1; S2; S3; S4.

78. Procuratura Anticorupţie este procuratura specializată responsabilă de cauzele de corupţie săvârşite de subiecţi speciali. Aceasta efectuează urmărirea penală în cauzele de corupţie la nivel înalt şi asigură gestionarea procedurală şi supravegherea urmăririi penale efectuate de Centrul Naţional Anticorupţie în toate cauzele relevante. Obiective: G4; S1.

79. Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale este procuratura specializată responsabilă de cauzele privind criminalitatea organizată. Aceasta efectuează urmărirea penală şi asigură gestionarea cauzelor de criminalitate organizată, terorism şi cauze speciale, asigură cooperarea internaţională şi aplică filtrarea de minimis asupra investigaţiilor efectuate de autorităţile de investigare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal şi Serviciului Fiscal de Stat. Obiective: G4; S3.

80. Consiliul Superior al Procurorilor este responsabil de autoadministrarea procuraturii. În această calitate, adoptă decizii organizatorice privind resursele umane pentru consolidarea Procuraturii Anticorupţie şi a Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale. Obiective: G3.

81. Centrul Naţional Anticorupţie este un organ specializat de urmărire penală. Acesta investighează faptele de corupţie şi infracţiunile financiare grave, inclusiv spălarea banilor, şi îşi dezvoltă capacităţile analitice, criminalistice şi de recuperare a bunurilor infracţionale, inclusiv prin intermediul Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale. Obiective: G1; G4; S2; S4.

82. Serviciul Fiscal de Stat exercită atribuţii de investigare şi urmărire penală în limitele competenţelor sale. Acesta aplică delimitarea competenţelor prin investigarea infracţiunilor fiscale de proporţii reduse şi medii şi prin desfăşurarea activităţilor de depistare şi control, consolidând totodată mecanismele de depistare timpurie, analiza riscurilor, procedurile interne de transmitere a cauzelor şi cooperarea cu autorităţile competente în cazurile de criminalitate financiară gravă. Obiective: G2; S2.

83. Serviciul Vamal exercită atribuţii de investigare şi urmărire penală în legătură cu contrabanda şi infracţiunile vamale. Acesta aplică delimitarea responsabilităţilor în domeniul său de competenţă, consolidează mecanismele de depistare timpurie, controlul administrativ, profilarea riscurilor, dotarea tehnică şi transmiterea cauzelor către autoritatea competentă în cazurile în care sunt întrunite criteriile privind fraudele de mare amploare sau exercitarea competenţelor speciale. Obiective: G2; S2; S4.

84. Inspectoratul Control Financiar de Stat exercită atribuţii în domeniul depistării fraudelor, al informaţiilor financiare şi al schimbului de informaţii. Acesta dezvoltă şi coordonează mecanisme antifraudă şi proceduri standard, sprijină cooperarea interinstituţională, transmiterea cauzelor, analiza riscurilor şi cooperarea cu OLAF. Obiective: S2.

85. Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor exercită atribuţii în domeniul depistării, analizei şi schimbului de informaţii. Acesta recepţionează şi analizează tranzacţiile suspecte, diseminează informaţiile relevante către autorităţile competente şi asigură feedbackul, cooperarea, prioritizarea şi gestionarea securizată a informaţiilor. Obiective: S4.

86. Serviciul de Informaţii şi Securitate exercită atribuţii în domeniul depistării, investigării şi schimbului de informaţii. Acesta furnizează informaţiile relevante în limitele competenţei sale, sprijină cauzele care implică securitatea statului, terorismul sau criminalitatea organizată şi verifică aptitudinea candidaţilor şi a personalului instituţional pentru accesul la informaţii confidenţiale şi clasificate. Obiective: S3; G3.

87. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat exercită funcţii de sprijin investigativ şi asigură protecţia securităţii investigatorilor şi a procurorilor. Acesta cooperează cu autorităţile competente şi le transmite informaţiile relevante în conformitate cu competenţele lor respective. Obiective: G2; G3.

88. Administraţia Naţională a Penitenciarelor exercită atribuţii în domeniul depistării, investigării iniţiale şi schimbului de informaţii în cadrul sistemului penitenciar. Aceasta identifică şi investighează iniţial infracţiunile săvârşite în cadrul acestui sistem şi transmite cauzele relevante către autoritatea competentă. Obiective: G2.

89. Institutul Naţional al Justiţiei este responsabil de formarea iniţială şi continuă a profesioniştilor din sectorul justiţiei, în special a procurorilor şi judecătorilor. Acesta elaborează şi implementează module şi curricula specializate privind combaterea criminalităţii financiare şi a spălării banilor, asigură instruiri periodice şi evaluează competenţele dobândite. Obiective: S2; S4.

90. Instanţele judecătoreşti şi judecătorii de instrucţie exercită controlul judecătoresc. Aceştia realizează controlul judecătoresc în conformitate cu Codul de procedură penală şi contribuie, în mod indirect, la eficienţa investigaţiilor penale. Obiective: G4.

8. PROCEDURI DE RAPORTARE

91. Procedurile de raportare stabilesc setul minim de indicatori, sursele de date, responsabilităţile instituţionale şi frecvenţa raportării, în vederea monitorizării implementării Programului şi evaluării progresului în raport cu obiectivele stabilite. Raportarea se efectuează pe baza datelor administrative agregate şi a informaţiilor privind activităţile normative, instituţionale şi bugetare întreprinse.

Tabelul 3.

Abrevieri

Tabelul 4.

Obiective generale

Tabelul 5.

Obiective specifice

Anexa nr.2

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Programului naţional pentru modernizarea sistemului

de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei,

criminalităţii organizate, fraudei financiare, spălării banilor şi

altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027

Prezentul Plan de acţiuni pune în aplicare Programul naţional pentru modernizarea sistemului de investigare şi urmărire penală în domeniul combaterii corupţiei, fraudei financiare, criminalităţii organizate, spălării banilor şi altor activităţi ilicite pentru anii 2026–2027. Planul transpune obiectivele generale (G1–G5) şi obiectivele specifice (combaterea corupţiei, fraudei financiare, criminalităţii organizate şi spălării banilor) în acţiuni concrete, cu indicatori de monitorizare, termene şi responsabilităţi instituţionale.

Implementarea se va realiza în mod integrat pe trei dimensiuni interdependente: (i) intervenţii normative (revizuirea cadrului special şi secundar pentru aplicarea delimitării competenţelor), (ii) consolidarea capacităţilor instituţionale (resurse umane, procese, digitalizare şi expertiză) şi (iii) planificare bugetară pe termen mediu (inclusiv utilizarea resurselor externe şi planificarea costurilor recurente în cadrul procesului bugetar). Monitorizarea se va baza pe un set minim de indicatori armonizaţi între instituţii şi pe raportarea periodică către autorităţile de coordonare.

Abrevieri