Lege nr. 167 din 27.06.2025

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare

a pieţei de capital din Republica Moldova

pentru perioada 2025 – 2030

nr. 167  din  27.06.2025

 (în vigoare 11.10.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 478-481 art. 635b din 11.09.2025

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.

Art.1. – Se aprobă Strategia naţională de dezvoltare a pieţei de capital din Republica Moldova pentru perioada 2025–2030 (se anexează).

Art.2. – În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Strategiei naţionale de dezvoltare a pieţei de capital din Republica Moldova pentru perioada 2025–2030, Comisia Naţională a Pieţei Financiare va aproba mecanismul de implementare a acesteia.

Art.3. – Comisia Naţională a Pieţei Financiare va monitoriza procesul de implementare a Strategiei naţionale de dezvoltare a pieţei de capital din Republica Moldova pentru perioada 2025–2030 şi va prezenta Parlamentului Republicii Moldova, semestrial (până la data de 30 septembrie) şi anual (până la data de 31 martie), rapoarte privind implementarea acesteia.

Anexă

STRATEGIA NAŢIONALĂ

de dezvoltare a pieţei de capital din Republica Moldova

pentru perioada 2025–2030

I. INTRODUCERE

Strategia naţională de dezvoltare a pieţei de capital din Republica Moldova pentru perioada 2025–2030 (în continuare – Strategie) reprezintă un document de planificare strategică, elaborat în vederea stabilirii unei viziuni comune şi coerente de dezvoltare a pieţei de capital din Republica Moldova. Importanţa funcţionării unei pieţe de capital eficiente în economia unei ţări este indubitabilă. Corespunzător, fiind un act de politici sectoriale, Strategia ţinteşte utilizarea resurselor financiare disponibile pentru satisfacerea necesităţilor de finanţare a sectorului privat şi a autorităţilor publice centrale şi locale, obiectiv susţinut şi promovat consecvent de Comisia Naţională a Pieţei Financiare (în continuare – CNPF).

Cadrul strategic şi direcţiile prioritare ale Strategiei derivă din analiza situaţiei curente, din obiectivele de ţară stipulate în documentele strategice în vigoare, precum şi din statutul de ţară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană (în continuare – UE). Astfel, Strategia conţine 5 obiective generale şi 20 de direcţii prioritare, care vin să redreseze cele mai importante constrângeri şi impedimente în dezvoltarea pieţei de capital din Republica Moldova, cum ar fi oferta foarte joasă de instrumente financiare, prezenţa redusă a investitorilor pe piaţă, infrastructura învechită cu societăţi de investiţii slabe şi un cadru de reglementare care urmează a fi armonizat cu cel al UE.

Obiectivele setate în Strategie se aliniază celor din alte documente de politici aprobate la nivel de ţară şi sectoriale, după cum urmează:

1. Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022 (în continuare – SND 2030), în vederea stabilirii unei viziuni comune şi coerente de dezvoltare economică a Republicii Moldova;

2. Planul naţional de acţiuni pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană pe anii 2024–2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.829/2023, în partea ce ţine de capitolul 6 “Dreptul societăţilor comerciale” şi de capitolul 9 “Servicii financiare”;

3. Strategia naţională de dezvoltare economică 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.393/2024 (în continuare – SNDE 2030), în partea ce ţine de formarea unui sector financiar diversificat;

4. Strategia cu privire la administrarea proprietăţii de stat în domeniul întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat pentru anii 2023–2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.911/2022, în atingea scopului de raţionalizare şi eficientizare a administrării sectorului întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

5. Programul naţional de dezvoltare industrială pentru anii 2024–2028, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.280/2024, în partea ce ţine de stimularea investiţiilor în industria prelucrătoare;

6. Programul naţional pentru promovarea antreprenoriatului şi creşterea competitivităţii în anii 2023–2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.653/2023, în partea ce ţine de sporirea accesului la finanţare;

7. Programul de promovare a economiei verzi şi circulare în Republica Moldova pentru perioada 2024–2028, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.495/2024, în partea ce ţine de îmbunătăţirea proceselor de guvernare verde;

8. Programul “Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2025–2027)”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.892/2024, în partea ce ţine de asigurarea transparenţei politicii de gestionare a datoriei de stat, creşterea conştientizării în rândul investitorilor şi evitarea expunerii la riscuri semnificative, cum ar fi riscul valutar, de rată a dobânzii şi de refinanţare.

Drept puncte de reper pentru elaborarea Strategiei au fost considerate următoarele elemente:

1) un cadru de reglementare consolidat şi armonizat, ca bază pentru construirea infrastructurii pieţei;

2) un organism de reglementare puternic, cu competenţe/atribuţii corespunzătoare;

3) un loc de tranzacţionare ce presupune:

a) reguli şi regulamente clare şi inteligibile pentru investitori locali şi străini;

b) personal bine instruit şi competent;

c) un sistem de tranzacţionare cu funcţionalităţi globale şi standarde;

4) organizarea unei decontări sigure şi eficiente;

5) membri puternici ai bursei de valori (societăţi de investiţii);

6) emitenţi de instrumente financiare cu oportunităţi;

7) sprijin politic;

8) educaţie financiară a investitorilor de retail;

9) privatizarea companiilor de stat principale;

10) stimulente pentru companiile private ce urmează a fi listate.

La elaborarea Strategiei au fost luate în considerare constatările şi recomandările formulate în Raportul privind diagnosticul pieţei de capital autohtone, elaborat cu sprijinul Programului Agenţiei de Dezvoltare Internaţională a SUA (în continuare – USAID) “Reforme structurale şi instituţionale în Moldova”, în Raportul de diagnostic al infrastructurii de tranzacţionare şi posttranzacţionare a pieţei de capital din Republica Moldova, executat cu suportul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (în continuare – BERD), precum şi opiniile expuse în cadrul întâlnirilor cu participanţii la piaţa de capital şi cu reprezentanţii autorităţilor.

De asemenea, Strategia abordează indirect dimensiunea de gen, în principal în contextul guvernanţei corporative în companiile care se admit spre tranzacţionare pe piaţa reglementată a bursei de valori. Aceasta implică modificări la Codul de guvernanţă corporativă, prin promovarea diversităţii în organele de conducere ale companiilor listate ca un criteriu relevant pentru dezvoltarea sustenabilă a pieţei de capital şi, respectiv, alinierea pieţei locale la standardele internaţionale, care promovează diversitatea de gen ca unul dintre factorii-cheie pentru performanţa economică şi stabilitatea companiilor.

II. ANALIZA SITUAŢIEI CURENTE A PIEŢEI DE CAPITAL

2.1. Caracteristicile pieţei de capital din Republica Moldova

Piaţa de capital din Republica Moldova, concepută încă la începutul anilor ’90 ai secolului trecut în baza unui program de privatizare în masă, nu a reuşit să se maturizeze şi să se dezvolte. Fără un concept solid de dezvoltare a pieţei de capital şi a rolului acesteia în finanţarea economiei, piaţa de capital s-a restrâns treptat la câteva funcţii de formalizare a proceselor de consolidare a acţionarilor şi de deservire a unor cerinţe legale, în special pe partea sectorului financiar. Actualmente, piaţa de capital din Republica Moldova, în linii generale, poate fi caracterizată ca o piaţă în formare.

Nivelul infim al lichidităţii bursiere, inclusiv ponderea nesemnificativă a pieţei de capital în sectorul financiar denotă lipsa participării acesteia în circuitul economic, mediul de afaceri şi investitorii fiind ghidaţi, în mare parte, de necesitatea utilizării produselor financiare tradiţionale (depozitul şi creditul). Piaţa este caracterizată printr-un număr şi volum foarte redus de operaţiuni, comparativ cu nivelul capitalizării bursiere (figura 1).

Figura 1. Indicatorii de bază ai pieţei de capital

Sursa: CNPF

Cadrul legal general privind piaţa de capital a fost revizuit în anul 2012 prin adoptarea Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital, care, în mare parte, corespunde cadrului UE în vigoare la acel moment. Această lege, pe lângă aspectele ce ţin de organizarea pieţei de capital, conţine şi prevederi privind crearea şi funcţionarea unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare (în continuare – OPCVM). Ulterior, în anul 2020, cadrul de reglementare a fost suplimentat cu alte două legi importante: Legea nr.2/2020 privind organismele de plasament colectiv alternative şi Legea nr.198/2020 privind fondurile de pensii facultative.

În ciuda faptului că piaţa de capital din Republica Moldova are o istorie îndelungată, pe tot parcursul acesteia nu a fost efectuată nicio emisiune publică de acţiuni, iar primele emisiuni de obligaţiuni adresate publicului larg au avut loc relativ recent: în anul 2021 – obligaţiuni municipale, iar abia în anul 2023 – obligaţiuni corporative. De asemenea, până la sfârşitul anului 2023 nu exista niciun fond de investiţii conform noului cadru legal şi niciun fond de pensii facultative.

Ca răspuns la cerinţele pieţei, în anul 2023 a fost adoptată Legea nr.181/2023 privind serviciile de finanţare participativă, care a intrat în vigoare la 1 martie 2024. Dezvoltarea platformelor de finanţare participativă vine ca un mecanism suplimentar de finanţare destinat afacerilor relativ mici.

2.2. Premisele macrofundamentale

Dezvoltarea unei pieţe de capital lichide şi sustenabile necesită existenţa unor precondiţii macrofundamentale, şi anume:

1) un mediu politic stabil, cu mecanisme credibile şi durabile de luare a deciziilor;

2) un nivel ridicat de stabilitate macroeconomică, care să promoveze crearea economiilor şi atragerea investiţiilor şi care să reprezinte fundamentul unei creşteri durabile;

3) un sistem solid al finanţelor publice şi o gestiune eficientă a datoriei de stat;

4) dobânzi şi rate de schimb cu fluctuaţii moderate, bazate pe economia de piaţă.

De asemenea, trebuie ţinut cont şi de alţi factori importanţi precum:

1) soliditatea sistemului bancar;

2) cadrul normativ de impunere privind respectarea contractelor;

3) cadrul de reglementare privind iniţierea şi desfăşurarea afacerilor, respectarea regulilor de competiţie;

4) sistemul de impozitare, care lasă loc pentru toate tipurile de valori mobiliare şi nu dezavantajează instrumentele de tranzacţionare pe piaţa de capital;

5) existenţa unei mase critice de companii importante care au nevoie de capital şi sunt dispuse să îndeplinească cerinţele de transparenţă şi guvernanţă ale pieţei de capital pentru a-l accesa.

2.2.1. Evoluţia macroeconomică

Republica Moldova este o ţară cu o economie de piaţă emergentă, făcând parte din categoria ţărilor cu venituri medii/superioare, aproape de pragul ţărilor cu venituri medii/joase. Pe parcursul ultimelor două decenii, Republica Moldova a înregistrat o creştere reală a mediei anuale de circa 3,7%, fiind foarte aproape de media mondială (3,6%) şi puţin peste media anuală a ţărilor din Europa Centrală şi a Ţărilor Baltice (3,3%). Analiza evoluţiei economice a Republicii Moldova din ultimele două decenii prin prisma creşterii produsului intern brut (PIB) relevă o vulnerabilitate mai pronunţată faţă de şocurile externe (criza financiară, pandemia de COVID-19, războiul din regiune). Pe scurt, în ultimii 20 de ani, doar din cauza rezilienţei slabe la şocurile externe, Republica Moldova a pierdut circa 20,2 puncte procentuale din creştere. Totodată, estimările Fondului Monetar Internaţional (în continuare – FMI) indică o majorare a PIB-ului de la 17,3 miliarde USD, în anul 2023, la 29,9 miliarde USD, în anul 2029, ceea ce reprezintă o creştere impresionantă de aproximativ 73% (figura 2).

Figura 2. Evoluţia PIB-ului (exprimat în preţuri curente,

miliarde USD)

* Linia punctată reprezintă estimările pentru perioadele viitoare

Sursa: FMI, World Economic Outlook (April 2024)

Republica Moldova are o valoare a PIB-ului pe cap de locuitor sub nivelul ţărilor din Balcani, dar cu o tendinţă generală de recuperare a decalajului. În ciuda creşterii constante, Republica Moldova rămâne în urma altor state din regiune, precum Albania, Bosnia şi Herţegovina şi Macedonia de Nord, în ceea ce priveşte acest indicator. În anul 2022, Republica Moldova a avut un PIB pe cap de locuitor de 5714 USD, în timp ce Albania a înregistrat 6810 USD, Bosnia şi Herţegovina – 7569 USD, iar Macedonia de Nord – 6591 USD.

2.2.2. Inflaţia

Regimul de ţintire a inflaţiei, aplicat de Banca Naţională a Moldovei (în continuare – BNM) începând cu anul 2013, a adus rezultate pozitive, cu excepţia situaţiilor de crize majore. Obiectivul acestui regim este menţinerea inflaţiei la un nivel de 5%, cu o posibilă deviere de ±1,5 puncte procentuale. După introducerea acestui regim, inflaţia a fost menţinută, în mare parte, în intervalul stabilit, cu excepţia unor abateri semnificative în perioadele martie 2015 – iulie 2016 şi septembrie 2021 – septembrie 2023. Inflaţia din prima perioadă a fost cauzată de criza din sistemul bancar, după care BNM a implementat măsuri legale şi instituţionale pentru a preveni situaţii similare. Inflaţia din anii 2022 şi 2023 a fost, în mare măsură, rezultatul factorilor externi, care s-au manifestat prin multiple crize suprapuse, inclusiv pandemia de COVID-19, criza energetică şi războiul din Ucraina. Evoluţia ratei anuale a inflaţiei în Republica Moldova relevă o sensibilitate sporită la crize, manifestându-se printr-o creştere mai mare decât în ţările de comparare, însă cu un proces de stabilizare relativ rapid (figura 3).

Figura 3. Evoluţia ratei anuale a inflaţiei, %

Sursa: Birourile naţionale de statistică ale ţărilor din analiză*

2.2.3. Cursul de schimb

Evoluţia relativ stabilă a cursului de schimb al leului moldovenesc faţă de dolarul american instaurată la începutul anului 2000 a fost întreruptă de criza bancară de la sfârşitul anului 2014, când moneda naţională a cunoscut o depreciere substanţială. Ulterior, după stabilizare, leul moldovenesc a înregistrat o tendinţă de apreciere, urmată până în prezent de fluctuaţii moderate, inclusiv în perioada crizelor din anii 2020–2023. Astfel, în intervalul 2018–2023, cursul MDL/USD a oscilat în jurul mediei de 17,7 MDL/USD, cu variaţii între -7,7% şi +10,5%. În perioada 2012–2023, leul moldovenesc s-a depreciat faţă de dolarul american, în ansamblu, cu circa 50%, manifestând o volatilitate mai redusă comparativ cu rata inflaţiei, în special în contextul crizelor suprapuse din anii 2020–2023 (figura 4).

Figura 4. Dinamica ratei anuale a inflaţiei (stânga, %)

şi a ratei de schimb valutar (dreapta, MDL)

Sursa: BNM

2.2.4. Nivelul datoriei sectorului public

În comparaţie cu multe ţări din regiune, inclusiv Albania şi Macedonia de Nord, unde datoria sectorului public depăşeşte adesea 50% din PIB (Raport privind situaţia în domeniul datoriei sectorului public, garanţiilor de stat şi recreditării de stat pe anul 2023; https://mf.gov.md/sites/default/files/Raport%20Q4%202023%20Datoria.pdf), în Republica Moldova nivelul actual al datoriei sectorului public este relativ jos, constituind, la sfârşitul anului 2023, 35,7% din PIB. Conform prognozelor FMI, datoria sectorului public a Republicii Moldova va scădea sub 30% din PIB după anul 2025, ceea ce oferă un spaţiu fiscal destul de confortabil (figura 5). La sfârşitul anului 2023, datoria sectorului public a fost formată preponderent din datoria de stat (96,0%), restul atribuindu-se autorităţilor administraţiei publice locale (în continuare – APL) (1,8%), BNM (0,96%) şi întreprinderilor publice (1,3%). Circa 61,8% (3844,4 milioane USD) reprezintă datoria sectorului public externă, contractată de la guverne şi instituţii financiare internaţionale. Restul de 38,2% constituie datoria sectorului public internă, care, preponderent, este formată din datoria de stat de 95,7% din totalul datoriei. Volumul valorilor mobiliare de stat (în continuare – VMS) emise pe piaţa primară constituie 24,7% din totalul datoriei de stat, din care doar 2,6% sunt obligaţiuni de stat (cu maturitatea mai mare de un an), iar 22,1% sunt bonuri de trezorerie.

Figura 5. Datoria sectorului public brută (% din PIB)

* Linia punctată reprezintă estimările pentru perioadele viitoare

Sursa: FMI, World Economic Outlook (April 2024)

Referitor la situaţia din data de 31 decembrie 2023, în structura datoriei directe a unităţilor administrativ teritoriale (în continuare – UAT), 51,2% erau datorii în monedă naţională. Din datoria directă a UAT, 60,6% reprezenta datoria purtătoare de rată flotantă a dobânzii, iar 15,9% din totalul datoriei directe a UAT urmau să ajungă la scadenţă în decurs de un an.

Datoria directă a sectorului întreprinderilor din sectorul public integral era purtătoare de o rată flotantă a dobânzii, iar 45,0% era în MDL (sfârşitul anului 2023). Totodată, 45,8% din totalul datoriei directe a întreprinderilor din sectorul public urma să ajungă la scadenţă în decurs de un an.

Din cele menţionate supra se poate observa că, în condiţiile unei evoluţii pozitive, stabile şi ale unui management public eficient, Republica Moldova are un spaţiu fiscal confortabil pentru a finanţa domeniile prioritare. De asemenea, se constată că Republica Moldova are nevoie de o lărgire a instrumentelor de împrumut ca diversitate, inclusiv prin creşterea maturităţii împrumuturilor de pe piaţa locală şi extinderea pe termen mediu, precum şi prin accesarea pieţelor externe. Suplimentar, trebuie menţionat că sectorul întreprinderilor publice şi UAT au spaţiu pentru creşterea nivelului de datorii directe, inclusiv prin obligaţiuni corporative şi municipale. Totodată, pentru evitarea supraîndatorării, cadrul legal şi de politici prevede un control al limitelor deficitului bugetar anual şi al nivelului de îndatorare directă a UAT pentru asigurarea sustenabilităţii managementului datoriei sectorului public.

După ce în anul 2022 Agenţia Internaţională de Rating Financiar “Moody’s” (Moody’s) a ajustat perspectiva asupra ratingului Republicii Moldova de la B3 cu perspectivă stabilă la B3 cu perspectivă negativă, la evaluarea din august 2023 s-a revenit la B3 cu perspectivă stabilă. Pentru comparaţie, Albania şi Bosnia şi Herţegovina sunt clasificate la B1 şi, respectiv, la B3 (tabelul 1). În acest context, din evaluarea efectuată de agenţia de rating, se constată că Republica Moldova se confruntă cu dificultăţi suplimentare, specifice, provocate de războiul din regiune şi consecinţele acestuia, pe lângă constrângerile anterioare.

Tabelul 1

Ratingul de credit şi prognoze, Moody’s, mai 2024

Sursa: Moody’s Investor Service

Totodată, progresele în direcţia integrării în UE, suportul internaţional şi reformele interne au permis îmbunătăţirea evaluării. Astfel, Agenţia Internaţională de Rating “Fitch” (Fitch) a atribuit Republicii Moldova, în septembrie 2024, ratingul pe termen lung al emitentului în valută străină B+, cu o perspectivă stabilă. Ţinând cont de progresele pe partea de sporire a independenţei energetice, a stabilităţii şi rezilienţei sistemului financiar, odată cu diminuarea riscurilor legate de războiul din Ucraina, Republica Moldova are perspective de îmbunătăţire a ratingului.

2.2.5. Guvernanţa şi stabilitatea politică

După indicatorul “stabilitate politică şi lipsă de violenţă”, Republica Moldova este o ţară cu o stabilitate politică relativă (figura 6), înregistrând o diminuare a nivelului în anul 2022. În mare parte, stabilitatea politică este afectată de alternarea la guvernare a unor forţe politice cu diferite viziuni geostrategice, iar în anul 2022 a fost afectată de războiul declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei.

Figura 6. Indicatorul de stabilitate politică şi lipsa violenţei/terorismului

(Rangul percentilelor *)

Notă: Rangul percentilelor (0–100) indică poziţia unei ţări în comparaţie cu toate celelalte ţări din lume.

Un scor de 0 corespunde celei mai joase poziţii, iar un scor de 100 corespunde celei mai înalte poziţii.

Sursa: Worldwide Governance Indicators (WGI), World Bank

După indicatorul “stat de drept”, Republica Moldova înregistra în anul 2022 un nivel de circa 42 de puncte, cu tendinţă de creştere, după o diminuare în perioada anilor 2016–2020. Începând cu anul 2021, Guvernul a stabilit, printre priorităţi, eliminarea corupţiei din sistemul judiciar şi fortificarea instituţiilor publice. În acest context a fost iniţiată o reformă amplă în sistemul de justiţie, în cadrul căreia principalele instituţii de drept au trecut printr-un proces de curăţare, care este în desfăşurare şi în prezent. De asemenea, au fost luate măsuri de sporire a controlului de integritate a persoanelor din sistemul public, precum şi măsuri de luptă cu corupţia. Totodată, începând cu anul 2021, Republica Moldova a intensificat acţiunile de integrare europeană, iar UE a revizuit politicile de extindere spre est. Astfel, la 23 iunie 2022, UE a acordat oficial Republicii Moldova statutul de candidat pentru a deveni membru deplin al UE, iar la 15 decembrie 2023, ca urmare a evaluărilor pozitive privind progresele realizate de Republica Moldova în implementarea reformelor esenţiale legate de statul de drept, lupta împotriva corupţiei şi consolidarea instituţiilor democratice, a fost lansat procesul formal de negocieri pentru aderare la UE.

2.2.6. Nivelul de economisire

Republica Moldova înregistrează un nivel de economisire brută apropiat de Albania şi Bosnia şi Herţegovina, cu o tendinţă de diminuare începând cu anul 2020 (figura 7). Totodată, la analiza acestui indicator este important a se ţine cont de un şir de aspecte specifice Republicii Moldova, cum ar fi nivelul relativ înalt al economiei informale (în perioada 2018–2022, ponderea economiei neobservate s-a situat în intervalul 28–21,4% din PIB, cu o tendinţă de descreştere; circa 22,4% dintre cetăţenii Republicii Moldova ocupaţi în economie au un loc de muncă informal) şi o pondere semnificativă a populaţiei care lucrează permanent sau temporar peste hotare. Astfel, Republica Moldova înregistrează un nivel cronic negativ al economiilor brute ale gospodăriilor casnice, cu o rată negativă de economie a gospodăriilor populaţiei (-16,2% pentru anul 2022). Totodată, gospodăriile casnice înregistrează circa 16–17% din formarea brută de capital fix (Republica Moldova a înregistrat în medie, în perioada 2010–2023, un nivel al formării brute de capital fix ca pondere în PIB (23,2%) peste nivelul Bosniei şi Herţegovinei şi al Macedoniei de Nord, dar sub cel al Albaniei (25%) şi al României (24,5%); https://databank.worldbank.org/source/world-development-indicators).

Figura 7. Economii brute interne (% din PIB)

Sursa: World Bank national accounts data

La finalul anului 2023, soldul depozitelor persoanelor fizice, exprimat în lei, a atins suma de 66,8 miliarde MDL (24,3% din PIB), din care 43,7 miliarde în MDL şi 23,1 miliarde în valută străină (date BNM, Soldul creditelor în economie şi depozitelor persoanelor fizice, 2010–2023, PxWeb (statistica.md)). Distribuţia depozitelor bancare deţinute de persoane fizice în MDL şi în valută străină relevă o tendinţă generală de majorare şi, din anul 2016, de dominare a ponderii depozitelor în MDL (figura 8). După şocul scurt din anul 2022, generat de declanşarea războiului de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei, sub influenţa unor rate a dobânzilor atractive la depozitele în MDL şi a evoluţiei relativ stabile a cursului de schimb valutar, ponderea depozitelor în MDL a cunoscut o creştere accelerată, înregistrând 65% în anul 2023.

Figura 8. Ponderea şi volumul depozitelor bancare

Sursa: Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova (BNS), Soldul

creditelor în economie si al depozitelor persoanelor fizice, 2010–2023

Cel mai înalt nivel al depozitelor noi atrase în raport cu PIB-ul a fost înregistrat în anul 2009 (62,9%), după care a urmat o perioadă de diminuare generală până la nivelul de 12,1%–14,6% în perioada 2019–2023. Volumul depozitelor noi atrase de la populaţie în aceeaşi perioadă a variat în intervalul 70%–81% din totalul depozitelor noi atrase. De asemenea, evoluţia depozitelor noi atrase relevă o legătură pozitivă între rata la dobânzile la depozite şi volumul acestora. Astfel, în ciuda creşterii economice negative din anul 2022 (-5%), depozitele noi atrase şi ponderea depozitelor pe termen mediu-lung în totalul acestora (figura 9) au crescut faţă de anul 2021 cu 57,5%, pe fondul unor rate ale dobânzilor mai ridicate (inclusiv de la persoane fizice). Creşterea semnificativă a volumelor depozitelor persoanelor fizice denotă existenţa unei cereri potenţiale din partea populaţiei pentru instrumentele alternative de investiţii. La fel, ponderea mare a depozitelor noi atrase pe termen scurt (81% în anul 2023) ar putea indica o cerere potenţială pentru instrumentele pe piaţa de capital cu randament mai înalt şi lichiditate sporită.

Figura 9. Ponderea volumelor depozitelor noi plasate distribuite pe termene, %

Sursa: BNM, Ratele medii ponderate ale dobânzilor şi volumele depozitelor noi atrase

2.2.7. Structura sectorului corporativ

La sfârşitul anului 2023, în Republica Moldova existau 63,7 mii de agenţi economici activi, cu o pondere de 88% a întreprinderilor micro. Ponderea companiilor mari, ca număr, este de 0,8% din total, cu o deţinere de 55% din volumul vânzărilor şi de 35% din totalul de salariaţi (figura 10). Ponderea relativ înaltă a numărului companiilor mari faţă de media pe UE (0,2%) se explică prin faptul că Republica Moldova a armonizat clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii (în continuare – IMM) pe număr de salariaţi, însă cu praguri mult mai mici pe vânzări şi active (de exemplu, pragul pe vânzări pentru întreprinderile mari este de circa 10 ori mai mic ca în UE). Totodată, ponderea volumului de vânzări a întreprinderilor mari este comparativă cu cea din UE. Similară este şi situaţia cu ponderea persoanelor angajate.

Figura 10. Distribuţia agenţilor economici după dimensiunile întreprinderii, 2023

(Micro – întreprinderi care au cel mult 9 salariaţi, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 18 milioane de lei sau deţin active totale de până la 18 milioane de lei; mici – întreprinderi care au cel mult 49 de salariaţi, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 50 de milioane de lei sau deţin active totale de până la 50 milioane de lei şi nu sunt întreprinderi micro; mijlocii – întreprinderi care au cel mult 249 de salariaţi, realizează o cifră anuală de afaceri de până la 100 de milioane de lei sau deţin active totale de până la 100 milioane de lei şi nu sunt întreprinderi micro sau mici.)

Sursa: BNS, Activitatea şi poziţia financiară a agenţilor economici

după mărime şi activităţi economice, 2021–2023

În anul 2023, circa 54% dintre toţi agenţii economici au înregistrat profit. Nivelul jos al acestui indicator este cauzat, în primul rând, de performanţa slabă a întreprinderilor din categoria micro, de 51%, în timp ce IMM-urile care au înregistrat profit sunt în proporţie de 75% şi, respectiv, de 78%, iar întreprinderile mari alcătuiesc 83%. Rata medie de rentabilitate a vânzărilor pentru companiile cu profit are o structură inversă. Această rată, în cazul companiilor micro, constituie circa 17%, în cazul celor mici şi mijlocii – 11% şi, respectiv, 10%, iar în cazul celor mari – circa 6%.

Economia Republicii Moldova este dominată de un şir restrâns de sectoare economice (figura 11). Cele mai importante sectoare după active, care reprezintă, cumulativ, circa 57,6% din totalul de active, sunt:

1) comerţul cu ridicata şi cu amănuntul;

2) industria prelucrătoare;

3) industria de construcţii;

4) agricultura, silvicultura şi pescuitul.

De asemenea, alte câteva sectoare au ponderi în intervalul 5%–8%, după cum urmează:

1) producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat;

2) tranzacţii imobiliare;

3) transport şi depozitare.

Figura 11. Distribuţia întreprinderilor pe activităţi economice, 2023

Sursa: BNS, Principalii indicatori ai activităţii întreprinderilor

pe activităţi economice, 2014–2023

Cei mai mari angajatori sunt de asemenea companiile din sectoarele de comerţ şi industrie prelucrătoare, care cumulează aproximativ 55% din totalul forţei de muncă din mediul corporativ. În ceea ce priveşte cifra de afaceri, trebuie reţinut că mai mult de jumătate din cifra de afaceri totală a mediului corporativ este generată de companiile implicate în activităţi de comerţ. Analizând toţi indicatorii cumulativ, se poate menţiona că economia Republicii Moldova este puternic orientată pe servicii. Pentru a spori contribuţia sectoarelor productive, Guvernul a aprobat, prin Hotărârea nr.280/2024, Programul naţional de dezvoltare industrială pentru anii 2024–2028. Acesta presupune, ca prioritate, orientarea intervenţiilor sale pe 6 sectoare industriale:

1) industria electronică;

2) industria chimică şi farmaceutică;

3) industria constructoare de maşini şi componente auto;

4) industria de textile şi de îmbrăcăminte;

5) industria materialelor de construcţii;

6) industria alimentară.

Ponderea semnificativă a companiilor de construcţii indică un sector în dezvoltare, esenţial pentru infrastructura naţională, dar şi pentru dezvoltarea instrumentelor de finanţare a sectorului. Pe termen mediu­-lung, diversificarea economică şi susţinerea întreprinderilor în diferite sectoare vor fi esenţiale pentru asigurarea unei dezvoltări economice durabile şi pentru reducerea vulnerabilităţilor asociate cu o concentrare excesivă într-un singur sector.

După forma de proprietate, economia Republicii Moldova este dominată de sectorul privat. Din totalul numărului de agenţi economici, circa 97,7% sunt privaţi, inclusiv 89,1% reprezintă companii private locale (tabelul 2). De asemenea, companiile private contribuie la PIB cu circa 82%, inclusiv ponderea contribuţiei companiilor private locale fiind de 62,8% (tabelul 4). Tendinţa generală este de creştere a contribuţiei în PIB a companiilor private locale.

Totodată, chiar dacă ponderea numărului întreprinderilor cu participarea proprietăţii publice este relativ joasă, de doar circa 2,3% din total, acestea contribuie la PIB cu circa de 17,8%. Astfel, ţinând cont de faptul că circa 34% din întreprinderile cu participarea proprietăţii publice sunt întreprinderi mari şi mijlocii (tabelul 3), sporirea eficienţei acestora ar aduce un beneficiu semnificativ pentru economia ţării. Acest obiectiv este cuprins în politicile Guvernului, iar instrumentele pieţei de capital ar putea juca un rol pozitiv în acest proces.

Tabelul 2

Repartiţia numărului de întreprinderi mari şi de IMM-uri

după formele de proprietate

Sursa: BNS, Activitatea agenţilor economici după formele

de proprietate, mărimea agenţilor economici, 2015

Tabelul 3

Structura întreprinderilor cu proprietate publică,

privată şi mixte după dimensiune

Sursa: BNS, Activitatea agenţilor economici după formele

de proprietate, mărimea agenţilor economici, 2015

Tabelul 4

Structura produsului intern brut după formele de proprietate, %

Sursa: BNS, Conturi naţionale, 2023

Un aspect specific pentru Republica Moldova a fost privatizarea în masă pe baza bonurilor patrimoniale. Această modalitate de privatizare a creat un număr mare de companii cu forma de organizare de societate pe acţiuni (în continuare – SA). La sfârşitul anului 2023, în Registrul de stat al persoanelor juridice existau 2021 de SA, din care circa 954 erau active. O pondere de aproximativ 17,4% dintre întreprinderi aveau numărul de acţionari între 200 şi 500 şi circa 18,6% (177 de societăţi pe acţiuni) aveau un număr de peste 500 de acţionari. Existenţa multor acţionari inactivi (nu pot fi contactaţi/identificaţi sau nu manifestă interes pentru participarea la adunările generale) creează dificultăţi în activitatea acestor întreprinderi. De asemenea, această situaţie a permis preluarea unor întreprinderi sau a bunurilor acestora de către managerii întreprinderilor respective, fenomen care a ştirbit din încrederea potenţialilor investitori minoritari în managementul corporativ.

2.2.8. Investiţiile străine directe

Investiţiile străine directe (în continuare – ISD) joacă un rol important în dezvoltarea economică şi pot avea şi un rol de stimulare a pieţei de capital, iar o piaţă de capital funcţională poate stimula ISD. Conform datelor recente, fluxurile de ISD pe cap de locuitor în Republica Moldova au avut o tendinţă modestă de creştere, contribuind pozitiv la PIB-ul ţării. De asemenea, ISD, exprimate în raport cu PIB-ul, s-au majorat, indicând o încredere a investitorilor în stabilitatea economică şi potenţialul financiar ale Republicii Moldova, în ciuda provocărilor cauzate de războiul din Ucraina.

Republica Moldova a evidenţiat fluctuaţii semnificative în valoarea ISD în perioada analizată, variind de la 1,0% în anul 2016 la 4,3% în anul 2019. Comparativ cu alte ţări din regiune, Republica Moldova a înregistrat o creştere semnificativă a ISD ca raport din PIB în ultimii ani, depăşind Bosnia şi Herţegovina şi România, însă rămâne sub nivelurile înregistrate de Macedonia de Nord şi Albania. În anul 2023, Republica Moldova a avut un raport al ISD în PIB în valoare de 2,6%, în timp ce în România acest indice a fost de 2,0%. Totuşi, aceste cifre sunt inferioare celor înregistrate de Bosnia şi Herţegovina (3,5%), Macedonia de Nord (4,5%) şi Albania (7,1%) (figura 12).

Figura 12. Intrări de ISD raportate la PIB (%, stânga) şi

intrări de ISD pe cap de locuitor (USD, dreapta)

Sursa: UNCTAD Statistics

Investiţiile străine sunt vitale pentru dezvoltarea sectorului financiar, deoarece, ca urmare a creşterii acestora, se observă atât sporirea intrărilor de capital, cât şi atragerea expertizei externe şi a practicilor de management, care pot îmbunătăţi guvernanţa şi transparenţa sectorului corporativ. Acest lucru, la rândul său, face ca companiile locale să fie mai atractive atât pentru investitorii locali, cât şi pentru cei străini, crescând astfel profunzimea şi lichiditatea pieţelor de capital. Fluxurile mai mari de ISD pot semnala un climat investiţional favorabil, încurajând investiţiile ulterioare şi facilitând integrarea Republicii Moldova în sistemul financiar global. Comparativ cu alte ţări din regiune, cum ar fi Albania şi Macedonia de Nord, fluxurile de investiţii străine directe ale Republicii Moldova sunt mai mici, evidenţiind necesitatea continuării reformelor şi îmbunătăţirilor practicilor aplicate pentru atragerea investiţiilor.

2.2.9. Sectorul bancar

Actualmente, sectorul bancar din Republica Moldova este constituit din 10 bănci, inclusiv 4 filiale ale băncilor şi ale grupurilor financiare străine, care domină cu desăvârşire sistemul financiar al ţării. Sectorul bancar deţine circa 90% din totalul activelor societăţilor din sectorul financiar, 9% revenindu-le organizaţiilor de creditare nebancară şi asociaţiilor de economii şi împrumut şi circa 1% – societăţilor de asigurări. Chiar dacă 4 bănci sunt şi societăţi de investiţii şi sistemul financiar este dominat de creditarea bancară, nu există atrageri de capital de pe piaţa titlurilor de capital, iar volumul capitalului atras prin obligaţiuni corporative este nesemnificativ, prima emisiune având loc în anul 2023.

În ciuda mai multor dificultăţi, în special în contextul agresiunii Federaţiei Ruse asupra Ucrainei, sectorul bancar din Republica Moldova a demonstrat rezilienţă şi stabilitate financiară, cu indicatori financiari pozitivi şi cu o capitalizare adecvată. Faţă de anul 2022, în anul 2023 activele totale au crescut cu 17,1%, ajungând la 154 de miliarde de lei, în timp ce depozitele au sporit cu 20%, până la 114 miliarde de lei. Soldul portofoliului de credite a crescut în anul 2023 cu 3,7%, ajungând la 63,9 miliarde de lei. În anul 2023, activele şi depozitele au crescut comparativ cu anul 2022 atât ca volum, cât şi ca pondere din PIB (figura 13), în timp ce soldul de credite a cunoscut o diminuare cu 1,2 puncte procentuale. În acest context, se poate remarca nivelul destul de jos al creditării, care, în anul 2023, a ajuns la circa 21,3% (comparativ cu Bosnia şi Herţegovina – peste 44%, Albania – peste 30%, România – 23%, Macedonia de Nord – peste 53%, UE – 78,5% şi total economie globală – 95,3%; https://databank.worldbank.org/source/world-development-indicators#).

Figura 13. Evoluţia activelor, depozitelor şi a creditelor

în sistemul bancar al Republicii Moldova

Sursa: BNM, BNS

Pe parcursul anilor 2013–2023 s-a constatat un trend descendent al creditelor destinate afacerilor raportate la PIB, în anul 2023 înregistrându-se o pondere de 12,8%, comparativ cu 31,2% în anul 2013. Acest lucru poate fi explicat prin crizele cu care s-a confruntat Republica Moldova, prin instabilitatea situaţiei din regiune sau/şi prin dificultăţile în accesarea creditelor pentru companii. Ponderea în PIB a creditelor acordate persoanelor fizice a cunoscut o tendinţă în general ascendentă, înregistrând un maximum de 9,4% în anul 2021, comparativ cu ponderea de 4,1%, înregistrată în anul 2013. Ca rezultat al şocului din anul 2022, generat de războiul din Ucraina, şi al politicilor antiinflaţioniste, nivelul creditării persoanelor fizice în anii 2022 şi 2023 a cunoscut o uşoară scădere, ajungând la 8,4% din PIB în anul 2023 (figura 14). Totodată, nivelul de creditare în valori absolute pentru persoanele fizice a înregistrat o creştere continuă pe toată perioada.

Figura 14. Ponderea în PIB a creditelor acordate persoanelor

fizice şi persoanelor juridice (% din PIB)

Sursa: BNM, BNS

Sectorul bancar din Republica Moldova manifestă o rezilienţă înaltă faţă de dificultăţile din trecut şi faţă de cele pe care le înfruntă în prezent. În special, după problemele din anii 2021 şi 2022, acesta a înregistrat, în anul 2023, o creştere a fondurilor proprii totale cu 13,6%, ceea ce constituie 20,9 miliarde de lei. Rata totală de adecvare al capitalului în anul 2023 a fost de 30%, cu mult peste cea a ţărilor comparate, şi acoperea cerinţa stabilită pentru acest indicator a fost îndeplinită de toate băncile (≥ 10%). În perioada anilor 2018–2023, sectorul bancar a înregistrat în medie o rentabilitate a capitalului propriu (ROE) de circa 13,4% şi o rentabilitate a activelor (ROA) de circa 2,3%.

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) este un indicator financiar esenţial pentru evaluarea capacităţii băncilor de a deţine suficiente active lichide de înaltă calitate pentru a acoperi ieşirile totale nete de numerar pe o perioadă de stres de 30 de zile. Creşterea LCR în Republica Moldova arată că băncile şi-au mărit deţinerile de active lichide de înaltă calitate în raport cu datoriile lor pe termen scurt, consolidându-şi astfel capacitatea de a face faţă stresului financiar şi de a-şi menţine stabilitatea. Comparativ cu alte ţări analizate, în Republica Moldova, creşterea LCR este cea mai semnificativă. Sistemul bancar din Republica Moldova pare a fi bine pregătit pentru a face faţă obligaţiilor financiare pe termen scurt, ceea ce este crucial pentru sănătatea şi rezilienţa generală a sistemului său financiar (figura 15).

Figura 15. Indicatori de lichiditate: active lichide la total active (stânga);

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), (%, dreapta)

Sursa: Financial Soundness Indicators, FMI

La sfârşitul anului 2023, creditele neperformante (NPL) constituiau 6% din totalul creditelor. Această cifră, deşi reprezintă o îmbunătăţire, în comparaţie cu perioadele anterioare, şi nu se consideră un nivel alarmant, actualmente este sub indicatorii înregistraţi de ţările analizate (figura 16). Totodată, se poate observa că, după anii 2016 şi 2017, s-a revenit la un trend de diminuare şi stabilizare. Parţial, creşterea creditelor neperformante în anii 2016 şi 2017 poate fi explicată şi prin implementarea unor standarde mai stricte pentru recunoaşterea acestora, care urmăreau să ofere o evaluare mai precisă şi mai transparentă a sănătăţii financiare a băncilor. Aceste standarde, mai stricte, au constituit o parte din seria de reforme mai ample, destinate să abordeze punctele slabe de bază din sectorul bancar, inclusiv practicile inadecvate de gestionare a riscurilor, supravegherea insuficientă din partea autorităţilor de reglementare şi un istoric de practici de creditare dubioase. Efortul depus pentru îmbunătăţirea calităţii portofoliilor de credite ale băncilor a implicat scoaterea din bilanţ a creditelor neperformante, îmbunătăţirea proceselor de evaluare a riscurilor de credit, consolidarea cadrului de reglementare şi sporirea supravegherii din partea autorităţilor financiare naţionale şi internaţionale. Aceste măsuri au fost esenţiale pentru restabilirea stabilităţii şi încrederii în sistemul bancar.

Figura 16. Credite neperformante din totalul creditelor brute (%)

Sursa: Financial Soundness Indicators, FMI

Sursa principală de finanţare a sectorului bancar o constituie predominant depozitele, care au reprezentat 89,6% din totalul pasivelor sistemului la sfârşitul anului 2023 (figura 17). Majoritatea acestor depozite provin de la gospodăriile casnice, reprezentând 53% din totalul pasivelor în acelaşi timp. În ansamblu, dependenţa de depozitele gospodăriilor casnice reprezintă, în general, un avantaj pentru sectorul bancar al Republicii Moldova datorită stabilităţii şi costului mai scăzut al fondurilor pe care le furnizează.

Figura 17. Sursele de finanţare ale sectorului bancar:

raportul dintre depozite datorii (%)

Sursa: BNM, Structura portofoliului de credite pe sectorul

bancar al Republicii Moldova (pe monede)

Efectul de dolarizare reprezintă un alt subiect atent monitorizat de către BNM. În ultimii ani, după criza bancară din anul 2015, dolarizarea pentru împrumuturi şi depozite a înregistrat o scădere continuă (figura 18). După pandemie, aceasta a continuat să scadă, ajungând la un nivel de 26% pentru împrumuturi, pe parcursul anului 2023, şi la nivelul de 37% pentru depozite, la sfârşitul anului. Reducerea dolarizării la nivelul împrumuturilor şi al depozitelor poate reflecta o creştere a încrederii în moneda naţională, pe de o parte, şi o expunere redusă la riscul valutar în sector, pe de altă parte, fiind influenţată şi prin nivelul ratelor dobânzilor oferite de bănci.

Figura 18. Evoluţia dolarizării în sectorul bancar (% din total)

Sursa: BNM, Structura portofoliului de credite pe sectorul

bancar al Republicii Moldova (pe monede)

În concluzie, se constată că sectorul bancar, după toate dificultăţile din ultimii 10 ani, a demonstrat rezilienţă datorită fortificării capacităţii de supraveghere şi reglementare a băncii centrale. Sectorul este bine capitalizat, profitabil, cu o lichiditate sporită şi cu un nivel relativ jos al creditelor neperformante. Totodată, Republica Moldova are un nivel jos de creditare (21,3% din PIB), soldul brut de creditare fiind 41,5% din totalul de active deţinute.

2.2.10. Concluzii

Sectorul financiar este dominat de finanţarea prin creditare bancară, cu o bază slabă de investitori instituţionali. Sistemul bancar a dat dovadă de rezilienţă, capabil să facă faţă la diferite provocări, este bine capitalizat, profitabil, cu o lichiditate sporită şi un nivel relativ jos al creditelor neperformante. În acelaşi timp, Republica Moldova are un nivel destul de jos de creditare a businessului privat.

Guvernul, practic, nu este prezent pe piaţa de capital. Finanţarea din surse interne este asigurată, preponderent, de către bănci, de regulă prin VMS, cu maturităţi de până la un an. Nivelul datoriei sectorului public este relativ jos, oferind un spaţiu fiscal confortabil pentru a finanţa domeniile prioritare. Conform evaluării agenţiei de rating Fitch din septembrie 2024, Republica Moldova a obţinut un rating pe termen lung al emitentului în valută străină de B+ cu o perspectivă stabilă. Moody’s, la evaluarea din august 2023, a atribuit ratingul B3 stabil, însă, ţinând cont de ultimele progrese, există bune perspective pentru majorarea ratingului la evaluarea de la sfârşitul anului 2024. Având în vedere progresele menţionate în evaluare pe partea de sporire a independenţei energetice, stabilităţii şi a rezilienţei sistemului financiar şi pe alte aspecte, odată cu diminuarea riscurilor legate de războiul din Ucraina, Republica Moldova are bune perspective de atingere a unui nivel similar cu ţările din regiune.

Astfel, în ciuda provocărilor macroeconomice cu care se confruntă, Republica Moldova are toate condiţiile necesare pentru a dezvolta o piaţă de capital sustenabilă. Analiza arată că, deşi există dificultăţi, ţara dispune de un mediu satisfăcător pentru atragerea investiţiilor şi creşterea economică. Elaborarea şi implementarea Strategiei au menirea de a spori accesul agenţilor economici la o finanţare mai ieftină şi mai avantajoasă.

2.3. Evaluarea segmentelor pieţei de capital

2.3.1. Piaţa valorilor mobiliare de stat

Analiza cererii pentru valorile mobiliare de stat

Din volumul total de VMS aflate în circulaţie la sfârşitul anului 2023, în mărime de 39,67 miliarde de lei, BNM deţine o pondere de 35%, iar restul de 65% au fost emise pe piaţa primară. Din volumul de VMS aflate în circulaţie şi emise pe piaţa primară (25,78 miliarde de lei), creditorul cel mai important este sectorul bancar, cu 76% (figura 19). Astfel, se constată că circa 84,2% din totalul de VMS aflate în circulaţie aparţin BNM şi sectorului bancar. Persoanele fizice au avut o prezenţă limitată la aceste instrumente, la sfârşitul anului 2023 deţinând doar 1,95% din valoarea totală a VMS aflate în circulaţie şi emise pe piaţa primară, restul fiind deţinute de sectorul de asigurări şi de persoane juridice (printre care şi unele autorităţi publice). Deşi în anul 2022 s-a observat o creştere a volumului de VMS achiziţionate de investitorii nonbancari, datorită atractivităţii ratelor oferite de Ministerul Finanţelor (MF), accesul altor investitori locali şi al nerezidenţilor la aceste instrumente, precum şi interesul faţă de acestea rămân, în general, limitate.

Figura 19. Valoarea VMS aflate în circulaţie şi emise pe piaţa primară după tipul

de deţinător la sfârşit de an (miliarde MDL); ponderea VMS aflate în circulaţie

şi emise pe piaţa primară după tipul de deţinător la sfârşit de an (%)

Sursa: Ministerul Finanţelor

Nerezidenţii sunt practic absenţi în investiţiile în valorile mobiliare de stat. Fluxul de investiţii din partea nerezidenţilor în valorile mobiliare de stat a fost doar de 6,9 milioane de lei sau 0,03% din totalul valorilor mobiliare în circulaţie în anul 2023. În primul rând, deschiderea unui cont bancar în Republica Moldova, necesar pentru a efectua investiţii în VMS, poate fi un proces complex şi anevoios, implicând birocraţie şi proceduri stricte care descurajează potenţialii investitori străini. În al doilea rând, emiterea VMS doar în lei moldoveneşti prezintă un risc valutar pentru investitorii străini, care ar trebui să suporte fluctuaţiile de schimb valutar, fiind astfel afectată profitabilitatea investiţiilor lor. În plus, percepţia de risc ridicat, asociată cu instabilitatea politică şi economică din Republica Moldova, creşte reticenţa investitorilor străini.

Investitorii persoane fizice şi juridice din Republica Moldova nu sunt încurajaţi să investească în VMS din cauza mai multor constrângeri. Nivelul scăzut de cunoştinţe financiare şi educaţie investiţională limitează înţelegerea şi atractivitatea acestor instrumente pentru investitorii individuali. Lipsa infrastructurii adecvate, care ar asigura tranzacţionarea VMS pe piaţa secundară, nu oferă investitorilor posibilitatea să transforme, la necesitate, investiţiile în lichidităţi, ceea ce vine în contradicţie cu principiile de funcţionare a unei pieţe de capital veritabile, investitorii fiind lipsiţi de această oportunitate. De asemenea, lipsa unui istoric robust şi transparent al performanţei VMS nu reflectă o evoluţie relevantă în materie de formare a preţului de piaţă al acestora, corespunzător, nu este perfect potrivit din perspectiva utilizării lor ca indice de referinţă la plasarea altor titluri de îndatorare, cum ar fi obligaţiunile municipale şi cele corporative. În ceea ce priveşte investitorii nerezidenţi, volumul mic de investiţii poate fi atribuit unei infrastructuri slab integrate în pieţele regionale şi globale, precum şi reglementărilor restrictive care limitează accesul acestora la piaţa locală. Aceste bariere, combinate, favorizează limitarea accesului general al investitorilor locali şi al nerezidenţilor la valorile mobiliare de stat, în ciuda ratelor atractive oferite.

Analiza ofertei pe piaţa valorilor mobiliare de stat

În Republica Moldova, mijloacele obţinute din plasarea VMS pe piaţa internă sunt utilizate pentru finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului temporar de casă al bugetului de stat, în limitele bugetelor anuale. VMS sunt emise exclusiv în lei moldoveneşti şi sunt structurate, în funcţie de scadenţă, în bonuri de trezorerie şi obligaţiuni de stat. Bonurile de trezorerie sunt valori mobiliare pe termen scurt, emise cu scont şi răscumpărate la scadenţă la valoarea lor nominală, având maturităţi de 91, 182 şi 364 de zile. În prezent, MF emite obligaţiuni de stat cu maturităţi de 2, 3, 5, 7 şi 10 ani.

Până la 31 decembrie 2023, MF a emis pe piaţa primară VMS de 34,7 miliarde de lei, ceea ce a asigurat finanţarea a circa 23,9% din datoria sectorului public (107,9 miliarde de lei). Ponderea dominantă în finanţarea prin VMS emise pe piaţa primară o reprezintă bonurile de trezorerie, constituind circa 96,4% din totalul VMS emise. Volumul obligaţiunilor de stat emise este de doar circa 3,6% sau aproximativ 1,25 miliarde de lei.

Programul “Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2025–2027)” are ca scop asigurarea transparenţei politicii de gestionare a datoriei, creşterea conştientizării în rândul investitorilor şi evitarea expunerii la riscuri semnificative, cum ar fi riscul valutar, riscul ratei dobânzii şi riscul de refinanţare. Politica în domeniul datoriei de stat este orientată spre atingerea obiectivului fundamental în procesul de administrare a datoriei de stat şi anume asigurarea necesităţilor de finanţare a soldului (deficitului) bugetului de stat la nivel acceptabil de cheltuieli pe termen mediu şi lung, în condiţiile limitării riscurilor implicate.

În anul 2024, finanţarea internă a fost planificată să se obţină prin emisiunea de valori mobiliare de stat pe piaţa primară. Licitaţiile vor continua să fie desfăşurate de către BNM, în calitate de agent al statului. Pentru a îndeplini finanţarea internă brută, mărimea ofertei pentru licitaţiile de bonuri de trezorerie va constitui 34 miliarde de lei, iar pentru licitaţiile de obligaţiuni de stat – 4 miliarde de lei (tabelul 5).

Tabelul 5

Volumul de VMS estimate spre a fi emise

pe parcursul anului 2024

(milioane MDL)

Sursa: MF, Planul anual al împrumuturilor de stat pentru anul 2024

Conform Programului “Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2025–2027)”, finanţarea internă netă urmează a fi realizată prin emiterea următoarelor instrumente:

1) bonuri de trezorerie cu scadenţa de 91, 182 şi 364 de zile;

2) obligaţiuni de stat cu rata dobânzii variabilă, maturitatea de 2 şi 3 ani;

3) obligaţiuni de stat cu rata dobânzii fixe, maturitatea de 2, 3, 5, 7 şi 10 ani.

MF va menţine o politică de emisiune predictibilă şi flexibilă, adaptată la cerinţele mediului investiţional, totodată intenţionând să continue politica de extindere a maturităţii VMS, în condiţiile identificării unei cereri pentru astfel de instrumente din partea investitorilor, şi având ca scop inclusiv diversificarea bazei de investitori. Structura pe termen mediu a finanţării interne pe piaţa primară este prezentată în tabelul 6.

Tabelul 6

Prognoza emisiunii de VMS prin licitaţii, conform scenariului de bază

Sursa: MF, Programul “Managementul datoriei

de stat pe termen mediu (2025–2027)”

Piaţa secundară a valorilor mobiliare de stat funcţionează pe principiul negocierii directe şi este organizată prin intermediul platformei unice de tranzacţionare E-Bond (platforma E-Bond), interconectată cu Sistemul Depozitarului central unic al valorilor mobiliare (în continuare – DCU), care asigură decontarea operaţiunilor încheiate între părţi. Lichiditatea VMS pe piaţa secundară reprezintă un indicator important în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare al pieţei VMS în Republica Moldova. Piaţa secundară de VMS este slab dezvoltată în Republica Moldova, acest lucru fiind evidenţiat şi de volumele tranzacţionate. Dealerii primari (băncile) au anumite obligaţii să efectueze tranzacţii pe piaţa secundară şi ar trebui să acţioneze ca intermediari între emitent şi investitori, la distribuirea VMS, şi între deţinătorii de VMS şi emitent, la răscumpărarea anticipată a VMS.

Organizarea şi infrastructura pieţei valorilor mobiliare de stat

Piaţa VMS în Republica Moldova este organizată prin intermediul băncilor – dealeri primari, care au încheiat cu MF acorduri cu privire la îndeplinirea funcţiilor de dealer primar pe piaţa VMS. Dealerii primari pot participa la licitaţiile de plasare a VMS în numele şi din cont propriu, precum şi din contul clienţilor, la cererea acestora. Clienţii dealerilor primari pot fi persoane fizice şi juridice, rezidente sau nerezidente. MF, în conformitate cu criteriile de selectare a băncilor, în calitate de dealeri primari, şi de evaluare a activităţii lor, determină şi modifică lista dealerilor primari. MF poate suspenda activitatea dealerilor primari în cazul în care se constată abateri de la prevederile cadrului normativ sau poate retrage calitatea de dealer primar prin rezoluţiunea Acordului cu privire la îndeplinirea funcţiilor de dealer primar pe piaţa VMS, conform Regulamentului cu privire la plasarea, tranzacţionarea şi răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscriere în cont, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.170/2018 şi prin Ordinul ministrului finanţelor nr.129/2018.

Caracteristicile platformei E-Bond includ implementarea în Bloomberg, care este un sistem electronic în care pot participa doar dealerii primari şi băncile care nu au calitatea de dealer primar. Dealerii primari pot efectua tranzacţii pe piaţa secundară cu VMS în nume şi pe cont propriu, precum şi în nume propriu şi pe contul clienţilor, la cererea acestora. Investitorii, cu excepţia băncilor care nu au calitatea de dealer primar, pot efectua tranzacţii pe piaţa secundară numai prin intermediul dealerilor primari. Dealerii primari furnizează cotaţii pentru VMS admise spre tranzacţionare pe piaţa secundară, iar cotaţiile afişate sunt ferme, participantul având obligaţia să încheie tranzacţia la preţul cotat şi în limita volumului oferit, în cazul în care aceasta a fost acceptată. Obligaţiile minime de cotare zilnică pe platforma E-Bond ce trebuie îndeplinite cumulativ de către dealerii primari, conform Regulamentului cu privire la plasarea, tranzacţionarea şi răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscriere în cont, sunt următoarele: furnizarea de cotaţii de vânzare şi cumpărare pentru VMS emise la ultimele două licitaţii, timp de 4 ore, în intervalul orar 10:00–14:00; volumul minim al VMS pentru care se va publica o cotaţie de vânzare şi de cumpărare să fie de 100 de mii lei de la valoarea nominală. Dezvoltarea în continuare a platformei E-Bond va avea un impact semnificativ asupra transparentizării procesului de formare a preţului, fiind o referinţă validă pentru piaţa secundară. Prin monitorizarea respectării obligaţiunilor de cotare şi tranzacţionare de către dealerii primari se va asigura o departajare a acestora prin prisma performanţelor, iar prin respectarea cerinţelor minime de cotare se va impune o disciplină în această activitate.

Pentru diversificarea bazei investiţionale a fost extins canalul de tranzacţionare a VMS pe piaţa secundară – bursa de valori. Astfel, la 30 mai 2023 au fost admise spre tranzacţionare obligaţiunile de stat cu dobândă fixă, însă în anul 2023, din lipsa solicitărilor, pe piaţa reglementată a bursei de valori nu au fost înregistrate tranzacţii.

De asemenea, începând cu septembrie 2024, MF a lansat platforma eVMS, destinată investitorilor persoane fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, prin care se oferă posibilitatea de a achiziţiona direct VMS emise de MF. Această platformă este menită să sporească accesul persoanelor fizice la VMS. Platforma în cauză serveşte pentru emisiunea primară, fără posibilitatea de răscumpărare înainte de maturitate sau tranzacţionare secundară, investitorii având posibilitatea de a vinde aceste titluri înainte de scadenţă fie către emitent, fie către dealeri primari selectaţi. Direcţia de dezvoltare în continuare a acestei platforme urmează să fie decisă de MF ulterior.

Platforma în cauză nu este integrată (conectată) la piaţa bursieră, ceea ce limitează lichiditatea tranzacţiilor cu valori mobiliare de stat. Integrarea acestei platforme cu bursa de valori ar aduce multiple beneficii, printre care:

1) creşterea transparenţei: tranzacţiile realizate prin intermediul bursei de valori sunt publice şi monitorizate, ceea ce sporeşte încrederea investitorilor;

2) lichiditate sporită: o piaţă secundară activă permite investitorilor să vândă şi să cumpere titluri mai uşor, ceea ce poate atrage mai mulţi participanţi;

3) preţuri de piaţă corecte: tranzacţionarea prin intermediul bursei de valori asigură formarea preţurilor pe baza cererii şi a ofertei, reflectând mai bine valoarea reală a titlurilor;

4) accesibilitate: integrarea cu bursa de valori ar facilita accesul unui număr mai mare de investitori la valorile mobiliare de stat, inclusiv investitori instituţionali.

Astfel, tranzacţionarea valorilor mobiliare de stat prin intermediul bursei de valori ar contribui semnificativ la dezvoltarea şi eficienţa pieţei de capital locale.

Totodată, dezvoltarea pieţei obligaţiunilor de stat ar putea oferi o curbă de randament veritabilă şi referinţe de preţ pentru evaluarea portofoliilor de investiţii şi dezvoltarea produselor din sectorul privat. De asemenea, aceasta ar putea facilita emiterea de obligaţiuni corporative cu costuri reduse. Pentru a îmbunătăţi piaţa valorilor mobiliare de stat din Republica Moldova este esenţială abordarea mai multor aspecte critice, care, odată gestionate eficient, ar putea atrage un număr mai mare de investitori şi ar stimula dezvoltarea pieţei de capital.

Regimul fiscal

În prezent, venitul persoanelor fizice rezidente obţinut din VMS şi obligaţiunile municipale nu este impozabil.

2.3.2. Piaţa monetară

Pieţele monetare sunt un segment din pieţele financiare pe care se tranzacţionează instrumente relativ sigure, cu o lichiditate înaltă şi pe perioade scurte, de regulă de la o zi (noapte) până la un an. Acestea sunt vitale pentru managementul lichidităţilor băncilor, servesc ca mijloc de asigurare a stabilităţii sistemului financiar şi pentru descoperirea ratei dobânzii pentru credite şi depozite. Aceste rate se utilizează ca referinţă pentru alte instrumente, inclusiv pentru cele de pe piaţa de capital. De asemenea, pieţele monetare eficiente îmbunătăţesc eficacitatea politicilor monetare şi sporesc potenţialul economic al ţării (Practical Guide on the Potential of Capital Markets Development in Small Economies. World Bank Group. 2019; https://hdl.handle.net/10986/32067).

În Republica Moldova, piaţa monetară, ca şi în alte ţări cu economii de piaţă emergente, este relativ simplă şi este utilizată preponderent de BNM pentru implementarea politicii monetare. Pentru atingerea obiectivelor politicii monetare, BNM utilizează operaţiunile de piaţă monetară, operaţiunile pe piaţa valutară, facilităţile permanente şi rezervele obligatorii (în scopul realizării ţintei inflaţiei, condiţiile pe piaţa monetară sunt dirijate de BNM prin stabilirea de către Consiliul de administraţie a indicatorului principal pentru piaţa monetară interbancară pe termen scurt – rata de bază). BNM efectuează operaţiuni de piaţă monetară utilizând, în special, operaţiunile Repo şi emiterea de certificate ale BNM (Regulamentul cu privire la operaţiunile de piaţă monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al BNM nr.188/2014, prevede utilizarea următoarelor instrumente: tranzacţii Repo/reverse Repo cu active eligibile; tranzacţii simple (vânzări şi cumpărări definitive de VMS); acordare de credite garantate cu active eligibile; emitere de certificate ale BNM; atragere de depozite la termen; tranzacţii swap valutar; https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=131145&lang=ro#).

Operaţiuni de piaţă monetară

În perioada 2013–2023, din instrumentele aferente pieţei monetare, BNM a efectuat tranzacţii Repo şi a emis certificate ale BNM (CBN) cu scadenţă la 14 zile. Soldul mediu zilnic al CBN, pe toată perioada analizată, constituie circa 4,8 miliarde de lei, cu puternice abateri în funcţie de necesarul intervenţiei BNM. Acest instrument a fost cel mai solicitat în anul 2023, când media zilnică pe acest an a reprezentat 10,9 miliarde de lei, iar în anul 2014 soldul mediu a fost cel mai redus – circa 783 de milioane de lei (figura 20, figura 21).

În general, din cauza unui nivel înalt de lichidităţi din sistemul bancar, utilizarea operaţiunilor Repo este sporadică şi nesemnificativă, de regulă fiind efectuate tranzacţii de la câteva milioane până la câteva sute de milioane de lei. Excepţie este perioada de criză din anii 2014–2016 şi cea din anul 2022, survenită odată cu declanşarea războiului din Ucraina. Astfel, sumele totale livrate de BNM pe piaţă, aferente perioadelor de criză, au constituit 41,4 miliarde de lei în anul 2022 şi circa 16 miliarde de lei în anii 2014–2016. În anul 2023, volumul de lichiditate a fost de 125 de milioane de lei, accesat prin procedura de licitaţie fără plafon la rata fixă pentru 14 zile (rata de bază plus 0,25 puncte procentuale).

Figura 20. Evoluţia tranzacţiilor cu certificate ale BNM şi Repo,

milioane MDL

Sursa: BNM

Figura 21. Soldul mediu anual de vânzări de certificate ale BNM,

milioane MDL

Sursa: BNM

În anul 2023, pe fundalul presiunilor dezinflaţioniste, BNM a redus norma rezervelor obligatorii pentru mijloacele atrase în lei moldoveneşti şi în valută liber convertibilă (VLC). BNM a continuat politica de recalibrare a rezervelor obligatorii, majorând decalajul dintre normele pentru MDL şi VLC, pentru a spori eficienţa transmiterii impulsurilor monetare în sectorul real. Rezervele obligatorii în MDL, menţinute de bănci între 16 decembrie 2023 şi 15 ianuarie 2024, au constituit în total aproape 23 de miliarde de lei. La sfârşitul anului 2023, rezervele obligatorii în VLC, menţinute de bănci, au alcătuit 244 de milioane USD şi 639 de milioane de euro. Absorbţia excesului de lichiditate de către BNM, prin vânzarea de CBN către bănci are un impact mixt asupra dezvoltării pieţei de capital. După anul 2014, excesul de lichiditate a devenit o problemă structurală constantă, cu intensitate variabilă (figura 22).

Figura 22. Evoluţia rezervelor obligatorii la BNM şi

evoluţia soldului mediu zilnic al certificatelor BNM,

milioane MDL

Sursa: BNM, Sinteza monetară

Facilităţile permanente

Facilităţile permanente acordate de BNM băncilor au drept scop sterilizarea şi, respectiv, furnizarea de lichiditate (Regulamentul cu privire la facilităţile permanente de creditare acordate băncilor de către Banca Naţională a Moldovei, aprobat de BNM prin Hotărârea nr.171/2018) pe termen foarte scurt (cu scadenţa overnight) şi micşorarea fluctuaţiilor ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa monetară interbancară. De asemenea, prin aceste facilităţi, băncile îşi pot asigura un management corespunzător al lichidităţilor zilnice.

Băncile au apelat mai intens la facilitatea de depozit, în timp ce facilitatea de creditare a fost utilizată pe perioade scurte şi la volume relativ reduse. Soldurile medii zilnice la depozite, în medie pe perioadă, au constituit circa 444 de milioane de lei, iar cel mai înalt nivel al soldurilor medii a fost înregistrat în anul 2017, fiind de circa 1,058 miliarde de lei. În timp ce soldurile zilnice medii în perioada 2013–2023 pentru creditele overnight au fost de doar circa 19,1 milioane de lei, fiind, în mare parte, determinate de operaţiunile din anul 2022, cu un sold mediu de 79,6 milioane de lei, şi de cele din anul 2014, cu un sold mediu de 74,1 milioane de lei, în anul 2023 soldul zilnic mediu a coborât la 22 milioane de lei (figura 23).

Figura 23. Soldul mediu zilnic pentru creditele şi depozitele overnight,

milioane MDL

Sursa: BNM

Absorbţia de lichidităţi excesive urmăreşte asigurarea stabilităţii financiare, reducând presiunea inflaţionistă şi asigurând un mediu macroeconomic predictibil. Stabilitatea economică este crucială şi pentru dezvoltarea pieţei de capital, deoarece investitorii sunt mai dispuşi să investească în instrumente financiare atunci când riscurile macroeconomice sunt reduse. Totuşi, absorbţia excesului de lichiditate poate avea şi unele efecte adverse asupra pieţei de capital. Prin direcţionarea lichidităţii disponibile către CBN, băncile devin mai puţin interesate în a investi în alte instrumente financiare, cum ar fi VMS pe termen lung, acţiunile sau obligaţiunile corporative. Astfel, cererea pentru aceste instrumente poate scădea, afectând negativ dezvoltarea şi lichiditatea pieţei de capital.

Piaţa creditelor/depozitelor interbancare

După anul 2014, activităţile de creditare reciprocă între bănci sunt destul de reduse. Dacă în anii 2013 şi 2014 volumul tranzacţiilor a constituit peste 37,4 miliarde de lei şi, respectiv 45,5 miliarde de lei, atunci, în întreaga perioada a anilor 2015–2023 volumul creditelor/depozitelor interbancare a constituit circa 3,3 miliarde de lei. În anul 2023, volumul tranzacţiilor a constituit 133 de milioane de lei, iar în anul 2022, tranzacţii nu au fost efectuate.

Ratele dobânzilor pe piaţa monetară interbancară în Republica Moldova sunt stabilite în conformitate cu standardele internaţionale. Ratele de referinţă CHIBOR (Chisinau Interbank Offered Rate) şi CHIBID (Chisinau Interbank Bid Rate) se determină de către agentul de fixing (Bloomberg Finance L.P) ora locală, prin aplicarea regulilor stipulate în Regulamentul privind ratele de referinţă CHIBOR şi CHIBID. CHIBOR reprezintă rata de referinţă calculată în baza cotaţiilor băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la alte bănci. CHIBID reprezintă rata de referinţă calculată în baza cotaţiilor băncilor contributorii pentru atragerea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti de la alte bănci. Totodată, activitatea redusă a băncilor pe piaţa interbancară duce la existenţa mai mult formală a acestor indici, fără o utilizare largă ca rată de referinţă în tranzacţiile financiare.

Astfel, piaţa monetară din Republica Moldova este dominată preponderent de BNM pentru realizarea politicii monetare, în timp ce funcţia de descoperire a preţului şi gestionare a lichidităţilor băncilor este utilizată într-o măsură mai mică. În acelaşi timp, cadrul de reglementare pentru piaţa monetară din Republica Moldova este relativ bine structurat, asigurând un mediu favorabil pentru desfăşurarea şi dezvoltarea operaţiunilor de piaţă monetară.

2.3.3. Piaţa de acţiuni şi piaţa de obligaţiuni nonguvernamentale (corporative)

Lipsa de promovare a accesării finanţării prin intermediul pieţei de capital a condus la o utilizare aproape inexistentă a acestei metode de către companii. Societăţile de investiţii, cele care ar trebui să aibă un interes economic în promovarea finanţării prin intermediul pieţei de capital, au manifestat o atitudine pasivă în ceea ce priveşte dezvoltarea activităţilor de intermediere financiară.

Totodată, se constată o informare insuficientă în ceea ce priveşte instrumentele dedicate investitorilor de retail pe piaţa de capital, care, în timp, prin implicarea lor, ar putea contribui la creşterea nivelului de educaţie financiară. De asemenea, atât sistemul educaţional, cât şi CNPF, alături de participanţii profesionişti, dispun de capacităţi limitate de informare şi educare a potenţialilor investitori. În acelaşi timp, lipsa de stimulente din partea companiilor pentru angajaţii proprii, în calitate de bonusuri de performanţă şi loialitate, achitate cu acţiunile companiei, la fel, favorizează lipsa de informare şi dezinteresul pentru instrumentele pieţei de capital în rândul persoanelor fizice.

Rolul valorilor mobiliare corporative în cadrul pieţei de capital este de a furniza finanţare – sub formă de titluri de capital şi prin îndatorare – companiilor din sectorul privat, utilizând resursele financiare disponibile ale investitorilor. În afară de beneficiile direct legate de finanţare, companiile participante la piaţa de capital îşi sporesc notorietatea şi reputaţia, astfel câştigând încrederea partenerilor şi a clienţilor.

Investitorii instituţionali

Pentru a asigura o lichiditate continuă pe piaţa de capital, este necesară prezenţa diferitor tipuri de investitori, cu diverse viziuni şi orizonturi de timp în ceea ce priveşte efectuarea de investiţii. Prezenţa continuă a acestora este necesară pentru a evita dezechilibrul dintre cererea şi oferta de capital, care poate duce la formarea preţului neechitabil sau supraevaluat.

În Republica Moldova, principalii investitori instituţionali sunt băncile licenţiate, societăţile de asigurare (reasigurare) şi alte persoane juridice, care ar susţine cererea de valori mobiliare şi ar fi o categorie de investitori stabili cu politici de investiţii pe termen lung. La sfârşitul anului 2023, în Republica Moldova activau circa 130 de instituţii financiare, care includeau 11 bănci, 9 societăţi de asigurare şi 111 organizaţii de creditare nebancară. Pentru toate aceste entităţi reglementate din sectorul financiar, cadrul legal oferă posibilităţi de plasare a resurselor acumulate în diverse produse investiţionale ajustate în funcţie de cost şi risc pe piaţa de capital locală sau externă. În pofida acestui fapt, investiţiile în valori mobiliare, în mod special corporative, sunt neglijabile şi, respectiv, s-ar prezuma că costurile investiţiei, nivelul de educaţie investiţională şi încrederea în piaţă reprezintă factorii de influenţă decisivi ai comportamentului investiţional al celor menţionaţi.

Băncile licenţiate

Activele băncilor licenţiate au constituit 153,9 miliarde de lei (în anul 2023). Cu toate acestea, băncile manifestă reticenţă faţă de investiţiile în instrumentele pieţei de capital, din cauza lipsei diversităţii acestora, preferând creditarea directă şi subscrierea VMS, investiţiile în ultimele fiind de circa 16 miliarde de lei.

Societăţile de asigurare (reasigurare)

Societăţile de asigurare deţin cumulativ un portofoliu de aproximativ 5 miliarde de lei, mijloace care, potenţial, pot fi dispersate prudenţial, inclusiv în instrumentele pieţei de capital. Conform Legii nr.92/2022 privind activitatea de asigurare şi reasigurare, limitele de investiţii permise pentru instrumentele pieţei de capital, în mod special obligaţiunile corporative, sunt de 5% per emitent sau de 40% per total, ponderea fiind calculată din rezervele tehnice sau capitalul prudenţial. Astfel, potrivit datelor pentru anul 2023, companiile de asigurări deţineau doar 0,6% din activele care acoperă rezervele tehnice sub formă de investiţii în instrumente ale pieţei de capital, cum ar fi acţiunile, deşi legea permitea un plafon de până la 20%. Totodată, acumulările pe produsele de asigurare de viaţă erau destul de modeste pe piaţa autohtonă (valoarea primelor încasate pentru 2023 constituiau 107,57 milioane de lei) şi se găseau doar la o singură societate de asigurare (reasigurare), mijloacele băneşti aflate în portofoliul gestionat fiind relevante pentru piaţa de capital datorită necesităţii de a le investi în instrumente pe termen lung.

Fondurile de investiţii

În pofida existenţei unui cadru legal parţial armonizat cu directivele UE, în prezent, în Republica Moldova nu există niciun organism de plasament colectiv (în continuare – OPC). Având în vedere importanţa acestor entităţi pentru impulsionarea pieţei de capital, apariţia lor ar servi drept o alternativă oportună pentru investitori.

Fondurile de pensii facultative

O piaţă de capital dezvoltată are nevoie de actori instituţionali care să poată susţine în mod continuu cererea de capital pentru diverse forme şi mărimi ale activităţii de antreprenoriat. De curând (octombrie 2024) a fost licenţiat primul administrator de fonduri de pensii facultative, care prezintă potenţial pentru impulsionarea pieţei de capital. Totodată, ar trebui făcuţi paşi în dezvoltarea cadrului de reglementare pentru fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul II).

Investitorii individuali

În Republica Moldova, investitorii individuali (clienţii obişnuiţi/investitorii neprofesionişti) nu reprezintă un instrument dezvoltat al pieţei de capital, aceştia preferând să îşi plaseze economiile în depozite bancare. Cu referire la gama de instrumente financiare şi accesul la ele, Republica Moldova se confruntă astăzi cu problema fundamentală a lipsei schemelor de investiţii colective care să funcţioneze ca distribuitori primari de produse investiţionale pentru populaţie. Totodată, băncile licenţiate pe piaţa de capital şi societăţile de investiţii nebancare nu oferă infrastructura necesară pentru tranzacţionarea online pe piaţa bursieră locală sau externă, având drept impact limitarea directă a numărului de investitori potenţiali activi pe piaţă.

Republica Moldova are cel mai mic nivel al PIB-ului pe cap de locuitor, sub 30% din media ţărilor membre UE. Cu toate acestea, există factori care demonstrează interesul investitorilor mici de a investi:

1) majoritatea absolută a tranzacţiilor cu valori mobiliare, atât pe piaţa bursieră, cât şi pe cea din afara pieţelor reglementate (Over the Counter, în continuare – OTC), sunt efectuate de către clienţi obişnuiţi;

2) rezultatele subscrierilor anterioare la 3 emisiuni de obligaţiuni municipale şi la 4 emisiuni de obligaţiuni corporative, care au atras investiţii în valoare totală de circa 330 de milioane de lei, confirmă interesul investitorilor pentru instrumente alternative depozitelor bancare;

3) salariul mediu pe economie a cunoscut o creştere exponenţială în ultimii 5 ani de raportare (cu peste 65%), ceea ce demonstrează sporirea capacităţii de economisire a populaţiei.

Investiţiile investitorilor individuali în valori mobiliare corporative şi interesul lor pentru acestea joacă un rol crucial în dinamizarea şi diversificarea pieţei de capital. Atragerea acestora pe piaţa de acţiuni din Republica Moldova poate aduce numeroase beneficii, inclusiv creşterea lichidităţii şi stabilităţii pieţei. Educaţia financiară, accesul facil la informaţii şi stimulentele adecvate pot încuraja participarea activă a investitorilor individuali, consolidând astfel baza investiţională şi promovând o piaţă de capital mai stabilă şi mai robustă.

Investiţiile străine pe piaţa de capital sunt asociate mai degrabă procedurilor regulatorii de vânzare/cumpărare a companiilor din Republica Moldova decât modalităţii clasice de infuzii directe în capitalul social al acestora, prin intermediul pieţei primare de capital. În ultimii ani se observă o creştere a investiţiilor străine pe piaţa primară de capital, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv pentru potenţialul de dezvoltare, evidenţiindu-se oportunităţi de creştere într-un mediu economic global incert.

Protecţia investitorilor este asigurată de CNPF printr-o serie de măsuri. Legislaţia aferentă pieţei de capital este axată pe acest mandat, stabilind practici prudenţiale şi asigurând atât calitatea managementului în cadrul participanţilor licenţiaţi/autorizaţi pe piaţa de capital, cât şi cerinţe faţă de adecvarea capitalului acestora. Un alt aspect esenţial este transparenţa emitenţilor. Astfel, societăţile admise spre tranzacţionare la bursă sunt obligate să aplice principiile de guvernanţă corporativă şi să facă publice situaţiile financiare, în timp ce emitenţii de obligaţiuni trebuie să publice un prospect în care să prezinte clar proiectele ce urmează a fi finanţate şi riscurile asociate. De asemenea, este posibilă emiterea obligaţiunilor cu acoperire (garantate prin gaj, garanţie bancară sau fidejusiune) sau a obligaţiunilor fără acoperire, protecţia investitorilor fiind asigurată de posibilitatea de convertire a obligaţiunilor în acţiuni şi de bonitatea emitentului. Totodată, CNPF administrează Fondul de compensare a investitorilor, garantând clienţilor societăţilor de investiţii aflate în incapacitate de returnare a mijloacelor băneşti şi/sau a instrumentelor financiare o compensaţie de până la 1000 de euro. Totuşi, acest plafon este considerabil mai mic decât în alte state (în UE – 20000 de euro).

Piaţa primară

În ultimii ani, oferta valorilor mobiliare pe piaţa corporativă din Republica Moldova a fost marcată de o scădere semnificativă a numărului de emisiuni de constituire. Societăţile comerciale preferă să evite organizarea afacerilor sub formă de societăţi pe acţiuni, optând pentru alte structuri juridice. Totodată, scăderea numărului de emitenţi de valori mobiliare este cauzată de lichidarea societăţilor inactive sau reorganizarea acestora în societăţi cu răspundere limitată, la care cadrul de administrare este mai simplu. Această tendinţă reflectă provocările şi dinamica actuală a pieţei valorilor mobiliare din Republica Moldova, evidenţiind necesitatea unor reforme şi stimulente pentru a încuraja emisiunile şi a atrage investitori.

În ciuda faptului că, după realizarea programului de privatizare din perioada 1994–1995, circa 2235 de întreprinderi au fost privatizate, până în prezent nu a fost realizată nicio emisiune de acţiuni prin intermediul unei oferte publice iniţiale (IPO). După procesul de privatizare, un număr mare de societăţi prezenta potenţial înalt de dezvoltare a pieţei de capital, inclusiv prin realizarea de oferte publice iniţiale. Astăzi avem o piaţă de capital slab dezvoltată din cauza mai multor factori, cum ar fi:

1) acţionarii întreprinderilor privatizate nu au demonstrat un interes sporit faţă de participarea personală la adunările generale ale acţionarilor;

2) conducerea întreprinderilor într-un mod lipsit de transparenţă, inclusiv prin prezentarea informaţiilor eronate şi neachitarea dividendelor către acţionari;

3) nivelul redus de cunoştinţe necesare pentru participarea la administrarea corporativă al acţionarilor;

4) lipsa de încredere a investitorilor în mecanismele actuale de protecţie.

Consecinţele acestor factori se resimt până în prezent, potenţialii investitori având o atitudine rezervată faţă de investiţiile pe piaţa de capital şi fiind sceptici faţă de mecanismele de protecţie.

Actualmente, la bursă sunt listaţi 37 de emitenţi, cu o capitalizare bursieră de 10,2 miliarde de lei. Dintre aceştia, pe piaţa reglementată sunt admişi 13 emitenţi, majoritatea lor fiind din sectorul bancar şi de asigurări, iar în cadrul sistemului multilateral de tranzacţionare (MTF) sunt admişi 24 de emitenţi, majoritatea lor reprezentând sectorul de servicii (comercial, transport şi închirieri bunuri imobiliare proprii). Restul companiilor sunt tranzacţionate prin negocieri directe în afara bursei la societăţile de registru sau DCU, volumul cumulativ de tranzacţionare în ultimii 14 ani fiind de 37% pe piaţa bursieră şi de 63% în afara acesteia.

În condiţiile în care nicio întreprindere cu capital majoritar de stat nu este listată pe piaţa bursieră, anume aceste întreprinderi reprezintă potenţiali emitenţi de valori mobiliare, care pot juca un rol important în dezvoltarea pieţei de capital prin a fi parţial privatizate sau pentru a atrage finanţare prin îndatorare. La finele anului 2023 erau 83 de întreprinderi cu capital de stat active, dintre care 50 au un capital propriu mai mare de echivalentul în lei a unui milion de euro şi o valoare totală a capitalului propriu de 38,5 miliarde de lei. În anul 2023, 37 de întreprinderi cu capital de stat au distribuit dividende/defalcări către bugetul de stat în valoare de 286,2 milioane de lei, iar profitul net al acestora a însumat 538 de milioane de lei. Aproximativ 75% din totalul profitului net au fost generate de 7 companii, care au demonstrat rezultate impresionante pe parcursul ultimilor ani, fiind considerate potenţiali emitenţi pe piaţa de capital. Aceste 7 companii ar putea stimula semnificativ dezvoltarea pieţei de capital din Republica Moldova, atrăgând investiţii şi sporind încrederea investitorilor în piaţa locală.

Totodată, unele întreprinderi mari şi mijlocii din industria comerţului, din industria prelucrătoare şi din construcţii, inclusiv companii care se tranzacţionează mai activ în afara pieţei bursiere şi sunt profitabile, veniturile acestora fiind comparabile cu cele ale societăţilor listate, de asemenea pot reprezenta potenţial pentru piaţa de capital prin emisiuni noi de valori mobiliare sau pot accesa finanţare prin îndatorare.

Piaţa secundară

Starea actuală a pieţei secundare a valorilor mobiliare indică un nivel extrem de scăzut al lichidităţii. Volumul tranzacţiilor pe piaţa reglementată este foarte redus, iar sectorul multilateral de tranzacţionare al pieţei bursiere continuă să fie în declin. În ultimii 5 ani, pe piaţa bursieră s-au înregistrat zilnic, în medie, aproximativ 3 tranzacţii. În mod obişnuit, segmentul extrabursier prevalează în volumul tranzacţiilor înregistrate (figura 24).

Ponderea volumului tranzacţiilor în PIB a scăzut în perioada 2020–2022, comparativ cu anii 2018 şi 2019. Nivelul semnificativ mai înalt al acestui indicator înregistrat în anii precedenţi se datorează schimbărilor majore produse în acţionariatul bancar. Dacă excludem aceste tranzacţii, care sunt, de obicei, unice şi implică pachete mari de acţiuni, indicatorii activităţii bursiere ar fi extrem de modeşti.

Stagnarea activităţii bursiere poate fi atribuită mai multor factori:

1) gama redusă de instrumente financiare atractive disponibile, care limitează opţiunile de investiţii pentru participanţii la piaţă;

2) reticenţa emitenţilor de a se înscrie la cota bursei şi de a plasa public acţiuni suplimentare, din dorinţa de a-şi menţine controlul asupra companiilor lor;

3) lipsa de cunoştinţe financiare adecvate în rândul populaţiei, dar şi al managementului companiilor, care determină o participare redusă pe această piaţă.

Figura 24. Volumele tranzacţiilor cu valori mobiliare,

milioane MDL

Sursa: CNPF

Statisticile arată că circulaţia valorilor mobiliare pe piaţa secundară este destul de redusă şi ocazională din cauza lipsei de ofertă. Acţiunile rămân clasa dominantă de active financiare tranzacţionate. Cu toate acestea, chiar dacă iniţial pe bursă erau listaţi circa 1100 de emitenţi, astăzi numărul acestora s-a redus la 37. Restul companiilor sunt tranzacţionate prin negocieri directe în afara bursei la societăţile de registru sau DCU, proporţia medie de tranzacţionare, în ultimii 14 ani, fiind de 37% pe piaţa bursieră şi de 63% în afara acesteia. Totodată, din numărul total de societăţi tranzacţionate în afara bursei, doar câteva sunt eligibile pentru piaţa reglementată sau în cadrul MTF, având un capital social de peste un milion de lei şi venituri comparabile cu cele ale societăţilor listate.

De obicei, societăţile de investiţii oferă în calitate de servicii de bază doar intermedierea tranzacţiilor cu valori mobiliare. Prin realizarea de către societăţile de investiţii sau bursa de valori a unor analize pe companii ori publicarea periodică a datelor privind starea actuală a pieţei de capital, ar putea fi oferite informaţii valoroase pentru investitori, astfel încât aceştia să poată lua decizii mai structurate, însă acest fapt necesită un mai mare capital de lucru şi uman în cadrul instituţiilor vizate. Complementar, prin sporirea capacităţii societăţilor de investiţii nonbancare de a realiza subscrierea (underwriting) pentru obligaţiuni şi de a găsi, în timp redus, investitori, similar finanţării participative (crowdfunding), clienţii ar putea fi încurajaţi să opteze pentru un alt tip de finanţare decât cel clasic, bancar.

Obligaţiuni

În ciuda faptului că, încă din anul 1997, cadrul legal aferent emiterii obligaţiunilor oferă emitenţilor posibilitatea accesării capitalului prin acest mecanism, totuşi abia în anul 2023 a avut loc prima emisiune de obligaţiuni, oferite public, de către o instituţie financiară, în cadrul unui program de ofertă de 400 de milioane de lei, fiind plasate 64,56% din volumul total anunţat, continuând cu lansarea unui alt program de obligaţiuni în anul 2024. Obligaţiunile emise au fost ulterior admise la tranzacţionare la bursa de valori în vederea sporirii lichidităţii pe piaţa secundară.

Piaţa obligaţiunilor corporative din Republica Moldova nu este dezvoltată din cauza unei combinaţii de factori, precum competenţa financiară insuficientă, costurile fixe înalte raportate la volumele de finanţare şi intermedierea insuficientă.

Costurile fixe asociate emisiunii de obligaţiuni sunt un impediment pentru companii, în special pentru cele mici şi mijlocii, în a utiliza acest instrument de finanţare, având în vedere că apelarea la un credit bancar poate fi mai eficientă.

Un factor crucial este rolul băncilor, ca principale societăţi de investiţii, care pot face subscrierea pentru obligaţiuni. De asemenea, resursele umane limitate în cadrul băncilor şi lipsa de cunoştinţe suficiente la nivel de directori comerciali ai companiilor creşte reticenţa faţă de piaţa obligaţiunilor. De altfel, obligaţiunile corporative oferă o flexibilitate mai mare pentru corporaţii şi autorităţile locale deoarece termenul de scadenţă este, de regulă, mai mare decât la creditele comerciale, plata principalului se face doar la final, nu pe parcursul duratei creditului, iar implicaţiile de reglementare sunt mai puţin stricte comparativ cu procesul de creditare, care este extrem de minuţios monitorizat de BNM.

Teoretic, datorită termenului de scadenţă extins al obligaţiunilor nonguvernamentale, în comparaţie cu creditele comerciale, precum şi datorită posibilităţii de rambursare a principalului exclusiv la maturitate, aceste instrumente financiare pot fi considerate mai atractive decât alte forme de finanţare. Totodată, caracteristicile menţionate pot stimula tranzacţionarea acestor instrumente pe piaţa secundară, oferind deţinătorilor oportunitatea de a-şi transforma instrumentele în lichidităţi. Cu toate acestea, piaţa secundară a obligaţiunilor nonguvernamentale este limitată la tranzacţiile cu titlurile de creanţă, emise de o singură bancă, în acest sens înregistrându-se 4 tranzacţii de vânzare-cumpărare în anul 2023 şi, respectiv, 7 tranzacţii de vânzare-cumpărare şi 3 tranzacţii de moştenire în anul 2024, cu un volum total de 6,08 milioane de lei.

2.3.4. Piaţa instrumentelor financiare derivate şi a altor segmente de piaţă

Scopul principal al pieţelor eficiente de instrumente financiare derivate este gestionarea riscului asociat cu fluctuaţiile de preţ ale activului de bază, oferind investitorilor instrumente de gestionare a riscului. Instrumentele derivate se referă, în general, la contracte al căror preţ derivă din valoarea unui instrument de bază – indiferent dacă este vorba de obligaţiuni, mărfuri, acţiuni sau valute. În prezent, în Republica Moldova nu se emit nici instrumente financiare derivate, nici titluri securizate, deşi Regulamentul privind serviciile şi activităţile de investiţii (Hotărârea CNPF nr.49/3 din 26 august 2015) reglementează serviciile şi activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare legate de instrumentele derivate, stabilind cadrul necesar pentru operarea şi dezvoltarea pieţei instrumentelor derivate.

Piaţa locală a instrumentelor financiare ipotecare se află la o etapă incipientă de dezvoltare, astfel de instrumente nefiind prezente.

Proiectele bazate de investiţii durabile, deşi nu există în Republica Moldova, merită o atenţie deosebită. Nu există o taxonomie pentru investiţiile durabile şi nici un cadru de reglementare în acest sens. Totodată, în lipsa legislaţiei privind raportarea nefinanciară, se creează incertitudine în angajamentul companiilor pentru finanţarea sau dezvoltarea proiectelor sustenabile cu impact pozitiv asupra mediului.

În Republica Moldova nu există un cadru de reglementare consolidat pentru finanţele digitale. Lipsa capacităţilor şi existenţa riscurilor în domeniu au favorizat crearea barierelor legale pentru dezvoltarea unor pieţe organizate pe acest segment de piaţă.

2.4. Analiza cadrului de reglementare

Cadrul primar de reglementare care guvernează în prezent activitatea participanţilor pieţei de capital cuprinde:

1) Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni;

2) Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital;

3) Legea nr.2/2020 privind organismele de plasament colectiv alternative;

4) Legea nr.234/2016 privind Depozitarul central unic al valorilor mobiliare.

Aceste legi, împreună cu actele normative secundare, formează sistemul de reglementare care asigură un echilibru între libertatea prestării serviciilor pe piaţa de capital, respectarea normelor de conduită pe piaţă şi protecţia drepturilor consumatorilor de servicii pe piaţa de capital.

Legislaţia pieţei de capital din Republica Moldova este, în mare parte, compatibilă cu directivele UE, asigurând un cadru legal robust şi transparent. În domeniul pieţei de capital şi al serviciilor de investiţii, Republica Moldova a făcut paşi convingători în ceea ce priveşte dezvoltarea cadrului pieţei de capital, în conformitate cu directivele UE, precum directivele privind pieţele instrumentelor financiare (MiFID), privind OPCVM, privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, Regulamentul (UE) 909/2014 privind depozitarii centrali de titluri de valoare, Regulamentul (UE) 2020/1503 pentru prestarea de servicii de finanţare participativă.

Subsecvent, pe partea de pensii suplimentare, Republica Moldova are în vigoare un cadru de reglementare primar şi secundar privind Pilonul III (pensii facultative).

Mai mult, conform recomandărilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), CNPF a aprobat Codul de guvernanţă corporativă (Hotărârea nr.67/10 din 24 decembrie 2015), un cadru de reglementare care vizează îmbunătăţirea transparenţei, responsabilităţii şi eficienţei în gestionarea întreprinderilor, în mod special a celor care sunt de interes public.

Subsecvent, urmează a fi depuse eforturi suplimentare pentru consolidarea, prin armonizare continuă, a legislaţiei privind piaţa de capital, pentru a asigura realizarea obiectivului de creştere a gradului de integrare, competitivitate şi eficienţă a pieţei de capital locale.

2.5. Infrastructura pieţei de capital şi integrarea

Principalele elemente-cheie de infrastructură a pieţei de capital din Republica Moldova sunt bursa de valori, DCU şi societăţile de registru.

Bursa de valori a Moldovei (BVM), fiind unicul operator pe piaţa bursieră locală, este o structură ineficientă şi slab dezvoltată. Aceasta nu asigură lichiditatea înaltă a valorilor mobiliare listate, tranzacţiile fiind sporadice, extrem de reduse, după număr şi volum. Noile listări lipsesc. Drept urmare, sustenabilitatea financiară a BVM este afectată.

Sistemul tehnologic de tranzacţionare, fiind creat cu 30 de ani în urmă, este unul învechit şi ineficient. Acesta necesită modernizare, cu utilizarea tehnologiilor progresive şi asigurarea conexiunii la pieţele mai dezvoltate.

Accesul BVM la platforme internaţionale lipseşte şi, în condiţiile actuale, fără atragerea partenerilor străini, nu poate fi asigurat.

În condiţiile actuale, BVM nu îndeplineşte rolul de locomotivă şi indicator economic, nu facilitează acumularea de capital pentru companii şi alţi emitenţi, nu asigură lichiditatea investiţiilor şi atragerea investitorilor, nu permite evaluarea companiilor şi diversificarea investiţiilor. Activităţile de dezvoltare a afacerii, îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii şi atragerea de noi clienţi nu se manifestă adecvat. De asemenea, nu se oferă sprijin companiilor listate pentru a obţine o mai mare vizibilitate pe piaţă, iar sprijinul consultativ, educaţional şi informaţional calificat pentru emitenţii potenţiali şi investitori este insuficient. Serviciile de gestionare şi furnizare de informaţii bursiere sunt, de asemenea, deficitare.

Numărul redus de cotaţii stabile şi lipsa de interes din partea conducerii bursei în dezvoltarea acesteia sunt motive de îngrijorare pentru viitorul pieţei de capital organizate, afectând direct sustenabilitatea bursei de valori.

În acelaşi timp, BVM demonstrează lipsă de iniţiativă şi susţinere în dezvoltarea infrastructurii de tranzacţionare. Structura actuală a acţionariatului, cu mulţi membri dezinteresaţi în dezvoltarea afacerii, compromite perspectivele investiţiilor suplimentare în capitalul social al BVM, necesare pentru continuitatea activităţii şi pentru dezvoltare. Această situaţie creează incertitudine în ceea ce priveşte sustenabilitatea şi funcţionalitatea operatorului de piaţă.

DCU a fost creat în anul 2018 pentru asigurarea activităţilor pre şi posttranzacţionare şi evidenţa centralizată a valorilor mobiliare. Deşi reprezintă o infrastructură modernă a pieţei financiare, acesta totuşi nu efectuează schimb automatizat de informaţii cu operatorul de piaţă şi participanţii profesionişti privind conturile de instrumente financiare şi evidenţele pe aceste conturi şi nu este conectat la pieţele financiare internaţionale, ceea ce constituie o precondiţie necesară pentru asigurarea fluxului de date între depozitari la executarea tranzacţiilor derulate pe platformele bursiere străine.

Societăţile de registru asigură evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare corporative ale companiilor create, în mare parte, în procesul de privatizare în masă şi oferă acestora servicii de consultanţă şi suport în relaţii şi operaţiuni corporative. Acţiunile acestor companii se tranzacţionează doar în afara bursei de valori. Societăţile de registru se confruntă în ultima perioadă cu severe probleme financiare, veniturile din activitate fiind inferioare cheltuielilor suportate. Sistemele informatice utilizate de societăţi sunt învechite, în decalaj faţă de noile soluţii tehnologice. Pentru asigurarea sustenabilităţii financiare şi a actualizării sistemelor informatice utilizate de registratori sunt necesare reforme legate de mediul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.

Serviciile de cercetare, evaluare şi analiză pe piaţa de capital sunt rar aplicate şi nu sunt publice.

Sectorul serviciilor de intermediere la emitere, plasare şi subscriere a valorilor mobiliare, precum şi de consultanţă investiţională, nu este dezvoltat. Societăţile de investiţii, în special băncile, ca intermediari financiari, au capacitatea de a furniza un spectru larg de servicii pe piaţa de capital, inclusiv intermediere la emitere, plasare, subscriere, tranzacţionare şi consultanţă investiţională. Cu toate acestea, în practică, intermediarii se limitează, de obicei, la oferirea serviciilor de tranzacţionare. Doar un număr nesemnificativ de intermediari (1–2 bănci) oferă un spectru mai larg de servicii.

În prezent nu sunt aplicate anumite iniţiative care ar oferi sprijin financiar sau consultanţă companiilor pentru a emite valori mobiliare. Astfel de programe pot reduce barierele, precum şi pot contribui la sporirea nivelului de încredere a investitorilor şi la încurajarea companiilor de a efectua mai multe emisiuni de valori mobiliare.

Integrarea

Studiile arată că, pentru o bună dezvoltare a pieţei de capital, în ţările mici precum Republica Moldova, integrarea cu o piaţă de capital emergentă sau dezvoltată poate fi considerată o opţiune viabilă (World Bank Group, 2020, Capital Markets Development: A Primer for Policy Makers (www.ifc.org); World Bank Group, 2020, Creating domestic capital markets in developing countries (www.ifc.org/thoughtleadership)). Corespunzător, beneficiile asociate integrării contribuie la dezvoltarea economică printr-o mai bună alocare de capital pentru proiecte investiţionale, opţiuni diversificate în instrumente şi transfer de risc.

Integrarea pieţelor de capital presupune asigurarea unor condiţii egale de acces pentru investitori şi emitenţi la infrastructura pieţei de capital şi la serviciile de intermediere, care operează transfrontalier în mod simetric. Potrivit literaturii de specialitate (Daniel Stavárek, Iveta Řepková, Katarína Gajdošová, Theory of financial integration and achievements in the European Union; https://mpra.ub.uni-muenchen.de/34393/), într-o integrare perfectă a pieţelor de capital, un investitor se poate aştepta la aceeaşi rentabilitate a investiţiilor de la pieţe diferite. Pentru Republica Moldova, odată cu obţinerea statutului de ţară candidată la aderarea la UE, integrarea cu o piaţă de capital regională din UE, mai cu seamă din România (pornind de la relaţiile care leagă Republica Moldova şi România sub aspect lingvistic, cultural şi economic), ar deschide multiple oportunităţi, printre care dezvoltarea unor căi fiabile de acces la finanţare, inclusiv transferul de tehnologii şi cunoştinţe privind reglementările şi mecanismele de piaţă.

Totodată, pe lângă necesitatea existenţei unor prevederi legale similare de autorizare şi supraveghere în ţările care participă la integrarea pieţelor de capital, cadrul normativ solicită existenţa unor acorduri de cooperare între autorităţi, care să includă dispoziţii ce reglementează schimbul de informaţii, în scopul menţinerii integrităţii pieţei şi protejării investitorilor.

În prezent, CNPF, în calitate de regulator al pieţei de capital, nu este parte a Memorandumului multilateral de înţelegere al Organizaţiei Internaţionale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO MMoU), ceea ce reprezintă o vulnerabilitate pentru realizarea obiectivului de integrare a pieţei de capital locale în uniunea pieţelor de capital din UE. Mai mult, acest statut al CNPF creează percepţia unei competenţe insuficiente în schimbul reciproc de informaţii cu autorităţi similare în scop de supraveghere, în special în ceea ce priveşte capacitatea de a obţine informaţii-cheie de investigaţie de la reglementatorii de peste hotare (ca parte a IOSCO MMoU).

2.6. Probleme şi recomandări de intervenţii

Piaţa VMS este organizată de BNM, care acţionează ca agent al Guvernului, şi se bazează pe participarea băncilor, în calitate de dealeri primari. În linii mari, aceasta poate fi caracterizată după cum urmează:

1) Finanţarea deficitului de stat prin VMS are loc preponderent cu termene de maturitate de până la un an (peste 96%). Aceasta constituie un impediment pentru stabilitatea şi previzibilitatea gestionării datoriei sectorului public, dar are şi urmări negative asupra pieţei de capital şi sistemului financiar, inclusiv prin imposibilitatea formării unei curbe de randament a VMS, care poate servi ca referinţă de preţ pentru valorile mobiliare.

2) Participarea persoanelor fizice pe piaţa VMS este joasă, din mai multe cauze: nivelul scăzut de cunoştinţe financiare şi de educaţie investiţională, lipsa unei infrastructuri tehnologice adecvate, care ar asigura tranzacţionarea valorilor mobiliare de stat pe piaţa secundară, lipsa unui istoric robust şi transparent al randamentului VMS, precum şi randamentele scăzute.

3) Piaţa secundară a VMS practic lipseşte, chiar dacă obligaţiunile de stat (VMS cu maturitate de peste un an) pot fi tranzacţionate pe bursa de valori. Această situaţie este cauzată, în primul rând, de volumul extrem de redus al VMS cu maturităţi lungi şi infrastructura nedezvoltată, cu costuri de tranzacţionare relativ mari, şi, în al doilea rând, de prezenţa unei lichidităţi excesive în sistemul bancar.

4) În septembrie 2024, MF a lansat platforma eVMS, dedicată investitorilor persoane fizice. În condiţiile actuale, dezvoltarea unei astfel de platforme a fost un pas necesar, realizat de MF în vederea consolidării participării cetăţenilor la finanţarea deficitului bugetului de stat, a diversificării canalelor de vânzare a VMS, precum şi în vederea creşterii ponderii VMS pe termen lung în totalul portofoliului datoriei de stat interne. Totodată, la dezvoltarea acestei platforme nu s-a ţinut cont de rolul şi locul acesteia în sistemul financiar, de interacţiunea cu alte instituţii financiare şi de gestiunea riscurilor pentru finanţele publice. În aceste condiţii, având în vedere şi dimensiunea mică a pieţei, crearea şi extinderea platformelor adiţionale, paralel cu cele existente, nu contribuie la dezvoltarea pieţei de capital în Republica Moldova.

Piaţa monetară din Republica Moldova este dominată preponderent de BNM în realizarea politicii monetare, în timp ce funcţia de descoperire a preţului şi de gestionare a lichidităţilor băncilor este utilizată într-o măsură mai mică. Activitatea redusă a băncilor pe piaţa interbancară duce la existenţa mai mult formală a indicilor CHIBOR şi CHIBID, fără o utilizare largă ca rată de referinţă în tranzacţiile financiare.

Accesul companiilor autohtone la finanţare este limitat, inclusiv din cauza că acestea nu au capacitatea de a utiliza instrumentele pieţei de capital. Oferta pe piaţa de capital din Republica Moldova se rezumă la două programe de ofertă publică de obligaţiuni corporative ce au inclus 13 emisiuni de obligaţiuni corporative din sectorul financiar, care au avut loc în anii 2023 şi 2024, fără a fi înregistrate oferte publice de acţiuni. Cu alte cuvinte, oferta instrumentelor financiare pe piaţa de capital este extrem de redusă. Această situaţie este cauzată de câteva constrângeri şi impedimente majore:

1) capacitatea joasă a companiilor, a serviciilor de consultanţă şi a intermediarilor financiari care operează pe piaţa de capital privind elaborarea soluţiilor de finanţare prin instrumentele pieţei de capital;

2) pe lângă capacitatea joasă specificată la pct.1), care pentru IMM-uri este şi mai pronunţată, sectorul IMM-urilor se confruntă şi cu lipsa platformelor de finanţare dedicate acestui sector sau cu neadaptarea platformelor existente la necesităţile şi capacităţile IMM-urilor;

3) lipsa unor condiţii echitabile de acces la programele de suport ale statului pentru companii, în comparaţie cu creditarea bancară, limitează utilizarea pieţei de capital ca sursă de finanţare;

4) costurile sporite de acces la piaţa de capital aferente elaborării ofertelor publice, subscrierii, tranzacţionării şi înregistrării instrumentelor financiare, precum şi procedurile stricte de conformare cu cerinţele de reglementare;

5) având în vedere că printre cele mai mari companii autohtone sunt întreprinderile cu capital de stat, prin faptul că acestea nu sunt prezente pe piaţa de capital, pe de o parte, se restrânge dezvoltarea şi performanţa acestora şi, pe de altă parte, se diminuează puternic cererea pentru instrumentele pieţei de capital. Astfel, sporirea accesului la finanţare al acestora depinde de capacitatea lor de a emite oferte publice de valori mobiliare, precum şi de politicile statului în domeniul de guvernanţă şi privatizare.

Cererea pe piaţa de capital este limitată ca urmare a lipsei de activitate a investitorilor instituţionali, a culturii financiare joase a populaţiei şi a protecţiei reduse a investiţiilor. De asemenea, în condiţiile menţionate, cadrul fiscal aplicat nu oferă anumite avantaje pentru stimularea investitorilor în legătură cu instrumentele financiare pe termen lung. Cauzele acestei situaţii se prezintă după cum urmează:

1) Sectorul investitorilor instituţionali este subdezvoltat, reducându-se doar la bănci şi companiile de asigurare. Fondurile de pensii facultative sunt la etapa de constituire, însă lipseşte Pilonul II de pensii, care este un facilitator puternic pentru dezvoltarea acestui segment. De asemenea, lipsesc scheme de investiţii colective, chiar dacă cadrul legal a fost elaborat – din anul 2012 pentru fondurile de investiţii clasice şi din anul 2020 pentru cele alternative.

2) Cunoştinţele populaţiei privind investiţiile pe piaţa de capital sunt insuficiente, iar încrederea acesteia este redusă, fiind alimentată, în special, de rezultatul plasării bonurilor patrimoniale din programul de privatizare în masă. La fel, lipsa unor programe de stimulare a angajaţilor prin planuri de remunerare prin capitalul propriu (stock option plan) nu facilitează interesul cetăţenilor pentru piaţa de capital.

3) Protecţia este insuficientă şi/sau percepţia lipsei acesteia derivă din nivelul redus al garanţiilor şi al modului de recuperare a investiţiilor şi nu există încredere în capacitatea regulatorului şi a operatorului de piaţă de a asigura o transparenţă suficientă pentru luarea deciziilor de investiţii.

Infrastructura pieţei de capital este una dintre cele mai importante bariere în dezvoltarea pieţei de capital, prin faptul că nu asigură un acces facil şi sigur al participanţilor, utilizează o platforma de tranzacţionare învechită, nu asigură o interoperabilitate eficientă între actorii acesteia şi nu este integrată în pieţele regionale şi globale. De asemenea, operatorul de piaţă, depozitarul central şi participanţii profesionişti nu dispun de cunoştinţele, abilităţile şi capacităţile necesare pentru activitatea pe piaţa de capital în era postprivatizare în masă. Această problemă este determinată de următoarele probleme specifice:

1) utilizarea de către bursa de valori a unui sistem de tranzacţionare învechit, care nu permite un acces la distanţă direct al participanţilor şi interconectarea cu alţi actori ai pieţei, oferă o siguranţă îndoielnică, are costuri ridicate pentru respectarea cerinţelor regulatorii în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului şi nu dispune de o gamă largă de funcţionalităţi aferente platformelor moderne de tranzacţionare;

2) operatorul de piaţă şi-a dezvoltat un model de business preponderent orientat pe procesele ce au rezultat din privatizarea în masă. Astfel, personalul şi procesele interne ale acestuia nu sunt pregătite pentru a oferi emitenţilor şi investitorilor servicii prin care investitorii şi emitenţii să găsească piaţa de capital ca o alternativă viabilă de investiţii şi finanţare;

3) DCU a trecut printr-un şir de reforme care au condus la îndepărtarea acestuia de la dezvoltarea funcţionalităţilor legate de deservirea pieţei de capital, totodată fiindu-i atribuite funcţii improprii pentru un depozitar central tipic, şi anume:

a) interacţionarea în mod direct cu investitorii în vederea prestării serviciilor;

b) gestionarea conturilor de valori mobiliare ale investitorilor;

c) executarea ordinelor de decontare pentru operaţiuni OTC;

4) intermediarii financiari şi participanţii profesionişti la piaţa de capital, dar şi serviciile de consultanţă în afaceri nu au cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a oferi şi a promova, în special emitenţilor, utilizarea pentru finanţare a instrumentelor pieţei de capital;

5) piaţa de capital autohtonă nu este conectată şi integrată în piaţa regională şi globală, fără de care investitorii şi emitenţii din Republica Moldova nu pot beneficia de o piaţă eficientă. Ţinând cont de piaţa mică a Republicii Moldova şi diversitatea de necesităţi ale emitenţilor, dar şi ale investitorilor, fără integrarea pieţei de capital în pieţele regionale şi globale, finanţarea eficientă a afacerilor şi obţinerea unor randamente corecte de către investitori va fi afectată.

Piaţa de capital nu dispune de o gamă suficient de diversă de instrumente financiare. Astfel, companiile, Guvernul şi/sau unele sectoare sunt lipsite de oportunităţile de finanţare de pe piaţa de capital. În primul rând, această situaţie se referă la instrumentele pentru finanţarea proiectelor publice şi a economiei verzi, a pieţei ipotecare, precum şi pentru piaţa activelor virtuale. Această problemă devine tot mai stringentă odată cu creşterea necesităţilor de finanţare a proiectelor publice de infrastructură şi a investiţiilor verzi, cu dezvoltarea pieţei ipotecare, dar şi cu crearea noilor oportunităţi de investiţii pe piaţa de capital, în contextul procesului de integrare europeană.

Armonizarea legislaţiei cu acquis-ul UE este unul dintre principalele condiţii de aderare a unei ţari la UE. După obţinerea de către Republica Moldova a statutului de ţară candidată la aderare (la 23 iunie 2022), abordarea transpunerii totale a acquis-ului UE, aşa cum solicită Tratatul de funcţionare al UE (art. 114), devine o prioritate majoră pentru ţară, dar şi o problemă a pieţei de capital locale, aflată la o fază incipientă de dezvoltare. Problema în cauză este legată de imposibilitatea de a dispune de o marjă de discreţie în a devia de la prevederile directivelor aplicabile, în mod special, unor ţări membre ale UE cu pieţe de capital dezvoltate. Respectiv, devine clar că armonizarea totală a legislaţiei implică atât pentru piaţă, cât şi pentru regulator costuri de menţinere a cerinţelor directivelor UE, în scopul creării unor standarde care să asigure respectarea următoarelor principii:

1) armonizare minimală a condiţiilor de autorizare şi a reglementărilor prudenţiale;

2) autorizaţie unică – paşaport european (libera circulaţie a serviciilor);

3) exercitare a supravegherii de către autoritatea competentă din statul de origine şi de recunoaştere reciprocă a criteriilor naţionale de supraveghere.

În altă ordine de idei, beneficiile rezultate din armonizarea şi integrarea pieţei de capital locale în uniunea pieţelor de capital din UE sunt incomensurabile.

Recomandări de intervenţie

A. Dezvoltarea pieţei VMS – componentă subordonată politicilor MF privind administrarea datoriei sectorului public şi finanţarea proiectelor de infrastructură. Principalele intervenţii pe această piaţă se vor efectua ţinându-se cont de politicile MF privind diversificarea surselor de finanţare, necesitatea de resurse şi politici aferente maturităţii instrumentelor.

Pentru dezvoltarea pieţei obligaţiunilor de stat, inclusiv prin utilizarea mecanismelor oferite de infrastructura pieţei de capital, care ar sprijini MF în realizarea acestor politici, se recomandă:

1) creşterea accesibilităţii şi educaţiei financiare prin sporirea cunoştinţelor financiare în rândul investitorilor individuali şi dezvoltarea platformelor de tranzacţionare. Este crucială lansarea unor campanii educaţionale care să informeze populaţia cu privire la beneficiile investiţiilor în valori mobiliare de stat;

2) MF şi celelalte ministere vor iniţia şi susţine diversificarea instrumentelor de finanţare a proiectelor publice, MF va spori maturitatea VMS şi va lărgi gama de investitori, inclusiv nerezidenţi;

3) MF, împreună cu CNPF şi BNM, va identifica soluţii privind integrarea optimală a platformei eVMS în piaţa primară şi secundară a VMS, inclusiv utilizând bursa de valori şi societăţile de investiţii, cu atribuirea rolului de formator de piaţă (market maker) unui dealer primar pe emisiunile de referinţă în schimbul unor avantaje sau stimulente;

4) facilitarea accesului investitorilor nerezidenţi prin simplificarea procedurilor pentru deschiderea de conturi bancare, reducerea riscurilor valutare prin introducerea unor mecanisme de acoperire a riscului.

B. Crearea unui cadru general de suport pentru sporirea accesului companiilor la finanţare prin utilizarea instrumentelor pieţei de capital.

În acest sens se va interveni pe următoarele direcţii principale:

1) eliminarea discriminărilor privind suportul acordat companiilor pe diferite programe guvernamentale după sursele de finanţare;

2) acordarea suportului pentru sporirea capacităţilor companiilor de a analiza şi a elabora oferte publice de valori mobiliare;

3) crearea unor condiţii mai atractive şi mai potrivite pentru accesul companiilor la finanţarea de pe piaţa de capital;

4) promovarea politicilor de privatizare şi de guvernanţă a companiilor, cu participarea statului, în vederea utilizării instrumentelor oferite de piaţa de capital;

5) întreprinderea măsurilor de eliminare a numărului societăţilor pe acţiuni inactive şi de clarificare a situaţiei privind conturile inactive.

C. Valorificarea resurselor financiare disponibile – pentru valorificarea resurselor financiare disponibile în investiţii pe piaţa de capital din Republica Moldova şi pentru creşterea volumului acestora este important de consolidat sectorul de investitori instituţionali, de restabilit încrederea investitorilor persoane fizice şi de intensificat educaţia financiară.

În acest caz se impune:

1) implementarea acţiunilor de consolidare şi de dezvoltare, prin facilitare şi promovare, a fondurilor de pensii private şi a schemelor de plasament colectiv (fonduri de investiţii);

2) întreprinderea măsurilor de sporire a încrederii investitorilor persoane fizice şi realizarea, împreună cu participanţii profesionişti, a programelor de educaţie financiară pentru persoanele fizice;

3) consolidarea cadrului de protecţie a investiţiilor prin asigurarea unui cadru de supraveghere şi transparenţă adecvat şi prin ajustarea dimensiunii fondului de garantare a investitorilor;

4) asigurarea unui cadru de impozitare şi raportare cu privire la veniturile obţinute din creşterea de capital şi titlurile de datorie, care să stimuleze investiţiile pe termen lung şi cu costuri minime de raportare.

D. Facilitarea şi promovarea dezvoltării infrastructurii pieţei de capital în conformitate cu cerinţele actuale privind sistemul informaţional, siguranţa şi interoperabilitatea dintre actorii pieţei şi susţinerea dezvoltării capacităţilor participanţilor profesionişti pentru a activa în condiţiile pieţei de capital postprivatizare în masă.

În această privinţă este necesar de întreprins următoarele acţiuni:

1) facilitarea şi promovarea utilizării de către operatorul de piaţă a unui sistem de tranzacţionare sigur, care permite accesul la distanţă al participanţilor, dispune de funcţionalităţile necesare activităţii operatorului de piaţă şi participanţilor, inclusiv facilitarea şi promovarea respectării cerinţelor regulatorii şi a celor privind prevenirea si combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;

2) colaborarea cu operatorul de piaţă şi cu alţi actori pentru promovarea programelor de sporire a capacităţilor operatorului de piaţă în ceea ce priveşte dezvoltarea serviciilor de marketing şi promovare, analiză şi informare, respectare a standardelor de transparenţă şi implementare a măsurilor antifraudă;

3) asigurarea de către DCU a schimbului automatizat de informaţii cu operatorul de piaţă şi participanţii profesionişti privind conturile de instrumente financiare şi evidenţele pe aceste conturi, precum şi consolidarea capacităţilor sale operaţionale în vederea asigurării dezvoltării pieţei de capital;

4) integrarea pieţei de capital autohtone în pieţele regionale şi globale prin asigurarea conexiunilor necesare cu depozitarii centrali din alte ţări şi sporirea capacităţilor CNPF privind stabilirea parteneriatelor de colaborare şi promovare;

5) impulsionarea şi acordarea de suport intermediarilor financiari, societăţilor de investiţii, consultanţilor investiţionali, precum şi sectorului de consultanţă în afaceri, în vederea sporirii capacităţilor acestora în ceea ce priveşte serviciile financiare aferente pieţei de capital;

6) clarificarea rolului registratorilor şi elaborarea cadrului de reglementare în conformitate cu noua abordare privind asigurarea înregistrării şi emiterii acţiunilor de către societăţile pe acţiuni.

E. Lărgirea gamei de instrumente financiare disponibile în vederea oferirii sectorului privat, Guvernului şi APL-urilor a mai multor opţiuni de finanţare şi crearea unor premise pentru consolidarea segmentelor de piaţă existente, precum şi pentru apariţia noilor segmente de piaţă.

În această ordine de idei, sunt necesare preponderent activităţi preliminare şi de reglementare precum:

1) efectuarea analizelor privind oportunitatea dezvoltării instrumentelor de finanţare şi a cadrului/condiţiilor de utilizare a instrumentelor derivative, aferente pieţei ipotecare, finanţării proiectelor de promovare a economiei verzi, precum şi oportunitatea dezvoltării instrumentelor pentru finanţarea proiectelor publice de infrastructură;

2) elaborarea unor politici şi reglementări favorabile dezvoltării pieţei instrumentelor financiare ipotecare;

3) implementarea unei taxonomii pentru investiţiile durabile şi a unui cadru de reglementare clar, promovându-se astfel emisiunile de obligaţiuni verzi în calitate de instrumente de investiţii durabile;

4) elaborarea materialelor analitice privind riscurile şi oportunităţile dezvoltării pieţei de active virtuale, inclusiv a unui plan de dezvoltare a acestui segment de piaţă, conform calendarului de armonizare a legislaţiei cu acquis-ul UE, în condiţiile în care tranzacţiile cu active virtuale în Republica Moldova sunt interzise.

F. Armonizarea legislaţiei în vederea aderării la UE pentru a asigura deschiderea pieţei pentru profesioniştii care activează în mod legal într-un stat membru al UE şi, corespunzător, eliminarea restricţiilor pentru libera circulaţie a capitalurilor ce permit transferul dreptului de proprietate: achiziţionarea de acţiuni în companii străine, realizarea de investiţii acolo unde se poate obţine cel mai bun randament.

Pentru atingerea acestui obiectiv este necesară realizarea acţiunilor îndreptate spre:

1) implementarea în legislaţia naţională a dispoziţiilor acquis-ului UE din domeniul pieţei de capital axat pe:

a) directive;

b) regulamente europene – măsuri de punere în aplicare/sancţiuni;

c) ghiduri/orientări – principiul comply or explain;

2) procesul de restructurare a unor instituţii financiare nebancare privind:

a) schimbarea formei de organizare;

b) cerinţe de capital şi prudenţiale suplimentare – resurse suplimentare;

c) alinierea documentaţiei tuturor entităţilor autorizate la noua legislaţie/reautorizare;

3) întărirea capacităţilor instituţionale ale autorităţii de supraveghere.

III. VIZIUNE

În perspectivă îndelungată, piaţa de capital din Republica Moldova va deveni atractivă pentru agenţii economici autohtoni, pentru autorităţile publice locale şi Guvern, care vor beneficia de finanţarea proiectelor pe termen lung, iar investitorii vor găsi oportunităţi largi de investiţii. Aceasta va funcţiona, ca parte integrantă a pieţelor regionale şi a celor din UE, cu un acces mai larg al investitorilor şi al emitenţilor autohtoni pe pieţele internaţionale, devenind o piaţă eficientă, sustenabilă şi competitivă. De asemenea, finanţarea prin instrumentele pieţei de capital va spori rolul acesteia în sistemul financiar al ţării, creând astfel condiţii pentru o creştere economică robustă şi incluzivă.

Pe parcursul perioadei de implementare a Strategiei, până în 2030, piaţa de capital va oferi Guvernului, agenţilor economici şi cetăţenilor o gamă largă de instrumente financiare de bază, cu condiţii de tranzacţionare la nivelul standardelor UE. Republica Moldova va dispune de o piaţă în formare, sigură şi funcţională, în care vor activa primele fonduri de pensii private şi primele fonduri de investiţii, cu o infrastructură de piaţă la nivelul standardelor internaţionale, precum şi participanţi profesionişti capabili să ofere servicii de calitate înaltă şi în cele mai bune interese ale clienţilor.

Piaţa obligaţiunilor corporative va deveni o alternativă viabilă creditării bancare, iar pe piaţa de capital va fi lansată prima emisiune publică de acţiuni. Piaţa de capital va deveni mai accesibilă pentru IMM‑uri şi startupuri, cu opţiuni clare pentru finanţarea prin obligaţiuni verzi. Potenţialii emitenţi de instrumente financiare vor dispune de standarde înalte de guvernanţă corporativă, fiind pregătiţi inclusiv pentru dezvăluirea informaţiei şi raportarea impactului de sustenabilitate.

Piaţa locală de capital va avea un nivel de lichiditate înalt, care va permite formarea unor preţuri echitabile pentru instrumentele principale şi va oferi un acces facil, prin canale digitale, pentru investitorii autohtoni şi pentru cei nerezidenţi. Platforma de tranzacţionare va asigura funcţionalităţi sporite de monitorizare şi analiză a tranzacţiilor şi va dispune de capabilităţi robuste de securitate cibernetică. De asemenea, aceasta va facilita interoperabilitatea între companii şi participanţii profesionişti pentru asigurarea respectării cerinţelor de transparenţă şi supraveghere la costuri minime.

Investitorii, în mod special cei neprofesionişti, vor dispune de cunoştinţe financiare necesare pentru înţelegerea riscurilor şi oportunităţilor de investiţii în diverse tipuri de instrumente financiare ale pieţei de capital, astfel deciziile investiţionale vor fi mai raţionale, ţinând cont de economiile disponibile şi apetitul pentru risc.

La baza funcţionării pieţei de capital va sta un cadru de reglementare convergent cu cel al UE şi bine ajustat la condiţiile Republicii Moldova. Respectarea acestuia va fi asigurată de către CNPF, care va dispune de o dotare tehnică suficientă şi de resurse umane bine pregătite. Prin urmare, sentimentul de încredere al investitorilor în piaţa de capital va fi unul sporit, ţinându-se cont de protecţia adecvată a acestora împotriva diverselor tipuri de abuz pe piaţă.

În vederea realizării viziunii, Strategia stabileşte 5 direcţii majore de intervenţii:

1) sporirea accesului la finanţare, prin consolidarea capacităţilor companiilor de a crea oferte de finanţare prin intermediul pieţei de capital;

2) lărgirea bazinului de investitori pentru creşterea cererii şi lichidităţii pieţei;

3) sporirea accesului IMM-urilor la piaţa de capital;

4) modernizarea infrastructurii şi fortificarea capacităţilor ecosistemului pieţei de capital;

5) armonizarea cadrului de reglementare în domeniu cu acquis-ul UE.

Astfel, Strategia este axată pe 5 obiective generale, care vor fi atinse prin realizarea unor direcţii prioritare.

IV. OBIECTIVE GENERALE

Obiectivele generale setate în prezentul document sunt orientate spre atingerea scopului major – impulsionarea dezvoltării şi asigurarea unei funcţionări eficiente a pieţei de capital, integrată armonios în sistemul economic al ţării, în vederea susţinerii creşterii durabile a acesteia.

În mod consecvent, pentru perioada de implementare se propune un set specific de acţiuni sistematizate şi aliniate la realizarea punctuală a 5 obiective generale. Acestea includ acţiuni de ajustare a cadrului de reglementare, a infrastructurii pieţei, acţiuni de educaţie financiară şi de protecţie a investitorilor, precum şi acţiuni de reformă fiscală, pentru a fi puse în aplicare de toate părţile implicate, inclusiv ministerele şi agenţiile guvernamentale, aportul celor din urmă fiind crucial în atingerea scopului major. În acelaşi timp, acţiunile propuse sunt fundamentate pe analiza situaţiei actuale a pieţei de capital din Republica Moldova, pe principalele probleme structurale relevate în analiza cadrului de reglementare sectorial, dar şi din analiza cadrelor de reglementare ale altor domenii conexe şi interconectate – legislaţia din domeniul fiscal, din domeniul financiar-bancar, inclusiv valutar, etc.).

Obiectivele generale urmăresc fortificarea şi creşterea rolului bursei de valori în dezvoltarea pieţei de capital locale, vectorul în activitatea operatorului de piaţă fiind orientat spre o creştere a participării companiilor, precum şi a investitorilor naţionali şi internaţionali. Totodată, elementul-cheie al acestor obiective ţine de promovarea finanţării Guvernului, a companiilor de stat şi a autorităţilor publice locale, dar şi a companiilor private, inclusiv a IMM‑urilor, prin intermediul pieţei de capital.

În acest context, arhitectura de ansamblu a obiectivelor generale ţinteşte realizarea inclusiv a obiectivelor SND 2030 (OG 1), aprobate prin Legea nr.315/2022, a obiectivelor SNDE 2030 (OG 1), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.393/2024, precum şi a Strategiei cu privire la administrarea proprietăţii de stat în domeniul întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat pentru anii 2023–2030 (OG 1–OG 3), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.911/2022. De notat că unul dintre reperele de bază în susţinerea scopului major al Strategiei sunt activităţile de educaţie financiară integrate, ca fundament al activităţilor viitoare ale CNPF în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor şi în scopul direcţionării fluxurilor financiare libere ale populaţiei către piaţa de capital.

Asigurarea atingerii scopului major al Strategiei şi a succesului în impulsionarea dezvoltării pieţei de capital depinde, în mod direct, de capacitatea agenţiilor de stat de a sprijini dezvoltarea acestui sector. Doar prin eforturi comune se va atinge un nivel crescut al atractivităţii pieţei de capital, care, la rândul său, va îmbunătăţi capacitatea sistemului financiar de a oferi companiilor surse alternative de finanţare pe termen lung, care pot completa împrumuturile bancare şi sursele proprii de finanţare.

Strategia are 5 obiective generale (OG):

OG 1. Sporirea accesului companiilor la finanţare pe termen lung prin utilizarea instrumentelor pieţei de capital;

OG 2. Lărgirea bazinului de investitori activi pe piaţa de capital prin facilitarea accesului investitorilor şi sporirea atractivităţii investiţiilor în instrumentele pieţei de capital;

OG 3. Modernizarea infrastructurii pieţei de capital;

OG 4. Dezvoltarea instrumentelor noi pe piaţa de capital;

OG 5. Armonizarea legislaţiei naţionale în domeniu cu legislaţia UE în cadrul procesului de aderare.

4.1. Obiectivul general 1. Sporirea accesului companiilor la finanţare pe termen lung prin utilizarea instrumentelor pieţei de capital

Companiile din Republica Moldova au un acces redus la finanţare, în special pe termen lung, principala modalitate de finanţare externă a acestora fiind creditul bancar. Astfel, ca măsură de remediere, accesul companiilor la fluxurile financiare oferite de piaţa de capital ar reprezenta pentru acestea o sursă alternativă de finanţare a afacerilor, pe de o parte, cu oportunităţi reale de a-şi diminua şi ajusta costurile aferente în raport cu un împrumut clasic, pe de altă parte. Totodată, analiza situaţiei curente relevă o ofertă redusă de instrumente financiare pe piaţa de capital atât ca număr de participanţi, cât şi ca volum. În vederea diminuării reticenţei companiilor faţă de accesarea resurselor necesare de finanţare de pe piaţa de capital, este necesară încurajarea acestora, pe toate căile disponibile, şi orientarea lor spre fluxurile financiare şi beneficiile oferite, în acest sens, de mecanismele şi instrumentele acestei pieţe.

Acest obiectiv general este în consonanţă şi cu alte documente de politici naţionale, precum SND 2030, (OG 1. Creşterea veniturilor din surse durabile şi atenuarea inegalităţilor) şi SNDE 2030, (OG 1. Crearea unui mediu favorabil pentru antreprenoriat şi investiţii şi pregătirea economiei pentru aderarea la UE), unde dezvoltarea pieţei de capital reprezintă direcţia prioritară de intervenţie a Guvernului în vederea sporirii varietăţii, accesibilităţii şi calităţii instrumentelor de finanţare pentru companii, precum şi un factor determinant pentru atragerea de ISD.

Atingerea acestui obiectiv se va obţine prin sporirea nivelului de informare şi a capacităţilor de luare a deciziilor, în contextul oportunităţilor de finanţare prin intermediul pieţei de capital a companiilor, inclusiv a IMM-urilor din sectorul nonfinanciar. În acest sens vor fi întreprinse măsuri pentru dezvoltarea sectorului de consultanţă şi prestare a serviciilor financiare oferite de societăţile de investiţii şi alţi participanţi la piaţa de capital. O atenţie deosebită va fi acordată dezvoltării capacităţilor mai cu seamă a companiilor cu capital de stat, fiind susţinute eforturile depuse pentru întrunirea condiţiilor de eligibilitate a celor mai bune companii pentru listare la bursa de valori.

Situaţia de referinţă

Principala sursă externă de finanţare a companiilor este reprezentată aproape în totalitate de creditul bancar. Instrumentele pieţei de capital sunt puţin cunoscute şi extrem de puţin accesate de către companii, motivele fiind multiple şi serioase pe mai multe dimensiuni. Astfel, nivelul de cunoaştere şi înţelegere a instrumentelor financiare, dar şi modul în care operează bursa este puţin înţeles atât de managerii companiilor, cât şi de consultanţii financiari. De asemenea, cadrul de reglementare în domeniu este unul complex, care depăşeşte capacităţile multor companii autohtone, iar costurile financiare suportate de emitenţii de instrumente financiare demotivează potenţialele companii interesate. Mai mult ca atât, statul aplică un tratament asimetric atunci când este vorba de facilitarea accesului la finanţare, favorizând creditul bancar prin intermediul mai multor programe de suport antreprenorial.

Rezultatele aşteptate

Atingerea obiectivului general 1 va duce la creşterea nivelului de informare şi la extinderea capacităţilor companiilor de accesare a oportunităţilor de finanţare prin intermediul pieţei de capital, inclusiv ale IMM-urilor din sectorul nonfinanciar. Sectorul de consultanţă va fi capabil să ofere consultanţa necesară companiilor pentru a satisface necesităţile acestora. De asemenea, va fi îmbunătăţită guvernanţa şi transparenţa cu precădere a companiilor cu capital de stat, fiind asigurate astfel precondiţiile necesare pentru listarea la bursa de valori. Prin atingerea obiectivului general 1 va creşte cu 1,5 miliarde (200%) finanţarea companiilor prin emisiune de valori mobiliare, inclusiv prin cel puţin o emisiune publică de acţiuni şi finanţarea a 20 de companii prin titluri de datorie tranzacţionate pe piaţa de capital. Va creşte cu 10 numărul companiilor noi listate pe piaţa reglementată, în cadrul MTF – cu 12, iar capitalizarea bursieră va spori cu 30%. De asemenea, finanţarea de pe platformele de finanţare participativă va atinge un nivel de cel puţin 50 de proiecte investiţionale în volum de cel puţin 100 de milioane de lei (Analiza impactului de reglementare la Legea nr.181/2023 privind serviciile de finanţare participativă).

Atingerea obiectivului general 1 se va obţine prin realizarea a 5 direcţii prioritare (DP):

DP 1.1. Crearea unui cadru stimulator şi mai atractiv pentru finanţarea companiilor prin intermediul pieţei de capital în raport cu creditarea bancară;

DP 1.2. Sporirea accesului IMM-urilor la finanţare prin intermediul pieţei de capital;

DP 1.3. Sporirea eficienţei companiilor cu capital de stat, prin listarea pe piaţa reglementată şi în cadrul MTF;

DP 1.4. Informarea companiilor şi promovarea oportunităţilor de finanţare prin intermediul pieţei de capital în rândul acestora;

DP 1.5. Simplificarea proceselor de supraveghere şi monitorizare a companiilor care nu sunt de interes public şi diminuarea numărului de societăţi/conturi inactive.

Direcţia prioritară 1.1. Crearea unui cadru stimulator şi mai atractiv pentru finanţarea companiilor prin intermediul pieţei de capital în raport cu creditarea bancară

În prezent, majoritatea companiilor utilizează, de regulă, ca sursă externă de finanţare, creditul bancar. Această situaţie este cauzată de mai mulţi factori, inclusiv de caracterul dezechilibrat al cadrului normativ existent, care facilitează accesul la finanţare al companiilor cu precădere din sectorul bancar. Astfel, Guvernul Republicii Moldova, prin diferite programe de suport antreprenorial, oferă subvenţii, compensaţii, garanţii sau alte facilităţi financiare companiilor care accesează credite bancare, neglijând mecanismele oferite de piaţa de capital.

Prin urmare, realizarea acestei direcţii prioritare va permite eliminarea dezavantajelor de ordin financiar şi va crea un cadru fiscal coerent şi favorabil pentru finanţarea prin intermediul pieţei de capital. De asemenea, companiile care vor decide să se împrumute prin instrumentele pieţei de capital vor beneficia de aceleaşi condiţii de garantare din partea statului.

Situaţia de referinţă

Cadrul fiscal general şi cel de stimulare a investiţiilor sunt discriminatorii faţă de finanţarea prin intermediul pieţei de capital comparativ cu creditarea bancară. Programele guvernamentale de stimulare a investiţiilor urmăresc facilitarea accesului la finanţare doar prin intermediul creditului bancar, ceea ce lipseşte o parte dintre companii de alternative mai avantajoase de finanţare.

Rezultatele aşteptate:

1) elaborarea unor programe guvernamentale de suport antreprenorial, care să conţină stimulente (subvenţii, compensaţii, garanţii) pentru încurajarea companiilor de a se finanţa prin intermediul pieţei de capital;

2) elaborarea şi implementarea programului naţional de stimulare a emisiunilor de obligaţiuni corporative.

Direcţia prioritară 1.2. Sporirea accesului IMM-urilor la finanţare prin intermediul pieţei de capital

În prezent, IMM-urile sunt extrem de dependente de finanţare din surse proprii, iar sursele de finanţare externă sunt reprezentate în cea mai mare măsură de împrumuturile contractate de la organizaţii de creditare nebancară, precum şi de credite bancare. În esenţă, această modalitate de finanţare este una obişnuită pentru IMM-uri, dar nu reprezintă singura opţiune (finanţarea companiilor este în general dominată de finanţarea din surse proprii). Astfel, ţinând cont, în special, de necesităţile de investiţii, respectiv, de resurse financiare pe termen lung, accesul la finanţare prin intermediul pieţei de capital poate fi pentru IMM-uri un factor de creştere.

Realizarea acestei direcţii prioritare va permite IMM-urilor să-şi extindă şi să‑şi diversifice sursele de finanţare, pentru a beneficia de cele mai avantajoase şi potrivite forme de finanţare, utilizate la iniţierea, extinderea şi internaţionalizarea afacerilor. În vederea realizării acestei direcţii prioritare, vor fi întreprinse măsuri concertate pe câteva dimensiuni, printre care:

1) programe de informare şi educaţie financiară;

2) dezvoltarea platformelor de tranzacţionare.

Suplimentar, pe lângă programele de acces la finanţare pentru IMM-uri prin intermediul pieţei de capital, vor fi susţinute şi iniţiative de dezvoltare a două platforme de tranzacţionare dedicate acestui tip de companii:

1) pe baza MTF;

2) prin intermediul platformelor de finanţare participativă.

Cea dintâi platformă urmează a fi destinată preponderent întreprinderilor mijlocii cu necesităţi de finanţare mai mari, în timp ce platformele de finanţare participativă vor putea fi utilizate pentru finanţarea companiilor micro şi mici cu un necesar de finanţare de până la 1 milion de euro per proiect.

Situaţia de referinţă

În prezent, cadrul legal şi instituţional nu facilitează accesul IMM-urilor la finanţarea prin intermediul pieţei de capital, respectiv, nu au fost realizate oferte publice de valori mobiliare de către IMM-uri şi nu există platforme funcţionale dedicate IMM-urilor. Cadrul legal privind serviciile de finanţare participativă a fost aprobat în anul 2023, iar în 2024 au fost autorizate două entităţi în calitate de furnizori de servicii de finanţare participativă, însă, deocamdată, nu există nicio platformă de finanţare participativă funcţională.

Rezultatele aşteptate:

1) aprobarea şi implementarea programului de informare şi educare privind piaţa de capital pentru IMM-uri;

2) ajustarea cadrului legal şi instituţional, pentru permiterea/facilitarea accesului IMM-urilor la finanţarea prin bursă şi la platformele de finanţare participativă.

Direcţia prioritară 1.3. Sporirea eficienţei companiilor cu capital de stat, prin listarea pe piaţa reglementată şi în cadrul MTF

Guvernul a aprobat în anul 2022 Strategia cu privire la administrarea proprietăţii de stat în domeniul întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat pentru anii 2023–2030 (Hotărârea Guvernului nr.911/2022). Scopul principal al acesteia este de a raţionaliza şi de a eficientiza administrarea sectorului întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat. Pentru atingerea acestuia, Guvernul îşi propune să îmbunătăţească administrarea proprietăţii de stat, să consolideze capacitatea statului de management al proprietăţii publice în baza principiilor de transparenţă, eficienţă şi integritate şi să îmbunătăţească guvernanţa corporativă în sector. Corespunzător, realizarea direcţiei principale 1.4 din prezenta strategie contribuie, în mod direct, la atingerea scopului principal al Strategiei cu privire la administrarea proprietăţii de stat în domeniul întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat pentru anii 2023–2030, prin intermediul următoarelor acţiuni:

1) listarea la bursă (pe piaţa reglementată şi în cadrul MTF) a companiilor cu capital de stat;

2) utilizarea bursei ca instrument de privatizare;

3) îmbunătăţirea aspectelor de guvernanţă corporativă pentru eficientizarea administrării acestora de către stat.

Actualmente, companiile de stat, în mare parte, se confruntă cu o insuficienţă de resurse financiare pentru asigurarea modernizării şi dezvoltării lor durabile. Privatizarea, inclusiv privatizarea parţială a companiilor de stat prin intermediul pieţei de capital, va asigura atragerea de investiţii noi, atât locale, cât şi străine, cu potenţialul de a susţine dezvoltarea companiilor şi implementarea de proiecte investiţionale. În vederea realizării acestei direcţii prioritare, este esenţială revizuirea cadrului normativ aferent privatizării întreprinderilor de stat, asigurarea accesului acestora pe piaţa reglementată, precum şi promovarea transparenţei şi eficienţei în gestionarea companiilor de stat.

Situaţia de referinţă

În prezent, nicio companie cu capital de stat nu este prezentă pe bursa de valori şi nu recurge la atragerea de resurse financiare prin intermediul instrumentelor pieţei de capital.

Rezultatele aşteptate:

1) listarea pe bursă a cel puţin două companii mari, cu capital majoritar de stat, cu realizarea emisiunii publice iniţiale de acţiuni pe piaţa locală, în condiţiile în care se va asigura menţinerea controlului de către stat, şi cu un număr suficient de acţiuni în circulaţie liberă pentru se a asigura cotaţia lor continuă pe bursă;

2) privatizarea (parţială) a companiilor prin mecanisme transparente ale pieţei bursiere şi atragerea de capital privat pentru dezvoltare.

Direcţia prioritară 1.4. Informarea companiilor şi promovarea oportunităţilor de finanţare prin intermediul pieţei de capital în rândul acestora

În lipsa unei informări şi a unei educaţii financiare adecvate, piaţa de valori mobiliare rămâne nevalorificată şi trezeşte reticenţă atât managementului companiilor, cât şi reprezentanţilor sectorului de consultanţă financiară, inclusiv participanţilor la piaţa de capital. Astfel, realizarea acestei direcţii prioritare va permite managementului companiilor să ia în calcul şi piaţa de capital drept sursă de finanţare şi să identifice situaţiile pentru care această modalitate este potrivită. De asemenea, sectorul de consultanţă financiară, inclusiv participanţii la piaţa de capital, vor avea suficiente cunoştinţe şi abilităţi pentru evaluarea oportunităţilor şi valorificarea opţiunii de finanţare prin intermediul pieţei de capital.

Situaţia de referinţă

În prezent, companiile, în special cele din sectorul nonfinanciar, dispun de informaţii limitate privind piaţa de capital. Chiar dacă participanţii la piaţa de capital au anumite cunoştinţe privind instrumentele pieţei, capacitatea de promovare este destul de scăzută. Totodată, este de menţionat că majoritatea companiilor au experienţa de a lucra cu consultanţii financiari, care le asigură accesarea de resurse financiare prin intermediul creditelor bancare, şi nu apelează la societăţile de investiţii sau la alţi participanţi profesionişti la piaţa de capital. Astfel, opţiunea de finanţare prin intermediul pieţei de capital nici nu se ia în calcul.

Rezultatele aşteptate:

1) elaborarea şi implementarea unui program de formare pentru manageri şi directori financiari privind oportunităţile de accesare a instrumentelor pieţei de capital;

2) elaborarea şi implementarea unui program de instruire periodică obligatorie pentru participanţii profesionişti la piaţa de capital;

3) realizarea a cel puţin 4 instruiri anuale privind piaţa de capital dedicate consultanţilor financiari.

Direcţia prioritară 1.5. Simplificarea proceselor de supraveghere şi monitorizare a companiilor care nu sunt de interes public şi diminuarea numărului de societăţi/conturi inactive

Având în vedere că procesul de privatizare în masă care a avut loc în anii ’90 ai secolului trecut a avut consecinţe negative, devine absolut necesară soluţionarea problemelor acţionariatului minoritar, căruia îi corespunde un număr de acţiuni extrem de redus, care, în plus, au o valoare mică. Mulţi dintre acţionarii minoritari, de regulă, nu sunt interesaţi de gestionarea întreprinderilor, nu au adrese şi acte actualizate şi nici nu pot fi contactaţi. Această situaţie creşte costurile legate de guvernanţa companiilor şi afectează drepturile acţionarilor minoritari. Astfel, sunt necesare măsuri importante prin care s-ar clarifica statutul acţionarilor minoritari cu cote extrem de mici, precum şi aducerea acestora într-un cadru legal funcţional. De asemenea, existenţa unui număr mare de companii inactive creează dificultăţi în elaborarea politicilor şi reprezintă un impediment în aplicarea eficientă a măsurilor de dezvoltare a afacerilor.

Situaţia de referinţă

Atât efectele procesului de privatizare în masă, cât şi evoluţia în timp a cadrului normativ aplicat societăţilor pe acţiuni, mai cu seamă, din perspectiva necesităţii de conformare a acestora la cerinţele privind mărimea minimă a capitalului social, a condus la creşterea numărului de societăţi inactive, dar şi la acumularea unui număr imens de conturi inactive ale deţinătorilor de acţiuni. Această mulţime de societăţi/conturi inactive generează incertitudine, dar şi cheltuieli administrative nejustificate legate de monitorizarea şi evidenţa lor, precum şi impedimente majore pentru ţinerea/preluarea registrelor deţinătorilor de acţiuni şi pentru finalizarea procedurilor de lichidare/retragere a acestora de pe piaţa de capital.

Rezultatele aşteptate:

1) reducerea numărului de societăţi inactive (în prezent sunt circa 1000) şi a numărului de conturi inactive (circa 1 milion);

2) crearea unor mecanisme viabile de respectare a drepturilor de proprietate ale acţionarilor minoritari şi extinderea oportunităţilor de valorificare a investiţiilor realizate contra bonuri patrimoniale.

4.2. Obiectivul general 2. Lărgirea bazinului de investitori activi pe piaţa de capital prin facilitarea accesului investitorilor şi sporirea atractivităţii investiţiilor în instrumentele pieţei de capital

Privatizarea în masă, ca punct de pornire în edificarea pieţei de capital autohtone, a influenţat direct nivelul de lichiditate al pieţei, dar şi a avut drept consecinţă subminarea, pe scară largă, a încrederii populaţiei în beneficiile acesteia (aşteptate de la investirea bonurilor patrimoniale prin intermediul fondurilor de investiţii şi al companiilor fiduciare). În consecinţă, această situaţie a condus la eliminarea din sistemul financiar al ţării (fondurile de investiţii şi fondurile nestatale de pensii) a investitorilor instituţionali, care, cu precădere, definesc o piaţa veritabilă de capital.

Astfel, prezenţa extrem de redusă a investitorilor instituţionali pe piaţa de capital locală, lipsa organismelor de plasament colectiv, gama restrânsă de instrumente financiare disponibile pe piaţa de capital sunt printre principalele cauze care creează impedimente în dezvoltarea pieţei de capital locale.

Situaţia de referinţă

În prezent, pe piaţa de capital din Republica Moldova nu există fonduri de investiţii sau fonduri de pensii obligatorii sau facultative, şi nici administratori autorizaţi. Totodată, cadrul de impozitare nu oferă facilităţi pentru instrumentele pieţei de capital, care ar putea compensa, într-o anumită măsură, riscurile macroeconomice generale şi ar spori interesul pentru investitori. Mai mult ca atât, nivelul redus de educaţie financiară şi al încrederii investitorilor potenţiali în instrumentele pieţei de capital scade şi mai mult atractivitatea ofertelor de investiţii.

Rezultatele aşteptate:

1) realizarea obiectivului general 2 va asigura un cadru atractiv pentru investiţiile în instrumentele pieţei de capital prin diminuarea presiunii fiscale şi a mecanismului de raportare, prin educaţie financiară adecvată şi prin măsuri de sporire a încrederii investitorilor în piaţa de capital.

2) vor fi create precondiţii pentru apariţia unor investitori instituţionali prin introducerea pilonului II de pensii, vor fi promovate investiţii în fonduri de pensii facultative şi va fi facilitată apariţia organismelor de plasament colectiv.

Atingerea obiectivului general 2 se va obţine prin realizarea a 4 direcţii prioritare (DP):

DP 2.1. Orientarea cadrului de impozitare spre stimularea investiţiilor în instrumentele pieţei de capital;

DP 2.2. Sporirea accesului şi rolului investitorilor instituţionali pe piaţa de capital;

DP 2.3. Sporirea încrederii şi promovarea culturii de economisire şi investire în rândul populaţiei;

DP 2.4. Crearea unui cadru efectiv de protecţie a investitorilor.

Direcţia prioritară 2.1. Orientarea cadrului de impozitare spre stimularea investiţiilor în instrumentele pieţei de capital

Asigurarea unui cadru de impozitare facilitator pentru investiţiile pe termen lung este o condiţie-cheie pentru sporirea interesului investitorilor pentru instrumentele pieţei de capital. Prin urmare, este necesară o reorientare a cadrului de impozitare aferent, ţinându-se cont de:

1) impozitul pe venit din creşterea de capital mai mic decât cel aferent veniturilor din depozite bancare;

2) impozit redus (sau chiar impozit zero) pentru investiţiile (obligaţiunile corporative) pe termen lung;

3) modalităţi simple de plată şi raportare a veniturilor şi impozitelor aferente.

Implementarea acestei direcţii prioritare va conduce la reorientarea sistemului fiscal spre sporirea investiţiilor şi a acumulării de capital.

Situaţia de referinţă

Actualmente, regimul de impozitare a investiţiilor în instrumentele pieţei de capital nu oferă suficiente stimulente care ar creşte interesul pentru investiţii pe piaţa de capital din Republica Moldova.

Rezultatele aşteptate:

1) investiţiile în instrumentele pieţei de capital vor avea un anumit avantaj la impozitarea veniturilor din creşterea de capital sau din dobânzi, faţă de veniturile din dobânzile bancare, fiind consistente sub aspectul maturităţii;

2) raportarea veniturilor şi a impozitelor este simplă şi la costuri minime.

Direcţia prioritară 2.2. Sporirea accesului şi rolului investitorilor instituţionali pe piaţa de capital

Într-o economie de scară mică, cu resurse puţine şi dispersate, aşa cum este cea a Republicii Moldova, prezenţa investitorilor instituţionali pentru dezvoltarea pieţei de capital şi, în consecinţă, pentru dezvoltarea economică este una crucială. Investitorii instituţionali “tradiţionali” (Serdar Çelik, Mats Isaksson, Institutional Investors as Owners: Who Are They and What Do They Do?, OECD Corporate Governance Working Papers No. 11, 2013, https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/5k3v1dvmfk42en.pdf?  expires=1722932717&id=id&accname=guest&checksum= 755444EC2F3C6C941B4BAEDA8B59F911)  în Republica Moldova se reduc la bănci şi la sectorul de asigurări, care, în mare parte, este axat pe asigurările obligatorii de tipul RCA şi “Carte Verde” şi puţin – pe asigurările de viaţă (element specific unui investitor instituţional). Deşi cadrul legal conex activităţii fondurilor de pensii a fost definitivat în anul 2023, acesta vizează doar apariţia fondurilor de pensii facultative, inclusiv a celor ocupaţionale (pilonul III şi IV) (în Republica Moldova, prin Legea nr.198/2020 privind fondurile de pensii facultative, sunt reglementate fondurile de pensii formate din surse voluntare ale salariatului (personale), precum şi cele ocupaţionale, formate din surse voluntare ale angajatorului), dar niciun fond de pensii nu şi-a lansat activitatea. O situaţie similară se remarcă, de altfel, şi în cazul fondurilor de investiţii, unde, de asemenea, există un cadru legal, dar nu există niciun fond de investiţii funcţional.

Din perspectiva creării unor premise favorabile pentru o administrare eficientă şi rentabilă a surselor acumulate în cadrul unui fond de pensii, dezvoltarea în continuare a acestora depinde, în linii mari, de introducerea pilonului II de pensii. Astfel, implementarea acestei scheme de pensii ar impulsiona, în mod direct, apariţia şi consolidarea activităţii administratorilor fondurilor de pensii şi în cadrul pilonilor III şi IV de pensii, ceea ce, efectiv, ar contribui la schimbarea calitativă a structurii investitorilor instituţionali. Mai mult ca atât, în acest mod se vor asigura condiţii avantajoase şi sigure de acumulare a resurselor financiare pentru perioada de pensionare, dar şi surse de “bani lungi”, de care ar beneficia economia naţională. De menţionat că implementarea pilonului II de pensii este un obiectiv setat în SND 2030, care prevede dezvoltarea unui sistem de pensii multipilon, administrat privat – pilonul II (pensiile private obligatorii) şi pilonii III şi IV (pensiile personale şi ocupaţionale).

În acelaşi timp, spre deosebire de fondurile de pensii, fondurile de investiţii pot avea destinaţia de dezvoltare a circulaţiei instrumentelor financiare, cu un orizont de investiţii mai larg, inclusiv pe termen mediu şi scurt. La baza activităţii eficiente a acestui tip de investitori instituţionali, de asemenea, stă formarea unui portofoliu investiţional echilibrat, limitele de investire în instrumente financiare fiind, corespunzător, reglementate în scopuri prudenţiale. Din perspectiva că, de regulă, investiţiile acestor instituţii posedă un grad de risc mai înalt, piaţa trebuie să ofere o gamă largă de instrumente financiare, precum titluri de capital (acţiuni) şi titluri de creanţă (obligaţiuni), cu o profitabilitate suficient de ridicată şi un nivel al dividendelor achitate suficient de înalt, astfel încât să se poată acoperi riscurile includerii acestor instrumente în portofoliul investiţional.

Iată de ce impulsionarea dezvoltării acestor instituţii urmează a fi coroborată cu implementarea unor măsuri de atragere pe piaţa reglementată a mai multor emitenţi de acţiuni şi obligaţiuni corporative, de dezvoltare a instrumentelor financiare de stat, de creare a infrastructurii moderne de tranzacţionare a valorilor mobiliare, de creştere a încrederii investitorilor şi a nivelului de educaţie financiară în rândul populaţiei şi al întreprinzătorilor mici şi mijlocii.

Situaţia de referinţă

Pe piaţa de capital naţională nu există fonduri de investiţii sau fonduri de pensii obligatorii sau facultative. În lipsă de investitori instituţionali, piaţa de capital rămâne subdezvoltată, iar economia naţională nu beneficiază de resurse financiare cu maturitate îndelungată.

Rezultatele aşteptate:

1) cel puţin un fond de pensii şi un fond de investiţii vor fi active pe piaţa de capital naţională;

2) resurse financiare de cel puţin 2% din PIB vor fi gestionate de investitori instituţionali;

3) cel puţin 10% din forţa activă de muncă va participa în cadrul unor fonduri de pensii sau în alte forme de plasament colectiv.

Direcţia prioritară 2.3. Sporirea încrederii şi promovarea culturii de economisire şi investire în rândul populaţiei

Efectele negative ale privatizării din anii ’90 ai secolului trecut şi problemele pe care le întâmpină în continuare acţionarii minoritari investitori de bonuri patrimoniale erodează în continuare încrederea populaţiei în instrumentele pieţei de capital. Suplimentar, lipsa abilităţilor de gestionare corectă a finanţelor personale şi obişnuinţa redusă de a acumula resurse financiare pentru perioada de pensionare îndepărtează şi mai mult potenţialii investitori de piaţa de capital. Din această perspectivă, încrederea limitată în capacităţile cadrului legal şi instituţional de a proteja investitorii limitează şi mai mult interesul populaţiei faţă de valorile mobiliare.

Deşi salariul mediu pe economie s-a majorat în ultimii 5 ani cu peste 110%, totuşi nu se observă o tendinţă bine definită de creştere a investiţiilor populaţiei în instrumentele pieţei de capital. În schimb, depunerile persoanelor fizice în depozite la termen cu dobândă au crescut în aceeaşi perioadă cu peste 30%. Astfel, dezinteresul populaţiei faţă de investirea de mijloace financiare în instrumente ale pieţei de capital este determinat, cu precădere, de lipsa de cunoştinţe a acestora privind modalităţile respective de creare a veniturilor suplimentare.

Astfel, prin realizarea direcţiei prioritare 2.3 se urmăreşte înlăturarea factorilor care generează lipsă de încredere, precum şi creşterea nivelului de educaţie financiară în rândul populaţiei.

Situaţia de referinţă

În prezent, cultura de economisire şi încrederea populaţiei că şi-ar putea investi eficient economiile în instrumente ale pieţei de capital sunt destul de reduse. Acest fapt constituie cauza volumului redus de resurse financiare plasate de persoane fizice în instrumente ale pieţei de capital, în detrimentul depozitelor bancare sau al altor forme de investiţii.

Rezultatele aşteptate:

1) extinderea şi îmbunătăţirea cadrului de protecţie a acţionarilor minoritari care au realizat investiţii contra bonuri patrimoniale;

2) crearea unui cadru legal şi instituţional care să asigure diminuarea riscurilor investitorilor în instrumentele de datorie (obligaţiuni corporative sau municipale);

3) elaborarea şi implementarea unor programe anuale de educaţie financiară.

Direcţia prioritară 2.4. Crearea unui cadru efectiv de protecţie a investitorilor

Implementarea şi aplicarea unor reguli şi măsuri de protecţie a investitorilor sunt esenţiale pentru asigurarea unui mediu sigur şi echitabil pentru toţi participanţii la piaţa de capital. Asigurarea unui mediu sigur de investiţii presupune acţiuni de monitorizare a tranzacţiilor, de prevenire a fraudelor şi de garantare a drepturilor investitorilor. Totodată, transparenţa şi integritatea pieţelor de capital este crucială pentru creşterea încrederii investitorilor persoane fizice, iar informaţiile referitoare la companii, tranzacţii şi performanţele acestora trebuie să fie accesibile pentru toţi cei implicaţi.

În acelaşi timp, majorarea plafonului de compensare, în cazul incapacităţii societăţii de investiţii de a returna mijloacele băneşti/instrumentele financiare până la un nivel competitiv, va spori siguranţa investitorilor.

Situaţia de referinţă

Tendinţa populaţiei de a investi este orientată, cu precădere, spre instrumente simple, lichide şi pe termen scurt (depozite bancare), care oferă un nivel înalt de siguranţă investiţională. Această situaţie reprezintă un rezultat al lipsei de certitudini şi garanţii privind recuperarea investiţiei, precum şi al înţelegerii insuficiente a riscurilor pe care le comportă investiţiile pe termen lung.

Rezultatele aşteptate:

1) sporirea transparenţei informaţiilor prezentate de emitenţi pe piaţa de capital;

2) fortificarea rolului guvernanţei corporative în cadrul companiilor listate la bursă;

3) dezvoltarea şi consolidarea sistemului de protecţie pentru investitori şi apropierea acestuia de nivelul oferit de sistemul bancar.

4.3. Obiectivul general 3. Modernizarea infrastructurii pieţei de capital

În arhitectura globală a unei economii de piaţă moderne, un element de bază este configurarea optimă a infrastructurii pieţei de capital, adaptată la nivelul de dezvoltare a ţării şi la nevoile ei de creştere durabilă. Din această perspectivă, dezvoltarea pieţei de capital, per ansamblu, nu poate fi examinată izolat de modernizarea constantă a infrastructurii sale. Astfel, doar o infrastructură modernă şi sigură poate să atragă investitori străini şi locali, oferindu-le încredere în stabilitatea şi transparenţa pieţei. Totodată, o piaţă de capital modernizată facilitează tranzacţiile rapide şi eficiente, cu costuri reduse de tranzacţionare, ceea ce influenţează creşterea lichidităţii ei. Drept urmare, o infrastructură a pieţei bine configurată va conduce, în cele din urmă, la creşterea fluxului de capital, la oferirea companiilor locale a accesului la surse alternative de finanţare, cum ar fi emisiunile de acţiuni şi obligaţiuni, şi va putea stimula activitatea economică.

În acelaşi timp, modernizarea infrastructurii pieţei de capital poate facilita integrarea în pieţele financiare internaţionale, oferind acces la o gamă mai largă de investitori şi oportunităţi de finanţare.

Prin prisma acestor beneficii, obiectivul general 3 se aliniază cu direcţia 5.12 (pct. 4) de politici şi intervenţii prioritare din SND 2030 şi cu obiectivul general 1 din SNDE 2030. Astfel, potrivit SND 2030, dezvoltarea pieţei de capital şi sporirea varietăţii, accesibilităţii şi calităţii instrumentelor de finanţare constituie o parte dintre direcţiile şi intervenţiile prioritare care vor contribui la realizarea obiectivelor trasate şi a priorităţilor corespunzătoare angajamentelor din Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.112/2014.

Situaţia de referinţă

Infrastructura actuală a pieţei de capital din Republica Moldova nu exploatează pe deplin toate oportunităţile oferite de legislaţia şi practica europeană, fiind astfel la nivelul pieţelor de capital subdezvoltate.

Rezultatele aşteptate

1) piaţa de capital va dispune de un operator de piaţă care va pune la dispoziţia participanţilor o platformă modernă de tranzacţionare (acces de la distanţă, licitaţii electronice, platformă informativă) capabilă să promoveze investiţiile în instrumentele bursiere şi să informeze publicul larg cu privire la evoluţiile pieţei;

2) piaţa de capital va beneficia de toate conexiunile necesare pentru efectuarea operaţiunilor posttranzacţionare în siguranţă şi la costuri minime integrate în piaţa regională şi globală;

3) societăţile de investiţii şi sectorul de consultanţă vor avea capacitatea de a oferi servicii de calitate emitenţilor şi investitorilor, asigurând satisfacerea interesului major al clienţilor.

Pentru atingerea obiectivului general 3, se propune realizarea următoarelor 5 direcţii prioritare (DP):

DP 3.1. Facilitarea dezvoltării platformelor de tranzacţionare moderne pentru diverse tipuri de instrumente financiare;

DP 3.2. Consolidarea infrastructurii posttranzacţionare pe piaţa de capital;

DP 3.3. Facilitarea integrării regionale a pieţei de capital;

DP 3.4. Facilitarea dezvoltării ecosistemului intermediar financiar;

DP 3.5. Dezvoltarea rezilienţei şi sporirea supravegherii societăţilor de registru.

Direcţia prioritară 3.1. Facilitarea dezvoltării platformelor de tranzacţionare moderne pentru diverse tipuri de instrumente financiare

Operatorul pieţei reglementate şi cel al sistemului multilateral de tranzacţionare din Republica Moldova trebuie să dezvolte sau să achiziţioneze un sistem de tranzacţionare, sau să-l adapteze pe cel actual, astfel încât acesta să îndeplinească cerinţele unei pieţe de capital moderne, sigure şi flexibile. Conform standardelor europene şi internaţionale, sistemul de tranzacţionare continuu ar trebui considerat drept metodă principală de gestionare a şedinţelor de tranzacţionare. Acest sistem, utilizat pe toate pieţele internaţionale, permite încheierea tranzacţiilor pe tot parcursul zilei de tranzacţionare. Implementarea unui astfel de sistem reprezintă un pas semnificativ în dezvoltarea pieţei interne de capital, în atragerea investitorilor şi în creşterea lichidităţii.

Realizarea acestei direcţii prioritare implică revizuirea mecanismelor de tranzacţionare existente la bursa de valori şi asigurarea tranziţiei către un sistem de formare continuă a preţului de tranzacţionare a valorilor mobiliare. Un rol important în realizarea acestei direcţii prioritare îl va avea un partener strategic străin, fie regional, fie internaţional, care va oferi competenţă şi resurse necesare pentru dezvoltarea pieţei de capital din Republica Moldova.

Situaţia de referinţă

Sistemul de tranzacţionare bazat pe formarea preţului unic de piaţă, utilizat în prezent la bursa de valori, permite investitorilor să încheie tranzacţii doar o singură dată pe zi. Totodată, algoritmul actual de formare a preţului de piaţă este unul avantajos pentru cumpărător, dar nu şi pentru vânzător, ceea ce, implicit, nu se înscrie în mecanismele de formare a unui preţ de piaţă corect. De asemenea, acest model nu este atractiv pentru cei mai activi participanţi la piaţa de capital, cum ar fi investitorii şi formatorii de piaţă.

De asemenea, sistemul de tranzacţionare local nu este adaptat pentru calcularea veniturilor din instrumentele financiare de creanţă (obligaţiuni), care transformă venitul unei obligaţiuni în preţ şi invers, pe baza plăţilor cupon.

Rezultatul aşteptat:

Operatorul de piaţă va oferi o platformă modernă, cu un mecanism de tranzacţionare continuu, sigur, cu acces de la distanţă, cu licitaţii electronice, ce va asigura funcţionalităţi ample în ceea ce priveşte modelul de tranzacţionare şi tipul instrumentelor tranzacţionate.

Direcţia prioritară 3.2. Consolidarea infrastructurii posttranzacţionare pe piaţa de capital

În Republica Moldova, rolul de infrastructură posttranzacţionare este atribuit DCU. În funcţionarea efectivă a pieţei, cu un nivel înalt de siguranţă şi rezilienţă, un rol important îl joacă existenţa unei conexiuni directe cu operatorul de piaţă şi cu restul participanţilor, inclusiv prin prisma schimbului automatizat de date privind conturile de instrumente financiare şi înregistrările în aceste conturi. De asemenea, modul de gestionare a conturilor clienţilor trebuie să fie conform bunelor practici necesare unei funcţionări eficiente a pieţei de capital. Prin realizarea acestei direcţii prioritare se urmăreşte interconectarea efectivă a DCU cu bursa şi cu societăţile de investiţii, pentru sporirea calităţii serviciilor de clearing şi decontare.

Situaţia de referinţă

În prezent nu există o conexiune directă între DCU şi bursă şi nici nu este posibilă efectuarea operaţiunilor în baza conturilor agregate. De asemenea, DCU este implicat în activităţi improprii unui depozitar central, cum ar fi efectuarea tranzacţiilor OTC, emisiunile de valori mobiliare şi alte activităţi aferente guvernanţei corporative.

Rezultatele aşteptate:

1) realizarea interconectării efective a sistemului DCU cu sistemul de tranzacţionare al operatorului de piaţă şi cu sistemele societăţilor de investiţii;

2) asigurarea evidenţei clienţilor cu aplicarea modelului de segregare a conturilor omnibus;

3) reducerea activităţilor improprii depozitarilor centrali.

Direcţia prioritară 3.3. Facilitarea integrării regionale a pieţei de capital

Integrarea pe pieţele de capital regionale, mai mature, cum ar fi cea din România, nu reprezintă doar o oportunitate, ci şi o necesitate pentru Republica Moldova. UE, prin planul său de unificare a pieţelor de capital, oferă în acest sens un cadru de acţiune accelerată. Procesul de integrare va aduce multiple beneficii, în mod special emitenţilor de valori mobiliare, cum ar fi listările transfrontaliere duale sau nonduale, creşterea lichidităţii, recunoaşterea investitorilor şi un nivel mai înalt de transparenţă şi guvernanţă corporativă. În plus, integrarea în uniunea pieţelor de capital din UE ar putea produce câştiguri substanţiale de eficienţă, comparativ cu organizarea acestor activităţi la nivel naţional.

Situaţia de referinţă

În prezent se constată o lipsă a conexiunilor DCU cu depozitari străini, această situaţie fiind, în mare parte, condiţionată de anumite carenţe din legislaţia naţională, cum ar fi interdicţia de aplicare a modelului de segregare a conturilor omnibus. De asemenea, lipsesc acorduri de colaborare cu autorităţile din alte ţări, precum un cadru de reglementare care ar facilita integrarea pieţei.

Rezultatele aşteptate:

1) stabilirea unor parteneriate strategice cu autorităţile relevante din alte state şi cu instituţii financiare internaţionale;

2) dezvoltarea şi adaptarea cadrului legal sectorial în vederea facilitării listării transfrontaliere a emitenţilor locali;

3) stabilirea a cel puţin unei conexiuni între DCU din Republica Moldova şi un depozitar străin.

Direcţia prioritară 3.4. Facilitarea dezvoltării ecosistemului intermediar financiar

Ecosistemul intermediar financiar include mai multe componente esenţiale: băncile, instituţiile financiare nebancare, fondurile de investiţii, fondurile de pensii private, societăţile de asigurare, consultanţii de investiţii şi afaceri, platformele de tranzacţionare, precum şi autorităţile de reglementare. Fiecare dintre acestea are un rol specific în facilitarea tranzacţiilor şi în asigurarea lichidităţii pe piaţa de capital. Aceste componente lucrează împreună pentru a crea un mediu financiar robust şi eficient, capabil să susţină dezvoltarea economică şi să ofere oportunităţi diverse de investiţii.

Realizarea acestei direcţii prioritare depinde, în mare măsură, de realizarea altor direcţii prioritare din Strategie, cum ar fi modernizarea platformelor de tranzacţionare şi a sistemelor de raportare, dezvoltarea programelor de educaţie financiară şi de conştientizare a publicului larg şi a investitorilor, precum şi stimularea cererii şi a ofertei de instrumente financiare. Este necesară, de asemenea, impulsionarea antrenării băncilor şi a altor instituţii financiare în piaţa de capital, inclusiv prin crearea de stimulente pentru intermediarii financiari de a extinde gama de servicii oferite. De asemenea, este esenţială implicarea activă a consultanţilor de afaceri în promovarea pieţei de capital.

Situaţia de referinţă

Intermediarii financiari au o capacitate limitată de a oferi servicii diversificate şi de calitate pe piaţa de capital. Lipsesc stimulentele comerciale pentru implicarea activă a intermediarilor financiari în dezvoltarea pieţei de capital, iar eforturile de marketing sunt limitate. Până în prezent, nicio societate de investiţii nu oferă informaţii şi analize privind oportunităţile şi tendinţele de piaţă sau alte recomandări generale privind tranzacţiile cu instrumente financiare. Societăţile de investiţii sunt absente în spaţiul public.

Rezultatele aşteptate:

1) societăţile de investiţii vor presta anual servicii de cercetări în investiţii şi analiză financiară pentru cel puţin 50 de clienţi;

2) băncile, companiile de asigurare şi alţi investitori instituţionali vor implementa politici investiţionale pe piaţa de capital, fiind activi pe această piaţă;

3) companiile străine de investiţii vor fi prezente pe piaţa de capital locală;

4) pe piaţa reglementată locală vor fi prestate servicii de rating, de formatori de piaţă, de intermediere la plasarea valorilor mobiliare pe piaţa primară şi alte servicii, cum ar fi consultanţa în fuziuni şi achiziţii, managementul riscului şi consultanţa strategică.

Direcţia prioritară 3.5. Dezvoltarea rezilienţei şi sporirea supravegherii societăţilor de registru

Societăţile de registru asigură evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare corporative pentru circa 1400 de societăţi pe acţiuni, care, în mare parte, au fost create în procesul de privatizare în masă şi care nu se încadrează în categoria entităţilor de interes public. Acţiunile acestor societăţi pe acţiuni se tranzacţionează doar în afara bursei de valori (OTC). Importanţa menţinerii în continuare a societăţilor de registru, precum şi fortificarea capacităţilor acestora pentru asigurarea păstrării integrităţii datelor din registrele acţionarilor, este condiţionată de necesitatea asigurării drepturilor de proprietate a deţinătorilor de valori mobiliare, emise în formă de înscrieri pe conturi.

Situaţia de referinţă

Din numărul total de societăţi pe acţiuni cărora societăţile de registru le prestează servicii, doar circa 10% sunt viabile şi îşi respectă angajamentele financiare asumate contractual. Drept urmare, în ultima perioadă, societăţile de registru se confruntă cu probleme financiare severe, iar veniturile din activitatea acestora nu acoperă cheltuielile suportate. Sistemele informatice utilizate de societăţile de registru sunt învechite, neactualizate încă din anii 2000, fiind în decalaj cu noile invenţii tehnologice. Totodată, societăţile de registru păstrează la sediile lor arhive voluminoase, aferente ţinerii registrelor acţionarilor de la începutul activităţii lor – anii 1995 şi 1996 – şi până în prezent, care, în condiţiile legislative actuale, nu pot fi transmise către Agenţia Naţională a Arhivelor.

Rezultatele aşteptate:

1) modernizarea sistemelor de ţinere a registrelor acţionarilor;

2) liberalizarea pentru registratori a mecanismului de stabilire a tarifelor la serviciile prestate;

3) soluţionarea problemei de arhivare a registrelor acţionarilor emitenţilor lichidaţi şi reorganizaţi;

4) reorientarea mecanismelor de supraveghere a registratorilor spre creşterea rezilienţei sistemelor informatice utilizate de registratori.

4.4. Obiectivul general 4. Dezvoltarea instrumentelor noi pe piaţa de capital

Oferta de instrumente investiţionale pe piaţa de capital este extrem de limitată, din cauza dimensiunii mici a pieţei, dar şi a dependenţei companiilor de surse tradiţionale de finanţare. Companiile locale, practic, nu folosesc posibilităţile de mobilizare a resurselor financiare prin emiterea de valori mobiliare şi de expunere a acestora spre vânzare unei game largi de investitori. În prezent, singurele valori mobiliare plasate pe piaţă sunt acţiunile, care, cu precădere, se plasează în mod închis. De cealaltă parte, utilizarea instrumentelor de datorie este la început de cale, companiile utilizând, în mare parte, pentru finanţarea de proiecte investiţionale, împrumuturi bancare sau resurse proprii.

În condiţiile în care în rândul companiilor există o reticenţă acută faţă de instrumentele pieţei de capital, ajustarea legislaţiei în vederea facilitării emiterii şi circulaţiei unor instrumente noi ar fi o măsură viabilă de redistribuire a economiilor şi de transformare a lor în investiţii. Astfel, stimularea apariţiei unor instrumente financiare ipotecare sau finanţarea unor proiecte naţionale de infrastructură, cu utilizarea emisiunii de titluri de creanţă care să respecte cerinţele de sustenabilitate (de exemplu, obligaţiuni verzi (green bonds)), ar duce nu numai la mobilizarea de capital, dar şi la apariţia unor elemente suplimentare de impulsionare a creşterii economice.

Situaţia de referinţă

În prezent, piaţa de capital locală nu dispune de instrumente financiare capabile să mobilizeze resurse financiare de la investitori şi să finanţeze proiecte imobiliare. Chiar dacă sectorul imobiliar este unul destul de instabil atât pe partea de cerere, cât şi pe cea de ofertă, mecanismele de finanţare utilizate sunt rudimentare şi pe alocuri riscante. De asemenea, nu există un cadru de reglementare a instrumentelor investiţionale sustenabile, iar sectorul Fintech rămâne slab dezvoltat şi slab supravegheat.

Rezultatul aşteptat:

Extinderea gamei de instrumente financiare pe piaţa de capital prin facilitarea finanţării pieţei imobiliare din ţară, consolidarea instrumentelor de finanţare durabilă şi dezvoltarea pieţelor activelor virtuale.

Pentru atingerea obiectivului general 4, se propun a fi realizate 4 direcţii prioritare:

DP 4.1. Facilitarea dezvoltării instrumentelor financiare ipotecare;

DP 4.2. Facilitarea dezvoltării instrumentelor de finanţare durabilă;

DP 4.3. Facilitarea dezvoltării finanţelor digitale;

DP 4.4. Promovarea finanţării autorităţilor publice prin obligaţiuni municipale şi de proiect.

Direcţia prioritară 4.1. Facilitarea dezvoltării instrumentelor financiare ipotecare

Piaţa de capital poate sprijini dezvoltarea sectorului imobiliar prin furnizarea de capital, prin creşterea lichidităţii şi transparenţei, prin diversificarea riscurilor şi promovarea stabilităţii acestui sector. La rândul său, dezvoltarea sectorului imobiliar va contribui la maturizarea şi diversificarea pieţei de capital, creând un ciclu benefic pentru creşterea economică.

Această direcţie prioritară urmăreşte dezvoltarea şi extinderea accesului la instrumente financiare ipotecare, care sunt esenţiale pentru stimularea pieţei imobiliare, creşterea accesului populaţiei la locuinţe şi consolidarea stabilităţii financiare pe termen lung. Băncile şi organismele de plasament colectiv joacă un rol crucial în intermedierea transferului de capital de pe piaţa de capital către persoanele care apelează la credite ipotecare sau la serviciile dezvoltatorilor imobiliari.

Situaţia de referinţă

Astăzi, băncile dispun de suficiente lichidităţi şi nu necesită finanţare din surse alternative cum sunt instrumentele de securitizare. Cu toate acestea, există oportunităţi sigure pentru consolidarea sectorului ipotecar, în special prin îmbunătăţirea cadrului legislativ, prin creşterea educaţiei financiare şi prin întărirea infrastructurii pieţei de capital.

Rezultatele aşteptate:

1) crearea mecanismelor aferente pieţei de capital pentru finanţarea sectorului imobiliar;

2) creşterea accesului la finanţare pentru proiectele imobiliare;

3) diversificarea instrumentelor pe piaţa de capital: cel puţin o emisiune de obligaţiuni pentru finanţarea unor proiecte imobiliare.

Direcţia prioritară 4.2. Facilitarea dezvoltării instrumentelor de finanţare durabilă

Încurajarea investiţiilor pe termen lung şi a unei abordări responsabile asupra investiţiilor poate avea beneficii atât pentru investitorii de retail, cât şi pentru companii sau Guvern/municipii. Investiţiile realizate cu utilizarea instrumentelor pieţei de capital pot susţine proiecte investiţionale de anvergură, iar promovarea investiţiilor în sectoare cu impact major asupra mediului înconjurător şi a societăţii poate fi un element important de dezvoltare durabilă.

Din perspectiva aderării la UE, Republica Moldova trebuie să depună eforturi pentru a-şi realiza angajamentele, inclusiv pe cele ce vizează adaptarea la schimbările climatice şi promovarea dezvoltării sustenabile. Aşa cum la nivelul UE sectorul financiar este pe deplin implicat în lupta împotriva schimbărilor climatice (European Green Deal), la nivel naţional, finanţarea sustenabilă poate deveni un catalizator de facilitare a investiţiilor în proiecte durabile din partea băncilor şi a pieţei de capital. Pentru aceasta, părţile implicate (BNM, CNPF şi Guvernul) şi-au asumat implementarea Foii de parcurs pentru finanţarea durabilă 2024–2028, care include un set de acţiuni, pe dimensiunea pieţei de capital, în vederea armonizării principiilor taxonomiei UE şi ale standardelor privind obligaţiunile verzi europene. Respectiv, elaborarea unei politici de tranziţie la economia verde, luându-se în considerare factorii de mediu, sociali şi de guvernanţă, produce, direct şi indirect, soluţii şi pentru dezvoltarea pieţei de capital.

Pentru crearea cadrului de finanţare a proiectelor verzi, sunt necesare eforturi conjugate din partea instituţiilor guvernamentale, a sectorului financiar şi a celui privat.

Situaţia de referinţă

În Republica Moldova nu există o taxonomie pe investiţiile durabile, la fel cum nu există un cadru de reglementare în acest sens. Totodată, în lipsa unui cadru legal privind raportarea nefinanciară, apare incertitudine în angajamentul companiilor pentru finanţarea sau dezvoltarea proiectelor sustenabile, inclusiv cu impact pozitiv asupra mediului.

Rezultatele aşteptate:

1) crearea cadrului de reglementare pentru dezvoltare durabilă – punerea în aplicare a raportării nefinanciare şi emiterea de obligaţiuni verzi;

2) sporirea capacităţilor statului şi ale companiilor în domeniul economiei durabile;

3) realizarea a cel puţin unei emisiuni de obligaţiuni verzi.

Direcţia prioritară 4.3. Facilitarea dezvoltării finanţelor digitale

Încurajarea digitalizării, dezvoltării şi implementării de noi soluţii tehnologice contribuie la reducerea costurilor şi îmbunătăţirea transparenţei şi supravegherii pe piaţa de capital. Totodată, Fintech poate produce noi modele de afaceri pe piaţă, oferindu-le consumatorilor acces la produse financiare inovatoare. Extinderea rapidă a tehnologiilor necesită concentrarea atenţiei pe riscurile pe care le comportă acestea în zonele de protecţie a drepturilor consumatorilor, de integritate a pieţei şi de stabilitate financiară. Sporirea rezilienţei digitale a actorilor de pe piaţa de capital şi crearea condiţiilor pentru investitori, emitenţi şi intermediari pentru utilizarea de inovaţii tehnologice va facilita dezvoltarea finanţelor digitale în ţară.

Situaţia de referinţă

În Republica Moldova nu există un cadru de reglementare pentru finanţele digitale. Lipsa capacităţilor şi prezenţa riscurilor în domeniu a favorizat crearea unor bariere legale pentru dezvoltarea unor pieţe organizate pe acest segment de piaţă.

Rezultatele aşteptate:

1) dezvoltarea cadrului de reglementare pentru extinderea finanţelor digitale;

2) sporirea capacităţilor statului şi ale companiilor în domeniul finanţelor digitale;

3) crearea de noi modele de afaceri.

Direcţia prioritară 4.4. Promovarea finanţării autorităţilor publice prin obligaţiuni municipale şi de proiect

După cum se menţionează în SND 2030, insuficienţa de resurse financiare pune în dificultate autorităţile publice locale atunci când este vorba de realizarea proiectelor de infrastructură necesare localităţilor. Finanţarea proiectelor de infrastructură, inclusiv în sfera socioculturală, poate fi impulsionată prin utilizarea de către autorităţile publice locale a unor instrumente financiare de datorie, cum sunt obligaţiunile municipale sau obligaţiunile de proiect.

Implementarea practicii de analiză şi de evaluare a oportunităţilor de finanţare prin emisiunile de obligaţiuni pentru fiecare proiect investiţional la nivel naţional şi local va contribui la utilizarea mai activă a acestora în identificarea şi atragerea finanţelor pe termen lung. În acest sens, este binevenită instituirea unor programe de suport naţionale, inclusiv elaborarea şi punerea în aplicare a unui program naţional de achiziţie a obligaţiunilor municipale menit să sporească certitudinea APL‑urilor în obţinerea finanţării pentru proiectele investiţionale planificate.

În Republica Moldova, obligaţiuni municipale au fost emise pentru primă dată în perioada 2021–2022 de către Primăria municipiului Chişinău, Primăria municipiului Ceadîr-Lunga şi Primăria oraşului Sângera, pentru finanţarea unor proiecte de infrastructură locală. Chiar şi aşa, aceste emisiuni-pilot, realizate cu suportul partenerilor externi, valorificate şi uşor absorbite de piaţă, nu au fost preluate imediat, ca model alternativ de finanţare, de către alte APL-uri. Cu toate acestea, mai multe APL-uri manifestă interes pentru acest mecanism de finanţare.

Situaţia de referinţă

Obligaţiunile municipale ca instrument de atragere a resurselor financiare suplimentare destinate finanţării proiectelor publice de dezvoltare locală încă nu sunt valorificate pe deplin. De fapt, acest instrument financiar are un mare potenţial de creştere şi poate contribui la finanţarea comunităţilor locale.

Rezultatul aşteptat:

promovarea şi cultivarea în rândul autorităţilor publice, drept practică uzuală, a mecanismului de emisiune a obligaţiunilor în atragerea fondurilor pentru proiecte de interes naţional şi local, în dezvoltarea sustenabilă a economiei naţionale, cu finanţarea a cel puţin 3 proiecte de infrastructură şi extinderea până la 7 a numărului de APL-uri care se finanţează prin intermediul pieţei de capital.

4.5. Obiectivul general 5. Armonizarea legislaţiei naţionale în domeniu cu legislaţia UE în cadrul procesului de aderare

Armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul UE este un element crucial în procesul de integrare a Republicii Moldova în UE. Acest obiectiv strategic urmăreşte alinierea cadrului legal şi instituţional naţional din domeniul pieţei de capital la standardele şi normele europene, facilitând astfel aderarea şi asigurând o piaţă de capital naţională robustă şi competitivă. În perioada 2024–2027, procesul de ajustare a legislaţiei naţionale la cea europeană deja urmăreşte revizuirea şi actualizarea legislaţiei naţionale primare şi secundare privind organismele de plasament colectiv, emitenţi, societăţi de investiţii, pieţe reglementate şi depozitari centrali.

În scopul atingerii obiectivului general 5, urmează a fi desfăşurate, în procesul de reglementare pentru înţelegerea şi aplicarea corectă a noului cadru normativ, următoarele acţiuni:

1) informarea publicului cu privire la schimbările planificate în politica de reglementare;

2) coordonarea cu autorităţile competente, cu instituţiile şi cu alte părţi interesate a propunerilor de modificare a reglementărilor şi colaborarea strânsă cu acestea în cadrul consultărilor publice legate de propunerile respective;

3) organizarea atelierelor de lucru/seminarelor pentru educarea şi instruirea entităţilor reglementate şi a publicului larg cu privire la noile reglementări;

4) elaborarea şi publicarea de ghiduri explicative detaliate care să clarifice aspectele-cheie ale noilor reglementări şi să ofere exemple practice de aplicare;

5) crearea pe site-ul web oficial al CNPF a unei secţiuni/platforme dedicate care să includă întrebări frecvente, documente şi formulare standardizate, linkuri către sesiuni de instruire online, spre facilitarea accesului la informaţii esenţiale pentru entităţile reglementate şi publicul larg.

Situaţia de referinţă

Procesul de armonizare a legislaţiei privind piaţa de capital a fost iniţiat în anul 2012 şi, întrucât Republica Moldova încă nu obţinuse statutul de ţară candidată pentru aderarea la UE, CNPF nu avea obligaţia de transpunere integrală a acquis‑ului UE în domeniul său de competenţă. Respectiv, transpunerea doar parţială a legislaţiei UE creează, actualmente, bariere în libera circulaţie a serviciilor financiare şi a capitalului.

Drept urmare a procesului de evaluare a gradului de conformitate a legislaţiei naţionale cu legislaţia UE, realizat la începutul anului 2024, în domeniul pieţei de capital au fost identificate peste 100 de acte europene care urmează a fi transpuse de CNPF în contextul aderării Republicii Moldova la UE.

Rezultatul aşteptat:

Asigurarea continuităţii procesului de armonizare a legislaţiei sectoriale, ţinta pentru obiectivul general 5 fiind respectarea termenelor asumate pentru transpunerea legislaţiei europene în cea naţională.

Pentru atingerea obiectivului general 5, se propun a fi realizate următoarele 2 direcţii prioritare:

DP 5.1. Asigurarea liberei circulaţii a serviciilor de investiţii şi a capitalului;

DP 5.2. Consolidarea capacităţilor instituţionale ale regulatorului pieţei de capital.

Direcţia prioritară 5.1. Asigurarea liberei circulaţii a serviciilor financiare şi a capitalului

Unul dintre principiile fundamentale ale pieţei unice europene şi ale economiilor integrate îl reprezintă asigurarea liberei circulaţii a serviciilor şi a capitalului, măsură care urmează a fi aplicată de Republica Moldova, în contextul procesului de integrare în UE, şi care este esenţială pentru funcţionarea eficientă a unei pieţe unice integrate care să promoveze creşterea economică, competitivitatea şi stabilitatea financiară.

În vederea realizării direcţiei prioritare propuse, la prima etapă se va efectua o radiografie a reglementărilor aferente pieţei de capital, pentru a identifica barierele din calea fluxului liber al serviciilor şi al capitalului între statele membre ale UE sau între ţări terţe, sau între alte entităţi economice. Ulterior, pentru realizarea acestei direcţii prioritare, vor fi desfăşurate activităţi orientate spre îmbunătăţirea şi ajustarea cadrului normativ aferent pieţei de capital prin transpunerea în legislaţia naţională a cadrului de reglementare al UE, cu precădere la capitolele de aliniere la acquis-ul de bază al UE, precum: 2 – “Libera circulaţie a lucrătorilor”; 4 – “Libera circulaţie a capitalului; 6 – “Dreptul societăţilor comerciale” şi 9 – “Servicii financiare”.

Situaţia de referinţă

Piaţa de capital se confruntă cu un deficit de competenţă din partea intermediarilor financiari din afara ţării care ar asigura o convergenţă la nivel de reglementare şi supraveghere a entităţilor reglementate pe piaţa de capital.

Rezultatele aşteptate:

1) revizuirea şi armonizarea cadrului legal în vederea eliminării barierelor şi garantării drepturilor de acces şi circulaţie;

2) asigurarea accesului intermediarilor financiari pe piaţa de capital locală şi pe cea străină.

Direcţia prioritară 5.2. Consolidarea capacităţilor instituţionale ale regulatorului pieţei de capital

Din perspectiva asigurării succesului în realizarea obiectivului general 5, trebuie constatat că, drept continuitate a măsurilor preconizate, realizarea acestei direcţii prioritare depinde, în mod direct şi indispensabil, de consolidarea capacităţilor instituţionale ale CNPF şi de avansarea în dezvoltarea competenţelor de cooperare, prin echiparea suficientă a CNPF, inclusiv prin alocare de resurse umane şi financiare pentru crearea de mecanisme menite să asigure o interacţiune pertinentă cu organismele de profil europene, precum şi a competenţelor de supraveghere continuă şi adecvată a participanţilor la piaţă şi a celor de intervenţie. Aceste măsuri ar trebui să faciliteze accesul companiilor de investiţii străine pe piaţa de capital din Republica Moldova.

Fortificarea cadrului de supraveghere a activităţilor desfăşurate în mod profesionist de către principalii actori ai pieţei este esenţială pentru un mediu favorabil şi protector al investiţiilor efectuate pe piaţa de capital. Acesta este motivul pentru care dispoziţiile reglementărilor UE (MiFID, UCITS, IORP etc.) oferă autorităţilor competente instrumente clare de supraveghere şi intervenţie, precum solicitarea şi obţinerea de date relevante, efectuarea de inspecţii şi investigaţii la faţa locului, audierea persoanelor, blocarea activelor.

Totodată, în aspecte de integrare, în afară de condiţia de aplicare, de către ţările care participă la integrarea pieţelor de capital, a unor prevederi legale similare privind autorizarea şi supravegherea, cadrul legal prevede semnarea unor acorduri de cooperare între autorităţi, care ar include şi dispoziţii privind schimbul de informaţii în scopul menţinerii integrităţii pieţei şi protejării investitorilor.

Armonizarea şi dezvoltarea cooperării vor îmbunătăţi şi vor consolida capacităţile instituţionale ale CNPF, în scopul supravegherii eficiente a pieţei de capital. Asistenţa din partea partenerilor externi poate contribui la realizarea acestei direcţii prioritare.

Situaţia de referinţă

În prezent, CNPF, în calitate de regulator al pieţei de capital, nu este semnatară a IOSCO MMoU sau a unor acorduri bilaterale cu autorităţi similare din statele membre ale UE, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate pentru realizarea obiectivului de integrare a pieţei de capital locale în uniunea pieţelor de capital din UE. Mai mult, acest statut al CNPF creează percepţia unei insuficienţe de competenţă în realizarea schimbului reciproc de informaţii cu autorităţi similare în scop de supraveghere, insuficienţă determinată, în mod special, de incapacitatea de a obţine informaţii‑cheie de investigaţie de la reglementatorii străini (ca parte a IOSCO MMoU).

Rezultatele aşteptate:

1) identificarea asistenţei externe în vederea transpunerii acquis-ului UE, a dezvoltării şi consolidării capacităţilor instituţionale ale CNPF;

2) consolidarea capacităţilor instituţionale şi dezvoltarea competenţelor de cooperare ale CNPF;

3) încheierea unor acorduri de cooperare cu autorităţi similare, în mod special din statele membre ale UE.

V. DIRECŢII PRIORITARE

Obiectivele generale ale Strategiei vor fi atinse prin realizarea direcţiilor prioritare pentru fiecare obiectiv general. În această ordine de idei, principalele direcţii de intervenţie prin care vor fi realizate direcţiile prioritare includ măsuri:

1) de elaborare şi modificare a cadrului de reglementare a proceselor ce ţin de accesul şi funcţionarea pieţei de capital;

2) de dezvoltare a altor domenii cuprinse în obiectivele strategice ale SND 2030 şi ale altor documente strategice;

3) de modificare a regimului fiscal/valutar pe aspectele ce ţin de piaţa de capital;

4) de informare şi educaţie financiară;

5) de exercitare de către autorităţile şi instituţiile implicate a rolului de coordonator şi facilitator.

Măsurile ce urmează a fi implementate pentru atingerea obiectivului general 1. Sporirea accesului companiilor la finanţare pe termen lung prin utilizarea instrumentelor pieţei de capital va fi realizată în baza următoarelor direcţii prioritare:

DP 1.1. Crearea unui cadru stimulator şi mai atractiv pentru finanţarea companiilor prin intermediul pieţei de capital în raport cu creditarea bancară

Principalele intervenţii pentru sporirea accesului emitenţilor pe piaţa de capital se vor axa pe:

1) eliminarea constrângerilor;

2) crearea mecanismelor de suport şi stimulare.

Acest lucru va implica o analiză şi o revizuire a cadrului legal primar şi secundar privind ofertele publice, condiţiile de listare pe piaţa reglementată şi în cadrul MTF, de tranzacţionare şi posttranzacţionare. Principalele măsuri de suport vor include subvenţionarea costurilor de lansare a IPO şi elaborarea prospectelor de obligaţiuni corporative, precum şi asistenţa tehnică a emitenţilor. De asemenea, pentru participanţii profesionişti la piaţa de capital vor fi oferite programe de suport financiar şi de asistenţă tehnică.

DP 1.2. Sporirea accesului IMM-urilor la finanţare prin intermediul pieţei de capital

Pentru realizarea acestei direcţii prioritare se vor implementa măsuri de îmbunătăţire a funcţionării platformelor de tranzacţionare pentru IMM-uri. În acest sens, se va face o analiză şi se vor elabora măsuri de facilitare şi admitere a IMM‑urilor pe platforma bursieră şi în afara pieţei reglementate. A doua direcţie vizează dezvoltarea platformelor de finanţare participativă. Totodată, pentru a elimina discrepanţele în ceea ce priveşte suportul acordat IMM-urilor, în funcţie de sursa de finanţare a proiectelor de dezvoltare a afacerilor, se va efectua evaluarea tuturor programelor de suport oferit IMM-urilor de Guvern şi se vor opera modificările necesare pentru eliminarea discriminării pe baza sursei de finanţare. De asemenea, în cooperare cu BNM, se va analiza oportunitatea emiterii obligaţiunilor corporative în valută liber convertibilă, similar acordării creditelor din sectorul bancar. Adiţional, se vor realiza programe de informare şi promovare a finanţării prin intermediul pieţei de capital.

DP 1.3. Sporirea eficienţei companiilor cu capital de stat, prin listarea pe piaţa reglementată şi în cadrul MTF

Pentru realizarea DP 1.3 este necesară implementarea a 3 categorii de măsuri principale:

1) modificarea ţintită a cadrului legal ce ţine de privatizarea companiilor cu capital de stat;

2) elaborarea şi implementarea planurilor de dezvoltare în întreprinderile cu o implicare activă şi efectivă a Agenţiei Proprietăţii Publice;

3) acordarea suportului tehnic (consultanţei) necesar la toate etapele de dezvoltare a companiilor, selectate în baza unor principii şi criterii prestabilite;

4) elaborarea planurilor de afaceri;

5) listarea la bursă şi emisiunea de valori mobiliare.

DP 1.4. Informarea companiilor şi promovarea oportunităţilor de finanţare prin intermediul pieţei de capital în rândul acestora

Principalele activităţi de informare şi promovare vor viza 3 categorii-ţintă:

1) managementul emitenţilor pentru crearea unui nivel general de conştientizare privind oportunitatea de finanţare prin intermediul pieţei de capital;

2) participanţii profesionişti;

3) publicul larg.

De asemenea, pentru promovarea pieţei de capital, se vor organiza, în comun cu principalii parteneri şi asociaţiile de business, evenimente dedicate sau relevante pentru piaţa de capital.

DP 1.5. Simplificarea proceselor de supraveghere şi monitorizare a companiilor care nu sunt de interes public şi diminuarea numărului de societăţi/conturi inactive

Pentru realizarea acestei direcţii prioritare, se va efectua o analiză amplă a aplicării reglementărilor ce se referă la procesul de privatizare în masă şi la urmările acestuia. Ulterior, se va propune modificarea cadrului legal privind piaţa de capital, astfel încât să se creeze un fundament pentru elaborarea şi implementarea politicilor ce ţin de companiile rezultate din privatizare, într-un mod separat de politicile privind piaţa de capital. De asemenea, în colaborare cu Agenţia Servicii Publice (în continuare – ASP) şi cu alte autorităţi publice relevante, se vor elabora şi implementa măsuri privind radierea din registrele de stat a societăţilor inactive, precum şi privind identificarea tuturor acţionarilor sau actualizarea datelor în registrele acţionarilor, crearea unor mecanisme facile de informare a acestora, clarificarea situaţiei şi elaborarea unor măsuri privind eliminarea/diminuarea numărului de societăţi/conturi inactive.

Direcţiile prioritare ce urmează a fi realizate pentru atingerea obiectivului general 2. Lărgirea bazinului de investitori activi pe piaţa de capital prin facilitarea accesului investitorilor la piaţa de capital şi sporirea atractivităţii investiţiilor în instrumentele acesteia

Atingerea obiectivului general 2 necesită intervenţii de susţinere dedicate investitorilor instituţionali, gospodăriilor casnice şi investitorilor din afara Republicii Moldova. Diaspora poate juca un rol important în stimularea investiţiilor pe piaţa de capital autohtonă. Prin urmare, sunt necesare măsuri ţintite şi pentru acest grup de investitori.

Principalii măsuri care vor contribui la realizarea acestei direcţii prioritare sunt:

1) crearea unui cadru de impozitare mai atractiv în comparaţie cu cel al altor modalităţi de investire, în special al dobânzilor bancare;

2) măsuri de sporire a încrederii şi de promovare a culturii de economisire în rândul populaţiei;

3) dezvoltarea şi facilitarea activităţii investitorilor instituţionali;

4) măsuri efective de protecţie a investitorilor.

DP 2.1. Orientarea cadrului de impozitare spre stimularea investiţiilor în instrumentele pieţei de capital

Regimul fiscal este unul dintre factorii primordiali care se iau în considerare de către investitori în procesul de investire. Atingerea DP 2.1 se va realiza prin orientarea cadrului de impozitare şi reglementare valutară pentru a acorda investiţiilor în instrumentele pieţei de capital un avantaj sau a le contura o arhitectură echilibrată faţă de alte instrumente financiare. La elaborarea propunerilor de modificare a cadrului legal se va ţine cont de bunele practici din regiune şi de standardele UE.

DP 2.2. Sporirea accesului şi rolului investitorilor instituţionali pe piaţa de capital

Activităţile pentru realizarea DP 2.2 sunt orientate, în cea mai mare parte, spre facilitarea creării de potenţiali investitori instituţionali locali (fonduri de investiţii, fonduri de pensii) şi spre crearea materialelor de sprijin pentru funcţionarea acestora. O altă direcţie de activităţi ţine de elaborarea unui program de atragere a investitorilor instituţionali străini şi de adaptare a legislaţiei aplicabile în acest scop.

DP 2.3. Sporirea încrederii şi promovarea culturii de economisire şi investire în rândul populaţiei

În vederea realizării acestei direcţii, se va desfăşura un spectru larg de activităţi dedicate educaţiei financiare a populaţiei, în special a tinerilor, precum şi de activităţi orientate spre diferite grupuri de potenţiali investitori persoane fizice, care vor include, fără a se limita la acestea: organizarea şi găzduirea unor evenimente de educaţie financiară tematice, fiind îmbunătăţit şi actualizat continuu conţinutul şi profilul acestor evenimente; elaborarea şi publicarea materialelor de educaţie financiară a participanţilor la pieţele de capital pe site-ul web oficial al CNPF şi al bursei de valori, precum şi pe reţelele de socializare.

DP 2.4. Crearea unui cadru efectiv de protecţie a investitorilor

Realizarea acestei direcţii prioritare va avea loc prin elaborarea şi implementarea măsurilor legate de sporirea capacităţii CNPF în partea ce ţine de supravegherea şi monitorizarea pieţei, de dezvoltarea mecanismelor de garantare a investiţiilor, de îmbunătăţirea mecanismelor de raportare şi de furnizare a informaţiilor.

Măsurile prioritare ce urmează a fi implementate pentru atingerea obiectivului general 3. Modernizarea infrastructurii pieţei de capital

DP 3.1. Facilitarea dezvoltării platformelor de tranzacţionare moderne pentru diverse tipuri de instrumente financiare

Realizarea acestei direcţii prioritare se va produce prin:

1) revizuirea mecanismelor de tranzacţionare existente;

2) implementarea de noi tehnologii pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare;

3) fortificarea capacităţii financiare a operatorului de bursă.

DP 3.2. Consolidarea infrastructurii posttranzacţionare pe piaţa de capital

Principalele activităţi pentru consolidarea rolului infrastructurii posttranzacţionare pe piaţa de capital se vor axa pe:

1) stabilirea cadrului legal universal pentru depozitarii centrali prin transpunerea deplină a acquis-ului UE în domeniul ce vizează depozitari centrali;

2) asigurarea integrării DCU în pieţe financiare internaţionale;

3) modificarea cadrului de reglementare şi guvernare al DCU, în vederea asigurării unui nivel înalt de rezilienţă, siguranţă şi sustenabilitate, prin distribuirea funcţiilor de înregistrare a operaţiunilor OTC către societăţile de investiţii.

DP 3.3. Facilitarea integrării regionale a pieţei de capital

Pentru realizarea direcţiei prioritare de integrare a pieţei de capital locale în pieţele regionale:

1) se va efectua un studiu privind modelele de integrare a pieţelor de capital;

2) se va ajusta cadrul de reglementare, pentru facilitarea accesului reciproc liber şi nediscriminatoriu al prestatorilor de servicii şi activităţi de investiţii;

3) se va recontura, moderniza şi tehnologiza sistemul de tranzacţionare şi interconexiune între operatorii şi intermediarii de pe piaţă;

4) se va identifica o bursă de valori străină care ar putea deveni un partener puternic al infrastructurii de tranzacţionare locale, în vederea asigurării alinierii acesteia la cerinţele pieţei europene (o măsură crucială);

5) se va semna un memorandum (acord) care va include obiectivele acestui parteneriat.

DP 3.4. Facilitarea dezvoltării ecosistemului intermediar financiar

Realizarea acestei direcţii prioritare va avea loc prin:

1) iniţierea şi dezvoltarea unor proiecte comune şi de parteneriat public-privat, în vederea amplificării efectului de utilizare a resurselor pentru dezvoltarea serviciilor şi a activităţilor de investiţii;

2) promovarea programelor de sponsorizare a procesului de analiză fundamentală a potenţialilor emitenţi, destinate investitorilor interesaţi, inclusiv cu suportul donatorilor;

3) elaborarea şi implementarea unor măsuri de stimulare a activităţii consultanţilor financiari, a companiilor de rating, a companiilor de analiză, a formatorilor de piaţă, a subscriitorilor pe piaţa reglementată etc.

DP 3.5. Dezvoltarea rezilienţei şi sporirea supravegherii societăţilor de registru

Principalele măsuri pentru dezvoltarea rezilienţei şi sporirea supravegherii societăţilor de registru vor viza 3 categorii-ţintă:

1) fortificarea capacităţilor societăţilor de registru, pentru asigurarea păstrării integrităţii datelor din registrele acţionarilor (liberalizarea tarifelor, aplicarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor);

2) soluţionarea problemei privind arhivarea registrelor acţionarilor;

3) sporirea capacităţilor tehnice ale CNPF în realizarea corespunzătoare a măsurilor de control şi supraveghere a corectitudinii privind ţinerea registrelor acţionarilor.

Măsurile ce urmează a fi implementate pentru atingerea obiectivului general 4. Dezvoltarea instrumentelor noi pe piaţa de capital

DP 4.1. Facilitarea dezvoltării instrumentelor financiare ipotecare

Realizarea acestei direcţii prioritare se va efectua prin:

1) elaborarea unui studiu de fezabilitate privind apariţia pe piaţa de capital a instrumentelor financiare ipotecare;

2) dezvoltarea cadrului de reglementare pentru obligaţiunile ipotecare şi alte instrumente de securitizare.

DP 4.2. Facilitarea dezvoltării instrumentelor de finanţare durabilă

Realizarea acestei direcţii prioritare se va produce prin:

1) transpunerea pachetului finanţe verzi (green finance) european în legislaţia naţională privind piaţa de capital şi guvernanţa corporativă;

2) crearea unui cadru normativ cu specificarea mecanismelor de stimulare a emiterii obligaţiunilor verzi;

3) realizarea unui program-pilot de emitere a obligaţiunilor verzi;

4) elaborarea unui ghid privind obligaţiunile verzi;

5) dezvoltarea capacităţilor societăţilor în ceea ce priveşte obligaţiunile verzi;

6) organizarea campaniilor de informare în vederea conştientizării potenţialilor investitori privind oportunităţile de investire în instrumente financiare ecologice;

7) promovarea în rândul emitenţilor a culturii integrităţii (investiţii bazate pe elemente de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) şi preocupări de responsabilitate socială), dezvoltarea capacităţii de conştientizare a criteriilor ESG şi consolidarea capacităţii emitenţilor de a le respecta;

8) desfăşurarea unor activităţi educaţionale şi de promovare în domeniul investiţiilor durabile.

DP 4.3. Facilitarea dezvoltării finanţelor digitale

Principalele activităţi pentru facilitarea dezvoltării finanţelor digitale vor viza următoarele 5 categorii-ţintă:

1) dezvoltarea cunoştinţelor angajaţilor CNPF privind piaţa instrumentelor financiare digitale în vederea asigurării reglementării adecvate a acesteia;

2) organizarea unor sesiuni de informare a participanţilor la piaţa valorilor mobiliare cu referire la prevederile legislaţiei europene privind finanţele digitale;

3) organizarea unor dezbateri cu participanţii la piaţa de capital pentru analiza oportunităţilor şi a riscurilor generate de utilizarea tehnologiilor bazate pe tehnologia registrelor distribuite;

4) identificarea unor soluţii digitale pentru sporirea eficienţei şi a calităţii serviciilor financiare, cu scăderea concomitentă a costurilor de tranzacţionare;

5) dezvoltarea cadrului de reglementare a finanţelor digitale (crypto).

DP 4.4. Promovarea finanţării autorităţilor publice prin obligaţiuni municipale şi de proiect

Principalele intervenţii se vor axa pe:

1) identificarea şi promovarea unor proiecte de parteneriat public-privat pentru realizarea proiectelor de infrastructură, cu finanţarea acestora prin emisiuni publice de obligaţiuni;

2) implementarea practicii de analiză a oportunităţii de finanţare a proiectelor publice prin emisiunea obligaţiunilor de proiect;

3) dezvoltarea programelor de consolidare a capacităţilor APL-urilor care intenţionează să finanţeze proiecte durabile prin emiterea de obligaţiuni municipale.

Măsurile ce urmează a fi implementate pentru atingerea obiectivului general 5. Armonizarea legislaţiei naţionale din domeniu cu legislaţia UE în cadrul procesului de aderare

DP 5.1. Asigurarea liberei circulaţii a serviciilor financiare şi a capitalului

Principalele activităţi vor fi direcţionate, cu precădere, spre:

1) realizarea foii de parcurs, în ansamblul său de acte şi termene setate pentru transpunerea acestora în legislaţia sectorială;

2) revizuirea şi armonizarea cadrului legal în vederea eliminării barierelor şi a asigurării accesului intermediarilor financiari la piaţa de capital locală şi la cea străină.

DP 5.2. Consolidarea capacităţilor instituţionale ale regulatorului pieţei de capital

Realizarea acestei direcţii prioritare creează premise favorabile pentru atingerea ţintei DP 5.1 prin:

1) identificarea asistenţei externe pentru transpunerea acquis-ului UE, precum şi pentru dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor instituţionale ale CNPF;

2) consolidarea capacităţilor instituţionale ale CNPF şi dezvoltarea competenţelor de cooperare;

3) încheierea acordurilor de cooperare cu autorităţi similare, în mod special din statele membre ale UE.

VI. ESTIMAREA IMPACTULUI

Strategia este menită să îmbunătăţească semnificativ peisajul financiar al Republicii Moldova prin aprofundarea pieţei de capital, stimularea creşterii economice şi sporirea stabilităţii financiare. Strategia urmăreşte crearea unui ecosistem financiar mai dinamic şi mai diversificat, care să servească drept catalizator pentru investiţiile private, pentru productivitate şi inovare. Iată o privire de ansamblu asupra impacturilor anticipate:

1. Stimularea creşterii economice

1.1. Creşterea volumului de investiţii şi a productivităţii

Dezvoltarea pieţei de capital va canaliza fluxuri mai mari de economii către investiţii productive, în special prin intermediul pieţei primare. Acest aflux de finanţare va ajuta la subvenţionarea proiectelor inovatoare pe termen lung, care sunt, de obicei, mai puţin accesibile prin creditarea bancară tradiţională. Prin urmare, se aşteaptă o creştere a cantităţii şi calităţii investiţiilor private, care, la rândul său, va genera o expansiune economică.

1.2. Facilitarea finanţării activităţilor complexe

Pieţele de capital sunt mai potrivite decât băncile pentru finanţarea proiectelor care implică riscuri mai mari sau care nu oferă garanţii tangibile, cum ar fi dezvoltarea de software, analiza datelor, cercetarea şi dezvoltarea (R&D). Pe măsură ce economia Republicii Moldova evoluează şi structura sa productivă devine tot mai sofisticată, pieţele de capital vor juca un rol esenţial în finanţarea acestor sectoare cu creştere rapidă, contribuind astfel la dezvoltarea economică generală şi la o creştere mai mare a PIB-ului.

Un exemplu practic subliniază impactul economic potenţial: s-a estimat că o creştere de 10 puncte procentuale a capitalizării pieţei de acţiuni va creşte rata anuală de creştere a PIB-ului cu 0,04 puncte procentuale. Această relaţie, stabilită într-un studiu realizat de Caporale şi alţii, intitulat “Financial Development and Economic Growth: Evidence from Ten New EU Members”, ilustrează rolul semnificativ pe care extinderea pieţelor de capital îl poate juca în accelerarea creşterii economice.

2. Îmbunătăţirea stabilităţii financiare

2.1. Amortizarea ciclurilor de credit

Spre deosebire de creditul bancar, care tinde să fie prociclic, pieţele de capital pot avea un efect de stabilizare în perioadele de recesiune economică, acţionând ca o sursă alternativă de finanţare. Pieţele de obligaţiuni şi de acţiuni au potenţialul de a compensa scăderile de credit în sectorul bancar, oferind finanţarea necesară companiilor atunci când creditarea bancară se contractă. Această funcţie de “roată de rezervă” a pieţelor de capital ajută la reducerea gradului de severitate a recesiunilor şi la o recuperare mai rapidă.

2.2. Diversificarea surselor de finanţare

Prin completarea sistemului bancar cu canale suplimentare de finanţare, pieţele de capital pot atenua riscurile financiare sistemice. Dovezile istorice arată că ţările cu pieţe de obligaţiuni şi acţiuni mai dezvoltate tind să aibă recesiuni mai puţin severe şi recuperări mai rapide decât cele puternic dependente de creditul bancar. Prin urmare, dezvoltarea pieţei de capital în Republica Moldova va contribui la creşterea rezilienţei sistemului financiar.

3. Sprijinirea factorilor de creştere pe termen lung

3.1. Promovarea inovării şi a avansului tehnologic

Extinderea pieţelor de capital este legată de creşterea investiţiilor în active intangibile şi în inovare tehnologică, cum ar fi brevetele şi exporturile de înaltă tehnologie. Aceste investiţii sunt esenţiale pentru susţinerea creşterii productivităţii şi îmbunătăţirea competitivităţii economiei moldoveneşti pe piaţa globală.

3.2. Îmbunătăţirea eficienţei sistemului financiar

Strategia constată că băncile şi pieţele de capital se completează reciproc. În timp ce băncile sunt mai specializate în împrumuturi standardizate şi garantate pentru activităţi tradiţionale, pieţele de capital sunt mai potrivite pentru oferirea de finanţare personalizată pentru proiecte inovatoare şi cu riscuri mari. Această relaţie complementară va optimiza alocarea de resurse în cadrul sistemului financiar.

Prin avansarea dezvoltării pieţelor de capital, Strategia urmăreşte crearea unei structuri financiare mai echilibrate, care trebuie nu doar să sprijine creşterea economică durabilă, ci şi să sporească rezilienţa Republicii Moldova în urma şocurilor financiare, contribuind, în cele din urmă, la un viitor mai prosper.

VII. INDICATORI DE MĂSURARE A EVOLUŢIEI

IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI

Implementarea Strategiei va avea la bază aplicarea unui mecanism eficient de participare a autorităţilor publice din domeniu, a entităţilor private, a mediului academic, a societăţii civile, precum şi a altor părţi interesate în dezvoltarea pieţei de capital din ţară. Strategia, bine definită şi fundamentată, poate satisface interesele tuturor părţilor interesate, fiind suficient de flexibilă pentru a se acomoda la planurile strategice sau de activitate ale partenerilor şi asigurând, în acelaşi timp, suficientă fermitate pentru atingerea obiectivelor generale.

Întrucât Strategia vizează un cadru cuprinzător de politici publice, guvernate de diverse autorităţi publice, implementarea acesteia este condiţionată de implicarea nemijlocită atât a CNPF, cât şi a celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum Parlamentul, Guvernul, Banca Naţională a Moldovei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, a participanţilor profesionişti care activează pe piaţa de capital, a entităţilor private, a societăţii civile, precum şi a partenerilor de dezvoltare. În acest sens, instituţiile şi entităţile partenere implicate în implementarea Strategiei vor stabili în planurile lor strategice şi/sau de activitate acţiunile care derivă din prezentul document şi vor asigura corelarea acestora cu obiectivele şi activităţile stabilite pentru perioadele următoare.

O mare parte dintre obiectivele generale şi direcţiile prioritare reflectate în Strategie urmează a fi finanţate în limitele bugetului propriu al fiecărei autorităţi aprobat pentru anul de gestiune, iar unele acţiuni vor fi finanţate în limita alocaţiilor aprobate în bugetul de stat pentru autorităţile/instituţiile implementatoare, iar pentru unele activităţi inovaţionale vor fi identificate şi examinate oportunităţi de atragere a resurselor adiţionale sub formă de asistenţă consultativă şi tehnică de la partenerii de dezvoltare sau în baza realizării unor parteneriate cu asociaţiile de profil sau cu alte părţi interesate.

CNPF, în calitate de autoritate responsabilă de implementarea Strategiei, va monitoriza acest proces şi va solicita la nivelul fiecărei autorităţi sau instituţii publice responsabile, potrivit competenţelor legale, informaţiile corespunzătoare privind gradul de realizare a obiectivelor generale şi/sau specifice de care sunt responsabile, precum şi va oferi suport şi asistenţă în caz de necesitate.

Informaţiile agregate şi sintetizate privind gradul de implementare a Strategiei se includ în Raportul anual de activitate al CNPF, care se prezintă Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului până la data de 1 iunie a anului care urmează după anul de raportare. Monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei va fi efectuată în baza indicatorilor de monitorizare identificaţi şi stabiliţi pentru atingerea rezultatelor aferente fiecărui obiectiv în parte (tabelul 7).

Tabelul 7

Indicatori de monitorizare a implementării Strategiei

VIII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

În procesul de elaborare a Strategiei, CNPF, cu suportul partenerilor de dezvoltare, a realizat o evaluare cuprinzătoare a situaţiei curente a pieţei de capital, analizând tendinţele şi evoluţiile acesteia pentru a aprecia zonele potenţiale pe care le poate explora, în eforturile sale de a deveni proactivă şi vizionară. Ca urmare a acestui exerciţiu complex, au fost stabilite şi listate obiectivele strategice de implementare a Strategiei.

CNPF a identificat potenţialele riscuri şi factorii care pot crea impedimente în implementarea cu succes a Strategiei şi care trebuie depăşite pentru atingerea obiectivelor stabilite şi a angajamentelor asumate faţă de partenerii de dezvoltare.

Experienţa din perioada de implementare a precedentei strategii de dezvoltare a pieţei de capital, precum şi experienţa acumulată în întreaga perioadă de promovare a reformelor au scos în evidenţă o serie de dificultăţi şi riscuri specifice care au persistat pe întreaga perioadă menţionată şi care ar putea apărea şi pe parcursul implementării prezentei strategii.

În contextul obiectivelor setate şi în sensul celor menţionate supra, se întrevăd următoarele riscuri care pot afecta implementarea cu succes a prezentei strategii:

1. Riscurile aferente mediului extern sunt acele riscuri care nu pot fi controlate şi care pot produce un impact semnificativ asupra realizării obiectivelor documentului strategic. În această categorie pot fi incluse:

1) vulnerabilitatea la şocurile externe provocate de încetinirea dezvoltării economice globale şi regionale, în special la aprofundarea acesteia în ţările cu care Republica Moldova are relaţii economice mai strânse (România, Germania, Italia);

2) interesul redus al potenţialilor operatori de piaţă externi de a activa pe piaţa financiară din Republica Moldova;

3) interesul redus al autorităţilor partenere pentru colaborarea cu autorităţile Republicii Moldova;

4) deficienţele de comunicare şi colaborare cu donatorii externi şi cu partenerii de dezvoltare cauzate fie de situaţiile interne ale donatorilor, fie de procesele adverse produse în Republica Moldova.

2. Riscurile aferente mediului intern sunt acele riscuri care provin din interior şi au impact direct asupra implementării documentului de politici. În această categorie pot fi incluse:

1) deficienţele din colaborarea interinstituţională ca rezultat al comunicării slabe pe plan orizontal;

2) intervenţiile în agenda de priorităţi stabilite în Strategie, ce pot periclita mersul implementării obiectivelor strategice;

3) răspunsul tardiv al mediului de afaceri la măsurile propuse pentru implementarea obiectivelor de dezvoltare a pieţei de capital;

4) insuficienţa capacităţilor instituţionale privind implementarea obiectivelor, însoţite de fluctuaţie înaltă de personal şi dificultăţi de recrutare a specialiştilor cu competenţe de bază, în absenţa unei motivaţii financiare.

Riscurile enumerate supra reprezintă riscurile-cheie anticipate în procesul de elaborare, consultare şi promovare a Strategiei şi vor servi drept bază pentru formularea măsurilor şi acţiunilor necesare în cadrul sistemului de prevenire şi de management al riscurilor. Totodată, este imperios să se ţină cont că riscurile identificate nu sunt exhaustive şi, în procesul de implementare a Strategiei, pot apărea diverse reacţii imprevizibile la această etapă.

Analiza riscurilor indică faptul că o parte dintre acestea pot fi prevenite printr‑o planificare adecvată şi prin acţiuni de eliminare a deficienţelor de către instituţiile competente, în timp util, pe parcursul implementării. Măsurile de diminuare a riscurilor vor fi încorporate în planurile de activitate ale autorităţilor implicate.

Tabelul 8

Riscurile în implementarea Strategiei şi măsurile de atenuare a acestora

IX. AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII RESPONSABILE

Strategia este un document de politici integrat, care are drept scop sporirea atractivităţii pieţei de capital locale, prin dezvoltarea infrastructurii şi a parametrilor de funcţionare, capabilă să conducă la o creştere stabilă a numărului de emitenţi de valori mobiliare, a lichidităţii şi a categoriilor de instrumente tranzacţionate şi, respectiv, la creşterea şi diversificarea categoriilor de investitori individuali şi instituţionali.

În procesul de promovare şi implementare a Strategiei, CNPF va coopera cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu societatea civilă, precum şi cu partenerii de dezvoltare, în funcţie de necesitate. Elaborarea şi implementarea măsurilor necesare pentru atingerea obiectivelor Strategiei va avea loc prin cooperarea instituţiilor implicate, în baza memorandumurilor bilaterale şi a activităţii grupurilor de lucru instituite în acest scop.

Instituţiile implicate în promovarea şi implementarea Strategiei, precum şi în realizarea obiectivelor stabilite sunt:

1) Parlamentul, în special Comisia economie, buget şi finanţe;

2) Guvernul, prin intermediul Ministerului Finanţelor, Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale;

3) Banca Naţională a Moldovei;

4) operatorul de piaţă;

5) Depozitarul central unic al valorilor mobiliare;

6) autorităţile administraţiei publice locale;

7) participanţii profesionişti la piaţa de capital;

8) companiile private (IMM-urile).

Succesul implementării acestui document depinde de asumarea angajamentului şi implicarea punctuală a mai multor instituţii publice şi private, precum şi de instituţionalizarea unui mecanism de coordonare eficient. Având la bază principiile de cooperare şi colaborare între instituţiile implicate pentru implementarea eficientă a Strategiei, va fi creată o structură interinstituţională pentru implementarea şi monitorizarea Strategiei. Această structură va fi constituită printr‑un memorandum semnat între principalii actori implicaţi în implementarea Strategiei: CNPF, Ministerul Finanţelor, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Proprietăţii Publice şi BNM.

În scopul consolidării procesului consultativ şi al intensificării dialogului cu instituţiile donatoare şi partenerii de dezvoltare, Strategia va fi consultată cu reprezentanţii organizaţiilor financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială) şi cu partenerii europeni (Comisia Europeană, Delegaţia Uniunii Europene în Republica Moldova) etc.

Pentru a asigura promovarea şi implementarea reformelor propuse, prezenta Strategie urmează să fie supusă unui proces de consultanţă continuă şi de interacţiune cu instituţiile menţionate mai sus, astfel încât să fie asigurată implicarea lor directă şi activă în identificarea şi revizuirea obiectivelor prioritare atât la nivel strategic, cât şi la nivel tematic şi al subcomponentelor. Deşi procesul consultativ este esenţial pentru definitivarea Strategiei, el va rămâne la fel de important şi pe parcursul implementării, necesitând consultări permanente pentru monitorizarea progresului şi operarea corecţiilor atunci când va fi cazul.

X. PROCEDURI DE EVALUARE ŞI RAPORTARE

Implementarea Strategiei va avea loc în mod etapizat, aceasta fiind supusă unui proces continuu de monitorizare şi evaluare de către CNPF şi structura interinstituţională responsabilă de implementarea şi monitorizarea Strategiei. Acest proces va fi realizat în baza sistemului de indicatori de monitorizare stabiliţi în Strategie. CNPF, în baza prevederilor din memorandumul privind crearea structurii interinstituţionale pentru implementarea şi monitorizarea Strategiei, va colecta şi va prezenta Cancelariei de Stat un raport privind gradul de implementare a Strategiei.

Aceste rapoarte vor include analiza gradului de realizare a obiectivelor strategice, dificultăţile întâmpinate în proces, recomandări de ajustare a măsurilor şi, dacă va fi cazul, propuneri de revizuire a cadrului strategic. Rapoartele de monitorizare vor constitui un instrument esenţial pentru coordonarea şi ajustarea politicilor în domeniul pieţei de capital.

Pe parcursul implementării Strategiei vor fi realizate următoarele proceduri de monitorizare:

1) monitorizarea semestrială şi anuală – semestrial (până la data de 30 septembrie) şi anual (până la data de 31 martie), acţiunile de raportare privind implementarea Strategiei şi gradul de realizare a indicatorilor de rezultat vor fi reflectate în raportul de monitorizare, care va fi prezentat Cancelariei de Stat şi Parlamentului (Comisiei economie, buget şi finanţe);

2) evaluarea intermediară – după sfârşitul anului 2027 va fi elaborat un raport de evaluare în care va fi analizat impactul implementării Strategiei până la 31 decembrie 2027 şi gradul de implementare a obiectivelor strategice în baza indicatorilor de rezultat stabiliţi. Raportul, de asemenea, poate cuprinde o expunere a experienţelor şi recomandări de ajustare (după caz) pentru următoarea etapă de implementare;

3) evaluarea finală a implementării – la finalizarea implementării Strategiei (2030) va fi elaborat un raport final de implementare, care va include rezultatele şi impactul implementării acesteia, cu aprecierea gradului de realizare a activităţilor specifice etapei de implementare, a ţintelor finale pentru anul 2030, a implementării recomandărilor din Raportul de evaluare intermediară, a capacităţii de a produce efecte de durată şi a impactului final. Raportul va cuprinde concluzii finale şi experienţe pentru viitor.

Pentru a asigura informarea societăţii civile şi a tuturor părţilor interesate cu privire la evoluţiile importante din domeniul pieţei de capital, CNPF va publica periodic, pe site-ul său web oficial, informaţii relevante şi accesibile privind implementarea Strategiei.