Hotărâre nr. 519 din 16.09.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional privind sănătatea

sexuală şi reproductivă pentru anii 2026 - 2030

nr. 519  din  16.09.2026

 (în vigoare 23.09.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 471-474 art. 530 din 23.09.2026

* * *

În temeiul art.14 alin.(2) din Legea nr.138/2012 privind sănătatea reproducerii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.205-207, art.673), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional privind sănătatea sexuală şi reproductivă pentru anii 2026-2030 (se anexează).

2. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Programul menţionat se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor aprobate anual în bugetul de stat, în fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală (FAOAM), precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.519/2026

PROGRAMUL NAŢIONAL

privind sănătatea sexuală şi reproductivă

pentru anii 2026-2030

Capitolul I

INTRODUCERE

1. Programul naţional privind sănătatea sexuală şi reproductivă pentru anii 2026-2030 (denumit în continuare Program) este al patrulea document de politici publice sectorial în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive. Primul document de politică publică în domeniu a fost Programul naţional de asistenţă în planificarea şi protejarea sănătăţii reproductive pe anii 1999-2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.527/1999, urmat de Strategia naţională a sănătăţii reproducerii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.913/2005, şi al treilea document de politici publice a fost Programul naţional privind sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.681/2018. Astfel, prezentul Program a fost iniţiat şi elaborat în baza experienţei vaste acumulate de profesioniştii din sistemul de sănătate, precum şi a rezultatelor obţinute în procesul de implementare a documentelor de politici publice sectoriale, orientate spre asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului, ale cuplurilor şi ale familiilor de a concepe şi de a parcurge în siguranţă perioadele de sarcină, naştere şi postnatală.

2. Elaborarea prezentului Program derivă, de asemenea, din obiectivele generale stabilite în Strategia naţională de sănătate “Sănătatea 2030”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.387/2023 (denumită în continuare SNS), în special din următoarele obiective: 1.1. Reducerea poverii bolilor transmisibile şi netransmisibile prin acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, protecţia şi promovarea sănătăţii; 2.1. Asigurarea accesibilităţii şi continuităţii serviciilor medicale integrate centrate pe persoană, la toate nivelurile sistemului de sănătate; 2.2. Modernizarea sistemului de sănătate şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate; 2.4. Asigurarea continuităţii prestării serviciilor esenţiale în sănătate în cazul apariţiei urgenţelor de sănătate publică; 2.5. Îmbunătăţirea managementului calităţii serviciilor de sănătate, al siguranţei pacientului şi a lucrătorului medical.

3. Totodată, SNS specifică că prezentul Program este unul dintre programele naţionale din domeniul sănătăţii prin care aceasta este implementată operaţional.

4. Angajamentele asumate de Republica Moldova în SNS fixează ţinte riguroase pentru reducerea ratei mortalităţii materne la cel mult 2,0 cazuri la 100 000 de născuţi vii şi a ratei mortalităţii infantile la maximum 2,0 decese la 1 000 de născuţi vii până în anul 2030.

5. Prezentul Program se aliniază obiectivelor Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022 (denumită în continuare SND), care plasează sănătatea şi bunăstarea individului în centrul politicilor publice şi urmăreşte eliminarea inechităţilor teritoriale şi asigurarea unui început sigur în viaţă pentru fiecare copil, în contextul parcursului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. În acest sens, obiectivele specifice ale prezentului Program sunt corelate cu următoarele obiective ale SND:

Obiectivul general 5. Îmbunătăţirea stării de sănătate fizică şi mintală a populaţiei prin contribuţia activă a unui sistem de sănătate modern şi eficient, care răspunde nevoilor fiecărui individ.

Obiectivul specific 5.1. Asigurarea acoperirii universale cu servicii medicale de înaltă calitate, care să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Obiectivul specific 5.2. Reducerea poverii bolilor transmisibile şi netransmisibile prin abordarea cuprinzătoare şi trans-sectorială a determinanţilor sănătăţii.

Obiectivul specific 5.3. Sporirea rezilienţei sistemului de sănătate în situaţii ce pun în pericol sănătatea oamenilor.

6. Prezentul Program contribuie, de asemenea, la realizarea apropierii legislaţiei naţionale a Republicii Moldova de actele normative ale Uniunii Europene, conform articolului 116 din capitolul 21 “Sănătatea publică” din Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014, precum şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa XIII la Acordul menţionat.

7. Prezentul Program contribuie la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.953/2022 cu privire la aprobarea cadrului naţional de monitorizare a implementării Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 (denumite în continuare ODD), în special la asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă (ODD 3) şi la realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi fetelor (ODD 5).

8. Programul sprijină obiectivele strategice naţionale de dezvoltare durabilă şi contribuie la fortificarea cadrului de politici publice orientate spre reducerea inegalităţilor şi îmbunătăţirea accesului la servicii pentru toate categoriile de populaţie, inclusiv grupurile vulnerabile, şi dezvoltarea unui sistem de sănătate modern, integrat şi centrat pe nevoile de sănătate ale populaţiei.

9. Programul urmăreşte îndeplinirea angajamentelor asumate de Republica Moldova, alături de alte 178 de state, în cadrul Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare, desfăşurate la Cairo (1994), şi fixate în Programul de Acţiune al Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare (ICPD) privind eliminarea celor mai stringente probleme legate de populaţie, îmbunătăţirea sănătăţii şi garantarea drepturilor sexuale şi reproductive. Angajamente reafirmate la Summitul de la Nairobi privind ICPD+25, organizat la Nairobi, Kenya (2019), şi focusate pe accelerarea implementării acestora la nivel global, în contextul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.

10. Totodată, prezentul Program este orientat spre realizarea angajamentelor stabilite în Programul de acţiune al Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare (CIPD), care promovează accesul universal la sănătatea sexuală şi reproductivă; Platforma de Acţiune de la Beijing, care vizează egalitatea de gen şi drepturile femeilor.

11. Prezentul Program stabileşte măsuri concrete pentru realizarea recomandărilor raportorilor speciali ai Organizaţiei Naţiunilor Unite (denumită în continuare ONU), ale Comitetului pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor (denumit în continuare CEDAW) şi cele asumate de Republica Moldova în cadrul Evaluărilor Periodice Universale, în special asigurarea accesului la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, adaptate nevoilor specifice ale diferitelor categorii de beneficiari, fără discriminare, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, promovarea egalităţii de gen şi realizarea principiului “a nu lăsa pe nimeni în urmă”: adolescenţii, victimele violenţei sexuale şi violenţei împotriva femeilor, persoanele vulnerabile socioeconomic, persoanele cu dizabilităţi, persoanele în vârstă, minorităţile etnice, cum ar fi romii, populaţiile-cheie cu risc sporit de infectare, femeile din mediul rural etc.

12. Prezentul Program este fundamentat pe abordările şi obiectivele stabilite în Planul european de acţiuni al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind sănătatea sexuală şi reproductivă 2030, care oferă un cadru politic pentru îmbunătăţirea accesului şi calităţii serviciilor în regiunea europeană; Strategiei Globale pentru Sănătatea Femeilor, Copiilor şi Adolescenţilor 2030, care promovează drepturile şi sănătatea acestor categorii de populaţie; Rezoluţiei Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situaţia sănătăţii sexuale şi reproductive şi a drepturilor aferente în Uniunea Europeană, care subliniază importanţa respectării drepturilor sexuale şi reproductive, cu accent pe sănătatea femeilor; precum şi Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul), prin promovarea măsurilor de prevenire a violenţei împotriva femeilor, combaterea stereotipurilor de gen, promovarea egalităţii de gen şi asigurarea unei abordări bazate pe drepturile omului în elaborarea şi implementarea intervenţiilor de sănătate sexuală şi reproductivă. Programul include analiza situaţiei în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, viziunea şi obiectivele acestuia, indicatorii de monitorizare a progresului, analiza impactului, costurile şi sursele de finanţare, potenţialele riscuri conexe implementării, stabileşte autorităţile şi instituţiile responsabile şi partenerii de implementare şi descrie mecanismele de monitorizare, evaluare şi raportare a progresului.

13. Prezentul Program a fost elaborat în baza bunelor practici internaţionale, fundamentate pe dovezile studiilor realizate la nivel regional şi global în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive.

14. Prezentul Program este fundamentat pe rezultatele obţinute, inclusiv în perioada implementării Programului naţional privind sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022, de lecţiile învăţate şi de provocările identificate pe parcursul acestei perioade.

15. Se estimează că implementarea măsurilor prevăzute în prezentul Program va contribui, pe termen mediu şi lung, la reducerea disparităţilor de acces şi la îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă, la consolidarea capacităţii persoanelor de a-şi realiza intenţiile reproductive şi de planificare familială, astfel încât sarcinile să fie cât mai mult posibil planificate şi dorite, precum şi la îmbunătăţirea sănătăţii materne şi reducerea morbidităţii şi mortalităţii materne prevenibile pe parcursul sarcinii, naşterii şi perioadei postnatale. De asemenea, Programul urmăreşte îmbunătăţirea supravieţuirii, sănătăţii şi dezvoltării nou-născuţilor prin consolidarea calităţii şi continuităţii serviciilor de îngrijire neonatală şi prin promovarea accesului echitabil la intervenţii esenţiale destinate acestora. Totodată, prezentul Program promovează incluziunea socială şi egalitatea de gen, contribuind la reducerea inegalităţilor şi la dezvoltarea unor servicii de sănătate sexuală şi reproductivă mai echitabile şi accesibile.

16. Măsurile prevăzute în prezentul Program sunt orientate spre consolidarea capacităţii sistemului de sănătate de a asigura continuitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă, inclusiv în situaţii excepţionale, precum crize umanitare, urgenţe de sănătate publică sau alte circumstanţe care pot limita accesul populaţiei la aceste servicii. Implementarea acestora va contribui la menţinerea disponibilităţii serviciilor esenţiale, în funcţie de resursele şi capacităţile existente.

17. Prezentul Program stabileşte măsuri în domenii insuficient reglementate, în special în prevenirea şi managementul violenţei sexuale, prin consolidarea cadrului normativ, dezvoltarea mecanismelor de intervenţie şi instruirea personalului medical (medici de familie şi alţi specialişti relevanţi). Totodată, Programul reglementează intervenţii specifice privind gestionarea riscurilor post-violenţă, inclusiv profilaxia post-expunere la toate infecţiile cu transmitere sexuală, asigurarea victimelor cu kituri post-viol, precum şi consolidarea capacităţilor de formare şi intervenţie a specialiştilor.

18. Totodată, intervenţiile Programului vor fi complementare celor din Programul naţional de prevenire şi control al HIV/SIDA şi ITS pentru anii 2026-2030, concentrându-se pe alte ITS, precum sifilis, gonoree, chlamydia şi trichomoniaza, fără a dubla activităţile existente.

19. Perioada de implementare a prezentului Program este anii 2026-2030.

20. Programul a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Sănătăţii, pe baza unui proces consultativ interinstituţional, cu participarea activă a prestatorilor de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, şi sprijinit de Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (denumit în continuare UNFPA).

21. Elaborarea Programului s-a bazat pe un proces participativ amplu şi pe utilizarea sistematică a dovezilor disponibile la nivel naţional şi internaţional. Procesul a inclus consultări cu autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile medico-sanitare publice şi private, organizaţiile societăţii civile, organizaţiile internaţionale, mediul academic, experţii naţionali şi internaţionali, precum şi reprezentanţii grupurilor populaţionale aflate în situaţii de vulnerabilitate.

22. Un rol important în identificarea problemelor şi necesităţilor grupurilor vulnerabile l-au avut rezultatele studiului calitativ “Factorii care influenţează utilizarea metodelor de contracepţie în rândul grupurilor vulnerabile din Republica Moldova” (2024), realizat în coordonare cu Ministerul Sănătăţii şi cu suportul UNFPA. Studiul a inclus realizarea a 11 focus-grupuri şi 37 de interviuri aprofundate desfăşurate cu persoane din grupurile vulnerabile şi prestatori de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, din mediul urban şi rural din toate regiunile ţării.

23. Prezentul Program este însoţit de Planul de acţiuni, prin care se operaţionalizează obiectivele generale şi specifice în acţiuni concrete, indicatori de monitorizare a implementării acţiunilor, costurile de implementare, termenul de realizare şi instituţia responsabilă.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

24. Sănătatea sexuală şi reproductivă reprezintă o componentă esenţială a sănătăţii publice, care vizează bunăstarea fizică, mentală şi socială în toate aspectele legate de sexualitate şi reproducere pe parcursul vieţii. În Republica Moldova, cadrul normativ naţional prevede accesul populaţiei la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă în cadrul sistemului de sănătate, în limitele şi condiţiile stabilite de legislaţie. Cu toate acestea, persistă provocări legate de accesibilitatea, disponibilitatea şi utilizarea echitabilă a acestor servicii de către diferite grupuri ale populaţiei, în special în mediul rural şi în rândul grupurilor vulnerabile.

25. Accesul la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă pentru persoanele asigurate este reglementat prin Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte acte normative relevante, care stabilesc tipurile de servicii acoperite, condiţiile de acordare şi categoriile de beneficiari. Protocoalele clinice naţionale oferă cadrul de conduită medicală şi standardele clinice pentru furnizarea serviciilor respective. Cu toate acestea, accesul efectiv la servicii poate fi influenţat de factori precum distribuţia resurselor umane şi materiale, gradul de informare a populaţiei, accesibilitatea geografică şi capacitatea prestatorilor de servicii medicale.

26. Totuşi, pentru anumite grupuri de populaţie, în special cele din mediul rural cu resurse financiare limitate, accesarea acestor servicii rămâne o provocare. Aceste dificultăţi sunt cauzate de cheltuieli adiţionale necesare pentru servicii cu plată, medicamente şi consumabile, precum şi de accesul dificil la servicii specializate, care presupune deplasări anevoioase către oraşele reşedinţă de raion sau capitală. În consecinţă, populaţia din mediul rural are un acces mai redus la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă, o situaţie evidenţiată prin indicatorii statistici specifici, subliniind necesitatea unor măsuri de echitate şi sprijin direcţionat.

27. În domeniul infertilităţii, prevalenţa estimată în rândul populaţiei cu vârsta de 18-59 de ani constituie 12,3 %, afectând într-o măsură mai mare femeile (14,5 %) comparativ cu bărbaţii (9,8 %). Totodată, prevalenţa este mai ridicată în mediul urban (15,2 %) decât în mediul rural (8,1 %), ceea ce evidenţiază necesitatea consolidării serviciilor de prevenire, diagnostic şi tratament.

28. Acceptabilitatea şi utilizarea serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă sunt influenţate semnificativ de capacitatea acestora de a răspunde cerinţelor specifice ale beneficiarilor, care variază în funcţie de o serie de factori, cum ar fi: vârsta beneficiarului, nivelul de vulnerabilitate, contextul cultural şi social, starea de sănătate, nivelul de educaţie şi informare etc.

29. Consultările organizate cu reprezentanţii organizaţiilor societăţii civile, prestatorii de servicii şi reprezentanţii grupurilor vulnerabile au evidenţiat insuficienţa intervenţiilor în domeniul sănătăţii adolescenţilor şi tinerilor, prevenirii infecţiilor cu transmitere sexuală şi HIV, prevenirii şi răspunsului la violenţa în bază de gen, precum şi asigurării accesului echitabil la servicii pentru persoanele cu dizabilităţi, populaţia romă, refugiaţi, migranţi şi alte grupuri expuse riscului de excluziune socială.

30. Conform Rezoluţiei Parlamentului European din 24 iunie 2021, limitarea disponibilităţii şi accesibilităţii serviciilor esenţiale de sănătate sexuală şi reproductivă, inclusiv a celor destinate sănătăţii materne şi a nou-născuţilor, poate duce la creşterea mortalităţii materne şi neonatale, asociată cu un număr sporit de sarcini nedorite şi avorturi nesigure.

31. Datele studiului Generaţii şi Gen (GGS) 2024 evidenţiază că 49,4 % dintre femeile cu vârsta de 18-49 de ani utilizează orice metodă contraceptivă, iar metodele moderne de contracepţie sunt utilizate de 40,0 %. Se constată diferenţe semnificative între mediul urban şi rural (55,8 % versus 43,6 %), precum şi între regiuni, utilizarea metodelor moderne variază de la 49,8 % în municipiul Chişinău la 32,1 % în regiunea Centru şi aproximativ 32 % în regiunea Sud. Totodată, 27,9 % dintre femeile aflate în uniune au necesităţi nesatisfăcute de planificare familială, această proporţie fiind mai ridicată în mediul rural (31,4 %), precum şi în regiunile Centru (36,1 %) şi Sud (34,2 %).

32. În Republica Moldova, cererea de planificare familială satisfăcută cu metode moderne de contracepţie înregistrează o valoare de 56,9 % printre femeile căsătorite sau aflate în coabitare, însă prezintă variaţii semnificative în funcţie de mediul de rezidenţă. În mediul urban, cererea satisfăcută cu metode moderne de contracepţie atinge 61,2 %, în timp ce în mediul rural este mai redusă, ajungând la 53,4 %. Aceste diferenţe subliniază inegalităţile existente în accesul la metode moderne de contracepţie între mediile de rezidenţă, fiind influenţate de factori precum disponibilitatea serviciilor, barierele economice şi culturale, dar şi de lipsa informaţiilor adecvate privind metodele contraceptive.

33. Totodată, datele GGS 2024 evidenţiază că ponderea femeilor care iau decizii informate privind relaţiile sexuale, utilizarea contracepţiei şi sănătatea reproductivă constituie 77,0 %, însă există variaţii importante între regiuni, de la 68,1 % în regiunea Centru până la 82,7 % în regiunea Sud.

34. Calitatea acestor servicii este direct influenţată de mai mulţi factori interconectaţi, care trebuie abordaţi în mod integrat pentru a răspunde diverselor necesităţi ale beneficiarilor. Un aspect crucial îl reprezintă infrastructura adaptată, inclusiv nevoilor persoanelor cu dizabilităţi, astfel încât să fie asigurat un mediu prietenos, sigur şi incluziv. De asemenea, ambianţa corespunzătoare în care sunt prestate serviciile contribuie la crearea unei relaţii de încredere între beneficiari şi prestatori. Un alt pilon important este disponibilitatea echipamentelor şi consumabilelor necesare, pentru a răspunde tuturor exigenţelor necesare asigurării unui act medical de înaltă calitate.

35. Pentru a asigura accesul universal al populaţiei de vârstă reproductivă la mijloace de contracepţie moderne, actele normative ale Ministerului Sănătăţii prevăd un set clar de măsuri care includ distribuţia gratuită de contraceptive către 12 categorii de beneficiari eligibili, inclusiv victimele situaţiilor excepţionale, ale crizelor umanitare şi ale urgenţelor de sănătate publică.

36. Nu mai puţin importantă este pregătirea profesională a prestatorilor de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, care influenţează esenţial calitatea serviciilor prestate.

37. În ultimii cinci ani s-a acordat o atenţie deosebită adaptării curriculumului universitar şi postuniversitar, cu un accent special pe pregătirea medicilor de familie, precum şi pe actualizarea curriculumului de instruire a personalului medical mediu. Cu toate acestea, deşi progresele în domeniul formării au fost evidente, mecanismele de implementare a protocoalelor şi a standardelor elaborate nu au fost pe deplin dezvoltate. Lipsa unor planuri clare de implementare, monitorizare şi evaluare a respectării acestora constituie o barieră semnificativă în aplicarea eficientă a măsurilor prevăzute.

38. În Republica Moldova, grupurile vulnerabile beneficiază de contraceptive prin intermediul echipei medicului de familie, care include moaşe şi asistenţi medicali instruiţi în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive. Aceşti profesionişti, fiind cel mai aproape de beneficiari, joacă un rol esenţial în asigurarea accesului echitabil la metode moderne de contracepţie, mai ales în comunităţile rurale. Echipa de asistenţă medicală primară oferă suportul necesar în alegerea metodei potrivite, având în vedere preferinţele şi circumstanţele individuale ale beneficiarului, inclusiv: metodele reversibile cu acţiune prelungită (ex.: dispozitive intrauterine, implanturi hormonale) sau metodele permanente, atunci când acestea corespund nevoilor şi dorinţelor persoanei.

39. Astfel, instruirea continuă a prestatorilor de servicii de sănătate reprezintă un pilon fundamental pentru formarea şi consolidarea capacităţilor acestora în acordarea serviciilor de planificare familială şi contracepţie. Calitatea şi eficienţa serviciilor furnizate depind în mod direct de nivelul de pregătire şi competenţele personalului medical implicat în acest domeniu.

40. Medicii obstetricieni-ginecologi, medicii de familie, asistenţii medicali şi moaşele beneficiază de instruire specializată în domeniul planificării familiale şi contracepţiei prin intermediul programelor educaţionale oferite de instituţiile de învăţământ medical din Republica Moldova. Această formare este asigurată de catedrele de profil ale Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” şi ale colegiilor medicale, acoperind toate nivelurile de pregătire profesională: instruirea preuniversitară, instruirea universitară, instruirea postuniversitară şi educaţia medicală continuă.

41. În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în îmbunătăţirea calităţii serviciilor de întrerupere a sarcinii şi reducerea necesităţii acestora. În 2024, 82,75 % dintre întreruperile de sarcină au fost efectuate conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), utilizând metode sigure, precum aspirarea vacuum sau metoda medicamentoasă. Introducerea şi extinderea accesului la metode moderne, susţinută de promovarea metodelor de contracepţie modernă, a contribuit semnificativ la diminuarea ratei avorturilor şi la creşterea siguranţei şi calităţii serviciilor. Rata avorturilor a scăzut de la 17 la 1 000 de femei de vârstă fertilă (15-49 de ani) în 2003 la 11,5 avorturi la 1 000 de femei de vârstă fertilă în 2025. Ponderea avorturilor în rândul adolescentelor (15-19 ani) a scăzut de la 10,6 % în 2003 la 4,9 % în 2024. În ultimii ani, nu s-au înregistrat cazuri de mortalitate maternă asociate complicaţiilor avortului, un indicator-cheie al eficienţei măsurilor de siguranţă implementate, inclusiv în timpul pandemiei, datorită utilizării avortului medicamentos prin telemedicină.

42. Deşi s-au realizat progrese semnificative în îmbunătăţirea calităţii serviciilor de întrerupere a sarcinii, în practică se mai utilizează metode mai puţin sigure. În prezent, aproximativ 20 % din avorturi continuă să fie efectuate prin dilatare şi chiuretaj, metodă nerecomandată de OMS, situaţie cauzată de lipsa dotărilor adecvate în instituţii şi de costurile ridicate ale unor metode moderne, precum avortul medicamentos. Această situaţie poate fi redresată prin includerea preparatelor pentru avortul medicamentos în Lista naţională a medicamentelor esenţiale şi revizuirea protocolului clinic standardizat “Întreruperea sarcinii în condiţii de siguranţă”.

43. În domeniul asistenţei medicale a mamei şi copilului, în pofida multiplelor eforturi depuse în ultimele două decenii pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi calităţii serviciilor medicale, sănătatea maternă şi cea a nou-născuţilor înregistrează o tendinţă de diminuare. Astfel, indicatorul mortalităţii materne a avut un caracter oscilator, înregistrând de la 14,5 cazuri de deces matern la 100 000 de născuţi vii în anul 2018, 15,4 cazuri la 100 000 de născuţi vii în anul 2019, 47,7 cazuri la 100 000 de născuţi vii în anul 2021 şi 59,2 la 100 000 de născuţi vii în anul 2022 şi 16,6 cazuri de deces la 100 000 de născuţi vii în anul 2023 la 8,5 cazuri de deces matern la 100 000 de născuţi vii în anul 2024 şi la 13,5 cazuri de deces matern la 100 000 de născuţi vii în anul 2025.

44. Rata mortalităţii perinatale a crescut de la 9,2 ‰ în anul 2018 la 10,2 ‰ în anul 2024, iar rata mortalităţii neonatale precoce a crescut de la 2,88 ‰ în 2018 la 4,28 ‰ în anul 2024. În structura mortalităţii perinatale predomină mortalitatea antenatală, rata căreia rămâne constantă pe parcursul ultimului deceniu: 5,48 ‰ în anul 2018 şi 5,46 ‰ în anul 2023, 5,4 ‰ - în anul 2024.

45. Mortalitatea intranatală rămâne un indicator sensibil al calităţii asistenţei obstetricale şi perinatale, reflectând eficienţa monitorizării travaliului, managementului complicaţiilor obstetricale şi intervenţiilor medicale efectuate în timpul naşterii. În Republica Moldova, în anul 2024, rata mortalităţii intranatale a constituit 5,4 ‰ (la 1 000 de naşteri), ceea ce evidenţiază necesitatea consolidării măsurilor de prevenire a deceselor fetale intrapartum, în special prin identificarea precoce şi managementul adecvat al sarcinilor cu risc, monitorizarea continuă a stării fetale în travaliu, respectarea protocoalelor clinice naţionale şi asigurarea accesului oportun la intervenţii obstetricale de urgenţă. Reducerea mortalităţii intranatale impune, totodată, instituţionalizarea auditului confidenţial al deceselor perinatale şi utilizarea sistematică a rezultatelor acestuia pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor de sănătate maternă şi neonatală.

46. În Republica Moldova, în contextul realizării obiectivelor de dezvoltare ale mileniului 4 şi 5, cu sprijinul OMS, al Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii (denumit în continuare UNICEF), al UNFPA şi al altor organizaţii internaţionale, au fost implementate programe şi intervenţii sistemice pentru îmbunătăţirea calităţii asistenţei mamei şi copilului (iniţiativa “Graviditate fără Risc” şi cele trei programe naţionale de perinatologie). În urma implementării acestor programe şi strategii, a fost instituit un sistem regionalizat de asistenţă prenatală în trei niveluri; au fost elaborate şi implementate ghiduri şi protocoale clinice naţionale bazate pe dovezi, pentru conduita sarcinii fiziologice şi a nou-născutului sănătos şi pentru managementul principalelor complicaţii obstetricale şi neonatale. Au fost implementate noi metode de analiză şi îmbunătăţire a calităţii asistenţei perinatale, inclusiv analiza confidenţială a mortalităţii materne şi a deceselor perinatale la nivel naţional şi auditul cazurilor de proximitate de deces matern la nivel de instituţii. Totodată, cu sprijinul tehnic şi financiar al UNFPA, mai multe centre perinatale, inclusiv IMSP Institutul Mamei şi Copilului, au fost dotate cu echipamente obstetricale şi neonatale de ultimă generaţie.

47. Organizarea şi calitatea serviciilor de asistenţă perinatală sunt reglementate de protocoalele clinice standardizate (PCS) “Îngrijiri antenatale pentru o experienţă pozitivă a sarcinii”, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.357/2025, “Îngrijiri intranatale pentru o experienţă pozitivă în naştere”, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.531/2025 şi “Îngrijiri postnatale pentru o experienţă pozitivă în perioada de lăuzie”, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.635/2025. Recomandările privind conduita maladiilor şi complicaţiilor obstetricale şi neonatale sunt incluse în nouă protocoale clinice naţionale (PCN), în 12 PCS obstetricale şi în nouă PCN, precum şi în 27 PCS neonatale. Structura, normele şi standardele privind funcţionarea serviciului perinatologic regionalizat sunt reglementate de Ordinul ministrului sănătăţii nr.570/2025 cu privire la organizarea Serviciului perinatologic naţional.

48. Republica Moldova înregistrează, în mod constant, un nivel ridicat de acces şi de acoperire cu servicii de sănătate destinate mamei şi copilului. Datele MICS (Studiul de Indicatori Multipli în Cuiburi, 2012) arată că aproximativ 95 % dintre gravide au avut cel puţin patru vizite prenatale, cu o distribuţie omogenă în zonele rurale şi urbane. Numărul de femei care a beneficiat de asistenţă antenatală rămâne în continuare înalt, constituind 99,1 % în anul 2022 şi 99,3 % în anul 2023. Procentul de naşteri asistate de personal medical calificat (medici sau moaşe) de asemenea este înalt. În anul 2024, 99,7 % dintre gravide au avut un însoţitor calificat la naştere (99,6 % în anul 2023), indicator care a rămas constant în ultimii 20 de ani.

49. Totodată, componenta de consiliere privind pregătirea preconcepţională a cuplului este adesea neglijată în majoritatea instituţiilor medicale. Cu rare excepţii, persoanele şi cuplurile care planifică conceperea unui copil nu beneficiază de consiliere preconcepţională adecvată, în condiţiile în care medicii de familie şi ginecologii nu dispun de recomandări metodice sau de un protocol naţional standardizat pentru pregătirea preconcepţională a acestora.

50. Datele privind gradul de implementare a intervenţiilor prevăzute în PCS privind asistenţa antenatală în sarcina fiziologică nu sunt colectate şi monitorizate în mod sistematic. Astfel, deşi standardul recomandă suplimentarea de rutină cu preparate de fier şi acid folic pe întreaga durată a sarcinii, nu sunt disponibile date privind proporţia femeilor care utilizează sistematic aceste preparate. De asemenea, nu sunt colectate date privind numărul de femei testate la bacteriurie asimptomatică sau diabet gestaţional, calitatea consilierii şi informării, precum şi participarea la cursurile de instruire antenatală şi alte aspecte.

51. Instrumentele digitale necesare pentru monitorizarea calităţii asistenţei medicale nu sunt încă dezvoltate şi aplicate. În acest context, implementarea fişei gravidei în format electronic ar facilita respectarea de către furnizori a prevederilor standardelor existente, identificarea precoce a gravidelor cu factori de risc, stabilirea unor măsuri profilactice specifice şi elaborarea unui program individualizat de supraveghere a sarcinii, precum şi comunicarea eficientă şi rapidă între specialişti şi între prestatorii de servicii şi paciente.

52. Suplimentar, una dintre cele mai importante provocări este asigurarea calităţii serviciilor în centrele perinatale de nivelul I. Majoritatea centrelor perinatale de nivelul I din cadrul spitalelor raionale se confruntă cu dificultăţi majore în asigurarea calităţii asistenţei medicale perinatale în regim de 24 de ore din 24, 7 zile din 7, determinate în principal de deficitul de personal medical (medici obstetricieni, neonatologi, anesteziologi, moaşe) şi de dotarea insuficientă cu echipamente medicale esenţiale (cardiotocografe, pompe de infuzie, aparate USG, incubatoare etc.).

53. Calitatea serviciilor medicale în centrele perinatale de nivelul I este influenţată şi de situaţia demografică existentă, caracterizată prin scăderea numărului de naşteri din an în an. În prezent, în majoritatea acestor maternităţi se înregistrează mai puţin de o naştere în 24 de ore, situaţie în care nu poate fi menţinută calificarea personalului care activează în serviciul perinatal.

54. De asemenea, se constată o creştere continuă a ratei operaţiilor cezariene, de la 17,5 % în anul 2015 la 29,8 % în anul 2023, 31 % în anul 2024 şi 32,5 % în anul 2025. Această evoluţie impune măsuri pentru monitorizarea şi reducerea operaţiilor cezariene nejustificate medical, în conformitate cu recomandările OMS privind efectuarea operaţiei cezariene atunci când aceasta este justificată medical. În acest context, aplicarea clasificării Robson şi analiza indicaţiilor pentru operaţia cezariană reprezintă instrumente importante pentru evaluarea practicilor obstetricale şi identificarea intervenţiilor necesare pentru reducerea operaţiilor cezariene evitabile.

55. Situaţia este mai gravă în maternităţile private, unde fiecare a doua femeie este supusă operaţiei cezariene. La nivel naţional, nu există măsuri concrete, precum modele de rambursare care să favorizeze naşterea vaginală şi desfăşurarea campaniilor de informare a gravidelor privind avantajele şi riscurile asociate operaţiei cezariene, pentru a stopa această creştere necontrolată şi potenţial periculoasă a operaţiilor cezariene, deşi există numeroase intervenţii recomandate, precum clasificarea Robson/OMS pentru operaţiile cezariene şi publicarea anuală a ratelor şi structurii acestora.

56. Sănătatea reproductivă este influenţată inclusiv de incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală (denumite în continuare ITS), precum sifilisul şi gonoreea, care se numără printre cele mai frecvente cauze de îmbolnăvire în rândul populaţiei tinere, având consecinţe semnificative asupra stării generale de sănătate şi afectând grav potenţialul reproductiv al persoanei afectate. Incidenţa sifilisului în anul 2025 a fost de 36,9 cazuri la 100 000 de locuitori, faţă de 64,9 cazuri la 100 000 înregistrate în anul 2014.

57. Totodată, rata sifilisului congenital şi ponderea mortinatalităţii atribuită sifilisului congenital sunt sub pragul de eliminare a sifilisului congenital propus de OMS. Pe parcursul anilor 2012-2015, rata sifilisului congenital în Republica Moldova a fost sub nivelul de 0,3 la 1 000 de nou-născuţi vii, iar ponderea mortalităţii atribuite sifilisului congenital a fost sub 1,5 %, fapt ce a permis recunoaşterea Republicii Moldova de către OMS în anul 2016 ca ţară care a eliminat transmiterea sifilisului congenital de la mamă la făt. Cu toate acestea, rata sifilisului congenital în anul 2021 a fost de 1,2 cazuri la 1 000 de nou-născuţi şi de 1,3 cazuri la 1 000 de nou-născuţi vii în anul 2022. În 2023, acest indicator a înregistrat o descreştere până la 0,7 la 1 000 de nou-născuţi vii.

58. Astfel, unul dintre factorii care contribuie la menţinerea unui nivel înalt al incidenţei ITS îl constituie accesul limitat la testele rapide pentru ITS, deoarece în Republica Moldova acestea nu sunt disponibile în farmacii, iar laboratoarele, inclusiv cele private, nu oferă servicii de autotestare care ar putea fi utilizate la testarea la ITS la distanţă, inclusiv în perioade de criză sau urgenţe de sănătate publică. Totodată, această situaţie generează o povară financiară suplimentară pentru persoanele diagnosticate cu ITS, având în vedere că în prezent costul tratamentului ITS, cu excepţia HIV şi sifilis, este suportat integral de către pacienţii care se tratează în condiţii de ambulatoriu.

59. Totodată, laboratoarele private care oferă servicii de diagnostic pentru ITS, cu excepţia HIV şi sifilis, nu au obligaţia de a raporta datele către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (ANSP), ceea ce favorizează subraportarea cazurilor de ITS şi limitează posibilitatea unei evaluări complete şi exacte a situaţiei epidemiologice.

60. În prezent, nu există protocoale clinice standardizate ce reglementează managementul ITS cauzate de Chlamydia trachomatis, Gonoree şi alte ITS. Referitor la infecţia cu sifilis, Ministerul Sănătăţii a aprobat în anul 2020 PCN care acoperă prevenirea primară şi secundară, diagnosticul şi tratamentul sifilisului.

61. Evidenţele disponibile indică o tendinţă de creştere a infertilităţii în Republica Moldova, fenomen care afectează atât femeile, cât şi bărbaţii. Conform unei analize bazate pe GGS, 11 % din populaţia de vârstă reproductivă raportează dificultăţi în conceperea unui copil după 12 luni de încercări. În acelaşi timp, statisticile oficiale nu oferă date detaliate privind infertilitatea primară şi secundară, inclusiv cazurile de infecţii ale tractului genital, fapt ce limitează capacitatea de determinare a magnitudinii infertilităţii şi a impactului acesteia asupra sănătăţii reproductive la nivel naţional.

62. Conform actelor normative, asistenţa medicală pentru cuplurile infertile este prestată atât de sectorul public, cât şi de cel privat. În sectorul public, costurile pentru diagnosticul şi tratamentul infertilităţii sunt acoperite parţial prin asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, în cadrul Programului unic. Însă costurile asociate diagnosticului de laborator, serviciilor andrologice şi medicamentelor necesare pentru tratamentul infertilităţii sunt suportate de cupluri.

63. Fertilizarea in vitro este una dintre principalele tehnologii de reproducere umană asistată medical şi utilizată pentru depăşirea infertilităţii. Cu toate acestea, costurile ridicate ale procedurii limitează accesul cuplurilor cu resurse financiare insuficiente. Pentru a sprijini aceste cupluri, începând cu anul 2017, statul, prin intermediul sistemului asigurării obligatorii de asistenţă medicală, acoperă parţial costurile unei proceduri de fertilizare in vitro pentru cuplurile asigurate care îndeplinesc criteriile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, în limitele resurselor financiare disponibile. În perioada 2017-2024, circa 400 de cupluri asigurate au beneficiat de sprijin financiar pentru efectuarea procedurii de fertilizare in vitro. Totodată, condiţionarea accesului la mecanismul de finanţare a procedurii de fertilizare in vitro de statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală poate limita accesul unor categorii de persoane care beneficiază de asistenţă medicală în cadrul unor sisteme distincte sau care nu deţin statut de persoană asigurată. În acest context, se impune examinarea şi extinderea mecanismelor de finanţare, astfel încât accesul la serviciile de fertilizare in vitro să fie asigurat în baza criteriilor medicale de eligibilitate, indiferent de statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală. O asemenea abordare va contribui la asigurarea accesului echitabil la serviciile de reproducere umană asistată medical şi la reducerea barierelor financiare pentru persoanele eligibile.

64. De asemenea, nu există un protocol clinic naţional care să ghideze prestatorii de servicii medicale în gestionarea infertilităţii, inclusiv în referirea cuplurilor infertile către serviciile specializate de la nivelurile ierarhice superioare, ceea ce poate genera discrepanţe în abordarea şi accesul la asistenţa medicală de specialitate.

65. Obstacolele privind accesarea serviciilor de diagnostic şi tratament al infertilităţii sunt multiple, nu doar de ordin financiar, ci şi legate de nivelul redus de informare a persoanelor şi a cuplurilor referitor la serviciile disponibile. Un exemplu în acest sens este lipsa informaţiilor referitoare la tehnologiile de reproducere umană asistată medical, inclusiv fertilizarea in vitro. Conform unui studiu realizat de cercetătorii din cadrul IMSP Institutul Mamei şi Copilului, în perioada 2017-2023 s-a constatat că de circa două ori mai puţine cupluri din mediul rural au apelat la procedura de fertilizare in vitro, comparativ cu cele din mediul urban, în pofida faptului că această procedură este parţial acoperită din sursele Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină. Această discrepanţă evidenţiază accesul mai redus la informaţie al populaţiei din mediul rural şi, implicit, un nivel scăzut de cunoştinţe privind existenţa la nivel naţional a instituţiilor care oferă acest tip de servicii. În comparaţie, populaţia din mediul urban beneficiază de un acces mai larg la informaţii şi la campanii de sensibilizare, având astfel mai multe şanse de a accesa proceduri precum reproducerea umană asistată medical.

66. Una dintre realizările majore ale sectorului sănătăţii în domeniul protecţiei sănătăţii tinerilor, inclusiv a sănătăţii sexuale şi reproductive, este dezvoltarea reţelei centrelor de sănătate prietenoase tinerilor (Youth Klinic), realizată de Ministerul Sănătăţii cu sprijinul partenerilor de dezvoltare UNICEF, OMS, Agenţiei Elveţiane pentru Dezvoltare şi Cooperare şi UNFPA.

67. În prezent, 40 de centre de sănătate prietenoase tinerilor (CSPT/Youth Klinic) funcţionează în toate raioanele şi municipiile din ţară, iar pachetul de servicii include: serviciile de consiliere contraceptivă şi oferirea produselor contraceptive; servicii de conduită multidisciplinară a sarcinilor la adolescente în comun cu medicii de familie; avort în siguranţă; testare rapidă şi tratament al ITS; asistenţă de primă linie şi reabilitare ulterioară în caz de violenţă sexuală, diagnosticul şi tratamentul diverselor forme de disfuncţii pubertare. Astfel, rata de acoperire cu servicii pentru tinerii cu vârste între 10 şi 24 de ani a crescut de la 5 % în anul 2011 la 45,6 % în anul 2024. Printre grupurile prioritare de beneficiari ai CSPT sunt tinerii din grupurile vulnerabile (fără supraveghere părintească, proveniţi din familii defavorizate, cu nevoi speciale sau care fac parte din populaţiile-cheie cu risc crescut de infectare cu HIV).

68. În anul 2022, ca răspuns la criza umanitară, CSPT şi-au adaptat activitatea, inclusiv la necesităţile persoanelor refugiate. Au fost lansate două servicii noi destinate adolescenţilor şi tinerilor. Linia telefonică nonstop pentru suport, CSPT Suport Line, la numărul 080080022, oferă sprijin şi consiliere pentru diverse nevoi şi situaţii, inclusiv în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive a tinerilor. Sunt pilotate cabinetele mobile YKMobile, care oferă un spectru similar de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă cu cel furnizat în cadrul CSPT/Youth Klinic. Intervenţiile CSPT au contribuit la creşterea de peste două ori a utilizării pastilelor contraceptive în rândul adolescenţilor sexual activi de 15 ani, de la 6 % în anul 2014 la 13 % în anul 2022, iar utilizarea prezervativului a crescut de la 58 % în anul 2018 la 71 % în anul 2022. Totodată, numărul născuţilor vii la mame adolescente s-a redus de la 2 873 în anul 2015 la 1 222 în anul 2024 (figura 1).

Figura 1. Indicatorii sarcinii la adolescente în Republica Moldova, 2015-2024

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

69. Serviciile de sănătate sexuală sunt disponibile la nivel de asistenţă medicală specializată ambulatorie, prin prezenţa medicilor ginecologi şi urologi. Cu toate acestea, distribuţia teritorială a acestor specialişti este neuniformă. Serviciile de sănătate reproductivă pentru bărbaţi sunt concentrate în principal în municipiul Chişinău. Se constată un deficit de medici urologi în raioanele ţării, cu un coeficient de acoperire de 0,3 medici urologi la 10 000 de locuitori.

70. O altă dimensiune importantă în asigurarea sănătăţii sexuale şi reproductive o constituie prevenirea şi combaterea violenţei pe criterii de gen şi a violenţei sexuale, obiective prevăzute în Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 14 octombrie 2021.

71. În anul 2021, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.908/2021, a fost aprobat Protocolul standardizat privind managementul clinic al cazurilor de viol, care este integrat în curriculumul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” şi inclus în programul de educaţie medicală continuă. Totodată, modulul de instruire privind Pachetul Minim Iniţial de Servicii de Sănătate Sexuală şi Reproductivă în Situaţii de Urgenţă (MISP) a fost extins pentru medicii de familie şi medicii obstetricieni-ginecologi, în vederea consolidării capacităţilor lor în gestionarea acestor cazuri.

72. În martie 2023, a fost lansat Serviciul specializat pentru victimele violenţei sexuale în municipiul Ungheni, în cadrul proiectului “EVA - Promovarea egalităţii de gen în raioanele Cahul şi Ungheni”, finanţat de UE şi implementat de UN Women în parteneriat cu UNICEF. Serviciul oferă victimelor violenţei sexuale, într-o singură locaţie, acordarea unui spectru larg de servicii integrate: asistenţă medicală, psihologică, juridică şi socială, care răspund prompt şi eficient nevoilor complexe ale victimelor.

73. În octombrie 2023, au fost organizate unităţile de asistenţă pentru victimele violenţei bazate pe gen, în unităţile de primiri urgenţă (UPU) din 11 spitale strategice din Republica Moldova, care oferă victimelor violenţei bazate pe gen răspuns integrat şi sprijin medical, psihologic şi social, conform Programului naţional de prevenire şi combatere a violenţei faţă de femei şi violenţei în familie.

74. O atenţie sporită în asigurarea serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă este acordată grupurilor de populaţie cu necesităţi speciale, precum persoanele din medii vulnerabile socioeconomice (populaţia săracă), persoanele cu dizabilităţi, persoanele care trăiesc cu HIV şi populaţiile-cheie cu risc crescut de infectare (lucrători ai sexului comercial, bărbaţi care fac sex cu bărbaţi, alte persoane din comunitatea LGBTQ+), persoanele din populaţia mobilă (migranţi, refugiaţi), persoanele aflate în detenţie, minorităţile etnice etc., care sunt afectate de constrângeri fizice şi financiare în accesarea acestor servicii, din cauza stărilor de vulnerabilitate sau a situaţiilor dificile în care se află.

75. De asemenea, sănătatea şi bunăstarea sexuală a persoanelor de vârsta a treia nu sunt abordate în documentele de politici publice naţionale. Modificările demografice recente evidenţiază o creştere semnificativă a speranţei de viaţă, de la 63/70 de ani pentru bărbaţi/femei în 1996 la 68/76 de ani în 2024, conform datelor Biroului Naţional de Statistică. În acelaşi timp, coeficientul îmbătrânirii populaţiei a crescut de la 13,1 % în 1996 la 25,7 % în anul 2025, ceea ce înseamnă că un sfert din populaţie are vârsta de 60 de ani şi peste. Deşi serviciile de sănătate sexuală sunt disponibile la nivel de asistenţă medicală specializată ambulatorie prin ginecologi şi urologi, distribuţia teritorială a acestor specialişti este inegală. Lipsa unei reţele de profesionişti care să ofere sprijin populaţiei în perioada postreproductivă şi absenţa unor acte normative care să reglementeze acest domeniu generează provocări majore referitoare la accesul şi la disponibilitatea acestor servicii pentru persoanele de vârsta a treia.

76. În contextul angajamentelor asumate de Republica Moldova prin ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi în 2010, ţara şi-a consolidat procesele de elaborare şi promovare a politicilor dedicate incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi. Conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, în Republica Moldova, la 1 ianuarie 2025, erau înregistrate 160,0 mii de persoane cu dizabilităţi, inclusiv 11,4 mii copii cu vârsta de 0-17 ani, ceea ce reprezintă circa 623 de persoane cu dizabilităţi la 100 000 de locuitori. Persoanele cu dizabilităţi constituie 6,7 % din populaţia cu reşedinţă obişnuită, iar copiii cu dizabilităţi reprezintă 2,3 % din numărul total al copiilor (de până la 18 ani). Distribuţia pe sexe arată că 52,2 % dintre persoanele cu dizabilităţi erau bărbaţi, iar 47,8 % femei.

77. Dreptul femeilor cu dizabilităţi de a avea acces la informare, educaţie şi servicii de sănătate sexuală şi reproductivă în condiţii absolute de egalitate este fixat de cadrul normativ în vigoare. Aceste drepturi includ consilierea privind planificarea familială, asistenţa antenatală, intranatală şi postnatală, prevenirea şi tratamentul ITS, prevenirea şi tratamentul cancerelor sistemului reproductiv, precum şi prevenirea şi managementul clinic al cazurilor de violenţă sexuală.

78. În contextul asigurării dreptului persoanelor cu dizabilităţi la serviciile menţionare supra, una dintre problemele esenţiale o constituie dotarea instituţiilor medicale cu echipamente şi infrastructură adaptate persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv fotolii ginecologice concepute pentru persoanele cu dizabilităţi, rampe de acces, ascensoare şi alte facilităţi care să asigure condiţii egale de acces, eliminarea barierelor discriminatorii şi promovarea incluziunii în sistemul de sănătate.

79. În ceea ce priveşte asigurarea accesului echitabil al persoanelor cu dizabilităţi la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, o altă dimensiune critică o reprezintă disponibilitatea limitată a datelor statistice privind accesul şi consumul acestor servicii. În prezent, în Republica Moldova, aceste date nu sunt colectate şi generate, ceea ce limitează posibilitatea de a evalua şi monitoriza starea de sănătate a acestui grup, precum şi de a elabora politici şi intervenţii bazate pe evidenţe.

80. Pentru ca fiecare persoană să îşi poată exercita dreptul de a lua decizii informate privind propriul corp, fără discriminare, constrângere sau violenţă (dreptul la integritate corporală şi autonomie personală), este esenţial să fie asigurat accesul la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă de calitate, adaptate nevoilor fiecărui individ.

81. Accesul la informaţie privind planificarea familială şi contracepţia, prevenirea sarcinilor neplanificate la vârste fragede, prevenirea HIV/SIDA şi a altor ITS, precum şi prevenirea violenţei sexuale bazate pe gen constituie o componentă esenţială a dreptului la sănătate. Acest drept este consacrat la articolul 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale (PIDESC), precum şi în articolul 11 din Carta Socială Europeană.

82. Dreptul la educaţie sexuală este asigurat de prevederile Legii nr.138/2012 privind sănătatea reproducerii, Legii nr.23/2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA şi Legii nr.263/2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului. Dreptul adolescenţilor la informare şi la acces la servicii de ocrotire a sănătăţii reproducerii, adaptate nevoilor specifice ale acestora, este recunoscut la nivel naţional. Totodată, este important de subliniat că nu doar adolescenţilor trebuie să li se asigure dreptul la informare şi educaţie sexuală, ci şi populaţiei din grupele de vârstă de peste 18 ani, pentru a asigura dreptul la sănătatea sexuală şi reproductivă pe tot parcursul vieţii.

83. În Republica Moldova au fost dezvoltate programe de educaţie pentru sănătate, cu integrarea educaţiei sexuale atât în programa şcolară obligatorie, cât şi în cea opţională, precum şi în cadrul activităţilor extracurriculare, care integrează elemente de educaţie sexuală în discipline obligatorii, cum ar fi Biologia şi Educaţia pentru societate. De asemenea, aceste subiecte sunt abordate într-un mod mai complex în cadrul unor discipline opţionale precum Educaţie pentru sănătate, Educaţie pentru echitate de gen şi şanse egale.

84. Cu toate acestea, domeniul necesită eforturi şi fortificare continuă, în special pentru: a) creşterea capacităţii cadrelor didactice pentru predarea educaţiei sexuale; b) ajustarea continuă a programelor existente de educaţie sexuală la standardele internaţionale; c) dezvoltarea serviciilor de sănătate şi a celor de sprijin psihologic în şcoli şi consolidarea cooperării cu CSPT; d) crearea unor instrumente durabile de monitorizare a programelor de educaţie sexuală şi integrarea indicatorilor relevanţi în cadrul Sistemului Informaţional de Management în Educaţie (SIME); e) creşterea nivelului de informare şi sensibilizare a cadrelor didactice, lucrătorilor de tineret, părinţilor, tinerilor etc., cu privire la conţinutul şi beneficiile programelor de educaţie sexuală comprehensivă.

85. Campaniile de informare şi comunicare pentru promovarea sănătăţii şi a drepturilor sexuale şi reproductive au, în general, un caracter episodic, fiind în mare parte dependente de sursele externe de finanţare. În unele cazuri, aceste campanii nu sunt corelate cu realizarea de studii KAP (Cunoştinţe, Atitudini, Practici), care ar permite evaluarea nu doar a acoperirii populaţiei ţintă cu măsuri de informare, ci şi a impactului acestor intervenţii asupra nivelului de cunoştinţe, atitudini şi comportamente. De asemenea, nu există o platformă comună unde să fie publicate toate materialele informative elaborate în cele nouă domenii ale sănătăţii sexuale şi reproductive, care să includă mesaje formulate pe baza dovezilor ştiinţifice şi care să fie uşor accesibile atât pentru specialişti, cât şi pentru populaţie. În plus, materialele de informare şi comunicare adaptate nevoilor speciale ale persoanelor cu dizabilităţi sunt insuficiente, ceea ce limitează accesul acestui grup la surse veridice şi relevante de informare.

86. Campanii regulate de informare şi educare privind aspectele sănătăţii sexuale şi reproductive pentru adolescenţi şi tineri sunt organizate şi desfăşurate în cadrul CSPT. Aceste campanii sunt aliniate cu marcarea unor evenimente internaţionale semnificative, precum Ziua Internaţională a Contracepţiei, Ziua Mondială de Prevenire HIV, Ziua Internaţională de Comemorare a persoanelor care au pierdut lupta cu HIV/SIDA şi Ziua Internaţională a Familiei. În cadrul acestor evenimente sunt utilizate diverse metode interactive, inclusiv sesiuni de informare, ateliere, live-uri pe reţelele sociale, distribuirea materialelor informative şi activităţi extracurriculare. Campaniile sunt orientate spre creşterea nivelului de cunoştinţe, schimbarea atitudinilor şi promovarea comportamentelor sigure printre tineri. De asemenea, sunt implicate instituţiile şcolare, ONG-uri locale şi internaţionale, precum şi specialişti în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive pentru a asigura o abordare integrată şi cuprinzătoare.

87. Politicile publice din Republica Moldova iniţiate în contextul angajamentelor Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 vizează inclusiv populaţia vârstnică, iar îmbătrânirea populaţiei este recunoscută drept o prioritate la nivel guvernamental. Cu toate acestea, campanii care să abordeze şi bunăstarea sexuală a persoanelor de vârsta a treia nu au fost desfăşurate. Această lacună devine tot mai relevantă în contextul schimbărilor demografice semnificative din ultimii ani, marcate de creşterea ponderii populaţiei vârstnice şi de necesitatea unor intervenţii adaptate nevoilor specifice ale acesteia.

88. Este important de subliniat că rolul mass-media în promovarea mesajelor legate de sănătate poate fi unul decisiv. În acest sens, statul a adoptat o serie de măsuri legislative care stabilesc ca mass-media să sprijine promovarea sănătăţii, atât prin acordarea facilităţilor şi înlesnirilor, cât şi prin impunerea unor cote de spaţiu publicitar destinate acestui scop. Promovarea sănătăţii este considerată publicitate socială, iar producerea şi difuzarea gratuită a acestor materiale este clasificată drept activitate de binefacere, beneficiind de înlesnirile prevăzute de legislaţie, inclusiv pentru promovarea sănătăţii sexuale şi reproductive, ca dimensiune importantă a promovării sănătăţii.

89. Conform prevederilor Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, orice campanie sau acţiune de masă pentru informare, educare şi comunicare în vederea promovării sănătăţii necesită avizul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice. Legea impune (art. 48) difuzorilor de publicitate obligativitatea de a aloca cel puţin 5 % din timpul sau spaţiul publicitar zilnic pentru promovarea sănătăţii, conform reglementărilor stabilite. Cu toate acestea, aceste cerinţe nu sunt respectate de toate posturile de radio şi televiziune, ceea ce limitează eficienţa campaniilor de promovare a sănătăţii. În consecinţă, campaniile de informare şi educare a populaţiei realizate prin mass-media, inclusiv cele destinate promovării unui stil de viaţă sănătos şi a sănătăţii sexuale şi reproductive, rămân sporadice. Mai mult decât atât, nu există o bază de date centralizată şi sistematizată care să includă toate campaniile de informare, educare şi comunicare desfăşurate. Lipsesc informaţii detaliate privind numărul şi tipul activităţilor realizate, rata de acoperire a populaţiei cu măsuri de informare şi educare, precum şi date referitoare la impactul acestor campanii. Acest deficit informaţional limitează capacitatea de evaluare şi îmbunătăţire a strategiilor de comunicare şi promovare a sănătăţii publice, inclusiv a sănătăţii sexuale şi reproductive.

90. În absenţa unui program naţional privind sănătatea sexuală şi reproductivă, se estimează aprofundarea inechităţilor în ceea ce priveşte accesul la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, cu efecte negative asupra stării de sănătate a populaţiei, dezvoltării capitalului uman şi sustenabilităţii sistemului de sănătate. În acest context, se va menţine un nivel ridicat al necesităţilor nesatisfăcute de planificare familială, în special în mediul rural, asociate unui risc sporit de sarcini neintenţionate, întreruperi de sarcină şi consecinţe adverse asupra sănătăţii materne şi reproductive. Totodată, lipsa intervenţiilor specifice adresate adolescenţilor şi tinerilor va perpetua vulnerabilitatea acestora la comportamente sexuale cu risc, infecţii cu transmitere sexuală, inclusiv HIV, precum şi la sarcini neplanificate. De asemenea, în lipsa unui asemenea Program va fi dificilă mobilizarea resurselor necesare pentru reducerea mortalităţii perinatale, neonatale tardive şi infantile, precum şi a mortalităţii materne.

91. Din perspectivă socioeconomică, costurile neintervenţiei sunt semnificative şi se vor reflecta atât în creşterea cheltuielilor pentru tratamentul complicaţiilor asociate sarcinilor neintenţionate, infecţiilor cu transmitere sexuală, afecţiunilor oncologice reproductive, infertilităţii şi consecinţelor violenţei în bază de gen, cât şi în reducerea productivităţii şi participării active a populaţiei la dezvoltarea economică şi socială a ţării.

92. De asemenea, lipsa unui program naţional privind sănătatea sexuală şi reproductivă va diminua progresul Republicii Moldova în realizarea angajamentelor asumate prin Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, Strategia Naţională de Dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, Strategia Naţională de Sănătate “Sănătatea 2030” etc.

93. Lecţiile învăţate în procesul de implementare a Programului naţional privind sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022 şi care au influenţat rezultatele acestuia evidenţiază că punctele vulnerabile au fost în mod special: lipsa unui sistem robust de monitorizare şi evaluare de implementare a Programului care să asigure monitorizarea implementării programului naţional şi identificarea riscurilor, care ar putea pune în pericol implementarea acestuia; lipsa unei platforme extinse de comunicare permanentă formată din toate părţile interesate pentru a discuta rezultatele şi provocările privind implementarea programului naţional şi identificarea soluţiilor pentru depăşire; asigurarea continuităţii dezvoltării infrastructurii serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă şi asigurarea instituţiilor medicale din ţară cu personal medical, distribuit uniform şi dezvoltarea continuă a capacităţilor acestuia.

Capitolul III

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PROGRAMULUI

94. Scopul prezentului Program este creşterea progresivă a nivelului de sănătate sexuală şi reproductivă pentru întreaga populaţie a Republicii Moldova, pe parcursul tuturor etapelor vieţii, indiferent de sex, vârstă, etnie, mediu de reşedinţă, apartenenţă religioasă, statut socioeconomic, de sănătate sau orice alt criteriu, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

95. Pentru realizarea acestui scop sunt stabilite următoarele obiective generale şi specifice:

Obiectivul general 1. Reducerea disparităţilor de acces şi creşterea calităţii serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă, în vederea asigurării accesului universal şi echitabil la servicii esenţiale, în conformitate cu Strategia Naţională de Sănătate “Sănătatea 2030”

Obiective specifice:

1.1. Creşterea până în anul 2030 a accesului echitabil şi continuu al grupurilor vulnerabile la cel puţin cinci metode moderne de contracepţie, de la 80 % în anul 2024 la cel puţin 95 % până în anul 2030, prin consolidarea sistemului de aprovizionare, distribuire şi management logistic al produselor contraceptive la toate nivelurile de acordare a serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă.

1.2. Creşterea ponderii femeilor care beneficiază de servicii de întrerupere a sarcinii în condiţii de siguranţă, în conformitate cu standardele şi protocoalele naţionale aprobate, de la 82,75 % în anul 2024 la 90 % până în anul 2030.

1.3. Sporirea comportamentelor de protecţie în rândul adolescenţilor sexual activi, inclusiv prin creşterea utilizării metodelor contraceptive moderne de la 13 % în anul 2022 la cel puţin 20 % până în anul 2030, inclusiv prin îmbunătăţirea nivelului de cunoştinţe privind sănătatea sexuală şi reproductivă.

1.4. Creşterea calităţii şi siguranţei serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă, prin asigurarea prestării acestora în conformitate cu standardele şi practicile bazate pe dovezi, până la sfârşitul anului 2030.

Obiectivul general 2. Îmbunătăţirea sănătăţii materne şi reducerea morbidităţii şi mortalităţii materne prevenibile, pe parcursul sarcinii, naşterii şi perioadei postnatale.

Obiective specifice:

2.1. Reducerea, până în anul 2030, a ratei mortalităţii intranatale de la 5,4 ‰ în anul 2024 la cel mult 4,3 ‰, precum şi a ratei mortalităţii materne de la 13,5 cazuri la 100 000 de născuţi vii în anul 2025 la cel mult 2,0 cazuri la 100 000 de născuţi vii, prin îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale la naştere şi a îngrijirilor acordate nou-născutului.

2.2. Scăderea ratei mortalităţii antenatale de la 5,4 ‰ în anul 2024 la cel mult 4,4 ‰ până în anul 2030, prin îmbunătăţirea calităţii asistenţei preconcepţionale şi antenatale şi implementarea metodelor contemporane, bazate pe dovezi, de identificare, evaluare şi monitorizare a sarcinilor cu risc.

2.3. Reducerea cu 10 % a ratei operaţiilor cezariene, de la 32,5 % în anul 2025 la cel mult 29,3 % până în anul 2030.

Obiectivul general 3. Îmbunătăţirea supravieţuirii, sănătăţii şi dezvoltării nou-născuţilor prin consolidarea calităţii şi continuităţii serviciilor de îngrijire neonatală şi asigurarea accesului echitabil la intervenţii esenţiale.

Obiective specifice:

3.1. Până în anul 2030, reducerea mortalităţii neonatale prevenibile, prin diminuarea ratei mortalităţii neonatale de la 9,2 decese la 1 000 de născuţi vii în anul 2024 la cel mult 6,0 decese la 1 000 de născuţi vii, în conformitate cu ţintele naţionale şi cu Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 3.2.

3.2. Creşterea ratei alăptării exclusive până la 6 luni de la 78,9 % în anul 2024 până la 85 % în anul 2030.

3.3. Îmbunătăţirea calităţii îngrijirii nou-născuţilor, cu accent pe nou-născuţii cu greutate mică la naştere şi cei extrem de prematuri, prin implementarea uniformă a protocoalelor clinice şi a standardelor OMS, precum şi prin consolidarea competenţelor personalului medical din maternitate şi asistenţa medicală primară, până în anul 2030.

Capitolul IV

INDICATORI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE

96. Indicatorii de monitorizare şi evaluare a implementării prezentului Program derivă din obiectivele generale şi specifice ale acestuia şi sunt corelaţi cu indicatorii ODD, raportaţi de Republica Moldova. Implementarea Programului va contribui până în anul 2030 la îmbunătăţirea indicatorilor de sănătate sexuală şi reproductivă, precum şi la îmbunătăţirea indicatorilor privind mortalitatea maternă, neonatală şi infantilă.

97. Monitorizarea implementării Programului va fi realizată printr-un sistem integrat de colectare şi analiză a datelor şi alte sisteme informaţionale relevante din domeniul sănătăţii. Raportarea indicatorilor va fi realizată anual de către instituţiile medico-sanitare şi consolidată la nivel naţional de către Ministerul Sănătăţii, ANSP şi IMSP Institutul Mamei şi Copilului. Indicatorii de monitorizare şi evaluare ai prezentului Program vor fi dezagregaţi, pornind de la disponibilitatea datelor, după următoarele criterii: sex, vârstă, reşedinţă, zonă geografică. Indicatorii sunt prezentaţi în tabelul 1.

Tabelul 1

Indicatori de monitorizare şi evaluare ai prezentului Program

Capitolul V

IMPACT

98. Implementarea prezentului Program va contribui în mod esenţial la garantarea dreptului universal al fiecărei persoane la cel mai înalt nivel de sănătate sexuală şi reproductivă, prin asigurarea accesului continuu la informare şi educaţie în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, precum şi la servicii integrate, calitative, incluzive şi centrate pe beneficiar, bazate pe drepturile fundamentale ale omului, pe tot parcursul vieţii, de la naştere, copilărie, adolescenţă, până la maturitate, perioada reproductivă şi bătrâneţe/postreproductivă. De asemenea, implementarea Programului va contribui la asigurarea accesului echitabil şi nediscriminatoriu la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, prin implementarea unor măsuri care să răspundă nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile şi ale celor cu nevoi speciale, precum adolescenţii, victimele violenţei sexuale şi de gen, persoanele cu dizabilităţi, categoriile socioeconomic defavorizate, minorităţile etnice (de exemplu, romii), populaţiile-cheie cu risc crescut de infectare, migranţii şi alte grupuri marginalizate.

99. Rezultatele implementării prezentului Program vor garanta dreptul fundamental al persoanelor de a accesa surse şi mijloace de informare şi educaţie privind sănătatea sexuală şi reproductivă, inclusiv prin dezvoltarea şi implementarea materialelor adaptate pentru a răspunde nevoilor specifice ale persoanelor cu diverse tipuri de nevoi/dizabilităţi.

100. Totodată, implementarea prezentului Program va contribui la crearea unor mecanisme de colaborare intersectoriale durabile, menite să asigure buna coordonare şi implementare a acestuia, cu orientare spre obţinerea rezultatelor concrete şi îmbunătăţirea sănătăţii sexuale şi reproductive a populaţiei Republicii Moldova.

Capitolul VI

COSTURI ŞI SURSE DE FINANŢARE

101. Estimarea generală a costurilor pentru realizarea Planului de acţiuni privind implementarea prezentului Program a fost efectuată în baza acţiunilor planificate pentru realizarea scopului şi obiectivelor Programului (acţiunile preconizate fiind relevante şi din punctul de vedere al cost-beneficiului).

102. Implementarea Programului va fi susţinută prin alocări financiare etapizate, planificate pentru perioada anilor 2026-2030.

103. Costul total al prezentului Program este estimat la circa 171 343,3 mii lei, din care: 43 127,4 mii lei - din contul bugetului de stat, 79 554,4 mii lei - din contul Fondului asigurării obligatorii de asistenţă medicală (denumit în continuare FAOAM), precum şi din contul surselor externe în sumă de 48 661,5 mii lei care cuprinde finanţarea din partea partenerilor de dezvoltare, prin programele UNFPA Moldova, OMS şi alte organizaţii internaţionale şi parteneri de dezvoltare. Alocarea resurselor financiare va asigura susţinerea intervenţiilor prioritare pe întregul continuum al serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă. Implementarea prezentului Program se va efectua în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităţilor/instituţiilor implicate, în FAOAM, din sursele partenerilor de dezvoltare, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

104. Implementarea anumitor acţiuni prevăzute în Planul de acţiuni al prezentului Program ar putea implica costuri neprevăzute faţă de cele estimate iniţial. Aceste costuri, prezentate în tabelul 2, vor fi evaluate şi ajustate pe parcursul implementării.

Tabelul 2

Costurile estimative pentru fiecare an de implementare,

pe obiective (mii lei)

Capitolul VII

RISCURI DE IMPLEMENTARE

105. Implementarea prezentului Program are loc într-un context marcat de instabilitate regională, generată de conflictul armat din ţara vecină, care implică un set de provocări strategice, operaţionale, financiare şi instituţionale, ce pot influenţa progresul şi rezultatele aşteptate ale Programului. Pentru gestionarea acestor incertitudini, au fost identificate principalele riscuri care pot apărea, probabilitatea producerii acestora şi impactul estimat, precum şi măsurile necesare pentru diminuarea şi/sau eliminarea acestora.

106. Principalele riscuri de implementare a prezentului Program, precum şi măsurile de intervenţie necesare pentru diminuarea sau înlăturarea acestora, sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3

Riscuri de implementare a Programului

107. Constrângerile temporale sunt justificate, având în vedere necesitatea asigurării continuităţii intervenţiilor esenţiale în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, în special în ceea ce priveşte procurarea şi fluxul continuu de contraceptive pentru anul 2026, inclusiv riscul real de întârziere sau lipsă a acestora. Gestionarea eficientă a aprovizionării şi distribuţiei contraceptivelor este critică pentru menţinerea serviciilor de planificare familială atât în mediul urban, cât şi în cel rural, inclusiv pentru cele 12 grupuri vulnerabile, contribuind direct la prevenirea sarcinilor nedorite, a sarcinilor la adolescente şi a avorturilor nesigure. Totodată, constrângerile sunt determinate şi de necesitatea instituţionalizării Programului şi a Planului de acţiuni aferent, în lipsa cărora anumite intervenţii nu pot fi finanţate sau implementate de către partenerii internaţionali şi actorii locali. Absenţa unui cadru programatic aprobat la nivel guvernamental limitează mobilizarea resurselor şi implementarea coerentă a acţiunilor planificate, ceea ce justifică urgenţa adoptării prezentului Program.

108. Riscurile asociate implementării prezentului Program vor fi identificate, evaluate şi monitorizate pe întreaga perioadă de realizare a acestuia. Autorităţile responsabile vor depune eforturi constante pentru a minimiza impactul negativ al riscurilor identificate, acţionând în limitele competenţelor şi resurselor disponibile. Totodată, vor fi aplicate măsuri preventive şi corective, acolo unde este necesar, pentru a asigura atingerea obiectivelor prezentului Program şi pentru a limita eventualele devieri de la planificarea iniţială. Evaluarea periodică a riscurilor va contribui la ajustarea şi adaptarea intervenţiilor în funcţie de condiţiile în schimbare.

109. Neimplementarea prezentului Program va genera un deficit sistemic în asigurarea intervenţiilor esenţiale, în condiţiile în care acţiunile prevăzute nu sunt integral acoperite de alte programe naţionale din domeniul sănătăţii. Lipsa acestor intervenţii va reduce accesul populaţiei la servicii de prevenţie, educaţie şi planificare familială, afectând în mod disproporţionat grupurile vulnerabile, tinerii şi populaţia din mediul rural. În consecinţă, se anticipează creşterea incidenţei sarcinilor nedorite, inclusiv în rândul adolescentelor, precum şi perpetuarea comportamentelor de risc, ceea ce va genera efecte negative în lanţ asupra sănătăţii publice, egalităţii de gen şi incluziunii sociale.

110. În absenţa implementării prezentului Program, sistemul de sănătate va fi constrâns să funcţioneze predominant în regim reactiv, orientat spre tratarea complicaţiilor, în detrimentul prevenirii acestora. Aceasta va favoriza creşterea cazurilor de avorturi nesigure, complicaţii obstetricale, infecţii cu transmitere sexuală şi depistarea tardivă a cancerelor sistemului reproductiv, toate implicând costuri semnificativ mai mari pentru sistemul medical. În acelaşi timp, presiunea asupra resurselor financiare şi umane va creşte, reducând eficienţa intervenţiilor şi capacitatea sistemului de a răspunde altor priorităţi de sănătate. Pe termen lung, aceste evoluţii vor afecta direct dezvoltarea durabilă a ţării, prin scăderea indicatorilor de sănătate, reducerea productivităţii populaţiei şi amplificarea inegalităţilor sociale, compromiţând inclusiv angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova.

Capitolul VIII

AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE DE IMPLEMENTARE

111. Ministerului Sănătăţii îi revine rolul de coordonare şi monitorizare a implementării prezentului Program.

112. Autorităţile şi instituţiile publice responsabile de implementarea prevederilor prezentului Program sunt:

Ministerul Sănătăţii;

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale;

Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

Ministerul Afacerilor Interne;

Agenţia de Guvernare Electronică;

Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale;

Agenţia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie;

Centrul pentru Achiziţii Publice Centralizate în Sănătate;

Compania Naţională de Asigurări în Medicină;

Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică;

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”;

Centrul de Excelenţă în Medicină şi Farmacie “Raisa Pacalo”;

IMSP Institutul Mamei şi Copilului;

Instituţiile medico-sanitare publice şi private.

113. În cadrul implementării prezentului Program, autorităţile responsabile vor colabora cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu organizaţii necomerciale, asociaţii profesionale, mass-media, sectorul privat şi partenerii internaţionali de dezvoltare.

114. Responsabilitatea instituţiilor pentru implementarea prezentului Program este clar definită în Planul de acţiuni, prin desemnarea instituţiilor, în conformitate cu domeniul lor de activitate şi mandatul specific. Această abordare asigură o alocare transparentă şi eficientă a responsabilităţilor, facilitând implementarea, monitorizarea şi evaluarea progresului în realizarea obiectivelor prezentului Program.

Capitolul IX

PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

115. Monitorizarea şi evaluarea implementării prezentului Program se vor concentra pe înregistrarea şi aprecierea progreselor realizate, a dificultăţilor şi a riscurilor întâmpinate, precum şi pe formularea, după caz, a propunerilor de ajustare a intervenţiilor planificate. Coordonarea procesului de implementare a prezentului Program va fi asigurată de către Comitetul Naţional Coordonator în domeniul Sănătăţii Sexuale şi Reproductive, care urmează să fie creat.

116. Ministerul Sănătăţii va asigura coordonarea procesului de monitorizare şi evaluare a implementării prezentului Program. Monitorizarea progresului în atingerea obiectivelor stabilite va fi realizată, pe baza indicatorilor de monitorizare şi evaluare, de către Unitatea de Coordonare a Programului, desemnată de Ministerul Sănătăţii. Aceasta va centraliza şi va analiza informaţiile furnizate de ministerele şi autorităţile administrative centrale implicate, care vor transmite rapoartele de monitorizare până la data de 5 februarie a fiecărui an. Unitatea de Coordonare a Programului va prezenta Ministerului Sănătăţii, până la data de 15 februarie, rapoartele anuale de monitorizare pentru anul precedent. Ministerul Sănătăţii, până la data de 25 februarie a fiecărui an, va raporta progresul anual privind implementarea prezentului Program prin intermediul sistemului informaţional de monitorizare gestionat de Cancelaria de Stat.

117. Rezultatele implementării prezentului Program vor fi discutate în cadrul şedinţelor semestriale ale Comitetului Naţional Coordonator în domeniul Sănătăţii Sexuale şi Reproductive, cu participarea autorităţilor şi instituţiilor responsabile de implementarea acestuia şi a părţilor interesate. În cadrul acestor şedinţe vor fi identificate barierele şi riscurile, care ar putea tergiversa implementarea Programului, vor fi prezentate soluţii pentru diminuarea şi/sau eliminarea acestora şi a ajustărilor necesare în procesul de implementare.

118. Rezultatele implementării prezentului Program vor fi evaluate intermediar, în anul 2028, iar evaluarea finală va fi realizată în anul 2030. Aceasta va viza analiza rezultatelor obţinute, precum şi impactul Programului asupra sistemului de sănătate şi asupra stării de sănătate sexuală şi reproductivă a populaţiei.

119. Rapoartele anuale de monitorizare şi rapoartele de evaluare intermediară şi finală a implementării prezentului Program vor fi publicate pe site-ul web oficial al Ministerului Sănătăţii.

Anexă

la Programul naţional privind sănătatea sexuală

şi reproductivă pentru anii 2026-2030

PLANUL DE ACŢIUNI

privind realizarea Programului naţional privind sănătatea sexuală

şi reproductivă pentru anii 2026-2030