421/16.12.2004 Hotărîre pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei şi Planului de acţiuni pentru realizarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei

şi Planului de acţiuni pentru realizarea Strategiei naţionale de prevenire

şi combatere a corupţiei

nr. 421-XV din 16.12.2004

 (în vigoare 16.12.2004) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.13-16 art.58 din 21.01.2005

* * *

Abrogat: 07.10.2011

Hotărîrea Parlamentului R.Moldova nr.154 din 21.07.2011

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art.1. - Se aprobă Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţiei şi Planul de acţiuni pentru realizarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei (se anexează).

Art.2. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării.

STRATEGIA NAŢIONALĂ DE PREVENIRE

ŞI COMBATERE A CORUPŢIEI

INTRODUCERE

Una din priorităţile actuale ale reformelor economice, politice şi sociale din Republica Moldova este prevenirea şi combaterea corupţiei. Privită obiectiv, inclusiv prin prisma fenomenului corupţiei, tranziţia politică, socială şi economică din perioada ce s-a scurs de la declararea independenţei statului a avut un impact dezastruos asupra calităţii guvernării şi dezvoltării ţării. Proporţiile şi importanţa sferelor afectate de corupţie solicită imperativ abordarea strategică a acestui fenomen, prin urmare elaborarea şi implementarea unei strategii naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei.

Oportunitatea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei (în continuare - Strategie) este determinată de conştientizarea imposibilităţii de a dezrădăcina corupţia doar prin aplicarea unor măsuri penal-restrictive, a necesităţii unei noi abordări a acestui fenomen, inclusiv a îmbinării acţiunilor de prevenire a corupţiei cu cele de depistare, instrumentare şi sancţionare, promovîndu-se, totodată, mecanismele economiei de piaţă.

Elaborarea Strategiei este motivată şi de necesitatea unei cooperări eficiente între sectorul public, cel privat şi societatea civilă.

La elaborarea Strategiei s-a ţinut cont atît de experienţa naţională în domeniu, cît şi de practica unor alte ţări, de cerinţele şi recomandările organismelor internaţionale.

Scopul Strategiei constă în reducerea corupţiei în Republica Moldova pentru a nu periclita statul de drept şi democraţia, pentru a nu împiedica dezvoltarea economică şi socială a ţării.

Obiectivele Strategiei sînt:

asigurarea supremaţiei legii (identificarea domeniilor afectate, condiţiilor care favorizează corupţia, prevenirea acesteia şi consolidarea sistemului de măsuri pentru detectarea şi contracararea fenomenului);

respectarea principiului de separare a ramurilor puterii şi de colaborare a acestora într-un cadru strict constituţional şi legal;

perfecţionarea cadrului legal în conformitate cu cerinţele legislaţiei internaţionale;

asigurarea transparenţei activităţii instituţiilor publice, a accesului la informaţie, promovarea standardelor etice;

activizarea societăţii civile şi a sectorului privat în prevenirea corupţiei, crearea unei atmosfere de intoleranţă faţă de fenomenul corupţiei.

Principiile de bază în prevenirea şi combaterea corupţiei sînt:

supremaţia legii;

prezumţia nevinovăţiei;

egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi asigurarea accesului liber la justiţie;

respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

transparenţa activităţii de combatere a corupţiei;

asigurarea separării celor trei ramuri ale puterii în stat.

I. CORUPŢIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1.1. Noţiunea de corupţie şi esenţa ei

La nivel naţional, corupţia este definită, în Legea nr.900-XIII din 27 iunie 1996 privind combaterea corupţiei şi protecţionismului, ca un fenomen antisocial ce reprezintă o înţelegere ilegală între două părţi, una propunînd sau promiţînd privilegii sau beneficii nelegitime, cealaltă, antrenată în serviciul public, consimţind sau primindu-le în schimbul executării sau neexecutării unor anumite acţiuni funcţionale, ce conţin elemente ale infracţiunii prevăzute în Codul penal.

Grupul multidisciplinar în problemele corupţiei al Consiliului Europei a definit corupţia ca orice comportament al persoanei în a cărei sarcină a fost pusă executarea anumitor obligaţii în sectorul public sau privat, care condiţionează încălcarea acestora în calitate de persoană de stat cu funcţie de răspundere, lucrător privat, agent independent, avînd drept scop obţinerea unui profit ilegal pentru sine şi alte persoane. Astfel, este extins cercul subiecţilor actelor de corupţie, aceştia fiind atît funcţionari din sectorul public, cît şi funcţionari din sectorul privat.

Conform Convenţiei civile privind corupţia (Strasbourg, 4 noiembrie 1999), prin corupţie se înţelege "faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui asemenea avantaj necuvenit, care afectează exercitarea normală a unei funcţii sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit, sau al promisiunii unui asemenea avantaj necuvenit".

Convenţia penală privind corupţia (Strasbourg, 27 ianuarie 1999) defineşte corupţia în cele două modalităţi de săvîrşire a ei - activă şi pasivă.

Corupţia activă este "promisiunea, oferirea sau darea, cu intenţie, de către orice persoană, direct sau indirect, a oricărui folos necuvenit, către un funcţionar public, pentru sine ori pentru altul, în vederea îndeplinirii ori abţinerii de la a îndeplini un act în exerciţiul funcţiilor".

Corupţia pasivă este "solicitarea ori primirea, cu intenţie, de către un funcţionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine ori pentru altul sau acceptarea unei oferte ori promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori abţinerii de la a îndeplini un act în exerciţiul funcţiilor sale".

Potrivit convenţiei numite, aceste fapte constituie corupţie dacă sînt săvîrşite de funcţionari publici naţionali, străini, parlamentari naţionali, străini şi ai adunărilor parlamentare internaţionale, funcţionari internaţionali, precum şi de persoane care reprezintă organizaţii internaţionale. De asemenea, corupţia ţine atît de sectorul public, cît şi de cel privat.

Convenţia O.N.U. împotriva corupţiei (New York, 31 octombrie 2003) defineşte corupţia agenţilor publici naţionali ca acţiune de a solicita sau de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană, cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine de la întreprinderea unui act în exerciţiul funcţiilor sale oficiale.

Prin urmare, legislaţia Republicii Moldova urmează a fi ajustată cerinţelor şi standardelor convenţiilor şi tratatelor internaţionale anticorupţie.

1.2. Cauzele apariţiei corupţiei

Corupţia este un fenomen complex, multistructural şi multidimensional, un fenomen economic, social şi politic, a cărui complexitate este determinată de diverse cauze, care pot fi grupate în: economice, instituţionale, de ordin legal, politice, sociale şi morale.

Cauzele economice rezidă în: costul ridicat al vieţii, cu o tendinţă de creştere continuă; degradarea economiei şi, ca efect, pauperizarea populaţiei; salariile joase, plătite cu întîrziere, ale funcţionarilor publici; bugetul de stat neviabil; suprareglementarea sectorului privat.

Cauzele instituţionale cuprind: politica de cadre defectuoasă; promovarea în posturi de răspundere a unor persoane incompetente şi corupte; lipsa de transparenţă în activitatea administraţiei publice centrale şi locale, în organele de drept; libertatea excesivă acordată factorilor de decizie; posibilitatea redusă de demascare a persoanelor corupte; înzestrarea insuficientă a organelor de drept cu mijloace tehnice; lipsa de resurse umane, logistice şi de tactici eficiente.

Cauzele de ordin legal rezidă în lacunele existente în legislaţie, în lipsa unor mecanisme eficiente de executare a acesteia.

Cauzele politice constau în: lipsa de voinţă şi de responsabilitate politică; existenţa unor factori interni şi externi care impun interesele de grup la luarea unor decizii; nesoluţionarea problemei raioanelor de est; erorile comise în procesul de realizare a reformelor economice şi sociale; concurenţa politică neloială; traficul de influenţă asupra mass-media şi organelor de drept.

Cauzele sociale şi morale ţin de cultură, mentalitate, tradiţii de activitate corupţională în organele puterii şi de drept şi constau în: dezintegrarea şi demoralizarea societăţii; erodarea valorilor etice; informarea insuficientă a societăţii civile; apatia şi pasivitatea civică; toleranţa publică; polarizarea socială; dependenţa mijloacelor de informare în masă.

Multitudinea cauzelor corupţiei determină diversitatea sferelor afectate şi complexitatea acţiunilor necesare prevenirii şi combaterii acestui fenomen.

1.3. Consecinţele corupţiei

Datele statistice oficiale, precum şi cele prezentate de organizaţiile neguvernamentale specializate în domeniu, rezultatele cercetărilor ştiinţifice, sociocriminologice, informaţiile organelor de drept, datele statisticii judiciare, publicaţiile din mass-media impun constatarea faptului că fenomenul corupţiei a afectat domeniile: politic şi instituţional, economic, judiciar şi de drept, de instruire şi educaţie, de asistenţă socială şi medicală, investiţional şi de comerţ internaţional, subminînd grav statalitatea Republicii Moldova.

Impactul economic al corupţiei se manifestă în diverse moduri. Tergiversarea birocratică la întocmirea documentelor, incapacitatea statului de a asigura securitatea producătorilor, lobbysmul, protecţionismul, traficul de influenţă, concurenţa neloială, reglementările şi controalele de stat excesive, ce afectează mecanismele economiei de piaţă şi libera concurenţă, descurajînd potenţialii investitori şi iniţiativa de întreprinzător, duc la creşterea costului proiectelor publice, la diminuarea eficienţei economice, la extinderea evaziunii fiscale, la reducerea plăţilor la buget şi la dezvoltarea economiei subterane.

Efectele social-politice ale corupţiei se manifestă prin degradarea funcţională, politică şi morală a autorităţilor publice centrale şi locale, care este o rezultantă a extinderii corupţiei politice, prin diminuarea competenţei politice transparente şi responsabile, prin pauperizarea populaţiei şi creşterea tensiunii sociale.

În activitatea executivului, corupţia are drept efect calitatea diminuată a administraţiei publice; un sistem de decizii neoficiale; legături strînse între crima organizată, funcţionarii publici şi politicienii corupţi etc.

Efectele corupţiei se exteriorizează şi în relaţiile internaţionale, manifestîndu-se prin comportamentul incompetent, iresponsabil, provocator şi subiectiv-convenţional al persoanelor cu funcţii de răspundere care, în relaţiile cu parteneri străini, promovează în mod prioritar interesele personale şi corporative în raport cu interesele naţionale, ceea ce subminează iremediabil imaginea şi credibilitatea ţării în calitatea sa de partener în relaţii internaţionale.

II. MĂSURILE DE PREVENIRE ŞI DE COMBATERE A CORUPŢIEI

Contracararea corupţiei este un proces de lungă durată. Acest fenomen nu poate fi extirpat, însă poate fi şi trebuie diminuat printr-un control riguros, prin aplicarea unor măsuri de prevenire, care să vizeze factorii criminogeni şi înlăturarea condiţiilor care generează corupţia, cît şi prin depistarea nemijlocită a actelor de corupţie, tragerea la răspundere juridică a vinovaţilor, în temeiul legislaţiei. Este absolut necesară completarea măsurilor de prevenire şi contracarare cu acţiuni de educare a populaţiei în spiritul intoleranţei faţă de actele de corupţie şi de obţinere a sprijinului ei în campania anticorupţie promovată de autorităţile publice.

Toate elementele Strategiei trebuie să acţioneze cumulativ şi să fie eficient coordonate pentru a fi realmente interdependente, astfel încît efectul pozitiv al unuia dintre ele să le fortifice pe celelalte şi invers.

Astfel, elementele Strategiei sînt:

contracararea corupţiei prin aplicarea efectivă şi eficientă a normelor penale;

prevenirea corupţiei prin eliminarea oportunităţilor ei din sistemele şi procedurile instituţiilor publice şi de drept;

educarea tuturor categoriilor de populaţie în spiritul intoleranţei faţă de corupţie şi încurajarea unei susţineri active din partea cetăţenilor în activitatea de prevenire şi contracarare a corupţiei.

2.1. Perfecţionarea cadrului legislativ şi asigurarea aplicării legislaţiei

Reforma legislativă trebuie să contribuie la consolidarea statului de drept, la stabilitatea şi securitatea vieţii sociale, la dezvoltarea unei economii de piaţă viabile, la eliminarea factorilor de risc, ce duc la corupţie, prin simplificarea şi corelarea normativă, eliminarea dublei interpretări, codificarea, adoptarea unor acte normative care să reglementeze cadrul legal al activităţilor de prevenire şi contracarare a corupţiei.

În domeniul legislativ, se vor elabora acte normative cu reglementări anticorupţie eficiente, conform normelor, recomandărilor şi standardelor internaţionale.

Totodată, se impune modificarea legislaţiei anticorupţie în conformitate cu prevederile actelor internaţionale; ameliorarea sistemului legislativ; înlăturarea contradicţiilor şi ambiguităţilor care au ca efect interpretarea dublă a legislaţiei.

De asemenea, se impune consolidarea capacităţilor instituţiilor responsabile de asigurarea respectării legislaţiei penale, prin revizuirea rolurilor şi responsabilităţilor acestora, pregătirea profesională şi specializarea judecătorilor, procurorilor, ofiţerilor de urmărire penală şi altor specialişti în domeniul urmăririi penale şi în judecarea actelor de corupţie, precum şi dotarea lor cu echipamente şi alte mijloace necesare. Înlăturarea practicii organelor de drept de efectuare a controalelor haotice asupra agenţilor economici.

2.2. Prevenirea corupţiei în instituţiile publice şi în procesul politic

a. Eficientizarea sistemului instituţional

Efectul scontat al reformei instituţionale este crearea unui sistem instituţional eficient în prevenirea şi combaterea corupţiei şi în reducerea riscurilor de corupţie în cadrul instituţiilor publice. În acest scop, se va optimiza structura autorităţilor publice şi a altor instituţii publice prin reducerea numărului de ministere, departamente şi de alte organe, precum şi numărului de funcţionari; prin optimizarea structurii şi competenţei instituţiilor de stat abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a corupţiei; prin încadrarea şi promovarea personalului exclusiv pe criteriile profesionalismului, competenţei, abilităţii manageriale şi eficienţei, printr-un mecanism bine reglementat de selectare şi numire a funcţionarilor (concurs, testare etc.) în ministere, departamente şi în alte instituţii de stat; se va asigura stabilitatea şi continuitatea lucrătorilor care realizează perfomanţe profesionale, reconstrucţia demnităţii meseriei de funcţionar public sau de lucrător privat; se va exclude din structurile autorităţilor publice personalul care nu se adaptează criteriilor de eficienţă şi normelor deontologice sau nu îşi exercită obligaţiile conform standardelor stabilite; se vor adopta în regim de urgenţă măsuri pentru salarizarea lucrătorilor din cadrul structurilor publice în concordanţă cu responsabilităţile şi riscurile la care sînt supuşi, astfel încît să li se asigure un standard de viaţă decent şi să fie prevenite actele de corupţie; se vor eficientiza procedurile controlului de stat, prin stabilirea şi dezvoltarea institutului de control social şi parlamentar, asupra respectării legislaţiei anticorupţie; se vor elabora şi implementa, în cadrul autorităţilor publice, mecanisme de control administrativ intern. Urmează a fi perfecţionate mecanismele de interacţiune între funcţionarul public şi beneficiarul de servicii publice. Un rol important în acest domeniu va reveni Comisiei principale pentru etică, instituită sub egida Guvernului.

[Lit.a) modificată prin Hot.Parl. nr.374-XVI din 29.12.05, în vigoare 29.12.05]

b. Asigurarea transparenţei şi responsabilităţii în activitatea politică

În sfera politică, trebuie întreprinse un şir de acţiuni pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. Astfel, în vederea asigurării transparenţei, stabilirii responsabilităţii în activitatea politică şi conformării legislaţiei naţionale la standardele internaţionale, urmează a fi studiată legislaţia şi practica internaţională. În special, se vor opera o serie de modificări în legislaţie pentru ca finanţarea partidelor şi a campaniilor electorale să se efectueze cu respectarea adevărată a principiilor transparenţei şi responsabilităţii. De asemenea, este importantă stabilirea răspunderii penale pentru mituirea alegătorilor în cadrul campaniilor electorale, precum şi a responsabilităţii în faţa poporului pentru activitate politică.

c. Diminuarea efectelor corupţiei asupra sectorului privat

Crearea unui sector privat competitiv constituie o prioritate a politicii economice a Republicii Moldova, în acest sens impunîndu-se modificarea legislaţiei fiscale şi vamale întru reducerea poverii fiscale şi sporirea responsabilităţii în caz de evaziune fiscală. Se va elabora un mecanism de combatere a fenomenului economiei subterane şi de reintegrare a mijloacelor ei în economia legală. Se vor întreprinde măsuri în vederea facilitării activităţii agenţilor economici (la înregistrare, licenţiere, la calcularea şi plata impozitelor, la întocmirea dărilor de seamă financiare, statistice, fiscale etc).

2.3. Intensificarea cooperării instituţiilor publice cu societatea civilă

Un obiectiv major al politicii de prevenire a corupţiei îl constituie implicarea societăţii civile în acţiunile de prevenire a corupţiei şi informarea opiniei publice cu privire la cauzele şi consecinţele corupţiei, la paguba pe care o aduce.

Dezvoltarea cooperării interinstituţionale şi a relaţiilor cu societatea civilă se va axa pe:

facilitarea cooperării între instituţiile cu atribuţii în domeniul prevenirii corupţiei, precum şi între acestea şi societatea civilă;

coordonarea eforturilor acestor instituţii prin facilitarea schimbului de informaţii, încurajarea desfăşurării în comun a unor acţiuni, obţinerea de resurse umane sau tehnice necesare unor acţiuni de amploare, identificarea şi eliminarea principalelor impedimente apărute în practică;

oferirea unei imagini complete şi coerente a eforturilor autorităţilor în acest domeniu.

a. Rolul organizaţiilor neguvernamentale

Rolul organizaţiilor neguvernamentale (ONG-urilor) în prevenirea şi combaterea corupţiei va fi extins prin antrenarea acestora la formularea, promovarea şi implementarea diverselor activităţi anticorupţie, realizarea unor măsuri organizatorice şi practice concrete întru facilitarea cooperării cu organele guvernamentale; organizarea periodică de întruniri comune ale organelor de drept, ale altor organe abilitate cu funcţii de combatere a corupţiei cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale pentru examinarea rezultatelor activităţii comune de combatere a corupţiei.

b. Rolul mass-media

Rolul mass-media în prevenirea şi combaterea corupţiei constă în sensibilizarea opiniei publice faţă de fenomenul corupţiei şi activitatea autorităţilor în domeniul prevenirii şi controlului social al acestuia, organizarea sistematică a unor conferinţe de presă şi briefing-uri tele-radio pentru familiarizarea populaţiei cu realizările din domeniu.

c. Educaţia civică

Educaţia civică, în deosebi în rîndul tineretului, reprezintă o latură importantă a prevenirii fenomenului corupţiei, ce impune derularea unor programe specifice în centrele de învăţămînt, în special în instituţiile de învăţămînt preuniversitar general şi în cele de învăţămînt superior.

Scopul acţiunilor educaţionale anticorupţie este de a informa cetăţenii Republicii Moldova despre pericolul corupţiei, de a le inocula intoleranţa faţă de corupţie şi de a încuraja activităţile de combatere a ei. Cetăţenii Republicii Moldova nu sînt suficient de informaţi despre drepturile omului, despre posibilităţile lor de luptă activă împotriva corupţiei. Populaţia poate contribui la prevenirea şi combaterea corupţiei, dar nu conştientizează rolul ei potenţial în acest proces. Astfel, ar fi oportună o campanie publică anticorupţie care să evidenţieze pagubele morale, sociale şi financiare cauzate de acest fenomen şi să sugereze măsurile de combatere a lui.

2.4. Extinderea colaborării internaţionale

Prevenirea corupţiei constituie o preocupare constantă a organismelor internaţionale, în acest scop fiind elaborate şi adoptate o serie de documente internaţionale care reglementează procesul luptei anticorupţie.

Convenţiile civile şi penale privind corupţia la care Republica Moldova este parte impun racordarea cadrului ei normativ la exigenţele legislaţiei comunitare pentru asigurarea condiţiilor de prevenire şi control al corupţiei în conformitate cu standardele internaţionale.

În domeniul colaborării internaţionale, Republica Moldova va continua să participe la acţiunile, iniţiativele şi proiectele ce vizează prevenirea şi combaterea corupţiei (GRECO, Pactului de Stabilitate - SPAI etc.), să coopereze cu Uniunea Europeană în cadrul Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC), să adere la alte acte internaţionale din domeniu, să încheie acorduri bi- şi multilaterale referitoare la prevenirea şi combaterea fenomenului corupţiei.

Pentru optimizarea activităţii anticorupţie, se vor atrage şi mijloace financiare externe sub formă de asistenţă tehnică, granturi sau donaţii.

III. MECANISMUL DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI

Pentru implementarea strategiei va fi creat următorul mecanism, al cărui mod de funcţionare va fi evaluat pe parcursul următoarelor 15 luni de la înfiinţare.

3.1. Planul de acţiuni

Obiectivele strategiei vor fi atinse prin realizarea unui plan de acţiuni detaliat, în care se specifică măsurile de rigoare, instituţiile responsabile şi termenul de efectuare a acestor măsuri.

Planul de acţiuni va fi actualizat periodic. În fiecare an se va publica şi prezenta Parlamentului un raport despre îndeplinirea planului de acţiuni. Pentru discutarea acestui raport şi actualizarea planului de acţiuni se vor organiza conferinţe anuale, care să asigure sprijinul politic şi public în domeniu.

3.2. Consiliul coordonator în problemele combaterii corupţiei şi criminalităţii

Consiliul coordonator în problemele combaterii corupţiei şi criminalităţii de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, denumit în cele ce urmează - Consiliu coordonator, va coordona la nivel general Strategia şi va asigura responsabilitatea instituţiilor publice şi realizarea acţiunilor ce ţin de competenţa lor.

3.3. Grupul de monitorizare

Grupul de monitorizare, creat prin decret prezidenţial, se va reuni cel puţin o dată în lună pentru a discuta realizările şi problemele ce apar în procesul îndeplinirii planului de acţiuni, va da recomandări pentru rezolvarea acestor probleme. După fiecare reuniune, grupul de monitorizare va prezenta un succint raport Consiliului coordonator şi va publica în presă un rezumat al lucrărilor sale.

Grupul de monitorizare se va compune din reprezentanţi - la nivel de şefi de direcţii sau şefi adjuncţi - ai principalelor instituţii responsabile de diferitele măsuri din planul de acţiuni după cum urmează:

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Ministerul Justiţiei

Ministerul Afacerilor Interne

Procuratura Generală

Ministerul Finanţelor

Ministerul Economiei şi Comerţului

Ministerul Educaţiei şi Tineretului

Ministerul Sănătăţii

Ministerul Dezvoltării Informaţionale

Consiliul Superior al Magistraturii

Curtea Supremă de Justiţie

Curtea de Conturi

Serviciul Vamal

Serviciul Grăniceri

Serviciul de Informaţii şi Securitate

comisia parlamentară de profil organizaţiile nonguvernamentale, inclusiv Transparency International - Moldova (3 reprezentanţi)

asociaţiile oamenilor de afaceri (3 reprezentanţi)

asociaţia autorităţilor locale (3 reprezentanţi).

Membrii grupului de monitorizare vor elabora regulamentul şi vor alege preşedintele acestuia. Grupul de monitorizare va examina semestrial raportul privind implementarea Planului preliminar al Republicii Moldova în cadrul Programului S.U.A. "Provocările Mileniului".

Grupul de monitorizare va elabora raportul anual privitor la mersul executării planului de acţiuni, precum şi recomandări pentru actualizarea lui.

[Pct.3.3 modificat prin Hot.Parl. nr.309-XVI din 27.12.2007, în vigoare 19.01.2008]

3.4. Secretariatul

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei va îndeplini funcţia de secretariat al grupului de monitorizare şi va asigura realizarea cotidiană a planului de acţiuni.

Secretariatul:

va organiza reuniuni lunare ale grupului de monitorizare;

va pregăti un raport după fiecare reuniune şi îl va prezenta Consiliului coordonator, va publica un rezumat în presă;

va asista grupul de monitorizare în pregătirea raportului anual şi în actualizarea planului de acţiuni;

va acorda consultaţii şi asistenţă instituţiilor implicate în implementarea planului de acţiuni la solicitarea acestora;

va organiza anual conferinţa despre progresele înregistrate şi perspectivele în reprimarea corupţiei.

Secretariatul este responsabil de elaborarea Planului de acţiuni. Informaţia privind rezultatele îndeplinirii fiecărei acţiuni şi dificultăţile întîmpinate la realizarea acţiunilor vor fi prezentate Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei trimestrial, pînă la data de 5 a lunii imediat următoare trimestrului de raportare.

Secretarul grupului de monitorizare este numit de către directorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.

[Pct.3.4 completat prin Hot.Parl. nr.309-XVI din 27.12.2007, în vigoare 19.01.2008]

[Pct.3.4 modificat prin Hot.Parl. nr.374-XVI din 29.12.05, în vigoare 29.12.05]

Anexă

PLANUL DE ACŢIUNI

pe anul 2010 pentru implementarea Strategiei naţionale

de prevenire şi combatere a corupţiei

[Anexa în redacţia Hot.Parl. nr.79 din 04.05.2010, în vigoare 08.06.2010]

[Anexa completată prin Hot.Parl. nr.309-XVI din 27.12.2007, în vigoare 19.01.2008]

[Anexa în redacţia Hot.Parl. nr.413-XVI din 21.12.2006, în vigoare 26.01.2007]

[Anexa în redacţia Hot.Parl. nr.374-XVI din 29.12.05, în vigoare 29.12.05]