Hotărâre nr. 227 din 23.04.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Metodologiei de evaluare şi

de clasificare a stării corpurilor de apă subterană

nr. 227  din  23.04.2025

 (în vigoare 01.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 241-244 art. 282 din 20.05.2025

* * *

UE

În temeiul art.46 alin.(3) din Legea apelor nr.272/2011 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.46-49, art.70), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre:

- transpune parţial (transpune art.4 (1) lit.b), art.5 (1), art.7, pct.2 din anexa II şi pct.2 din anexa V) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (CELEX: 32000L0060), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327 din 22 decembrie 2000, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2014/101/UE;

- transpune parţial (transpune art.1 (1), art.2 pct.6, art.3 (1), art.4 (1), (2) şi (5), art.5 (4), anexele III şi IV) Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi a deteriorării (CELEX: 32006L0118), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 372 din 27 decembrie 2006, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2014/80/UE.

1. Se aprobă Metodologia de evaluare şi de clasificare a stării corpurilor de apă subterană (se anexează).

2. Se abrogă capitolul III din Metodologia privind identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.881/2013 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.258-261, art.986), cu modificările ulterioare.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2026.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.227/2025

METODOLOGIE

de evaluare şi de clasificare a stării

corpurilor de apă subterană

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Metodologia de evaluare şi de clasificare a stării corpurilor de apă subterană (în continuare – Metodologie) stabileşte următoarele aspecte de reglementare:

1.1. definirea corpurilor de apă subterană prin criterii specifice, pentru identificarea, delimitarea şi caracterizarea corpurilor de apă subterană;

1.2. procedura de evaluare şi de clasificare a stării cantitative şi calitative a apelor subterane.

2. Metodologia are ca scop principal identificarea şi delimitarea corpurilor de apă subterană, având în vedere atât criteriile geologice şi hidrodinamice, cât şi starea cantitativă şi calitativă a apelor subterane. Starea apelor subterane constituie obiectivul central în procesul de delimitare, evaluare şi caracterizare a unui corp de apă subterană.

3. Obiectivul de protejare şi de restabilire a stării bune a apelor subterane este menit să contribuie la realizarea scopului prezentei Metodologii. Corpurile de apă subterană sunt unităţi de gestionare a resurselor de apă subterană, care fie sunt exploatate pentru diferite necesităţi economice, în special pentru aprovizionarea cu apă, fie susţin ecosistemele acvatice terestre.

4. Se va evita fragmentarea acviferelor într-un număr de corpuri de apă subterană imposibil de gestionat, ţinând seama de etapele ulterioare ale gestionării apelor subterane, inclusiv de necesitatea caracterizării, monitorizării, evaluării riscurilor, evaluării stării şi elaborării şi punerii în aplicare a măsurilor necesare pentru menţinerea sau atingerea unei stări bune a tuturor corpurilor de apă subterană.

5. Identificarea, clasificarea şi desemnarea corpurilor de apă subterane este un instrument şi nu un obiectiv în sine, care se elaborează de către Agenţia de Mediu, cu suportul Instituţiei Publice Administraţia Naţională "Apele Moldovei", al Serviciului Hidrometeorologic de Stat, al Comitetului districtului bazinului hidrografic şi al instituţiilor de cercetare.

6. În sensul prezentei Metodologii, se utilizează noţiunile prevăzute la art.2 din Legea apelor nr.272/2011 şi la pct.4 din Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013, precum şi următoarele noţiuni:

6.1. aflux – debitul intrat printr-o secţiune dată într-o formaţiune acviferă.

6.2. ape subterane – toate apele, indiferent de tipul lor, de adâncimea la care se găsesc sau de domeniul de utilizare, acumulate în roci colectoare, poros-permeabile, fisurate sau carstificate, din scoarţa terestră;

6.3. bazinul hidrogeologic – reprezintă domeniul acvifer (subteran), simplu sau complex, în care apele subterane curg către acelaşi element de drenaj de suprafaţă, care poate fi un curs de apă sau o linie de izvoare;

6.4. bazinul hidrografic – domeniul de suprafaţă delimitat de linia de cumpănă a apelor de suprafaţă, care drenează toate apele de suprafaţă către un element de drenaj de suprafaţă;

6.5. bazin de recepţie a unui curs de apă – evaluarea resurselor de apă, regenerabile pe cale naturală, este legată de noţiunea de domeniu hidrologic. Din acest punct de vedere se pot deosebi două domenii hidrologice principale, bazinul hidrografic şi bazinul hidrogeologic, care reunite formează bazinul de recepţie al unui curs de apă;

6.6. captare de apă subterană – construcţie hidrotehnică realizată în vederea exploatării apei subterane, pentru utilizarea acesteia în diferite scopuri;

6.7. caracteristici hidrogeologice – mărimi care caracterizează proprietăţile fizice şi chimice, precum şi condiţiile de circulaţie şi de acumulare a apelor subterane într-un acvifer;

6.8. condiţii hidrogeologice – totalitatea particularităţilor care caracterizează condiţiile de zăcământ ale apelor subterane, cum sunt alcătuirea litologică, parametrii stratului acvifer, caracteristicile regimului în condiţii naturale şi sub influenţa factorilor artificiali;

6.9. conductivitate hidraulică – proprietate a unei roci poroase sau fisurate de a permite circulaţia prin ea a unui fluid, adică proprietatea inversă rezistenţei rocii faţă de curgerea fluidului;

6.10. debit de apă subterană – volumul de apă care trece într-o unitate de timp printr-o secţiune dată, dispusă perpendicular pe direcţia de curgere a unui strat acvifer;

6.11. hidrostructură – este constituită dintr-un ansamblu finit de straturi diferenţiate, conform caracteristicilor lor geologice (vârstă, litologie, structură etc.) şi comportamentului lor în raport cu apa (permeabile, impermeabile), conectate printr-o legătură hidraulică permanentă;

6.12. limită de cuantificare – multiplu definit al limitei de detecţie pentru o concentraţie a determinantului, care poate fi rezonabil la un nivel acceptabil de acurateţe şi precizie. Limita de cuantificare poate fi calculată utilizând un standard sau un eşantion adecvat şi poate fi obţinută din cel mai jos punct de pe curba de calibrare, excluzând proba martor;

6.13. nivel hidrostatic – nivel piezometric natural (iniţial) al unui acvifer liber;

6.14. nivel piezometric – cotă absolută sau relativă a nivelului apei subterane, la un moment dat, care exprimă suma energiei de poziţie şi a energiei de presiune;

6.15. nivel de referinţă – valoare medie măsurată, cel puţin în cursul anilor de referinţă, pe baza programelor de monitorizare puse în aplicare, în cazul substanţelor identificate după aceşti ani de referinţă, în cursul primei perioade, pentru care este disponibilă o perioadă reprezentativă de date de monitorizare.

II. IDENTIFICAREA, DELIMITAREA ŞI CARACTERIZAREA

CORPURILOR DE APĂ SUBTERANĂ

7. Identificarea şi delimitarea corpurilor de apă subterană se efectuează având în vedere criteriile geologice, hidrodinamice şi de stare cantitativă şi calitativă, care trebuie să garanteze că pot fi atinse obiectivele de mediu specificate în Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013.

8. Corpurile de apă sunt unităţi coerente de gestionare şi de evaluare, cu scopul de a permite caracterizarea exactă şi compararea stării lor cantitative şi calitative cu obiectivele de mediu şi de a pune în aplicare măsurile necesare pentru atingerea acestora.

9. Primul pas în identificarea corpurilor de apă subterană necesită interpretarea generală a termenului de acvifer, în contextul unui debit de apă subterană semnificativ şi al volumului de captare de apă subterană, care poate fi calificat drept o cantitate semnificativă.

10. Pentru a se asigura că scopul de protejare şi de restabilire a stării bune a apelor subterane poate fi atins, definiţia debitului de apă subterană semnificativ trebuie să cuprindă întregul debit de apă subterană, care este important pentru ecosistemele acvatice şi terestre, prin urmare, trebuie luate în considerare toate acviferele.

11. Volumele care pot fi considerate drept cantitate semnificativă de apă subterană, pentru identificarea corpurilor de apă subterană, sunt straturile acvifere capabile să producă în medie cel puţin 10 m³/zi, utilizate pentru captarea apei potabile destinate consumului uman.

12. Straturile geologice capabile să cantoneze un debit de apă subterană semnificativ şi un volum de captare a apei subterane cu o cantitate semnificativă (chiar şi numai la nivel local) trebuie calificate ca acvifere. Majoritatea straturilor acvifere pot să furnizeze sau sunt destinate să furnizeze în medie 10 m³/zi sau să poată deservi 50 sau mai multe persoane. Ca volum distinct de apă subterană, într-un acvifer sau în acvifere, o masă de apă subterană trebuie să fie de natură tridimensională.

13. Suprafaţa minimă a unui corp de apă subterană este de 10 km², stabilită astfel încât să corespundă suprafeţei minime a bazinului hidrografic al unui corp de apă de suprafaţă, în conformitate cu criteriile din pct.21 al Metodologiei privind identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.881/2013.

14. Situaţiile probabile în care este oportun ca suprafaţa unui corp de apă subterană să fie mai mică de 10 km² sunt următoarele:

14.1. un ecosistem terestru desemnat sau un corp de apă de suprafaţă este dependent de un volum de apă subterană mai mare de 10 m³/zi, iar această apă subterană necesită o gestionare distinctă, pentru a proteja ecosistemul;

14.2. o zonă izolată din punct de vedere hidraulic (un strat acvifer înconjurat de straturi neproductive), care furnizează apă potabilă în volum de 10 m³/zi sau poate deservi cel puţin 50 de persoane, iar aceste ape subterane necesită gestionare distinctă, pentru a proteja rezervele.

15. Identificarea iniţială a corpurilor de apă subterană se poate efectua în conformitate cu caracteristicile geologice, hidrogeologice şi hidrodinamice.

16. Criteriul geologic presupune vârsta geologică a depozitelor purtătoare de apă, caracteristicile petrografice, structurale sau capacitatea şi proprietăţile rocilor/sedimentelor de a înmagazina apă.

17. Criteriul hidrodinamic se caracterizează prin extinderea corpurilor de apă. Evaluarea corectă a dinamicii apei subterane într-o hidrostructură se poate face numai atunci când se cunoaşte distribuţia spaţio-temporală reprezentativă a parametrilor acesteia.

18. Cunoaşterea spaţiului în care acviferul este cantonat este foarte importantă, în scopul protejării acestuia împotriva poluării şi deteriorării apelor subterane atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Formarea acviferelor şi dinamica apelor subterane sunt condiţionate, în principal, de proprietăţile colectoare şi filtrante ale straturilor acvifere (sol, sediment, rocă), determinate de constituţia litologică a acestora şi de cantitatea şi calitatea apelor subterane.

19. În procesul de identificare şi de delimitare a corpurilor de ape subterane din cadrul unui bazin hidrografic, sunt colectate toate datele studiilor geologice şi hidrogeologice disponibile, precum şi datele obţinute din punctele de monitorizare a apelor subterane. Un corp de apă subterană nu este necesar de a fi delimitat astfel încât să fie omogen din punctul de vedere al caracteristicilor sale naturale sau al concentraţiilor de poluanţi, fie al modificărilor nivelului piezometric din cadrul acestuia.

20. La trasarea limitelor corpurilor de apă trebuie să se ţină seama de schimbările majore în starea apelor subterane, pentru a se asigura că, în măsura în care este posibil, corpul de apă oferă o caracterizare amplă a stării apelor subterane.

21. În cazul în care starea unui corp de apă subterană este consecventă, pot fi delimitate corpuri de apă subterană mai mari. Acestea pot prezenta o eterogenitate variabilă, din punct de vedere spaţial, a caracteristicilor lor hidrogeologice şi a stării lor cantitative sau calitative.

22. În cazul în care diferenţele de stare sunt reduse în cadrul unui ciclu de elaborare a planului de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice, se pot recombina subdiviziunile de corpuri de apă subterană cu aceeaşi stare în cadrul următoarelor cicluri de stabilire a planului de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

23. În cazul în care situaţia presiunii antropice este foarte diversă între părţile corpului de apă subterană (de exemplu, utilizarea diferită a terenurilor), este necesar ca corpul de apă subterană să fie subdivizat în mai multe corpuri de apă subterană.

24. Subdivizarea corpurilor de apă subterană, luând în considerare presiunea antropică, trebuie să fie limitată şi este acceptabilă numai pentru probleme speciale, cum sunt sursele de poluare punctiforme de la siturile industriale, active sau nu, precum şi de la depresiuni piezometrice legate de supraexploatarea acviferelor. Această subdivizare poate fi făcută numai dacă zona de interes necesită definirea unor obiective specifice, diferite de restul corpului de apă subterană, cu o gestionare diferită.

25. În cadrul următoarelor cicluri de stabilire a planului de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice, poate fi aplicat un set complet de criterii suplimentare, cum sunt hărţile de vulnerabilitate, proprietăţile subsolului, potenţialul de risc, nevoia de utilizare şi de protecţie, importanţa economică şi aspectele legate de gestionarea apei.

26. Gestionarea apelor subterane trebuie să ia în considerare apele subterane în raport cu utilizările, funcţiile şi interacţiunile acestora cu ecosistemele acvatice şi terestre conexe, precum şi în raport cu condiţiile naturale (geologie, hidrogeologie etc.) şi cu influenţele umane (presiuni).

27. În plan orizontal, bazinul hidrogeologic este delimitat de linia de cumpănă a apelor subterane, care reprezintă secţiunea verticală cu cote maxime ale nivelului piezometric. De la secţiunea de cumpănă a apelor subterane, acestea curg divergent.

28. Corpurile de apă freatică au extindere numai până la limita bazinului hidrografic, care corespunde liniei de cumpănă a acestora, în timp ce corpurile de adâncime se pot extinde şi în afara bazinului. Chiar dacă un corp de apă subterană nu este situat în întregime într-un district al unui bazin hidrografic, acesta trebuie să fie atribuit unui singur district al bazinului hidrografic. Respectiv, se atribuie la districtul bazinului hidrografic în care se află cea mai mare parte a corpului de apă subterană.

29. În cazul în care corpurile de apă subterană sunt delimitate, limitele lor orizontale pot fi identificate folosind următoarele caracteristici:

29.1. se iau în considerare limitele existente ale entităţilor hidrografice care fac deja obiectul unui plan de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice;

29.2. în cazul în care informaţiile sunt limitate, utilizând metoda de interpolare, corpul de apă subterană este delimitat de linia direcţiei de curgere a apelor subterane, folosind bazinele de recepţie a cursului de apă şi limitele geologice;

29.3. variaţiile factorului de presiune, atunci când presiunile sunt semnificative la nivelul unui bazin hidrografic, care au ca rezultat neîndeplinirea obiectivelor de mediu, stabilite pentru corpul de apă, şi în cazul în care necesită variaţii în gestionarea corpului de apă;

29.4. variaţii ale chimiei naturale, în cazul în care sunt stabilite valori-limită pentru resursele de captare a apei potabile sau în cazul în când influenţează susceptibilitatea la presiuni şi gestionarea acestora.

30. Delimitarea corpurilor de apă subterană pe verticală se efectuează tridimensional, iar limitele lor verticale pot fi identificate folosind următoarele caracteristici:

30.1. se iau în considerare legăturile hidraulice dintre straturile acvifere cu un curs de apă de suprafaţă sau cu ecosistemele terestre şi cu zonele umede;

30.2. adâncimea apelor subterane dintr-un acvifer sau din acvifere trebuie să depindă de riscurile de a nu îndeplini obiectivele de mediu;

30.3. variaţiile factorului de presiune pot afecta superficial straturile acvifere de la adâncime mare, aceasta putând fi importantă pentru ecosistemele de suprafaţă, chiar dacă acest lucru se poate întâmpla într-o perioadă mai lungă;

30.4. gestionarea apelor subterane la adâncimi mai mari se referă în principal la utilizarea acestora pentru aprovizionarea cu apă sau la planificarea de a fi utilizate în viitor;

30.5. eterogenitatea/variabilitatea verticală a unui mediu hidrogeologic poate conduce la diferite combinaţii de delimitare a corpurilor de apă. În cazul în care condiţiile hidrogeologice nu sunt singurul factor luat în considerare, sunt posibile multe alte modalităţi de delimitare şi tipuri de configuraţie a corpurilor de apă pe verticală.

31. Corpurile de apă subterană se identifică astfel încât să existe doar un aflux minor de apă de la un corp de apă subterană la altul. Se efectuează separarea acviferelor cu productivitate ridicată de cele cu productivitate scăzută.

32. Delimitarea pe verticală a corpurilor de apă subterană poate fi efectuată separat, grupând straturile acvifere care se suprapun reciproc în plan vertical sau ca un singur corp de apă subterană, care acoperă diferite acvifere.

33. Apele subterane de adâncime mare, fără legătură hidraulică cu corpurile apelor de suprafaţă sau cu ecosistemele acvifere terestre, care nu sunt exploatate şi nu pot fi utilizate pentru aprovizionarea cu apă potabilă, din cauza calităţii lor nefavorabile sau din motive tehnico-economice, pot fi excluse din lista corpurilor de apă subterană.

34. Criteriile pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă subterane trebuie să fie flexibile, pentru a permite să se utilizeze cele mai eficiente mijloace de realizare a obiectivelor de mediu, având în vedere caracteristicile acviferelor şi presiunile la care acestea sunt supuse.

35. Identificarea corpului de apă subterană trebuie să fie consecventă şi coordonată în cadrul districtului bazinului hidrografic. În special, districtele bazinelor hidrografice internaţionale trebuie să stabilească abordări comune pentru întregul bazin hidrografic.

36. Corpurile de apă subterană care se dezvoltă în zona de graniţă şi continuă pe teritoriul unor ţări vecine sunt definite ca transfrontaliere.

37. Se efectuează caracterizarea iniţială a tuturor corpurilor de apă subterană, pentru evaluarea utilizării lor şi a gradului în care exista riscul de neîndeplinire a obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, prevăzute în Legea apelor nr.272/2011 şi în Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013.

38. Pentru caracterizarea iniţială, corpurile de apă subterană pot fi grupate în categorii. Această analiză poate folosi datele hidrologice, geologice, pedologice, datele referitoare la destinaţia utilizării terenului, datele referitoare la evacuări şi/sau captări, precum şi alte date existente.

39. Caracterizarea iniţială trebuie să identifice:

39.1. localizarea şi limitele corpului sau corpurilor de ape subterane;

39.2. presiunile la care corpul sau corpurile de apă sunt supuse inclusiv:

39.2.1. sursele de poluare difuze;

39.2.2. sursele de poluare punctuale;

39.2.3. captările;

39.2.4. realimentarea artificială;

39.3. caracterul general al stratului superior al zonei bazinului de recepţie, din care corpul de apă subterană se realimentează;

39.4. acele corpuri de apă subterană de care sunt direct dependente ecosistemele apelor de suprafaţă sau ecosistemele terestre.

40. Ca urmare a caracterizării iniţiale, se va efectua caracterizarea ulterioară suplimentară a acelui corp sau a acelor corpuri de apă subterană care au fost identificate ca fiind cu risc, în scopul stabilirii unei evaluări exacte a semnificaţiei riscului şi al identificării oricăror măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, precum şi limite mai stricte, dacă este cazul.

41. Caracterizarea suplimentară trebuie să includă informaţii relevante despre impactul activităţii umane şi, dacă este necesar, informaţii despre:

41.1. caracteristicile geologice ale corpului de apă subterană, inclusiv extinderea şi tipul unităţilor geologice;

41.2. caracteristicile hidrogeologice ale corpurilor de apă subterană, inclusiv conductivitatea hidraulică, porozitatea şi limitele;

41.3. caracteristicile depozitelor superficiale şi ale solurilor din zona din care corpul de apă subterană se realimentează, inclusiv grosimea, porozitatea, conductivitatea hidraulică şi proprietăţile de absorbţie ale depozitelor şi solurilor;

41.4. caracteristicile de stratificaţie a apelor subterane în corpul de apă subterană;

41.5. un inventar al sistemelor de suprafaţă asociate, inclusiv ecosistemele terestre şi corpurile de apă de suprafaţă, cu care corpul de apă subterană este legat dinamic;

41.6. estimările direcţiilor şi ratelor (afluxurilor) de schimb de apă între corpul de apă subterană şi sistemele de suprafaţă asociate;

41.7. date suficiente pentru a calcula rata medie anuală pe termen lung a reîncărcării totale;

41.8. caracterizarea compoziţiei chimice a apelor subterane, inclusiv specificarea contribuţiei generate din activitatea umană. În acest sens, atunci când se stabilesc niveluri de fond naturale pentru acele corpuri de ape subterane, se pot folosi tipologii pentru caracterizarea apelor subterane.

42. La revizuirea impactului activităţilor umane asupra apelor subterane pentru corpurile de apă subterană care traversează graniţa dintre două sau mai multe ţări sau care sunt identificate, ca urmare a caracterizării iniţiale efectuate în conformitate cu pct.38, ca având risc de neîndeplinire a obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, stabilite pentru fiecare corp de apă, trebuie culese şi sistematizate, dacă este necesar, următoarele informaţii despre fiecare corp de apă subterană:

42.1. localizarea punctelor în care corpul de apă subterană este folosit pentru captarea apei subterane, cu excepţia:

42.1.1. punctelor pentru captarea apei subterane care furnizează mai puţin de 10 m³/zi în medie;

42.1.2. punctelor pentru captarea apei subterane, în vederea consumului uman, care furnizează mai puţin de 10 m³/zi în medie sau care deserveşte mai puţin de 50 de persoane;

42.2. debitele de apă subterană medii anuale de prelevare (captare) din aceste puncte;

42.3. compoziţia chimică a apelor captate din corpurile de apă subterană;

42.4. localizarea punctelor din corpurile de apă subterană în care sunt evacuate direct ape;

42.5. debitele evacuate în aceste puncte;

42.6. compoziţia chimică a evacuărilor în corpul de apă subterană;

42.7. folosinţele terenului în zona sau zonele bazinului de recepţie din care corpul de apă subterană se realimentează, inclusiv aportul de poluanţi şi alterările antropice ale caracteristicilor de realimentare, cum este apa de ploaie sau scurgerile datorate impermeabilizării solului, realimentării artificiale, îndiguirii sau drenajului.

43. După identificarea şi delimitarea corpurilor de apă subterană, acestea vor fi codificate în conformitate cu criteriile prezentate în anexa nr.1.

44. Pe lângă codul ţării şi numerele de referinţă ale bazinului/subbazinului hidrografic, fiecărui corp de apă subterană i se va atribui o listă de atribute şi valori opţionale, care sunt prezentate în tabelul 2 din anexa nr.1.

45. Identificarea şi delimitarea corpurilor de apă subterană trebuie să fie un proces continuu şi repetitiv. În figura 1 din anexa nr.1 este specificat procesul ierarhic pentru identificarea corpurilor de apă subterană pe baza criteriilor descrise. Un descriptor-cheie în acest context este starea corpurilor de apă respective. Dacă sunt identificate corpuri de apă care nu permit caracterizarea exactă a stării, atunci nu pot fi aplicate corect obiectivele de mediu.

46. Toate caracteristicile semnificative privind corpurile de apă subterană din cadrul districtului bazinului hidrografic trebuie sintetizate în conformitate cu tabelul 3 din anexa nr.1.

III. PROCEDURA DE EVALUARE ŞI DE CLASIFICARE A STĂRII

CANTITATIVE ŞI CALITATIVE A APELOR SUBTERANE

47. Evaluarea stării cantitative şi calitative a apelor subterane trebuie efectuată numai pentru corpurile de apă subterană identificate ca fiind cu risc în raport cu receptorul/bazinul de recepţie şi cu fiecare dintre poluanţii care contribuie la caracterizarea corpului de apă subterană. Corpurile de apă subterană care nu prezintă riscuri sunt clasificate automat ca fiind în stare bună.

48. Evaluarea stării se realizează pe baza datelor disponibile din monitorizarea apelor subterane, colectate în timpul perioadei de aplicare a planului de gestionare a bazinului hidrografic. Evaluarea trebuie efectuată la sfârşitul unui ciclu al planului de gestionare a bazinului hidrografic, pentru a reflecta asupra eficacităţii programelor de măsuri stabilite anterior.

49. Pentru evaluarea stării corpurilor de apă subterană, se iau în considerare prevederile Regulamentului cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013, şi se selectează un model conceptual al hidrostructurii corpului de apă subterană, ca o componentă integrală.

50. Modelele conceptuale ale hidrostructurii sunt indispensabile pentru înţelegerea clară a condiţiilor de mediu necesare atingerii obiectivelor de mediu pentru apele subterane şi a modului în care acestea pot fi afectate de activităţile umane. Înţelegerea conceptuală a hidrostructurii nu este neapărat un model numeric, ci reprezintă înţelegerea practică a condiţiilor geologice, hidrogeologice, hidrodinamice şi a proprietăţilor hidrogeochimice a straturilor în care sunt cantonate apele subterane. Modelarea numerică poate fi utilizată, după caz, pentru a contribui sau a confirma anumite elemente ale modelului conceptual al hidrostructurii.

51. Datele obţinute în cadrul programelor de monitorizare, efectuate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.932/2013, trebuie utilizate pentru a testa, a valida şi a perfecţiona modelele conceptuale ale hidrostructurii.

52. Modelele conceptuale ale hidrostructurii trebuie elaborate pentru fiecare corp de apă subterană în parte, pe baza acestora putând fi determinate relaţiile hidraulice dintre reţeaua hidrografică şi acviferele freatice şi de adâncime.

53. Modelele conceptuale ale hidrostructurii sunt considerate un instrument vital pentru a sprijini punerea în aplicare a tuturor aspectelor cerinţelor de calitate a apelor subterane prevăzute în Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013.

54. În fiecare etapă a procedurii de evaluare a stării este important să se ia în considerare rezultatele evaluării riscurilor, analiza presiunilor, vulnerabilitatea şi rezultatele de monitorizare a apelor subterane.

55. Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, trebuie luate în considerare următoarele elemente:

55.1. criteriile de evaluare a stării chimice a apelor subterane (cerinţele de calitate a apelor subterane şi valorile-prag), specificate în Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013;

55.2. agregarea datelor. Ca regulă generală pentru agregarea datelor se vor lua în considerare datele de monitorizare colectate în ultimii doi ani, ceea ce face posibilă calcularea unei valori medii, chiar dacă se efectuează doar o măsurătoare pe an. Se poate alege o perioadă de calcul al mediei mai lungă (până la şase ani) atunci când modelul conceptual al hidrostructurii şi datele de monitorizare indică necesitatea de a evita influenţa variaţiilor pe termen scurt ale calităţii apelor subterane, care nu indică impactul real al presiunilor;

55.3. amploarea unei depăşiri. În cazul în care o cerinţă de calitate sau o valoare-prag a fost depăşită la unul sau la mai multe puncte de monitorizare, este necesară o investigaţie adecvată, cu agregarea corespunzătoare a rezultatelor monitorizării, pentru a estima amploarea corpului de apă subterană (în termeni de volum sau de suprafaţă) care are o concentraţie medie aritmetică anuală a unui poluant mai mare decât cerinţele de calitate sau de valorile-prag;

55.4. localizarea şi suprafaţa unei depăşiri. Se bazează pe evaluarea impactului la scară locală, care poate să nu fie reprezentativ pentru condiţiile din întregul corp de apă subterană, pentru a determina dacă au fost îndeplinite condiţiile de stare bună;

55.5. confidenţa în evaluarea stării corpurilor de apă subterană. Criteriile de apreciere a gradului de confidenţă în evaluarea stării cantitative şi calitative a corpurilor de ape subterane sunt următoarele:

55.5.1. confidenţa ridicată, în cazul în care evaluarea stării cantitative/chimice s-a realizat pentru fiecare corp de apă subterană, pe baza datelor de monitorizare, în conformitate cu cerinţele Regulamentului privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.932/2013;

55.5.2. confidenţa medie, în situaţia corpurilor de apă subterană pentru care starea cantitativă/chimică a fost evaluată prin analogia cu alte corpuri de apa subterană aflate în condiţii similare;

55.5.3. confidenţa scăzută, în cazul în care evaluarea stării corpurilor de apă subterană a fost bazată pe evaluarea riscului.

56. Evaluarea stării corpului de apă subterană după un anumit element se referă la evaluarea riscului semnificativ pentru mediu din cauza poluanţilor dintr-un corp de apă subterană, la scăderea calităţii ecologice şi chimice a corpurilor de apă de suprafaţă asociate, la deteriorarea ecosistemelor terestre dependente de apele subterane, la intruziunea salină şi de altă natură, la deteriorarea semnificativă a utilizărilor umane, în special a apelor destinate consumului uman. Pentru a efectua în mod satisfăcător investigaţia (investigaţiile) corespunzătoare, pot fi utilizate şi date suplimentare, pentru a îmbunătăţi modelul conceptual al hidrostructurii şi/sau pentru a confirma localizarea, suprafaţa şi amploarea unei depăşiri.

57. Pentru evaluarea stării corpurilor de apă subterană, în funcţie de rezultatele evaluării riscurilor în conformitate cu prevederile Metodologiei privind analiza presiunilor şi evaluarea riscurilor antropice în cadrul districtelor bazinelor hidrografice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.657/2024, corpurile de apă subterană sunt supuse la cinci teste chimice şi la patru teste cantitative, unele elemente ale testelor fiind comune atât pentru evaluarea stării chimice, cât şi pentru evaluarea stării cantitative.

58. Fiecare test relevant trebuie efectuat independent, iar rezultatele, combinate, pentru a oferi evaluarea generală a stării chimice şi cantitative a corpului de apă subterană, în conformitate cu schema prezentată în figura 1 din anexa nr.2. Cea mai nefavorabilă clasificare din testele chimice relevante este raportată ca stare chimică generală a corpului de apă subterană, iar cea mai nefavorabilă clasificare din testele cantitative relevante este raportată ca stare cantitativă generală.

59. În cazul în care oricare test are ca rezultat o stare slabă (chimică sau cantitativă), clasificarea generală a corpului va fi, de asemenea, slabă. Toate testele relevante trebuie efectuate pentru fiecare corp de apă subterană, iar procesul nu trebuie oprit după obţinerea primului rezultat negativ.

60. Pentru a evalua starea chimică a apelor subterane, în conformitate cu obiectivele de mediu, principalele criterii care trebuie luate în considerare în etapele testelor sunt următoarele:

60.1. criterii de mediu, care includ:

60.1.1. protecţia corpurilor de apă de suprafaţă asociate (conectate) cu corpurile de apă subterană;

60.1.2. protecţia ecosistemelor terestre dependente de apele subterane;

60.1.3. protecţia corpurilor de apă subterană împotriva intruziunilor de apă salină sau de altă natură (apă de calitate slabă);

60.2. criterii de utilizare, care includ:

60.2.1. protecţia apei potabile şi zonele de protecţie sanitară a prizelor de captare a apelor subterane;

60.2.2. protecţia altor utilizări legitime: irigarea terenurilor ocupate cu culturi agricole, industria ş.a.

61. Pentru evaluarea stării chimice a corpurilor de apă subterană se parcurg etapele specificate în anexa nr.2. Fiecare test de clasificare ia în considerare elemente specifice ale stării chimice, specificate în pct.55 şi rezumate în tabelul 1 din anexa nr.3.

62. Evaluarea stării chimice a corpurilor de apă subterană este o procedură constituită din două etape, reprezentată schematic în figura 1 din anexa nr.3:

62.1. etapa 1: se verifică dacă există depăşiri ale unei valori-prag sau ale unui standard de calitate. Dacă nu există depăşiri la niciun punct de monitorizare, corpul de apă subterană va fi în stare bună. Valoarea-prag utilizată pentru etapa 1 va fi cea mai exactă valoare obţinută în conformitate cu cerinţele stipulate în Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013. Această abordare este conformă cu principiul precauţiei;

62.2. etapa 2: în cazul în care există una sau mai multe depăşiri ale unei cerinţe de calitate sau ale unei valori-prag, trebuie efectuată o investigaţie corespunzătoare. Aceasta va implica efectuarea diferitelor etape ale testului de clasificare relevant, pentru a determina dacă depăşirea cauzează eşecul stării chimice bune.

63. Evaluarea stării chimice a corpurilor de apă subterană se realizează pe baza comparării analizelor chimice obţinute în procesul de monitorizare a corpurilor de apă subterană cu valorile cerinţelor de calitate a apelor subterane şi cu valorile-prag. În cazul în care nu au fost înregistrate depăşiri ale limitelor valorilor cerinţelor de calitate a apelor subterane şi ale valorilor-prag, corpul de apă subterană este considerat ca fiind în stare chimică bună.

64. În cazul în care s-au înregistrat depăşiri ale valorilor-prag, pentru evaluarea stării chimice, se efectuează următoarele teste:

64.1. evaluarea generală a stării chimice, care se realizează prin agregarea datelor şi prin verificarea faptului dacă suprafaţa pe care se înregistrează depăşirile pentru fiecare parametru monitorizat este sau nu mai mare de 20% din suprafaţa totală a corpului de apă subterană. Dacă suprafaţa afectată a depăşit valoarea de 20% din suprafaţa corpului, acesta este considerat în stare chimică slabă din punctul de vedere al acestui test;

64.2. testul intruziunilor de apă salină sau de altă natură (apă de calitate slabă). Evaluarea oricărei intruziuni de apă salină sau de altă natură în corpul de apă subterană este legată de identificarea zonelor în care există o presiune datorată exploatării apei şi de efectele care apar la punctele de monitorizare relevante, în ceea ce priveşte tendinţele de creştere a concentraţiilor de poluanţi relevanţi şi impactul semnificativ asupra punctelor de exploatare;

64.3. testul diminuării stării chimice sau ecologice a apelor de suprafaţă asociate, datorate transferului de poluanţi din corpurile de apă subterană. În cadrul acestui test se verifică dacă depăşirile valorilor-prag s-au înregistrat în zone unde poluanţii pot fi transferaţi către apele de suprafaţă. Se menţionează că, în cazul corpurilor de apă subterană, procesul de poluare este de la suprafaţă către subteran şi în rare cazuri, invers. Dacă încărcarea de poluant transferată din corpul de apă subterană către corpul de apă de suprafaţă nu depăşeşte 50% din încărcarea totală a acestuia din urmă, corpul se consideră ca fiind în stare chimică bună din punctul de vedere al acestui test;

64.4. testul afectării ecosistemelor terestre dependente de apele subterane. În cadrul acestui test se verifică dacă există ecosisteme terestre dependente de apa subterană care prezintă deteriorări semnificative. Dacă nu există ecosisteme terestre dependente de apele subterane deteriorate în zonele cu depăşiri ale valorilor-prag din cadrul corpurilor de apă subterană sau deteriorarea lor nu se datorează încărcăturii de poluant transferată către ecosistem, corpul de apă subterană se consideră în stare chimică bună din punctul de vedere al acestui test;

64.5. testul îndeplinirii cerinţelor utilizării apelor subterane în calitate de ape potabile. Se verifică dacă există dovada creşterii necesităţii de tratare a apei subterane captate ca urmare a depăşirilor înregistrate, caz în care corpul este considerat ca fiind în stare chimică slabă din punctul de vedere al acestui test.

65. Testele de evaluare şi de clasificare a stării chimice a corpurilor de apă, specificate în prezenta Metodologie, derivă din cerinţele stipulate în Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013. În anexa nr.4, fiecare test de clasificare a stării chimice este descris în detaliu şi sunt prezentate elementele individuale de testare.

66. Pentru ca un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane să se afle într-o stare cantitativă bună, trebuie să fie îndeplinite fiecare dintre criteriile stipulate de definiţia stării bune din Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013. Obiectivele stării cantitative bune sunt următoarele:

66.1. resursele de apă subterană disponibile nu sunt depăşite de rata medie anuală de exploatare pe termen lung;

66.2. nicio diminuare semnificativă a stării chimice şi/sau ecologice a apelor de suprafaţă, ca urmare a modificării antropice a nivelului apei sau a schimbării condiţiilor de curgere, care duce la nerespectarea obiectivelor de mediu relevante pentru orice corp de apă de suprafaţă asociat, stabilite în art.38 din Legea apelor nr.272/2011;

66.3. nicio deteriorare semnificativă a ecosistemelor terestre dependente de apele subterane, ca urmare a unei modificare antropice a nivelului apei;

66.4. nicio intruziune de apă salină sau de altă natură, care să rezulte din schimbări sustenabile ale direcţiei de curgere induse de impactul antropic.

67. Efectuarea evaluării stării cantitative este necesară pentru toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă subterană. În cazul în care există un grad ridicat de confidenţă că un corp de apă subterană sau cu un grup de corpuri de apă subterană nu este în prezent expus riscului de a nu îndeplini obiectivele privind starea cantitativă, este rezonabil să se considere că corpul respectiv este în stare bună.

68. Deteriorarea stării cantitative a corpurilor de apă subterană este determinată de scăderea constantă în timp, dar şi pe suprafaţă, a nivelului hidrostatic/piezometric. Scăderea acestuia poate avea două cauze, una naturală şi alta antropică.

69. Pentru a testa conformitatea cu obiectivele de la pct.66, se poate adopta un sistem de clasificare a stării, care divizează şi testează diferite elemente ale definiţiei bunei stări cantitative. Monitorizarea nivelului apelor este esenţială pentru determinarea impactului şi pentru identificarea tendinţelor pe termen lung, la fel cum nivelul este parametrul principal pentru evaluarea stării cantitative bune.

70. Pentru evaluarea stării cantitative se efectuează evaluarea presiunilor şi a impactului antropic, ca parte a caracterizării iniţiale şi suplimentare, pentru a identifica corpurile de apă subterană care riscă să nu-şi atingă obiectivele de mediu din punct de vedere cantitativ.

71. În procesul de caracterizare, se va face colectarea informaţiilor specificate la pct.37-42, ca fiind necesare pentru a sprijini evaluarea stării cantitative.

72. Pentru evaluarea şi clasificarea stării cantitative a corpurilor de apă subterană, se utilizează următoarele teste:

72.1. bilanţul hidric;

72.2. conexiunea cu apele de suprafaţă;

72.3. influenţa asupra ecosistemelor terestre dependente de apa subterană;

72.4. intruziunea apei saline sau de altă natură (apă de calitate slabă).

73. Pentru a determina starea cantitativă generală a unui corp de apă subterană sau a unui grup de corpuri de ape subterane, trebuie aplicate o serie de teste care să ia în considerare impactul modificărilor pe termen lung ale nivelului şi/sau ale debitului de apă subterană, induse de impactul antropic. În anexa nr.5, fiecare test de clasificare a stării cantitative este descris în detaliu şi sunt abordate elementele individuale de testare.

74. Pentru testul intruziunilor de apă salină sau de altă natură, evaluarea stării cantitative se suprapune cu evaluarea stării chimice. Pentru acest element, se va combina evaluarea stării chimice şi cantitative şi se va efectua un singur test. Pentru alte elemente, va fi necesar să se facă schimb de informaţii între evaluarea chimică şi cea cantitativă, pentru o evaluare a stării corpurilor de apă subterană fiabilă.

75. Se vor identifica acele corpuri de ape subterane pentru care trebuie să fie specificate obiectivele de mediu mai puţin severe, în conformitate cu Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013, inclusiv ca rezultat al luării în considerare a efectelor stării corpului de apă asupra:

75.1. apelor de suprafaţă şi ecosistemelor terestre asociate;

75.2. regularizării debitului apelor de suprafaţă, protecţiei împotriva inundaţiilor şi drenării solurilor;

75.3. aglomerărilor umane.

76. Se vor identifica acele corpuri de ape subterane pentru care trebuie să fie specificate obiectivele de mediu mai puţin severe şi unde, ca rezultat al impactului activităţii umane, corpul de apă subterană este atât de poluat încât atingerea stării chimice bune a apelor subterane este nerealizabilă sau deosebit de costisitoare.

IV. INTERPRETAREA ŞI PREZENTAREA STĂRII

CORPURILOR DE APĂ SUBTERANĂ

77. Rezultatele obţinute din reţeaua de monitorizare pentru un corp sau pentru un grup de corpuri de apă subterană trebuie să fie folosite pentru evaluarea stării cantitative a acestora. Conform prevederilor pct.81, trebuie să se realizeze harta evaluării stării cantitative care rezultă, utilizând următoarele coduri de culori:

77.1. starea cantitativă bună – verde;

77.2. starea cantitativă slabă – roşie.

78. Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, rezultatele obţinute din punctele individuale de monitorizare trebuie să fie agregate pentru corpul de apă considerat ca un întreg. Pentru ca starea chimică bună să fie atinsă pentru un corp de apă subterană, pentru acei parametri chimici pentru care s-au stabilit valori-prag şi cerinţe de calitate privind protecţia mediului:

78.1. trebuie să se calculeze valoarea medie a rezultatelor monitorizării la fiecare punct din corpul sau din grupul de corpuri de apă subterană;

78.2. valorile medii trebuie să fie utilizate pentru a demonstra conformitatea cu starea chimică bună a apelor subterane.

79. Conform pct.81, trebuie să se realizeze harta stării chimice a apelor subterane, utilizând următoarele coduri de culori:

79.1. stare chimică bună – verde;

79.2. stare chimică slabă – roşie.

80. Se vor marca, printr-un punct negru pe hartă, acele corpuri de apă subterană care sunt supuse unei tendinţe semnificative şi sustenabile de creştere a concentraţiei oricărui poluant care rezultă din impactul activităţii umane. Inversarea acestor tendinţe trebuie să fie marcată printr-un punct albastru pe hartă.

81. În planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice trebuie inclusă o hartă care să arate, pentru fiecare corp sau grupuri de corpuri de apă subterană, atât starea cantitativă, cât şi starea chimică a acelui corp sau grup de corpuri de apă, utilizând coduri de culori în conformitate cu prevederile pct.77-80. În cazul în care nu se realizează hărţi separate pentru cerinţele de la punctele menţionate, se va furniza obligatoriu o indicaţie, în conformitate cu prevederile de la pct.78-80, referitoare la harta stării chimice a corpului de apă subterană, a acelor corpuri de apă care sunt supuse unei tendinţe semnificative şi susţinute de creştere a concentraţiei oricărui poluant sau de orice altă schimbare a acestei tendinţe.

82. Rezultatele evaluării şi clasificării stării corpurilor de apă subterană, care sunt parte a programelor de monitorizare a stării apelor subterane, în conformitate cu prevederile art.13 alin.(1²) lit.b) din Legea apelor nr.272/2011, sunt parte integrantă a planului de gestionare a bazinului hidrografic.

83. Prezenta Metodologi se va revizui de fiecare dată când se vor elabora următoarele cicluri ale planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice şi se vor efectua îmbunătăţiri, după caz.

Anexa nr.1

la Metodologia de evaluare şi de clasificare

a stării corpurilor de apă subterană

IDENTIFICAREA, DELIMITAREA ŞI CARACTERIZAREA

CORPURILOR DE APĂ SUBTERANĂ

Tabelul 1

Criterii de codificare a corpurilor de apă subterană

Criterii obligatorii

Codul corpurilor de ape subterane are următoarea structură:

MD – codul ţării;

DPRBS – districtul bazinului hidrografic Dunăre – Prut şi Marea Neagră/DN – districtul bazinului hidrografic Nistru;

01 – numărul corpului de apă în cadrul districtului hidrografic Dunăre – Prut şi Marea Neagră/Nistru.

Tabelul 2

Criterii opţionale

Figură. Procesul ierarhic în identificarea corpurilor de apă subterană

Anexa nr.2

la Metodologia de evaluare şi de clasificare

a stării corpurilor de apă subterană

PROCEDURA DE EVALUARE GENERALĂ A STĂRII APELOR SUBTERANE

Toate testele relevante trebuie să fie finalizate

(având în vedere elementele de clasificare care prezintă riscuri).

Cel mai rău rezultat este raportat pentru corpul de apă subterană.

Figură. Procedura generală a testelor de evaluare şi de clasificare

pentru evaluarea stării apelor subterane

Anexa nr.3

la Metodologia privind evaluarea şi clasificarea

stării corpurilor de apă subterană

PROCEDURA

de evaluare a stării chimice a apelor subterane

1. Pentru evaluarea stării chimice a corpurilor de apă subterană, se parcurg următoarele etapele:

1.1. se calculează, pentru fiecare punct de monitorizare (sonde de apă şi izvoare), concentraţiile medii anuale pentru fiecare indicator determinat;

1.2. pentru metale se are în vedere concentraţia formei dizolvate;

1.3. în calculul mediei anuale, pentru valorile raportate ca fiind sub limita de cuantificare, se va lua în calcul jumătatea limitei de cuantificare;

1.4. în fiecare punct de monitorizare, se compară concentraţiile medii anuale a fiecărui parametru analizat cu valoarea-prag derivată sau cu standardul de calitate, iar dacă nu există depăşiri la niciun indicator, în niciun punct de monitorizare, atunci corpul de apă subterană va fi considerat în stare calitativă (chimică) bună;

1.5. în cazul în care există cel puţin un indicator pentru care concentraţia medie anuală este mai mare decât valoarea-prag/standardul de calitate, se procedează astfel:

1.5.1. dacă suprafeţele ocupate de sondele de apă în care se constată depăşiri ale valorilor prag/standardelor de calitate (pentru fiecare parametru în parte reprezintă mai puţin de 20 % (<20%)) din suprafaţa corpului de apă, se consideră că acel corp de apă subterană se află în stare chimică bună, se vor menţiona indicatorii care prezintă depăşiri, punctele de monitorizare cu depăşiri şi valorile depăşite, considerându-le ca fiind depăşiri locale;

1.5.2. dacă suprafeţele ocupate de sondele de apă în care se constată depăşiri ale valorilor prag/standardelor de calitate mai mare de 20% (>20%) din suprafaţa întregului corp de apă, se consideră că acel corp de apă subterană se află în stare chimică slabă, cu următoarele excepţii (situaţii particulare). Suprafeţele cu depăşirea a 20% se obţin prin utilizarea metodei de interpolare IDW (Inverse Distance Weighted).

2. În cazul corpurilor de apă subterană monitorizate prin mai multe puncte de monitorizare, se vor avea în vedere următoarele:

2.1. uniformitatea distribuţiei punctelor de monitorizare pe suprafaţa corpului, precum şi, în cadrul acestora, distribuţia punctelor cu depăşiri – dacă punctele de monitorizare cu depăşiri nu sunt distribuite relativ uniform pe suprafaţa corpului de apă subterană, ci se grupează într-o anumită zonă, iar pe restul suprafeţei corpului de apă punctele de monitorizare nu au valori depăşite, se va considera că acel corp de apă subterană are stare chimică bună;

2.2. existenţa surselor de poluare pentru indicatorii care prezintă depăşiri – dacă nu există sau nu se cunosc surse de poluare care să justifice depăşirile sau dacă datele istorice infirmă existenţa acestor depăşiri, atunci corpul de apă se poate considera în stare calitativă bună, cu specificarea sondelor în care se înregistrează depăşiri ale parametrilor depăşiţi şi ale valorilor acestora.

3. În cazul corpurilor de apă subterană monitorizate prin unu sau două puncte de monitorizare, dacă se constată lipsa unor surse de poluare, evaluarea stării chimice a corpului de apă se va face după o analiză atentă a rezultatelor înregistrate în şirul de valori anterioare. Corpul de apă va fi considerat în stare chimică bună, iar dacă există vreo valoare-prag depăşită, aceasta se va considera ca având caracter local.

4. În cazul corpurilor de apă subterană care, într-o primă etapă, sunt considerate ca având starea chimică slabă, conform procentajului ocupat de suprafeţele cu depăşiri, se va face o analiză amănunţită (expert judgment) a condiţiilor hidrogeologice locale (direcţia de curgere, dezvoltarea spaţială a acviferului etc.), precum şi a existenţei posibilelor surse de poluare, care poate determina depăşirea valorilor-prag pentru parametrul respectiv. În urma acestei analize, se poate considera, pe bază de argumente, că starea calitativă a corpului de apă subterană este bună.

5. Corpurile de apă subterană pentru care nu au fost stabilite valori-prag vor fi evaluate având în vedere standardele de calitate stabilite pentru nitraţi şi pesticide. Dacă se înregistrează depăşiri la aceşti indicatori şi ipoteza unor erori analitice este exclusă, se va încerca atât identificarea surselor de poluare, cât şi îndesirea punctelor de monitorizare. Valorile înregistrate la ceilalţi indicatori monitorizaţi vor fi incluse în baza de date specifică, în vederea stabilirii valorilor de prag şi la alţi indicatori. Corpurile de apă subterană din zonele de adâncime, care prezintă un grad de protecţie natural bun împotriva unor posibile infiltraţii de la suprafaţă cu substanţe potenţial poluatoare, pot fi considerate în stare calitativă bună dacă nu se confirmă prezenţa unor surse de poluare.

Tabelul 1

REZUMATUL

testelor de evaluare şi de clasificare

şi al elementelor de testare a stării corespunzătoare

Figură. Procedura generală de evaluare a stării chimice a unui corp de apă subterană

Anexa nr.4

la Metodologia de evaluare şi de clasificare

a stării corpurilor de apă subterană

TESTELE

de evaluare şi de clasificare a stării chimice a corpurilor de apă subterane

Testul 1. Evaluarea generală a stării chimice

a corpului de apă subterană ca întreg

Procedura pentru acest test este prezentată în figura 1.

1. Acest test are în vedere evaluarea:

1.1. riscului semnificativ pentru mediu din cauza poluanţilor dintr-un corp de apă subterană;

1.2. deteriorării semnificative a capacităţii de a susţine utilizările umane.

2. Pe baza cerinţelor legale, evaluarea generală a stării chimice a apelor subterane se concentrează asupra întregului corp de apă subterană şi ia în considerare următoarele elemente:

2.1. criteriile de evaluare a stării chimice a apelor subterane pentru acest test;

2.2. agregarea datelor;

2.3. amploarea depăşirilor;

2.4. confidenţa în evaluare (având în vedere nivelul concentraţiilor).

3. În cadrul evaluării, grupurile de corpuri de apă subterană vor fi tratate cu atenţie specială. În scopul monitorizării, acestea pot fi grupate, atât timp cât se asigură că obiectivele de monitorizare şi de mediu pentru fiecare dintre corpurile componente pot fi atinse în mod fiabil, prin a face distincţie între gruparea corpurilor de apă subterană care sunt expuse riscului şi cele care nu sunt expuse riscului. În cazul în care corpurile de apă subterană sunt expuse riscului de a nu îndeplini obiectivele de mediu, se recomandă să existe cel puţin un punct de monitorizare pentru fiecare corp. În corpurile de apă subterană care nu sunt expuse riscului, nu este necesar un punct de monitorizare individual pentru fiecare corp de apă subterană.

4. În cazul în care rezultatele monitorizării arată că există o depăşire la unul sau mai multe puncte de monitorizare, modelul conceptual al hidrostructurii pentru un grup trebuie revizuit, pentru a se asigura că acesta poate fi aplicat în continuare tuturor corpurilor din grupul de corpuri de apă subterană. În cazul în care justificarea grupării corpurilor de apă subterană este confirmată, se poate considera că starea corpurilor individuale este aceeaşi şi nu va fi necesară divizarea grupului. Dacă nu este cazul, gruparea trebuie revizuită şi, în consecinţă, aplicate testele.

5. Procedura pentru evaluarea generală a stării chimice a corpului de apă subterană parcurge următoarele etape:

5.1. etapa 1 (agregare): se testează dacă concentraţia medie a unui parametru relevant, la orice punct de monitorizare, depăşeşte cerinţele de calitate a apelor subterane sau valoarea-prag. În cazul în care nu există depăşiri, se recomandă ca starea chimică a corpului de apă subterană să fie bună pentru parametrul relevant. Nu sunt necesare investigaţii şi evaluări suplimentare. În cazul unei depăşiri, trebuie urmată etapa a 2-a a procedurii;

5.2. etapa 2 (grupuri de corpuri de apă subterană): în cazul unui grup de corpuri de apă subterană, dacă este necesar, grupul poate fi divizat, iar corpurile componente individuale în care s-a înregistrat o depăşire trebuie delimitate corespunzător, pe baza unui model conceptual al hidrostructurii îmbunătăţit, şi tratate în cadrul testului ca şi corpuri de apă subterană individuale;

5.3. etapa 3 (depăşire): se calculează gradul de depăşire (a valorilor medii) pentru fiecare substanţă în parte şi se compară cu un grad de depăşire acceptabil pentru ca un corp de apă subterană să aibă o stare chimică bună. Se propune aplicarea unei metodologii simple, care ia în considerare proporţia din suprafaţa sau din volumul total al corpului de apă subterană, reprezentat de punctele de monitorizare care depăşesc o cerinţă de calitate a apelor subterane sau o valoare-prag în comparaţie cu suprafaţa sau cu volumul total al întregului corp de apă subterană. O proporţie acceptabilă de depăşire pentru fiecare substanţă nu depăşeşte 20 % din totalul corpului de apă subterană;

5.4. etapa 4 (confidenţă): în cazul în care amploarea depăşeşte 20 % (sau alte criterii relevante), evaluarea suplimentară trebuie să stabilească dacă un corp de apă subterană este în stare bună sau nu. Aceasta este necesară pentru a distinge dacă amploarea identificată a depăşirii este acceptabilă sau nu. Pentru evaluarea confidenţei, trebuie luate în considerare aspectele privind incertitudinea analitică, incertitudinea datorată reţelei de monitorizare şi incertitudinea datorată variaţiei concentraţiilor. În cazul în care datele sunt insuficiente, poate fi aplicată abordarea deterministă, pentru a evalua detaliat presiunile şi impactul antropic.

6. Criteriul de 20% este sugerat ca implicit – în funcţie de situaţia particulară dintre corpurile de apă subterană sau grupurile de corpuri de apă subterană şi de reţeaua de monitorizare, poate fi selectat un procent diferit sau poate fi utilizată o abordare alternativă pentru determinarea gradului de depăşire. Explicaţia şi descrierea trebuie să fie rezumate în planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic.

7. Unele metode de evaluare statistică impun cerinţe specifice faţă de proiectarea reţelei de monitorizare (de exemplu, distribuţia punctelor de monitorizare) care trebuie luate în considerare în prealabil, iar unele metode de agregare (de exemplu, Kriging) iau deja în considerare distribuţia inegală a punctelor prin ponderare.

8. În cazul în care precondiţiile privind proiectarea reţelei nu sunt îndeplinite la nivelul întregului corp de apă subterană, delimitarea corpurilor de apă subterană secundare şi/sau ponderarea punctelor de monitorizare individuale poate ajuta la efectuarea procedurii de agregare.

9. În cazul corpurilor de apă subterană delimitate, se efectuează evaluarea pentru fiecare corp de apă subterană în parte şi apoi agregarea rezultatelor individuale ale corpurilor de apă subterană, pentru a obţine un rezultat relevant pentru întregul corp de apă subterană.

10. Abordarea de ponderare poate ajuta la luarea în considerare a variabilităţii în corpul de apă subterană, care a fost identificată de modelul conceptual al hidrostructurii (de exemplu, presiune, vulnerabilitate, impact), precum şi în proiectarea reţelei de monitorizare. Abordarea de ponderare trebuie să fie în conformitate cu principiile metodei de clasificare.

* Abordarea de ponderare poate ajuta la luarea în considerare a modelului conceptual al hidrostructurii (de exemplu, presiunea, vulnerabilitatea, starea impactului) în cadrul corpului de apă subterană, precum şi a celui din reţeaua de monitorizare.

** În cazul în care un corp de apă subterană este clasificat ca având o stare chimică bună, vor fi luate măsurile necesare, în conformitate cu programele de măsuri, care sunt parte componentă a planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice, pentru a proteja ecosistemele acvatice, ecosistemele terestre şi pentru utilizarea de către om a apelor subterane, pe partea corpului de apă subterană reprezentată de punctul sau punctele de monitorizare în care s-a depăşit valoarea corespunzătoare unei cerinţe de calitate pentru apele subterane sau a unei valori-prag.

Figura 1. Procedura pentru evaluarea generală a stării chimice a unui corp

de apă subterană sau a unui grup de corpuri de ape subterane ca întreg

Testul 2. Intruziunea de apă salină

sau de altă natură (apă de calitate slabă)

Procedura pentru acest test este prezentată în figura 2.

1. Acest test ia în considerare evaluarea intruziunilor de apă salină sau de altă natură (apă de calitate slabă), în conformitate prevederile Regulamentului cu privire la cerinţele de calitate a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931/2013.

2. Tipurile de intruziune care sunt luate în considerare în această evaluare sunt cele din surse geologice (ca urmare a influenţei apelor de suprafaţă cu concentraţia de săruri ridicată sau a unei scurgeri din straturi ce conţin minerale care cresc mineralizarea apelor subterane, cum este ghipsul, anhidritul, dolomitul etc.) în corpul de apă subterană.

3. Pe baza cerinţelor legale, evaluarea intruziunilor de apă salină sau de altă natură ia în considerare următoarele elemente:

3.1. criteriile de evaluare a stării chimice a apelor subterane pentru acest test;

3.2. agregarea datelor;

3.3. amploarea depăşirilor;

3.4. locul şi suprafaţa depăşirii;

3.5. confidenţa în evaluare.

4. Testul este legat în continuare de evaluarea stării cantitative a apelor subterane, precum şi de evaluarea tendinţelor de creştere sustenabile şi semnificative.

5. Evaluarea stării cantitative a apelor subterane trebuie efectuată înainte de testul stării chimice, care va identifica acele zone în care există presiune asupra apelor subterane din cauza pompării şi, prin urmare, un risc de intruziune a apei sărate sau de altă natură.

6. Starea bună a apelor subterane nu este îndeplinită dacă:

6.1. valoarea-prag este depăşită de valoarea medie la un punct de monitorizare relevant; şi

6.2. există fie o tendinţă de creştere semnificativă şi sustenabilă a unui sau mai mulţi parametri-cheie la unul sau mai multe puncte de monitorizare relevante; sau

6.3. există un impact semnificativ asupra unui punct de exploatare, ca urmare a unei intruziuni de apă salină.

7. Valorile-prag relevante vor fi nivelul de fond pentru parametrii-cheie, de exemplu, Cl^- şi SO^2- sau conductivitatea hidraulică.

8. Unele corpuri de apă subterană au în mod natural niveluri ridicate de salinitate (mineralizare), din cauza geochimiei acviferului sau a unităţilor hidrostratigrafice adiacente, care acţionează ca o sursă. Pentru acest test, din cauza fluctuaţiei complexe a calităţii apelor subterane adiacente interfeţei apă dulce-salină, valorile pragurilor numerice nu sunt definitive în sine. Se propune o abordare bazată pe “liniile de evidenţă”, pentru a confirma prezenţa unei astfel de intruziuni.

9. În ceea ce priveşte pătrunderea apei de suprafaţă sărate într-un corp de apă subterană, se poate face diferenţierea între pătrunderea orizontală, care reflectă o problemă regională, şi pătrunderea verticală, care este mai degrabă de importanţă locală şi de amploare limitată. Principala bază pentru o astfel de diferenţiere este înţelegerea conceptuală a corpului de apă subterană.

10. Procedura pentru evaluarea intruziunilor de apă salină sau de altă natură (apă de calitate slabă):

10.1. etapa 1 (dovezi): se identifică zonele în care apar concentraţiile saline ridicate naturale (de origine geologică). Se identifică zonele în care există presiune asupra apelor subterane, din cauza pompării, şi risc de intruziune de apă salină sau de altă natură (identificate în testul privind starea cantitativă a apelor subterane);

10.2. etapa 2 (agregare şi localizare): se identifică punctele de monitorizare relevante, care depăşesc cerinţele de calitate a apelor subterane relevante şi a valorilor-prag prin valorile lor medii. Se iau în considerare localizarea acestor depăşiri, împreună cu zonele de presiune asupra apelor subterane, datorate pompării şi riscului de intruziune de apă salină sau de altă natură (identificate în testul privind starea cantitativă a apelor subterane). Se ia în considerare modelul conceptual al corpului de apă subterană. Intruziunea de apă salină orizontală cauzează, în principal, o problemă regională, în timp ce intruziunea de apă salină verticală poate reprezenta o problemă punctuală localizată;

10.3. etapa 3 (tendinţă): se vor calcula tendinţele parametrilor-cheie, de exemplu, Cl^- şi SO₄^2- sau conductivitatea hidraulică, şi orice alte substanţe relevante care indică extinderea intruziunilor de apă salină. Evaluarea tendinţelor este parte integrantă a testului de stare pentru intruziunile de apă salină şi de altă natură şi a testului privind absenţa deteriorării apei destinate consumului uman. Evaluarea tendinţelor, în aceste cazuri, se aplică la punctele de monitorizare, care sunt adecvate pentru procedurile relevante de evaluare a stării corpului de apă subterană;

10.4. etapa 4 (impacturi): se identifică orice impact semnificativ asupra punctelor de exploatare, ca urmare a unei intruziuni de apă salină.

La fiecare etapă a evaluării, se va lua în considerare modelul conceptual (de exemplu, presiunea, vulnerabilitatea, starea impactului) al corpului de apă subterană.

Figura 2. Procedura pentru testarea intruziunilor de apă salină

şi de altă natură (apă de calitate slabă)

Testul 3. Diminuarea semnificativă a stării chimice şi ecologice

a apelor de suprafaţă asociate în urma transferului de poluanţi

din corpul de apă subterană

Procedura pentru acest test este prezentată în figura 3.

1. Acest test evaluează:

1.1. diminuarea semnificativă a stării ecologice a apelor de suprafaţă; şi

1.2. diminuarea semnificativă a stării chimice a apelor de suprafaţă.

2. Pe baza cerinţelor legale, evaluarea ia în considerare următoarele elemente:

2.1. criteriile de evaluare a stării chimice a apelor subterane pentru acest test;

2.2. agregarea datelor;

2.3. locul şi suprafaţa depăşirii;

2.4. confidenţa în evaluare.

3. Starea ecologică sau chimică este determinată printr-o combinaţie de rezultate ale clasificării apelor de suprafaţă şi o evaluare a aporturilor chimice (transferul de poluanţi) din corpurile de apă subterană în corpurile de apă de suprafaţă. Testul este conceput pentru a determina dacă transferul de poluanţi din apele subterane în apele de suprafaţă sau orice impact consecutiv asupra stării ecologice a apelor de suprafaţă este suficient pentru a ameninţa obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă asociate.

4. Testul trebuie efectuat pentru toate corpurile de apă subterană care sunt conectate la corpurile de apă de suprafaţă cu risc, luând în considerare modelul conceptual al fiecărui corp de apă subterană.

5. Procedura pentru testul de diminuare semnificativă a calităţii stării ecologice sau chimice a unui corp de apă de suprafaţă asociat:

5.1. etapa 1 (ape de suprafaţă cu risc): corpul de apă de suprafaţă nu îndeplineşte obiectivele de mediu (starea este mai puţin bună) şi există o contribuţie din partea corpului de apă subterană;

5.2. etapa 2 (agregarea şi localizarea datelor): se identifică orice depăşire a unei cerinţe relevante de calitate a apelor subterane sau a unei valori-prag în corpul de apă subterană, prin oricare dintre concentraţiile medii calculate pentru fiecare punct de monitorizare relevant. Se va lua în considerare dacă locaţia oricărei depăşiri a oricărei cerinţe de calitate sau valoare-prag relevantă pentru apele subterane se află într-o zonă în care poluanţii pot fi transferaţi în apele de suprafaţă;

5.3. etapa 3 (transferul poluantului): se va estima cantitatea (şi concentraţia) de poluant transferat (sau posibil să fie transferat) la receptor (apa de suprafaţă) şi impactul probabil. Încărcătura totală de poluant în apele de suprafaţă datorată apelor subterane poate fi estimată pe baza unei înţelegeri a factorilor de diluare şi a ratelor de atenuare dintre apele subterane şi apele de suprafaţă. În cazul în care încărcarea cu poluanţi din apele subterane are o contribuţie semnificativă (de exemplu, mai mult de 50% din încărcare) asupra apelor de suprafaţă, atunci corpul de apă subterană are o stare slabă.

La fiecare etapă a evaluării, se va lua în considerare modelul conceptual (de exemplu, presiunea, vulnerabilitatea, corpul de apă subterană).

* În cazul în care un corp de apă subterană este clasificat ca având o stare chimică bună, vor fi luate măsurile necesare, în conformitate cu programele de măsuri, care sunt parte componentă a planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice, pentru a proteja ecosistemele acvatice, ecosistemele terestre şi pentru utilizarea de către om a apelor subterane, pe partea corpului de apă subterană reprezentată de punctul sau punctele de monitorizare în care s-a depăşit valoarea corespunzătoare unei cerinţe de calitate pentru apele subterane sau a unei valori-prag.

Figura 3. Procedura pentru testul de diminuare semnificativă a calităţii

stării ecologice sau chimice a unui corp de apă de suprafaţă asociat

Testul 4. Daunele semnificative aduse ecosistemelor terestre

dependente de apele subterane ca urmare a transferului

de poluanţi din corpul de apă subterană

Procedura pentru acest test este prezentată în figura 4.

1. Acest test ia în considerare evaluarea oricăror daune semnificative aduse ecosistemelor terestre dependente de apele subterane.

2. Pe baza cerinţelor legale, evaluarea ia în considerare următoarele elemente:

2.1. criteriile de evaluare a stării chimice a apelor subterane pentru acest test;

2.2. agregarea datelor;

2.3. locul şi suprafaţa depăşirii;

2.4. confidenţa în evaluare.

3. Testul trebuie să determine dacă concentraţiile de poluanţi dintr-un corp de apă subterană pot conduce la impact asupra unui ecosistem terestru dependent de apele subterane, care este suficient pentru a ameninţa obiectivele de mediu, sau a altor zone protejate relevante.

4. Testul trebuie efectuat pentru toate corpurile de apă subterană care sunt conectate la ecosistemele terestre dependente de apele subterane şi deteriorate în mod semnificativ (sau cu risc de deteriorare), luând în considerare modelul conceptual al fiecărui corp de apă subterană la fiecare etapă a evaluării.

5. Procedura pentru testarea deteriorării semnificative a ecosistemelor terestre direct dependente de corpul de apă subterană:

5.1. etapa 1 (ecosisteme terestre dependente de apele subterane deteriorate): există un ecosistem terestru dependent de apele subterane deteriorate (sau un ecosistem terestru dependent de apele subterane cu risc de deteriorare), care depinde direct de corpul de apă subterană evaluat;

5.2. etapa 2 (agregarea şi localizarea datelor): se identifică orice depăşire a cerinţelor de calitate a apelor subterane sau a valorilor-prag relevante în corpul de apă subterană, utilizând concentraţiile medii calculate la fiecare punct de monitorizare relevant. Se identifică locaţia oricărei depăşiri a oricărei cerinţe de calitate a apelor subterane sau a oricărei valori-prag relevante, pentru a determina dacă se află într-o zonă în care poluanţii pot fi transferaţi în ecosistemele terestre dependente de apele subterane;

5.3. etapa 3 (transferul poluantului): se estimează cantitatea (şi concentraţia) de poluant transferat (sau posibil a fi transferat) la receptor (ecosisteme terestre dependente de apele subterane) şi impactul probabil. Încărcarea totală cu poluant a ecosistemului terestru dependent de apele subterane poate fi estimată pe baza unei înţelegeri a factorilor de diluare şi a ratelor de atenuare dintre apele subterane şi ecosistemele terestre dependente de apele subterane.

La fiecare etapă a evaluării, se va lua în considerare modelul conceptual (de exemplu, presiunea, vulnerabilitatea, corpul de apă subterană).

* În cazul în care un corp de apă subterană este clasificat ca având o stare chimică bună, vor fi luate măsurile necesare, în conformitate cu programele de măsuri, care sunt parte componentă a planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice, pentru a proteja ecosistemele acvatice, ecosistemele terestre şi utilizarea de către om a apelor subterane, pe partea corpului de apă subterană reprezentată de punctul sau punctele de monitorizare în care s-a depăşit valoarea corespunzătoare unei cerinţe de calitate pentru apele subterane sau a unei valori-prag.

Figura 4. Procedura pentru testarea deteriorării semnificative

a ecosistemelor terestre dependente direct de corpul de apă subterană

Testul 5. Îndeplinirea cerinţelor privind asigurarea protecţiei corpurilor

de apă subterană necesare pentru a preveni deteriorarea calităţii acestora,

cu scopul de a reduce nivelul de tratare necesar pentru utilizarea în calitate

de ape potabile – zonele de protecţie sanitară a apei subterane potabile

Procedura pentru acest test este prezentată în figura 5.

1. Acest test evaluează deteriorarea calităţii apelor subterane destinate consumului uman. În conformitate cu prevederile Legii nr.182/2019 privind calitatea apelor potabile, cu cerinţele Regulamentului sanitar privind supravegherea şi monitorizarea calităţii apei potabile, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.651/2023 şi ale Regulamentului privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.932/2013, zonele de protecţie sanitară a apei subterane potabile sunt interpretate ca fiind corpuri întregi de apă subterană, iar măsurile specifice de protecţie se pot concentra asupra acestora.

2. Se va asigura protecţia necesară a corpurilor de apă subterană identificate ca zone de protecţie sanitară a apei subterane potabile, cu scopul de a evita deteriorarea calităţii acestora, pentru a reduce nivelul de tratare necesar pentru utilizarea în calitate de ape potabile.

3. Următoarele aspecte privind apele subterane din zonele de protecţie sanitară a apei potabile sunt cele mai relevante pentru evaluarea stării apelor subterane:

3.1. pentru captările care fac obiectul Legii nr.182/2019 privind calitatea apelor potabile şi al Regulamentului sanitar privind supravegherea şi monitorizarea calităţii apei potabile, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.651/2023, monitorizarea apei netratate trebuie să fie efectuată în conformitate cu principiile de supraveghere şi de monitorizare operaţională (în ceea ce priveşte frecvenţa). Trebuie să se asigure, în prealabil, că monitorizarea este reprezentativă şi suficientă pentru detectarea modificărilor semnificative şi sustenabile ale calităţii apelor subterane cauzate de influenţe antropice;

3.2. evaluarea riscului de deteriorare trebuie efectuată pentru toţi parametrii monitorizaţi în cadrul Regulamentului sanitar privind supravegherea şi monitorizarea calităţii apei potabile, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.651/2023, care va include parametrii chimici, radiologici şi microbiologici;

3.3. punctele de conformitate trebuie să se afle la locul de captare a apelor subterane sau în apropierea acestuia şi înainte de efectuarea oricărei tratări a acestora;

3.4. sunt necesare date de referinţă privind calitatea existentă a apelor subterane pentru acei contaminanţi care pot prezenta un risc de deteriorare, în raport cu care poate fi evaluată deteriorarea (tendinţele viitoare). În cazul în care sunt deja disponibile suficiente date de monitorizare a apelor subterane pentru definirea nivelurilor de referinţă, se recomandă ca punctul de plecare să se bazeze pe aceste date; în caz contrar, evaluarea trebuie amânată până când sunt disponibile suficiente date;

3.5. pentru captările viitoare, nivelurile de referinţă şi de tratare trebuie stabilite în momentul în care captarea de apă potabilă propusă este proiectată şi testată iniţial;

3.6. lichidarea unei construcţii hidrotehnice, care captează sursa de apă potabilă, se efectuează numai atunci când există deteriorarea calităţii din cauza efectelor antropice, care nu au respectat obiectivele de îndeplinire a cerinţelor privind asigurarea protecţiei corpurilor de apă subterană necesare pentru a preveni deteriorarea calităţii acestora, cu scopul de a reduce nivelul de tratare necesar pentru utilizarea în calitate de ape potabile, şi nu au fost delimitate zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă, în conformitate cu cerinţele Regulamentului privind zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.949/2013;

3.7. un anumit grad de amestecare a apelor din diferite surse, pentru a uniformiza calitatea apei brute, la o priză de apă, poate fi acceptabil sau inevitabil, având în vedere natura infrastructurii utilizate pentru exploatare. Cu toate acestea, amestecul de ape din diferite surse pot ascunde modificări semnificative şi sustenabile ale calităţii apelor utilizate;

3.8. evaluarea stării trebuie să se concentreze asupra faptului dacă au existat schimbări semnificative şi sustenabile (tendinţe) în ceea ce priveşte calitatea apelor subterane netratate la punctul de exploatare, astfel cum s-a stabilit în urma programelor de monitorizare. Dacă nu există astfel de schimbări, este o presupunere rezonabilă că nu sunt necesare modificări ale nivelului de tratare. În cazul în care există tendinţe semnificative şi sustenabile şi staţia de tratare este deja instalată, în majoritatea cazurilor, orice deteriorare suplimentară va avea consecinţe în timp asupra nivelului de tratare. În cazul în care standardele privind apa potabilă nu sunt încă depăşite, iar staţia de tratare nu este încă instalată, trebuie să se evalueze potenţiala deteriorare şi consecinţele acesteia pentru tratare;

3.9. numai în cazul în care există dovezi ale unor modificări semnificative ale calităţii apei netratate, care pot fi atribuite unui impact antropic, trebuie evaluat impactul asupra nivelului de tratare la sursa de captare. În acest fel, colectarea şi evaluarea datelor suplimentare pot fi reduse la minimum;

3.10. pentru a evalua schimbările în nivelul de tratare a apelor subterane, este necesară cunoaşterea procesului de tratare (aceasta poate include parametrii care au fost instalaţi pentru a fi trataţi, în ce măsură şi utilizarea materialelor consumabile, cum sunt substanţele chimice);

3.11. pentru a se efectua modificarea nivelului de tratare, se ia în considerare următorii factori, de la caz la caz:

3.11.1. intervalul de timp în care este necesară creşterea potenţială a tratării – este vorba de o creştere temporară sau pe termen lung;

3.11.2. care este tendinţa generală în ceea ce priveşte utilizarea tratării la locul respectiv;

3.11.3. sunt necesare echipamente noi;

3.11.4. modificările aduse echipamentelor sau substanţelor chimice au ca scop creşterea sau doar eficientizarea tratării; modificarea procesului de tratare poate reflecta schimbări tehnologice şi nu un nivel sporit de tratare ca atare;

3.11.5. în cazul în care are loc amestecarea apelor din diferite surse, care este scopul acesteia; este acesta un indicator al unei modificări semnificative şi sustenabile a calităţii apei brute în cadrul zonelor de protecţie sanitară pentru apele potabile;

3.12. colectarea informaţiilor privind întreruperea, lichidarea şi abandonarea construcţiilor şi instalaţiilor componente ale sistemelor existente pentru aprovizionare cu apă potabilă din cauza contaminării antropice, astfel încât aceste dovezi să poată fi utilizate pentru a oferi informaţii de selectare a punctelor de monitorizare, pentru a detecta întotdeauna incidentele de contaminare. Aceste date pot fi, de asemenea, utilizate pentru a evalua dacă măsurile de protecţie necesare sunt eficiente;

3.13. trebuie luate în considerare modificările calităţii apelor subterane induse de efectele exploatării.

4. În cadrul evaluării stării chimice, zonele de protecţie sanitară nu au o funcţie specifică. Zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă, care pot fi delimitate în conformitate cu cerinţele Regulamentului privind zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.949/2013, sunt destinate să focalizeze măsurile de asigurare a protecţiei necesare în scopul evitării deteriorării calităţii apelor subterane. Zonele de protecţie sanitară pot fi, de asemenea, utile pentru gruparea captărilor în scopul monitorizării şi evaluării calităţii apelor subterane. În cazurile în care mai multe captări individuale de ape subterane fac parte dintr-un grup de surse dintr-o zonă de protecţie sanitară, iar regimul de monitorizare este consecvent şi reprezentativ, ar putea fi necesară monitorizarea şi evaluarea doar a unei selecţii reprezentative de captări.

5. Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane pentru îndeplinirea cerinţelor privind asigurarea protecţiei necesare prevenirii deteriorării calităţii acestora, cu scopul de a reduce nivelul de tratare necesar producerii apei potabile – zonele de protecţie sanitară pentru aceste corpuri de apă subterană necesită o examinare mai atentă şi elaborarea unei proceduri de testare.

6. Procedura de testare ia în considerare cerinţele legale şi recomandările stabilite în regulamentele naţionale relevante, precum şi se referă la punctele de monitorizare relevante (zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă potabilă), selectate în conformitate cu cerinţele Regulamentului privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.932/2013, şi poate fi rezumată după cum urmează:

6.1. etapa 1 (modificarea nivelului de tratare): nu trebuie să existe nicio dovadă a creşterii nivelului de tratare ca urmare a unei modificări a calităţii apei (cantităţii de apă), care trebuie să includă luarea în considerare a modificării amestecului de ape din diferite surse şi a lichidării construcţiilor hidrotehnice;

6.2. etapa 2 (deteriorarea calităţii apei): evaluarea deteriorării calităţii apei se concentrează pe calitatea apei brute la punctul de exploatare şi înainte de orice tratare:

6.2.1. se identifică nivelul de referinţă pentru fiecare poluant relevant (chimic, radiologic şi microbiologic) care prezintă un risc de deteriorare a corpurilor de apă subterană;

6.2.2. se identifică schimbările semnificative (evaluarea tendinţelor luând în considerare nivelurile de referinţă şi valorile medii aritmetice anuale) care sunt atribuite unui impact antropic;

6.2.3. se evaluează impactul unei astfel de schimbări semnificative asupra nivelului de tratare.

Figura 5. Procedura pentru îndeplinirea cerinţelor privind asigurarea protecţiei corpurilor

de apă subterană necesare pentru a preveni deteriorarea calităţii acestora, cu scopul

de a reduce nivelul tratamentului de purificare necesar pentru producerea apei

potabile – zonele de protecţie sanitară pentru aceste corpuri de apă subterană

Anexa nr.5

la Metodologia de evaluare şi de clasificare

a stării corpurilor de apă subterană

TESTELE

de evaluare şi de clasificare a stării cantitative

a corpurilor de apă subterană

Testul 1. Bilanţul hidric (balanţa corpurilor de apă subterană

sau a grupurilor de corpuri de ape subterane)

Procedura pentru acest test este prezentată în figura 1.

1. Pentru ca un corp de apă subterană sau grup de corpuri de ape subterane să fie în stare bună pentru acest test, exploatarea medie anuală, pe termen lung, din corpurile de ape subterane nu trebuie să depăşească alimentarea medie pe termen lung, minus necesarul de debit ecologic pe termen lung. Acest test ia în considerare efectele cumulative la nivelul întregului corp şi este un test la nivelul întregului corp.

2. Luarea în considerare a măsurătorilor pe termen lung – exploatarea, alimentarea, nivelul hidrostatic/piezometric al apei – are drept scop minimizarea influenţei factorilor climatici naturali pe termen scurt şi a impactului exploatării. Măsurătorile pe termen lung permit diferenţierea efectelor pe termen scurt de modelele şi tendinţele pe termen lung. Durata necesară înregistrării va depinde de condiţiile hidrogeologice şi de mediu asociate cu corpurile de apă subterană. Durata minimă trebuie să nu fie mai mică de şase ani (un ciclu de gestionare a bazinului hidrografic).

3. În cazul în care sunt disponibile informaţii fiabile privind nivelul apelor subterane într-un corp de apă subterană sau într-un grup de corpuri de ape subterane, aceste date pot fi utilizate pentru a identifica prezenţa scăderii pe termen lung susţinută a nivelului apei, cauzată de exploatarea pe termen lung a apelor subterane. În cazul în care este prezentă o astfel de scădere, aceasta va indica faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru o stare bună şi corpul va avea o stare slabă. Este posibil ca nivelurile hidrostatice/piezometrice ale apei să nu ofere în sine o clasificare fiabilă, astfel că o alternativă este realizarea unei evaluări a bilanţului hidric.

4. Pentru testul bilanţului hidric, trebuie efectuată evaluarea exploatării medii anuale în raport cu resursele de apă subterană disponibile într-un corp de apă subterană. Resursele disponibile de apă subterană înseamnă rata medie anuală pe termen lung de alimentare globală a corpului de apă subterană, minus rata anuală pe termen lung a debitului necesar pentru a atinge calitatea ecologică a apelor de suprafaţă asociate, pentru a evita orice diminuare semnificativă a stării ecologice şi orice deteriorare semnificativă a ecosistemelor terestre dependente de apa subterană.

5. Resursa de apă subterană disponibilă este o valoare aproximativă, bazată pe alimentare şi pe cerinţele de rată scăzută, pentru a susţine ecologia în corpurile de apă de suprafaţă şi în ecosistemele terestre care depind de corpul de apă subterană. Acest test este unul la nivelul întregului corp de apă subterană şi nu este întotdeauna posibilă definirea clară a nevoilor locale de aflux ale râurilor şi zonelor umede. Este posibil ca resursele de apă subterană disponibile pentru un corp de apă subterană sau pentru un grup de corpuri de ape subterane să nu fie toate disponibile pentru exploatare, deoarece condiţiile hidrogeologice (transmisivitate şi înmagazinare/stocare) fac dificilă exploatarea lor economică şi practică. Distribuţia resurselor disponibile într-un corp de apă subterană sau într-un grup de corpuri de ape subterane poate varia, în funcţie de receptorii sensibili. Prin urmare, evaluarea stării trebuie să ia în considerare acest lucru şi, în multe cazuri, limita stării slabe nu va fi cea în care exploatarea este > 100% din resursa disponibilă, ci poate fi mult mai mică. În unele condiţii hidrogeologice, aceasta poate fi chiar de 20%.

6. Alimentarea medie anuală trebuie estimată pentru întregul corp de apă subterană, inclusiv orice apă de realimentare considerată intrată în corpul de apă subterană din exterior (de exemplu, infiltrarea din straturile impermeabile adiacente).

7. Rata medie anuală de exploatare trebuie să includă toate captările din corpul de apă subterană, inclusiv orice acvifer izolat. Decizia de a nu lua în considerare apele subterane extrase, care au fost returnate local în acvifer sau într-un râu (acest lucru se poate întâmpla în timpul irigaţiilor sau în timpul unei operaţiuni de desecare a unei cariere), trebuie să se bazeze pe o evaluare hidrogeologică, care să ia în considerare impactul la nivelul întregului corp.

8. Trebuie determinate atât cerinţele de aflux ecologic pentru apele de suprafaţă şi pentru ecosistemele terestre dependente de apele subterane, cât şi impactul exploatării apelor subterane asupra ratelor scăzute. Metodele utilizate pot depinde de gradul în care presiunile de exploatare afectează corpul de apă subterană. Aceasta poate fi realizată fie prin utilizarea cunoştinţelor tehnice locale, fie prin instrumente simple sau prin modele mai sofisticate.

9. În cazul în care există un aflux (lateral sau vertical) între corpurile de apă subterană sau între grupurile de corpuri de ape subterane adiacente şi alte sisteme hidrogeologice, acesta trebuie luat în considerare la efectuarea testului de bilanţ hidric. În unele cazuri, aceste afluxuri pot fi afluxuri de intrare (realimentare), iar în alte cazuri – afluxuri de ieşire. Alternativ, corpurile de ape subterane pot fi grupate pentru a simplifica evaluarea bilanţului hidric.

10. Estimările utilizate la calcularea diferitelor elemente ale acestui test trebuie să se bazeze pe cele mai bune estimări disponibile. În unele condiţii hidrogeologice, va fi dificil să se obţină cifre exacte (de exemplu, în acviferele carstice) şi, prin urmare, va exista o confidenţă asociată evaluărilor. Este important ca confidenţa să fie înregistrată şi luată în considerare la evaluarea confidenţei asociate în raport cu amplasamentul. În multe cazuri, confidenţa şi încrederea în evaluare nu vor fi cuantificabile, deoarece pot fi legate de confidenţa în înţelegerea sistemului fizic, a modelului conceptual şi a altor dovezi utilizate.

11. În cazul în care un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane acoperă zone mari din punct de vedere geografic sau cuprind acvifere diferite, poate fi oportun ca acesta să se subdivizeze în părţi reprezentative mai mici, pentru efectuarea acestui test. Fiecare parte trebuie să fie relevantă pentru obiectivele testului. În cazul în care un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane sunt subdivizate, testul trebuie aplicat separat pentru fiecare parte. Starea generală a unui corp de apă subterană sau a unui grup de corpuri de ape subterane (pentru acest test) va fi atunci cea mai puţin favorabilă dintre rezultatele componentelor individuale, cu condiţia că acestea să fie semnificative.

Figura 1. Schiţa procedurii şi a datelor necesare pentru testul bilanţului hidric

Testul 2. Conexiunea cu apele de suprafaţă

Procedura pentru acest test este prezentată în figura 2.

1. Pentru ca un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane să fie în stare bună pentru acest test, nu trebuie să existe o diminuare semnificativă a stării chimice sau ecologice a apelor de suprafaţă, care ar duce la nerespectarea obiectivelor de mediu privind corpurile de apă de suprafaţă.

2. Testul analizează dacă, la scară locală, presiunile exercitate de exploatarea apelor subterane au un efect semnificativ asupra corpurilor de apă de suprafaţă individuale, odată ce sunt luate în considerare toate presiunile diferite asupra corpului (corpurilor) de apă de suprafaţă. În funcţie de delimitarea corpurilor de apă, un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane poate conţine mai multe corpuri de apă de suprafaţă diferite, fiecare cu propriile obiective.

3. Testul presupune determinarea cerinţei de aflux sau a cerinţei de nivel al apei din corpurile de apă de suprafaţă (asociate cu un corp de apă subterană sau cu un grup de corpuri de ape subterane), necesare pentru a susţine atingerea (şi menţinerea) unei stări chimice şi ecologice bune.

 Notă: pentru râuri, impactul exploatărilor apelor subterane poate fi văzut ca o reducere a afluxului, iar pentru corpurile de apă deschise (sistem de drenaj al apelor subterane) – ca o reducere a nivelului.

4. În cazul în care cerinţa privind afluxul/nivelul nu este îndeplinită, ca urmare a unui impact semnificativ al exploatărilor apelor subterane, atunci corpul de apă subterană sau grupul de corpuri de ape subterane va avea o stare proastă, cu excepţia cazului în care corpul de apă de suprafaţă rămâne în stare ecologică bună/foarte bună. În orice alte circumstanţe, corpul de apă subterană sau grupul de corpuri de ape subterane vor fi în stare bună.

5. În cazul în care nu este posibil să se efectueze măsurători precise ale reducerii afluxului/nivelului cauzat de presiunile asupra apelor subterane, deoarece, din cauza variabilităţii şi comportării sistemelor hidrogeologice, adesea există un decalaj de timp între presiunea de exploatare şi impactul asupra corpului de apă de suprafaţă. Nerespectarea cerinţelor de mediu privind afluxul/nivelul în orice corp de apă de suprafaţă se poate datora, fie exploatărilor apelor subterane, fie exploatărilor apelor de suprafaţă. Este necesar să se estimeze componenta de cedare a apei de suprafaţă, datorată apelor subterane. Un prag relevant poate fi atunci când mai mult de 50% din exploatarea permisă în cadrul captării totale din amonte poate fi atribuită apelor subterane. Pragul utilizat va trebui să ţină seama de incertitudinea procesului de evaluare şi de importanţa socioeconomică a exploatărilor apelor subterane în raport cu exploatarea apelor de suprafaţă.

^* Test de semnificaţie: dacă mai mult de 50% (sau alt prag adecvat, ţinând seama de incertitudinea procesului de evaluare şi de importanţa socioeconomică a exploatării apelor subterane în raport cu exploatarea apelor de suprafaţă) din captarea permisă din corpul de apă de suprafaţă poate fi atribuită apelor subterane, atunci aceasta va fi semnificativă.

Figura 2. Schema procedurii pentru elementul “conexiunea cu apele de suprafaţă”

a evaluării stării cantitative a corpurilor de apă subterană

Testul 3. Ecosistemele terestre dependente de apele subterane

Procedura pentru acest test este prezentată în figura 3.

1. Pentru ca un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane să fie în stare bună, nu trebuie să existe daune semnificative asupra unui ecosistem terestru care depinde de apele subterane. Testele ecosistemelor terestre dependente de apele subterane, atât pentru evaluarea stării chimice, cât şi pentru evaluarea cantitativă, sunt strâns legate.

2. Testul presupune determinarea condiţiilor de mediu necesare pentru susţinerea şi menţinerea condiţiilor în cadrul unui ecosistem terestru dependent de apele subterane (de exemplu, afluxul sau nivelul necesar pentru menţinerea comunităţilor (de plante) dependente).

3. În cazul în care condiţiile nu sunt îndeplinite şi se stabileşte că modificarea nivelului şi a afluxului apelor subterane, ca urmare a exploatării, este o cauză semnificativă, atunci un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane sunt în stare slabă. În toate celelalte cazuri, un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane vor fi în stare bună, dar cu risc potenţial.

4. Ca parte a caracterizării iniţiale şi ulterioare, trebuie să se efectueze un exerciţiu de screening, pentru a identifica toate ecosisteme terestre dependente de apele subterane care sunt deteriorate (sau cu risc ridicat de deteriorare) ca urmare a presiunilor asupra apelor subterane. Această evaluare trebuie făcută pe baza unor criterii precum comunităţile ecologice indicatoare, legătura probabilă cu un corp de apă subterană sau cu un grup de corpuri de ape subterane, proximitatea faţă de presiunile antropice, susţinute de cunoştinţele locale şi în raport de amplasare. Numai amplasările identificate ca fiind în prezent în pericol trebuie să fie luate în considerare în evaluarea stării, prezumţia fiind că ecosistemele terestre dependente de apele subterane nu sunt în pericol nu va conduce la o stare slabă a unui corp de apă subterană sau a unui grup de corpuri de ape subterane.

5. Pentru multe amplasamente nu va fi posibilă cuantificarea condiţiilor de sprijin, necesare în cadrul ecosistemelor terestre dependente de apele subterane cu grad ridicat de confidenţă. Acest lucru se întâmplă din cauza că anumite informaţii detaliate specifice amplasamentului pot fi indisponibile pentru toate amplasamentele. În aceste condiţii, corpul de apă subterană va avea o stare bună pentru acest test, iar rezultatele examinării iniţiale a riscurilor şi orice alte dovezi disponibile trebuie utilizate pentru a decide dacă amplasările sunt considerate cu risc, prioritizate cu risc pentru investigaţii suplimentare.

Notă: în cazul în care proporţia de deteriorare cauzată de impactul antropic asupra apelor subterane este semnificativă, iar o comunitate dependentă nu este afectată, corpul de apă subterană este considerat a fi în stare bună pentru testul său, dar riscă să nu îndeplinească obiectivele de mediu relevante privind starea bună pe viitor.

Figura 3. Schema procedurii de evaluare a stării cantitative

pentru elementul ecosisteme terestre dependente de apele subterane

Testul 4. Intruziunea de apă salină

sau de altă natură (apă de calitate slabă)

1. Pentru ca un corp de apă subterană sau un grup de corpuri de ape subterane să fie în stare bună pentru acest test, nu trebuie să existe o intruziune de apă salină pe termen lung (sau de altă apă de calitate slabă), ca urmare a unei schimbări sustenabile a afluxului sau a deteriorării direcţiei de curgere a apei, în urma exploatării induse de impactul antropic.

Notă: intruziunea de apă salină pe termen lung poate avea loc chiar şi fără o modificare a direcţiei de curgere a apei. Din cauza diferenţelor de densitate dintre apa sărată şi apa dulce, o reducere a nivelului apei (sau a înălţimii) va duce în sine la o intruziune salină. Scăderea gradientului hidraulic către sursa de apă salină şi scăderea corespunzătoare a debitului apelor subterane permit intruziunea salină înainte ca scăderea nivelului apei să fie suficientă pentru a produce o schimbare a direcţiei de curgere.

2. În cadrul acestui test, intruziunea este interpretată ca intruziune de apă de calitate slabă dintr-un alt corp de apă într-un corp de apă subterană, mai degrabă decât ca o mişcare accidentală a unei ape de calitate slabă în interiorul corpului. Sursa de intruziune poate proveni dintr-un corp de apă situat deasupra, dedesubtul sau de-a lungul corpului pentru care se evaluează starea.

3. Testul este combinat cu testul de stare chimică pentru evaluarea intruziunii de apă salină, care este descris detaliat în anexa nr.4.

4. Atunci când se face evaluarea, trebuie să se ia în considerare impactul istoric pe termen lung al captării, în special în acviferele izolate şi în cele cu rate scăzute de realimentare. În acest context, realimentarea redusă este utilizată pentru a face referire la realimentarea în zonele semiaride. O definiţie a unei zone semiaride este aceea în care raportul dintre precipitaţiile medii anuale şi evapotranspiraţia potenţială este < 0,5. Este posibil ca pomparea istorică să fi dus la scăderea semnificativă a nivelurilor hidrostatice/piezometrice ale apelor subterane, din cauza supraexploatării, dar extracţia a fost redusă de atunci la niveluri sustenabile în ceea ce priveşte un echilibru actual cu ratele de realimentare. În aceste cazuri, deşi un bilanţ hidrologic poate indica faptul că resursa disponibilă nu este depăşită, este posibil să se producă o intruziune continuă, iar calitatea apelor subterane poate continua să se deterioreze. În cazul în care intruziunea are loc în corpul de apă subterană, trebuie aplicat testul intruziunii de ape saline.

5. În cazul în care nivelurile de apă modificate antropic conduc la modificări geochimice în cadrul unui corp de apă subterană sau al unui grup de corpuri de ape subterane şi acestea duc la deteriorarea calităţii apei în corp, atunci când aceste modificări sunt semnificative şi pot conduce la depăşirea unei valori-prag (sau a unei cerinţe de calitate) sau a altui obiectiv relevant de mediu, acestea trebuie luate în considerare în cadrul testelor privind starea chimică, descrise în anexa nr.4. Un exemplu în acest sens poate fi oxidarea apelor subterane sau alte modificări geochimice într-un acvifer izolat anterior, cauzate de extracţia excesivă, care conduce la mobilizarea/eliberarea de poluanţi. Gestionarea exploatărilor de apă subterană, pentru a menţine condiţii care să reducă la minimum potenţialul de deteriorare a stării din cauza modificărilor geochimice induse antropic, va face parte dintr-un program de măsuri pentru acel corp de apă subterană sau grupul de corpuri de ape subterane. Definirea măsurilor nu face parte din domeniul de aplicare al prezentei Metodologii, dar s-ar putea anticipa că măsurile pot include menţinerea acviferelor izolate în condiţii izolate, prin stabilirea unor criterii privind nivelul minim al apei, pentru a evita deteriorarea viitoare a stării.