681/11.07.2018 Hotărîre pentru aprobarea Programului naţional privind sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Programului naţional

privind sănătatea şi drepturile sexuale

şi reproductive pentru anii 2018-2022

nr. 681  din  11.07.2018

 (în vigoare 21.10.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 358-364 art. 951 din 21.09.2018

* * *

În scopul promovării eficiente a politicii statului în vederea îmbunătăţirii sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive ale populaţiei, component fundamental necesar dezvoltării umane, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Programul naţional privind sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional în sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale:

1) vor întreprinde măsurile necesare pentru executarea integrală şi în termenele stabilite a prevederilor Programului naţional privind sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022;

2) vor prevedea anual, în limitele mijloacelor aprobate, alocaţii pentru realizarea acţiunilor prevăzute de Programul sus-numit;

3) vor informa anual, pînă la data de 28 februarie, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale despre executarea Programului menţionat.

3. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, pînă la 1 aprilie, va prezenta Guvernului raportul anual cu privire la realizarea prevederilor Programului nominalizat.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Programul nominalizat se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public naţional şi din alte surse financiare care nu contravin legislaţiei.

5. Se recomandă consiliilor municipale Chişinău şi Bălţi, administraţiei unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (Gagauz-Yeri) şi consiliilor raionale să întreprindă măsuri pentru elaborarea şi aprobarea planurilor locale de acţiuni în vederea realizării Programului naţional privind sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022.

6. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.681 din 11 iulie 2018

PROGRAM NAŢIONAL

privind sănătatea şi drepturile sexuale şi

reproductive pentru anii 2018-2022

I. PREAMBUL

1. Programul naţional privind sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022 (în continuare – Program) este documentul fundamental de politici cu privire la intervenţiile naţionale în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive, direcţionat spre îmbunătăţirea accesului şi calităţii serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă prin prisma respectării drepturilor omului, a drepturilor sexuale şi reproductive şi a egalităţii de gen.

2. Prezentul Program a fost elaborat pentru crearea cadrului de politici necesar la implementarea prevederilor Legii nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii, avînd la bază principiul asigurării dreptului fiecărei persoane la toate componentele sănătăţii sexuale şi reproductive la orice etapă a vieţii, urmărind creşterea accesului la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă pentru toată populaţia, prestarea unor servicii de calitate axate pe nevoile şi drepturile beneficiarilor, precum şi educarea şi informarea adecvată a populaţiei în privinţa sănătăţii sexuale şi reproductive şi a drepturilor sale în acest domeniu.

3. Programul stabileşte intervenţiile în conformitate cu priorităţile expuse în Politica naţională de sănătate pentru anii 2007-2021, Strategia naţională de sănătate publică pentru anii 2014-2020, cadrul european de politici în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive, inclusiv Planul european de acţiuni al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind sănătatea sexuală şi reproductivă, care vine să susţină Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, şi alte strategii şi planuri de acţiuni la nivel european şi global, cum ar fi Strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii “Sănătate 2020”.

4. Programul este însoţit de un Plan de acţiuni (anexa nr.2 la hotărîre), în care sînt specificate obiectivele generale şi specifice, intervenţiile, acţiunile specifice, termenele de implementare şi responsabilităţile clare pentru toţi partenerii implicaţi în activităţile ce ţin de sănătatea sexuală şi reproductivă, costurile necesare, indicatorii de progres şi de performanţă.

II. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR

Secţiunea 1

Analiza cadrului legislativ

5. Adoptarea Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 de către statele lumii, inclusiv de către Republica Moldova, impune o nouă abordare în elaborarea şi implementarea politicilor, avînd principul de bază “nimeni nu este lăsat în urmă”. Este recunoscut faptul că Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, inclusiv implementarea acesteia la nivel naţional, va avea succes doar în cazul în care accentul va fi plasat pe oameni, în special pe femei, adolescenţi şi tineri. Doar în cazul în care inventivitatea individuală, creativitatea şi capacitatea de adaptare vor fi consolidate, sărăcia şi inegalităţile vor fi reduse în mod substanţial. Condiţia premergătoare pentru acest lucru sînt investiţiile în sănătatea sexuală şi reproductivă, precum şi respectarea drepturilor sexuale şi reproductive.

6. Republica Moldova, ca şi alte ţări din Europa Centrală şi de Est, este în tranziţie demografică, caracterizîndu-se prin: rata scăzută a fertilităţii, îmbătrînirea demografică, speranţa de viaţă scăzută şi mortalitatea ridicată, acestea fiind amplificate de emigraţie. Ca răspuns la aceste provocări, Guvernul a implementat o serie de reforme în domeniul sănătăţii, care ţin atît de modernizarea sistemului şi a unităţilor medicale, cît şi de modul în care a reacţionat personalul medical şi populaţia la schimbările induse de reformă. Specialiştii naţionali, în colaborare cu experţi internaţionali, dirijează reforma în sensul alinierii sistemului de ocrotire a sănătăţii din Republica Moldova la standardele adoptate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi sistemele din ţările dezvoltate.

7. În Republica Moldova politicile în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive se elaborează în concordanţă cu angajamentele asumate pe plan internaţional şi reglementările legale naţionale în vigoare. Cadrul internaţional a fost iniţiat prin Conferinţa Internaţională pentru Populaţie şi Dezvoltare de la Cairo (1994), care a recunoscut sănătatea sexuală şi reproductivă drept o componentă fundamentală a sănătăţii fiecărei persoane.

8. Republica Moldova este semnatară a tuturor convenţiilor şi strategiilor internaţionale relevante pentru domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive: Strategia Globală în Sănătatea Reproducerii, Declaraţia ONU privind infecţia cu HIV/SIDA, Platforma de acţiuni a Conferinţei Mondiale pentru Femei din Beijing, Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Declaraţia ONU privind eliminarea violenţei împotriva femeilor, Convenţia ONU privind drepturile copiilor etc.

9. Alături de celelalte ţări membre ONU, Republica Moldova a participat la procesul de elaborare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului şi şi-a stabilit ţinte proprii în cadrul obiectivelor 3, 4, 5 şi 6. Ţinta finală a obiectivului 4, stabilită pentru anul 2015, privind mortalitatea infantilă şi cea pînă la 5 ani a fost atinsă înainte de termenul stabilit, constituind unul dintre domeniile cu cele mai mari progrese înregistrate. În pofida rezultatelor obţinute în promovarea egalităţii de gen şi abilitarea femeilor, sănătatea maternă, combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei şi a altor maladii, ţintele finale pentru obiectivele 3, 5 şi 6 nu au putut fi atinse.

10. Aderarea Republicii Moldova la Agenda ONU de Dezvoltare Durabilă 2030, care include un set de 17 obiective de dezvoltare durabilă, a impus stabilirea unor ţinte naţionale care trebuie atinse prin programe şi intervenţii specifice. La obiectivul 3 – Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vîrstă, au fost stabilite patru ţinte ce vizează sănătatea sexuală şi reproductivă:

ţinta 3.1 – pînă în 2030, reducerea ratei mortalităţii materne la mai puţin de 13,3 cazuri la 100 000 de născuţi vii;

ţinta 3.2 – pînă în 2030, eliminarea deceselor care pot fi prevenite pentru nou-născuţi şi copii pînă la 5 ani, reducerea mortalităţii neonatale la 6 decese la 1 000 de nou-născuţi vii şi a copiilor pînă la 5 ani la 10 decese la 1 000 de nou-născuţi vii;

ţinta 3.3 – pînă în 2030, reducerea transmiterii HIV şi a infecţiilor cu transmitere sexuală, în special în populaţiile-cheie, precum şi a mortalităţii asociate cu HIV;

ţinta 3.7 – pînă în 2030, asigurarea accesului universal la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă, inclusiv pentru planificarea familială, informare şi educaţie.

11. Necesitatea educaţiei obligatorii în domeniul sănătăţii (inclusiv educaţia pentru sănătatea sexuală şi reproductivă) în şcoli este inclusă în ţinta 3.7. În acest context, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării susţine integrarea conţinuturilor privind educaţia pentru sănătate, inclusiv educaţia pentru sănătatea sexuală şi reproductivă, în curriculumul disciplinar obligatoriu, precum şi în curriculumul existent la disciplina opţională “Educaţia pentru sănătate”.

12. Dreptul la sănătatea sexuală şi reproductivă este considerat în Republica Moldova un drept fundamental al omului. Accesul la servicii sigure şi eficiente de ocrotire a sănătăţii sexuale şi reproductive, ca parte integrantă a dreptului la ocrotirea sănătăţii, este statuat prin Constituţia Republicii Moldova şi Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii. Statul este obligat să asigure accesul la servicii în materie de sănătate sexuală şi reproductivă, adaptate nevoilor beneficiarilor, inclusiv pentru persoanele cu nevoi specifice (de exemplu, adolescenţi, victime ale violenţei sexuale şi ale traficului de fiinţe umane, persoane vulnerabile din punct de vedere socioeconomic, persoane cu dizabilităţi, persoane în vîrstă etc.), fără discriminare.

Secţiunea a 2-a

Organizarea sistemului de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă

13. Serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă sînt prestate atît în sectorul public, cît şi în cel privat, în cadrul următoarelor niveluri ale asistenţei medicale: asistenţă medicală primară, asistenţă medicală specializată de ambulatoriu şi asistenţă medicală spitalicească.

14. La nivelul asistenţei medicale primare, în localităţile urbane şi rurale serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă sînt oferite în cadrul:

1) centrelor de sănătate/centrelor medicilor de familie autonome, la nivel de centre raionale;

2) centrelor de sănătate autonome rurale;

3) oficiilor medicilor de familie şi oficiilor de sănătate, care se organizează în localităţile rurale conform criteriilor stabilite şi sînt subdiviziuni ale centrelor de sănătate/centrelor medicilor de familie;

4) cabinetelor de sănătate a reproducerii, organizate în centrele de sănătate/centrele medicilor de familie autonome, la nivel de centre raionale;

5) centrelor de sănătate prietenoase tinerilor, organizate în centrele de sănătate/centrele medicilor de familie autonome, la nivel de centre raionale.

15. În cadrul asistenţei medicale specializate de ambulatoriu serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă sînt oferite de către medicii specialişti (ginecologi, dermatovenerologi, urologi, andrologi, sexopatologi, endocrinologi, infecţionişti) din:

1) centrele consultativ-diagnostice;

2) secţiile consultative din cadrul centrelor perinatologice.

16. Centrele consultativ-diagnostice şi secţiile consultative din cadrul centrelor perinatologice constituie veriga intermediară dintre asistenţa medicală primară şi cea spitalicească în acordarea asistenţei medicale în domeniul sănătăţii reproducerii.

17. Serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă sînt oferite şi la nivelul asistenţei medicale spitaliceşti, în cadrul instituţiilor medicale de nivel secundar şi terţiar.

Secţiunea a 3-a

Accesul la servicii

18. În Republica Moldova accesul la servicii de sănătate a reproducerii se garantează prin intermediul sistemului asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Principiile care stau la baza sistemului sînt: accesul universal, solidaritatea, coparticiparea, asigurator unic – Compania Naţională de Asigurări în Medicină, contribuţia în funcţie de nivelul de venituri, achitarea primelor de asigurare de către Guvern pentru persoanele defavorizate. În anul 2016, 85,8% din totalul populaţiei Republicii Moldova avea statut de persoană asigurată.

19. Accesul la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă este influenţat de statutul social şi economic al beneficiarului. Chiar dacă s-au făcut paşi importanţi în asigurarea accesului la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, acesta este în continuare influenţat de statutul economic al populaţiei. Accesul la o serie de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă depinde de statutul de asigurat, deoarece nu toate serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă sînt incluse în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1387 din 10 decembrie 2007. Persoanele neasigurate în Republica Moldova constituie circa 14% şi beneficiază doar de pachetul de servicii de primă importanţă, care nu cuprinde toate serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă.

20. Unele persoane, deşi sînt asigurate şi beneficiază de servicii gratuite, nu îşi pot permite cheltuieli adiţionale necesare utilizării serviciilor cu plată. Bugetul foarte redus al familiilor defavorizate nu le permite achiziţionarea medicamentelor de care au nevoie (de exemplu, produse contraceptive) sau achitarea costurilor de transport necesare deplasării la serviciile medicale situate în altă localitate decît cea de domiciliu.

21. În contextul sporirii accesului grupurilor de populaţie cu nevoi speciale la servicii în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, din anul 2015 statul, prin intermediul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, acoperă costurile produselor contraceptive. De această măsură beneficiază persoanele cu venit redus, adolescenţii, persoanele infectate cu HIV, victimele violenţei sexuale etc. Este o iniţiativă pozitivă, care vine să susţină grupurile de populaţie cu nevoi speciale, însă, din cauza limitărilor de buget, statul poate asigura doar 80% din necesar.

22. În prezent în Republica Moldova serviciile medicale din sistemul privat sînt în plină expansiune, incluzînd şi servicii din domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive. Unele servicii de sănătate reproductivă, cum ar fi fertilizarea in vitro, sînt oferite doar în sectorul privat. Pînă în 2017 nu exista un sistem de decontare a serviciilor medicale oferite de sistemul privat din fondurile publice ale Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină. Acest gen de servicii erau parţial sau deloc accesibile persoanelor care nu îşi pot permite achitarea costurilor din sectorul privat, chiar dacă plătesc cu regularitate primele de asigurări. În urma operării modificărilor în Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii, cuplurile în care ambii parteneri sînt asiguraţi medical şi corespund criteriilor medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale pot beneficia de o procedură de fertilizare in vitro în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în limitele mijloacelor financiare disponibile.

23. Localizarea geografică a serviciilor şi programul de activitate al instituţiilor, de asemenea, influenţează accesul la servicii. Astfel, accesarea serviciilor de specialitate pentru populaţia din mediul rural, de multe ori cu resurse financiare limitate, presupune deplasarea, uneori anevoioasă, spre oraşele-reşedinţă ale raioanelor sau spre capitală şi costuri suplimentare. Atît beneficiarii din mediul rural, cît şi cei din mediul urban menţionează timpul de aşteptare la medic ca fiind o barieră importantă pentru utilizarea serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă.

24. Acceptabilitatea serviciilor şi utilizarea lor de către populaţie este influenţată de măsura adaptării lor la cerinţele specifice ale beneficiarilor. Aceste cerinţe variază în funcţie de o multitudine de criterii: vîrstă, statut social, nivel de educaţie, etnie etc.

25. Dintre grupurile cu vulnerabilitate crescută, adolescenţii şi tinerii au beneficiat de atenţie specială, manifestată prin crearea unei reţele de 40 de centre prietenoase localizate în municipiile Chişinău şi Bălţi şi în centrele raionale din ţară. În cadrul centrelor menţionate acest grup de populaţie beneficiază de servicii adaptate nevoilor sale specifice.

26. Persoanele HIV pozitive constituie un alt grup de populaţie cu nevoi speciale, căruia i-a fost acordată o atenţie sporită din partea statului pe parcursul ultimilor ani. În scopul minimizării consecinţelor epidemiei HIV, în special în populaţiile-cheie, precum şi a mortalităţii asociate cu HIV, a fost elaborat şi aprobat Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020 (Hotărîrea Guvernului nr.1164 din 22 octombrie 2016).

Secţiunea a 4-a

Calitatea serviciilor

27. Focalizarea pe beneficiar şi pe satisfacerea nevoilor acestuia este unul dintre principiile care stau la baza calităţii serviciilor de sănătate, inclusiv a celor de sănătate sexuală şi reproductivă. Serviciile centrate pe nevoile beneficiarului presupun şi respectarea drepturilor pacientului, inclusiv a drepturilor sale sexuale şi reproductive. Republica Moldova a inclus în legislaţia sa principalele standarde internaţionale referitoare la drepturile omului aplicabile în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, prin ratificarea tratatelor internaţionale şi regionale şi participarea la principalele documentele internaţionale de consens în domeniu.

28. Discriminarea bazată pe criterii de vîrstă, sex, orientare sexuală, etnie, dizabilitate sau orice altă caracteristică poate afecta sănătatea şi drepturile omului în diferite moduri. Discriminarea sexuală şi statutul social inferior atribuit fetelor şi femeilor conduc adesea către un nivel scăzut al sănătăţii fizice şi mintale şi un control redus asupra propriei vieţi sexuale şi reproductive. În comparaţie cu femeile din mediul urban, cele din mediul rural au acces mai redus la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, fapt evidenţiat inclusiv de indicatorii statistici specifici.

29. Un alt element care influenţează calitatea serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă este instruirea prestatorilor de servicii de sănătate (de exemplu, a medicilor de familie şi a asistenţilor medicali) în acest domeniu. În scopul formării şi consolidării capacităţilor personalului medical implicat în acordarea de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, inclusiv planificare familială, în anul 2014 a demarat procesul de adaptare a curriculumurilor universitar şi postuniversitar, în special la componentele de pregătire a medicilor de familie, şi a curriculumului de instruire a personalului medical mediu. Deşi există standarde, ghiduri şi protocoale aliniate cerinţelor internaţionale, dezvoltate pe principiile medicinei bazate pe dovezi, nu au fost încă suficient dezvoltate mecanismele de aplicare a acestora şi nu au fost elaborate planuri de implementare şi monitorizare a respectării lor.

30. În scopul creşterii calităţii asistenţei medicale acordate populaţiei şi al îmbunătăţirii proceselor de gestionare a serviciilor medicale, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.139 din 3 martie 2010, în cadrul instituţiilor medico-sanitare publice de orice nivel au fost create consiliile calităţii. Actualmente, aceste structuri necesită a fi fortificate pentru a funcţiona eficient, fiind necesară integrarea mecanismelor de asigurare şi îmbunătăţire continuă a calităţii serviciilor în fiecare unitate medicală prestatoare de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă.

31. Legislaţia în domeniu garantează pacientului dreptul de luare a deciziei privind intervenţia medicală prin exprimarea benevolă a consimţămîntului sau a refuzului la intervenţia medicală. În domeniul sănătăţii reproductive este recunoscut în mod explicit dreptul persoanei de a lua liber decizia referitoare la numărul de copii şi la momentul naşterii lor. Pentru ca indivizii să aibă posibilitatea de a-şi exercita dreptul de a lua decizii informate privind propria sănătate sexuală şi reproductivă şi de a solicita servicii de calitate de la prestatori, este necesar ca ei să fie informaţi despre sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive şi despre serviciile specifice existente.

Secţiunea a 5-a

Informarea beneficiarului în privinţa sănătăţii sexuale

şi reproductive, a accesului la servicii şi a drepturilor sale

32. Informarea şi educarea populaţiei în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive constituie o componentă importantă a dreptului la sănătate, aşa cum este statuat în Programul de acţiune al Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare şi în comentariul general nr.14.

33. Accesul la informaţia cu privire la planificarea familială şi contraceptive, riscurile unei sarcini la o vîrstă tînără, prevenirea HIV/SIDA şi a altor infecţii cu transmitere sexuală este parte a dreptului la sănătate, aşa cum a fost prevăzut în art.12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art.11 din Carta Socială Europeană (revizuită). Acest gen de informaţie trebuie să fie disponibil în mod nediscriminatoriu, indiferent de sex, dizabilitate, statut marital, vîrstă sau acordul părinţilor ori tutorilor.

34. Dreptul la educaţia privind sănătatea sexuală şi reproductivă este recunoscut de lege în cazul minorilor. Educaţia privind sănătatea sexuală şi reproductivă, adecvată vîrstei, bazată pe dovezi ştiinţifice, ajută la prevenirea sarcinilor neplanificate, inoportune şi nedorite, reduce nevoia de a recurge la avort, contribuie la prevenirea infecţiei cu HIV şi a infecţiilor cu transmitere sexuală. Dezvoltarea abilităţii tinerilor de a-şi asuma responsabilitatea pentru propria sănătate sexuală şi reproductivă are efecte pozitive atît asupra întregii lor vieţi, cît şi asupra societăţii în ansamblu. Disciplina “Educaţia pentru sănătate şi deprinderi de viaţă”, care promova modul sănătos de viaţă în învăţămîntul public obligatoriu, nu a fost adoptată de Guvern, în ciuda numeroaselor demersuri şi recomandări din partea organismelor internaţionale. În prezent, formarea în rîndul tinerilor a deprinderilor pentru un mod sănătos de viaţă se face doar prin disciplinele opţionale “Educaţie pentru sănătate” în învăţămîntul gimnazial şi “Educaţie pentru viaţa de familie” în învăţămîntul liceal, fapt care nu asigură participarea tuturor adolescenţilor la instruire. Din anul 2012 disciplina “Decizii pentru un mod sănătos de viaţă” a fost introdusă în cadrul curriculumului obligatoriu pentru anul I de studii, semestrul I, la şcolile vocaţionale din Republica Moldova.

35. Rolul mass-mediei în promovarea mesajelor de sănătate poate fi unul decisiv. În acest context, statul a adoptat o serie de măsuri legislative prin care mass-media este încurajată să promoveze sănătatea, printre care se numără atît acordarea de facilităţi şi înlesniri, cît şi prin impunerea unor cote de promovare în mass-media. În primul rînd, promovarea sănătăţii reprezintă publicitate socială, fără scop lucrativ, iar producerea şi difuzarea ei gratuită se consideră activitate de binefacere, cu beneficierea de înlesnirile prevăzute de legislaţie. În al doilea rînd, promovarea sănătăţii sexuale şi reproductive este unul dintre obiectivele promovării sănătăţii, inclusiv prin campanii şi acţiuni de masă, cu antrenarea mass-mediei.

36. Legea impune avizul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice pentru orice campanie şi acţiune de masă pentru informare, educare şi comunicare în vederea promovării sănătăţii şi obligativitatea difuzorilor de publicitate de a acorda informaţiilor dedicate promovării sănătăţii cel puţin 5% din timpul/spaţiul publicitar zilnic, în modul stabilit. Aceste reglementări însă nu sînt respectate. Campaniile de informare şi educare a populaţiei prin mass-media destinate promovării unui stil de viaţă sănătos şi sănătăţii sexuale şi reproductive sînt sporadice. Nu există date sistematice privind derularea lor sau privind numărul şi tipul activităţilor realizate.

37. Bugetele limitate puse la dispoziţia programelor de sănătate nu au fost alocate programelor de informare-educare în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive. Cu mai multă coerenţă au fost abordate teme precum alăptarea, îngrijirile antenatale, sănătatea maternă, prevenirea violenţei împotriva femeii şi a traficului de fiinţe umane. Promovarea prezervativului şi prevenirea transmiterii HIV/SIDA, cu implicarea preponderent a tinerilor, a fost însă sporadică.

Secţiunea a 6-a

Evoluţia indicatorilor în domeniile sănătăţii sexuale şi reproductive

38. Importanţa colectării de date statistice oficiale, dezagregate în funcţie de gen, vîrstă, etnie a fost recunoscută de numeroase organisme de monitorizare a tratatelor în domeniul drepturilor femeii şi drepturilor copilului ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi de organele Consiliului Europei.

39. Statisticile oficiale colectate cu regularitate de către autorităţile publice nu conţin o serie de indicatori importanţi în domeniul sănătăţii reproductive. Lipsa colectării sistematice a datelor privind unii indicatori, cum ar fi, de exemplu, în infertilitate, afectează capacitatea autorităţilor publice de identificare a potenţialelor probleme şi nevoi şi fundamentarea unor măsuri eficiente în domeniul sănătăţii reproducerii.

40. Efectuarea unor studii precum Studiul demografic şi de sănătate din Republica Moldova (2005) şi Studiul de indicatori multipli în cuiburi pentru Moldova (2012) sînt iniţiative importante, dar nu colectează aceleaşi date şi nu sistematizează perioadele de timp, ceea ce împiedică urmărirea fenomenelor în dinamică.

41. Indicatorii ce ţin de ariile prioritare ale sănătăţii sexuale şi reproductive în Republica Moldova au suportat în timp următoarele modificări:

1) în pofida cadrului legislativ favorabil, domeniul planificării familiale nu a înregistrat evoluţia scontată. Sprijinul politic şi interesul categoriilor profesionale implicate a diminuat în timp. Evoluţia indicatorilor specifici obiectivează această situaţie. Prevalenţa contracepţiei în grupul femeilor de vîrstă reproductivă (15-49 de ani) nu a înregistrat o creştere pe parcursul ultimului deceniu (67,8% în 2005 (Studiul demografic şi de sănătate din Republica Moldova) şi 59,5% în 2012 (Studiul de indicatori multipli în cuiburi pentru Moldova)). Nu este o excepţie nici utilizarea contraceptivelor moderne în grupul femeilor de vîrstă reproductivă, atingînd cifra de 41,7% în anul 2012 (variind între 46,6% în chintila cea mai bogată şi 34,3% în chintila cea mai săracă), comparativ cu 42,6% în anul 2005. Cea mai solicitată metodă de contracepţie rămîne dispozitivul intrauterin, utilizat de către una din cinci femei căsătorite sau aflate în uniune (19,8% în 2012, comparativ cu 17,7% în 2005). Metodele tradiţionale de planificare familială încă sînt populare în Republica Moldova, constituind 16% din toate metodele de contracepţie, exercitînd astfel un impact negativ prin creşterea numărului sarcinilor neplanificate.

Datele cu privire la nevoia nesatisfăcută de metodele moderne de contracepţie sînt disponibile din studii (Studiul demografic şi de sănătate din Republica Moldova, 2005 şi Studiul de indicatori multipli în cuiburi pentru Moldova, 2012). În prezent fiecare a zecea femeie (9,5%) de vîrstă reproductivă din Republica Moldova, căsătorită sau aflată în uniune, deşi doreşte să amîne sarcina următoare sau să renunţe cu totul la sarcină, nu foloseşte nicio metodă de contracepţie. În general, nevoia nesatisfăcută de metodele moderne de contracepţie este cea mai înaltă printre cele mai tinere femei căsătorite (15-19 ani) şi scade odată cu înaintarea în vîrstă.

Planificarea familială continuă să fie tratată în societatea moldovenească ca o problemă eminamente feminină. Informaţia despre gradul de implicare a bărbaţilor în planificarea familială este limitată, datele statistice despre cunoştinţele în domeniul contracepţiei şi utilizarea contracepţiei referindu-se doar la femei. Fiecare al şaptelea bărbat din Republica Moldova (Studiul demografic şi de sănătate din Republica Moldova, 2005) consideră că planificarea familială priveşte doar femeia. Promovarea egalităţii de gen constituie baza respectării drepturilor umane fundamentale ale tuturor cetăţenilor unui stat şi, nu în ultimul rînd, a drepturilor la planificare familială/contracepţie. În acest context este actuală implicarea activă a bărbaţilor în planificarea familială prin sporirea cunoştinţelor acestora în contracepţie şi creşterea gradului de responsabilitate în prevenirea sarcinilor nedorite şi a infecţiilor cu transmitere sexuală.

Pentru redresarea situaţiei în planificarea familială este principial ca serviciile de planificare familială să fie aduse cît mai aproape de beneficiar prin integrarea acestora în asistenţa medicală primară şi prin valorificarea maximă a potenţialului echipei medicului de familie. Pe parcursul ultimilor ani s-au întreprins paşi concreţi în vederea fortificării rolului asistenţei medicale primare în livrarea serviciilor de planificare familială: bază legislativă creată, medici de familie şi asistenţi medicali instruiţi, grupuri vulnerabile ale populaţiei asigurate cu contraceptive din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Totodată, trebuie menţionat faptul că furnizarea serviciilor de planificare familială încă rămîne concentrată în serviciul obstetrical-ginecologic, care, tradiţional, este mai puţin centrat pe acţiuni de promovare a metodelor de contracepţie şi consiliere.

În contextul schimbărilor importante din ultimele decenii privind sporirea accesului la informaţii, produsele contraceptive şi serviciile de planificare familială, mai există probleme din partea cererii populaţiei, care ţin de conştientizarea, cunoaşterea şi utilizarea redusă a metodelor moderne de contracepţie. Avînd în vedere cele relatate, este importantă sporirea gradului de conştientizare şi cunoaştere a metodelor de contracepţie prin activităţi de informare a populaţiei care ar stimula utilizarea contraceptivelor în scopul prevenirii sarcinilor nedorite şi a infecţiilor cu transmitere sexuală, în mod special HIV;

2) mortalitatea maternă şi mortalitatea perinatală sînt considerate indicatori reprezentativi pentru calitatea serviciilor de sănătate. Nivelul mortalităţii materne reflectă statutul social al femeilor, accesul lor la asistenţa medicală şi eficienţa sistemului de sănătate de a răspunde nevoilor particulare ale fiecărui caz. Tendinţa de scădere a valorii mortalităţii materne în ultimele decenii a fost una constantă, înregistrînd 15,5 la 100 mii de născuţi vii în anul 2014, comparativ cu 63,4 la 100 mii de născuţi vii în anul 1980. Pe parcursul ultimilor 10 ani indicatorul mortalităţii materne a avut un caracter instabil, înregistrînd fluctuaţii cuprinse între 15,3 şi 44,5 la 100 000 de născuţi vii. Deşi, în general, evoluţia rezultatelor a fost favorabilă, ţinta propusă în cadrul Obiectivului de Dezvoltare al Mileniului 5 nu a fost atinsă. Mortalitatea maternă rămîne a fi de circa 5 ori mai mare decît media europeană. Mortalitatea perinatală, de asemenea, a scăzut – de la 11,4 la 1000 de născuţi vii şi morţi în 2004 pînă la 10,7 la 1000 de născuţi vii şi morţi în 2014). Prin micşorarea mortalităţii neonatale precoce de la 6,0 la 1000 de născuţi vii în 2004 la 4,5 la 1000 de născuţi vii în 2014 (cu 47%) şi micşorarea mortalităţii infantile de la 14,3 la 1000 de născuţi vii în 2004 la 9,6 la 1000 de născuţi vii în 2014, au fost atinse valorile propuse în cadrul Obiectivului de Dezvoltare al Mileniului 4;

3) sănătatea sexuală şi reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor este un domeniu care a înregistrat o evoluţie remarcabilă pe parcursul ultimilor ani. Eforturile au avut drept scop îmbunătăţirea sănătăţii sexuale şi reproductive a adolescenţilor şi tinerilor, prin informarea şi educarea acestora în vederea schimbării de comportamente cu risc şi creşterea accesului la servicii care să răspundă nevoilor lor specifice. A fost elaborată o bază normativă solidă şi în anul 2011 a demarat procesul de extindere la scară naţională a serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor. Au fost create centre de sănătate prietenoase tinerilor în fiecare raion şi municipiu din ţară (în anul 2017 – 40 de centre de sănătate prietenoase tinerilor), au fost elaborate mecanismele de finanţare ale acestor servicii, de formare a resurselor umane, de monitorizare şi evaluare. Cele mai mari provocări rămîn a fi accesul redus al tinerilor din mediul rural la serviciile de sănătate prietenoase tinerilor, incidenţa mare a infecţiilor cu transmitere sexuală în rîndul adolescenţilor şi numărul mare de sarcini la adolescente. Incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală în rîndul adolescenţilor din Republica Moldova este una semnificativă, comparativ cu alte ţări din regiune – aproximativ 180 de cazuri noi la 100 mii din populaţia de vîrsta respectivă, cu circa 50% mai mare decît în populaţia generală. Incidenţa HIV în rîndul tinerilor în vîrstă de 15-24 de ani este în creştere lentă în ultimii ani. Rata de fertilitate la adolescente în mediul rural este de două ori mai mare decît în mediul urban (31,4 şi, respectiv, 13 la 1000 de femei). Aceşti indicatori reflectă accesul limitat la informare şi servicii de contracepţie, în mod special în rîndul adolescenţilor din mediul rural. Un studiu efectuat în anul 2014 demonstrează că 1/3 din adolescenţii sexual-activi cu vîrsta de 15 şi 17 ani nu au folosit prezervativul în timpul ultimului contact sexual. Este foarte îngrijorător faptul că circa 1/3 din băieţii de 15 ani şi mai mult de jumătate dintre cei de 17 ani nu au folosit nicio metodă de contracepţie la ultimul contact sexual. Printre fete acest indicator este considerabil mai mic;

4) infecţiile cu transmitere sexuală constituie o problemă de sănătate publică. Cu toate că în ultimul deceniu a fost înregistrată o dinamică pozitivă (incidenţa sifilisului a scăzut de la 80,7 la 100 mii de locuitori în 2004 la 53,8 la 100 mii de locuitori în 2015; incidenţa gonoreei a scăzut de la 47,8 la 100 mii de locuitori în 2004 la 26,4 la 100 mii de locuitori în 2015), incidenţele continuă să fie mari.

Cu referire la evoluţia incidenţei HIV, este important a menţiona că, în pofida eforturilor depuse, nu a fost atinsă ţinta de 8 cazuri la 100 mii de populaţie pentru anul 2015. Incidenţa infecţiei HIV în anul 2015 a înregistrat 20,15 cazuri la 100 mii de populaţie; există o mare variaţie între teritoriile din dreapta Nistrului – 16,15 şi cele din stînga Nistrului – 48,3 cazuri la 100 mii de populaţie. Majoritatea persoanelor depistate cu infecţia HIV sînt persoane tinere de vîrstă reproductivă, sexual-active. Se observă o descreştere a cazurilor noi depistate cu infecţia HIV în segmentul de vîrstă 0-39 de ani de la 69,07% în 2014 la 67,24% în 2015 şi în segmentul de vîrstă 15-24 de ani de la 12,7% la 12,6% din numărul total de cazuri depistate, iar în segmentul de vîrstă 40 de ani şi mai mult se atestă o creştere de la 28,7% la 32,76%. Incidenţa infecţiei HIV în teritoriile urbane la 100 mii de populaţie în 2015 a constituit 24,40 cazuri, în teritoriile rurale – 16,56 cazuri. La 1 ianuarie 2016, prevalenţa infecţiei HIV în Republica Moldova a constituit 188,88 cazuri la 100 mii de populaţie. În 2015 au fost înregistrate 2 cazuri de transmitere a infecţiei HIV de la mamă la făt, comparativ cu 4 cazuri în 2004. În acest context este extrem de important să fie garantat accesul imediat şi universal la serviciile de prevenire a infecţiilor cu transmitere sexuală în cadrul asistenţei medicale primare, diagnosticul şi asigurarea tratamentului oferit într-un mod nemoralizator pentru beneficiar, cu referirea acestuia, în caz de necesitate, către instituţiile de nivelurile al doilea şi al treilea. Este important ca statul să depună eforturi în vederea îmbunătăţirii calităţii serviciilor de prevenire şi management al infecţiilor cu transmitere sexuală, în special al infecţiei HIV/SIDA, pe baza celor mai recente descoperiri şi practici medicale. În acest sens, a fost aprobat Programul naţional de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020.

Din anul 2005 se înregistrează un număr constant al avorturilor – de circa 14-15 mii anual. Rata avorturilor induse la 1000 de femei de vîrstă reproductivă (15-49 de ani), conform datelor statisticii oficiale, s-a micşorat de circa trei ori, de la 51‰ în anul 1995 la 14,2‰ în anul 2016.

Ponderea întreruperii de sarcină la grupa de vîrstă 15-19 ani, pe parcursul ultimilor 10 ani, constituie circa 10% din numărul total de avorturi printre femeile de vîrstă reproductivă.

Deşi pe parcursul ultimului deceniu se observă o tendinţă de diminuare a numărului de avorturi, similară altor state din Europa de Est, Europa de Vest, Ţările Baltice, totuşi numărul acestora rămîne a fi de circa 1,5-2 ori mai mare decît în ţările Europei de Vest. Acest fapt este o dovadă în plus a nevoii nesatisfăcute în ceea ce priveşte contracepţia modernă.

Elemente importante în accesarea serviciilor de întrerupere a sarcinii sînt cererea redusă a populaţiei faţă de calitatea serviciilor, lipsa cunoştinţelor cu referire la drepturile sexuale şi reproductive şi posibilitatea accesării serviciilor gratuite de avort de către unele grupuri vulnerabile, specificate în actele normative în vigoare ale Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale. În acest context este actuală elaborarea mecanismelor de asigurare a accesului universal al populaţiei la serviciile de calitate în avort şi de planificare familială în perioada postavort, perfecţionarea mecanismului de obţinere a gratuităţii pentru grupurile vulnerabile de populaţie. Totodată, sînt importante crearea şi asigurarea funcţionării unui sistem de informare, educare şi comunicare a populaţiei în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive şi avortului în siguranţă, în scopul sporirii gradului de cunoştinţe şi, ulterior, a cererii faţă de calitatea serviciilor.

Un alt element important în asigurarea calităţii serviciilor de întrerupere a sarcinii este pregătirea prestatorilor şi dotarea instituţiilor cu echipamentul necesar. În unele instituţii medicale se constată în continuare calitatea joasă a serviciilor de avort la limita avortului sigur din cauza atît a precarităţii echipamentelor, cît şi a faptului că unii prestatori de servicii continuă să efectueze întreruperile de sarcină prin metoda tradiţională de dilatare şi chiuretaj, neţinînd cont de recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi actele normative în vigoare ale Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale. În această ordine de idei se impune fortificarea sistemului de asigurare continuă a nivelului de cunoştinţe al cadrelor medicale în efectuarea avortului şi motivarea acestora pentru respectarea elementelor caracteristice efectuării avortului în condiţii de siguranţă, cu accent pe eliminarea din practica medicală a metodei chiuretajului uterin. Avortul medicamentos, deşi s-a dovedit a fi o metodă sigură, rămîne a fi puţin accesibil pentru unele segmente de populaţie, din cauza costurilor mari;

5) în Republica Moldova se înregistrează o tendinţă de reducere continuă a ratei fertilităţii totale, ea fiind în ultimii ani de 1,2-1,3 copii/femeie, sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În contextul unui spor natural negativ şi reducerii ratei fertilităţii totale a populaţiei, abordarea problemei infertilităţii cuplurilor a devenit o prioritate. În prezent sistemul naţional de statistică medicală nu colectează date cu privire la infertilitate, din acest motiv magnitudinea problemei poate fi stabilită cu dificultate.

Costurile pentru diagnosticul şi tratamentul cuplului infertil sînt acoperite parţial de către asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, fiind incluse în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală (2015). Cheltuielile legate de diagnosticul de laborator, serviciile andrologice şi medicamentele necesare tratamentului infertilităţii sînt suportate de cupluri. Pînă în anul 2012 statul deţinea monopolul serviciilor în domeniul reproducerii umane asistate medical. Legea privind sănătatea reproducerii a înlăturat acest monopol în domeniul aplicării tehnologiilor de reproducere asistată medical. Ca urmare imediată a adoptării acestei legi, serviciile de reproducere umană asistată medical au fost dezvoltate doar în sectorul privat, la costuri care limitau accesul grupurilor defavorizate ale populaţiei;

6) prevenirea şi managementul violenţei în familie şi al abuzului sexual sînt domenii intersectoriale. Există bază legislativă cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi a traficului de fiinţe umane (Legea nr.45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie; Legea nr.241-XVI din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane). La nivel de ţară a fost dezvoltat sistemul naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, care include şi servicii medicale. A fost elaborat un nou document strategic în domeniul asigurării egalităţii de gen, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.259 din 28 aprilie 2017 “Cu privire la aprobarea Strategiei pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pe anii 2017-2021 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia”.

În cadrul sistemului de sănătate, accentul urmează să fie pus atît pe sporirea gradului de informare a populaţiei privind consecinţele violenţei şi traficului asupra sănătăţii sexuale şi reproductive a victimelor şi serviciile disponibile, cît şi pe asigurarea serviciilor de prevenire a problemelor de sănătate sexuală şi reproductivă (de exemplu contracepţie, inclusiv metode de barieră), a serviciilor de consiliere specifică (a victimelor şi abuzatorilor), a serviciilor de diagnostic şi tratament (de exemplu tratamentul infecţiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV) pentru victimele abuzului sexual şi traficului de fiinţe umane, de către specialişti instruiţi în domeniu.

În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătăţii nr.445 din 9 iunie 2015 cu privire la aprobarea Instrucţiunii metodice privind intervenţia instituţiilor medicale în identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea cazurilor de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic ale copilului, a fost emis un ordin instituţional de către instituţiile medicale. Conform ordinului respectiv, în instituţii a fost organizat sistemul de înregistrare şi raportare către poliţie şi autorităţile tutelare a cazurilor de violenţă în familie. Totodată a fost lansat programul de instruire a formatorilor în domeniul protecţiei copilului împotriva violenţei, în scopul dezvoltării competenţelor profesionale la nivel local în domeniul implementării mecanismului intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului. Anual sînt organizate campanii de informare privind violenţa în familie la nivel republican cu tematica: “Drepturile persoanelor ce au suferit violenţa în familie”, “Profilaxia violenţei în familie”, “Ce este violenţa în familie”.

Pentru a spori accesul victimelor violenţei domestice, abuzului sexual şi traficului de fiinţe umane la servicii de calitate în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, prestatorii de servicii medicale din cadrul asistenţei medicale primare au beneficiat de instruiri privind consilierea victimelor violenţei în familie şi abuzului sexual şi victimelor traficului de fiinţe umane. De asemenea, au fost desfăşurate seminare de instruire pentru membrii echipelor multidisciplinare comunitare, medicii legişti din întreaga ţară beneficiind de instruire privind răspunsul eficient al specialiştilor din sistemul de sănătate în cazurile de violenţă în familie.

Instruirile lucrătorilor medicali au avut loc în baza Ghidului pentru specialiştii din sistemul de sănătate, aprobat anterior de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţie Sociale. Ghidul urmăreşte să prezinte într-o manieră accesibilă informaţii pentru o mai bună înţelegere a naturii şi dinamicii violenţei în bază de gen, să sporească gradul de conştientizare al cadrelor medicale referitor la intervenţia promptă şi specifică fiecărui caz în parte;

7) la femeile din Republica Moldova cel mai diagnosticat cancer este cel mamar, urmat de cancerul colorectal şi de col uterin. În anul 2004 morbiditatea cauzată de cancerul de glandă mamară constituia 45,9 la 100 mii de populaţie, iar în 2015 – 54,2; morbiditatea cauzată de cancerul colului uterin şi corpul uterin în 2004 – 26,9 la 100 mii de populaţie şi în 2015 – 33,8; morbiditatea cauzată de cancerul de prostată s-a mărit de 2,5 ori (10,9 la 100 mii de populaţie în 2004 şi 26,6 – în 2015).

Cauza majoră a mortalităţii înalte prin cancer mamar şi de col uterin în Republica Moldova este depistarea maladiei în stadii tardive, fapt care influenţează nefast supravieţuirea persoanei. În Republica Moldova nu a existat un program naţional de screening al cancerului de col uterin şi al cancerului de glandă mamară, ceea ce a dus la depistarea unui număr mic de cazuri de cancer în stadiile precoce. Ca urmare, incidenţa şi mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin şi cancerul de glandă mamară reprezintă o problemă de sănătate publică, îndeosebi printre femeile cu vîrsta sub 45 ani.

În anul 2016 a fost aprobat Programul naţional de control al cancerului pentru anii 2016-2025 (inclusiv al cancerului de prostată, col uterin şi mamar). Acest program are ca scop eficientizarea şi sporirea calităţii serviciilor medicale acordate populaţiei în domeniul controlului cancerului, îmbunătăţirea condiţiilor de activitate şi implementarea tehnologiilor cost-eficiente, precum şi mobilizarea populaţiei pentru controlul cancerului şi monitorizarea determinanţilor sănătăţii. În implementarea programului un rol important va fi atribuit prestatorilor de servicii din cadrul asistenţei medicale primare;

8) abordarea sănătăţii sexuale pe tot parcursul vieţii include şi perioada vîrstei a treia (femei în perioada de menopauză şi bărbaţi în andropauză). Legislaţia asigură dreptul femeilor şi bărbaţilor de vîrsta a treia la servicii performante privind ocrotirea sănătăţii sexuale, obligînd statul să organizeze servicii specializate în problemele legate de menopauză şi de andropauză. Acest domeniu nu a fost inclus deocamdată în programele de sănătate;

9) legislaţia privind egalitatea de gen asigură accesul nediferenţiat al bărbaţilor şi femeilor la servicii de sănătate, inclusiv la cele de sănătate sexuală şi reproductivă. În pofida reglementărilor existente, serviciile sexuale şi reproductive pentru bărbaţi sînt greu accesibile, fiind disponibile în principal în capitala ţării. Numărul medicilor specializaţi este foarte mic, iar informarea şi educarea populaţiei în acest domeniu nu a beneficiat de sprijin.

III. PRINCIPII DE BAZĂ ŞI DEFINIŢII ALE SĂNĂTĂŢII

SEXUALE ŞI REPRODUCTIVE

42. Elaborarea prezentului Program a fost ghidată de următoarele principii de bază:

1) în vederea asigurării accesului echitabil, o atenţie specială se acordă grupurilor de populaţie cu nevoi speciale, şi anume: adolescenţilor, victimelor violenţei în familie şi violenţei sexuale, ale traficului de persoane, persoanelor vulnerabile din punct de vedere socioeconomic, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor în vîrstă, migranţilor, populaţiilor-cheie (a se vedea definiţiile) şi altor grupuri vulnerabile;

2) fiecare persoană are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate;

3) sistemul de servicii de sănătate reproductivă asigură continuitatea îngrijirii pe tot parcursul vieţii beneficiarilor;

4) serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă se axează pe nevoile beneficiarilor, cu respectarea drepturilor omului şi a egalităţii de gen;

5) toate intervenţiile destinate organizării şi asigurării funcţionării serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă se fac ţinînd cont de medicina bazată pe dovezi;

6) accesul la informaţii şi servicii în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive este universal şi echitabil;

7) membrii comunităţii se implică activ în iniţierea, dezvoltarea şi aplicarea proiectelor şi programelor din domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive;

8) intervenţiile din domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive sînt intersectoriale şi integrate.

43. Ţintele şi obiectivele stabilite asigură aplicarea tuturor angajamentelor internaţionale asumate de Republica Moldova, inclusiv obiectivele relevante ale Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, Strategiei globale pentru sănătatea femeilor, a copiilor şi a adolescenţilor (2016-2030) şi Planului european de acţiuni al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind sănătatea sexuală şi reproductivă.

44. În sensul prezentului Program, au fost utilizate următoarele definiţii preluate din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii:

1) sănătate a reproducerii – stare de bunăstare fizică, mintală şi socială în tot ceea ce ţine de sistemul de reproducere, în toate etapele vieţii umane. Sănătatea reproducerii implică o viaţă sexuală lipsită de riscuri, posibilitatea persoanelor de a procrea, precum şi libertatea de a hotărî cînd, dacă şi cît de des doresc să procreeze. Sănătatea reproducerii include dreptul femeilor şi al bărbaţilor de a fi informaţi şi de a avea acces la metode sigure, eficiente, accesibile şi acceptabile de planificare familială, pe care să le poată alege singuri, precum şi dreptul de acces la servicii medicale de calitate, ce permit femeii să parcurgă în siguranţă sarcina şi naşterea;

2) sănătate sexuală – stare de bunăstare fizică, emoţională, mintală şi socială legată de sexualitate, constînd nu numai în absenţa unei boli, disfuncţii sau infirmităţi. Sănătatea sexuală implică o abordare pozitivă a sexualităţii şi a relaţiilor sexuale bazată pe respect, precum şi posibilitatea de a avea experienţe sexuale în siguranţă, fără coerciţie, discriminare şi violenţă;

3) drepturi sexuale şi reproductive – dreptul tuturor cuplurilor şi al indivizilor de a decide liber şi responsabil asupra numărului de copii pe care îi doresc, a intervalului dintre sarcini şi a momentului în care vor să aibă copii, dreptul la folosirea metodelor de contracepţie, la acces la servicii de calitate de ocrotire a sănătăţii reproducerii, la informare şi educaţie în acest domeniu, precum şi dreptul la o viaţă sexuală satisfăcătoare şi fără riscuri;

4) ocrotire a sănătăţii reproducerii – metode, tehnologii şi servicii care contribuie la stabilirea, păstrarea şi ameliorarea sănătăţii reproducerii prin prevenirea şi înlăturarea dereglărilor funcţiei reproductive pe parcursul întregii vieţi a omului;

5) contracepţie – metode şi mijloace pentru prevenirea sarcinii nedorite;

6) planificare familială – acţiuni care determină decizia de a avea sau nu copii, alegerea conştientă a numărului de copii, a intervalului dintre sarcini şi a momentului naşterii copiilor;

7) infertilitate – incapacitatea unei femei de a concepe sau a unui bărbat de a induce o sarcină timp de un an de relaţii sexuale regulate, fără utilizarea metodelor de contracepţie;

8) tehnologii de asistare medicală a reproducerii umane – acte medicale ce cuprind ansamblul tratamentelor şi procedurilor de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro, de manipulare medicală în laborator a materialului genetic feminin şi masculin în scopul fecundării artificiale a ovulelor şi implantării acestora;

9) prestator competent – prestator medical care demonstrează cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi comportamente profesionale în exercitarea sarcinilor care îi revin în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, în conformitate cu standardele de competenţă reglementate pentru poziţia şi nivelul de îngrijire medicală în care este angajat;

10) sistem de servicii de sănătate centrate pe beneficiari – sistem de servicii de sănătate incluzînd toate nivelurile de asistenţă, organizat cu scopul de a satisface nevoile şi aşteptările celor care îl utilizează, ce furnizează servicii relevante, capabile să răspundă schimbărilor sociale şi să aducă rezultate mai bune;

11) avort în condiţii de siguranţă – procedură de întrerupere a cursului sarcinii efectuată de către o persoană cu pregătire medicală necesară şi cu respectarea standardelor naţionale şi a recomandărilor;

12) gamă comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă – listă completă a serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă prestate de o instituţie medicală, în funcţie de nivelul de îngrijire medicală din care face parte, conform normelor metodologice în vigoare.

45. În cadrul Programului, noţiunea “gamă comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă” presupune servicii din următoarele domenii:

1) planificare familială;

2) avort în condiţii de siguranţă;

3) diagnosticul şi tratamentul infertilităţii;

4) asistenţa mamei şi a copilului;

5) prevenirea şi managementul infecţiilor cu transmitere sexuală, inclusiv prevenirea transmiterii sexuale şi verticale HIV;

6) profilaxia şi depistarea precoce a cancerelor mamar şi genital;

7) servicii din domeniul sexualităţii, inclusiv managementul disfuncţiilor sexuale;

8) servicii ce ţin de alte afecţiuni ale aparatului reproductiv.

IV. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PROGRAMULUI

46. Scopul prezentului Program constă în asigurarea unei stări de sănătate sexuală şi reproductivă satisfăcătoare în toate etapele ciclului vieţii pentru toată populaţia Republicii Moldova, indiferent de gen, vîrstă, etnie, mediu de reşedinţă, apartenenţă religioasă, statut socioeconomic, stare de sănătate şi orice alt criteriu.

47. Implementarea prezentului Program pînă în anul 2022 prevede realizarea următoarelor obiective generale şi specifice:

1) obiectiv general 1. Asigurarea accesului echitabil şi universal al întregii populaţii a Republicii Moldova la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă:

a) obiectiv specific 1.1. Asigurarea prezenţei în fiecare localitate a cel puţin unui prestator competent care să presteze gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă conform nivelului de asistenţă medicală (primar, specializat de ambulatoriu şi specializat spitalicesc);

b) obiectiv specific 1.2. Creşterea accesului grupurilor de populaţie cu nevoi speciale, inclusiv al persoanelor cu dizabilităţi, la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă;

c) obiectiv specific 1.3. Diminuarea nevoii nesatisfăcute de metodele moderne de contracepţie;

2) obiectiv general 2. Asigurarea calităţii serviciilor prin prisma respectării drepturilor sexuale şi reproductive şi a satisfacerii nevoilor beneficiarilor în instituţiile de toate nivelurile de asistenţă medicală prestatoare de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă:

a) obiectiv specific 2.1. Creşterea responsabilităţii prestatorilor de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă şi a altor actori ai comunităţii (social, educaţional, societatea civilă, autorităţile administraţiei publice locale) pentru respectarea drepturilor beneficiarilor şi acordarea de servicii centrate pe nevoile lor specifice;

b) obiectiv specific 2.2. Creşterea calităţii serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă prestate de instituţiile medico-sanitare publice prin fortificarea sistemului de audit al calităţii serviciilor din perspectiva centrării pe nevoile beneficiarilor;

3) obiectiv general 3. Creşterea nivelului de educare şi informare a populaţiei din Republica Moldova cu privire la drepturile sexuale şi reproductive, la propria sănătate sexuală şi reproductivă şi la serviciile disponibile în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive:

a) obiectiv specific 3.1. Asigurarea accesului fiecărei persoane din Republica Moldova la programe de educaţie pentru sănătate, inclusiv educaţia pentru sănătatea sexuală şi reproductivă, adaptate în funcţie de vîrstă şi necesităţile specifice ale grupurilor vulnerabile, inclusiv ale persoanelor cu dizabilităţi, implementate în instituţiile de învăţămînt prin curriculumul obligatoriu şi în comunitate;

b) obiectiv specific 3.2. Fortificarea rolului instituţiilor medico-sanitare publice în informarea şi educarea populaţiei şi a beneficiarilor privind sănătatea sexuală şi reproductivă;

c) obiectiv specific 3.3. Consolidarea rolului mass-mediei în promovarea drepturilor şi serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă;

4) obiectiv general 4. Îmbunătăţirea mecanismului de coordonare şi monitorizare în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive:

a) obiectiv specific 4.1. Asigurarea coordonării implementării Programului la nivel naţional;

b) obiectiv specific 4.2. Asigurarea coordonării implementării Programului la nivel local;

c) obiectiv specific 4.3. Fortificarea sistemului de colectare şi analiză a datelor în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive pentru luarea deciziilor bazate pe dovezi în acest domeniu.

V. ACŢIUNI CE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE

PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR

48. Pînă în anul 2022 se vor depune eforturi considerabile în vederea atingerii obiectivelor prezentului Program prin implicarea activă a tuturor actorilor în acţiuni de susţinere, ameliorare şi promovare a sănătăţii sexuale şi reproductive în Republica Moldova şi respectarea drepturilor sexuale şi reproductive ale cetăţenilor.

49. Pentru a asigura prezenţa în fiecare localitate a cel puţin unui prestator competent care oferă gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, conform nivelului de asistenţă medicală (primar, specializat de ambulatoriu şi specializat spitalicesc), sînt necesare următoarele:

1) asigurarea prezenţei prestatorilor competenţi pentru acordarea accesului la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă în toate localităţile din Republica Moldova;

2) formarea competenţelor prestatorilor de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă de la toate nivelurile de asistenţă medicală pentru furnizarea de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, în conformitate cu lista de servicii stabilite în anexa nr.2 la prezentul Program.

50. Pentru creşterea accesului grupurilor de populaţie cu nevoi speciale la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă urmează a fi întreprinse următoarele acţiuni:

1) determinarea categoriilor de grupuri vulnerabile şi cu nevoi speciale şi a nivelului de acces la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă;

2) fortificarea mecanismelor de cooperare intersectorială pentru creşterea accesului grupurilor vulnerabile şi cu nevoi speciale, inclusiv al persoanelor cu dizabilităţi, victimelor violenţei fizice, sexuale şi psihologice, la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă;

3) fortificarea capacitaţilor naţionale de pregătire şi răspuns la necesităţile privind sănătatea sexuală şi reproductivă în cazul situaţiilor de urgenţă şi crize cu implicaţii umanitare.

51. Diminuarea nevoii nesatisfăcute de metodele moderne de contracepţie va fi atinsă prin asigurarea accesului populaţiei la contraceptive moderne, cu acordarea unei atenţii speciale grupurilor de populaţie vulnerabile şi cu nevoi speciale, inclusiv persoanelor cu dizabilităţi.

52. Creşterea responsabilităţii prestatorilor de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă şi a altor actori ai comunităţii (social, educaţional, societatea civilă, autorităţile administraţiei publice locale) pentru respectarea drepturilor beneficiarilor şi acordarea de servicii centrate pe nevoile lor specifice este posibilă prin:

1) revizuirea sistemului de evaluare şi autoevaluare a instituţiilor care prestează servicii de sănătate sexuală şi reproductivă în vederea asigurării respectării drepturilor beneficiarilor şi a centrării serviciilor pe nevoile lor specifice;

2) dezvoltarea şi implementarea unor instrumente mai eficiente de monitorizare a respectării drepturilor sexuale şi reproductive ale beneficiarilor.

53. Pentru creşterea calităţii serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă prestate de instituţiile medico-sanitare publice este necesară dezvoltarea sistemului de audit al calităţii serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă.

54. Asigurarea accesului fiecărei persoane din Republica Moldova la programe de educaţie pentru sănătate, inclusiv educaţia pentru sănătatea sexuală şi reproductivă, adaptate în funcţie de vîrstă şi necesităţile specifice ale grupurilor vulnerabile, inclusiv ale persoanelor cu dizabilităţi, implementate în instituţiile de învăţămînt prin curriculumul obligatoriu şi în comunitate va fi realizată prin:

1) implementarea curriculumului de educaţie pentru sănătate, inclusiv educaţia pentru sănătatea sexuală şi reproductivă, în instituţiile de învăţămînt de toate nivelurile, în conformitate cu standardele internaţionale;

2) crearea platformei participative care pledează pentru susţinerea serviciilor de sănătate şi educaţie cuprinzătoare pentru tineri privind domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, inclusiv pentru grupurile-cheie ale populaţiei, şi implementarea activităţilor de informare şi educaţie pentru sănătatea sexuală şi reproductivă în comunitate.

55. Pentru fortificarea rolului instituţiilor medico-sanitare publice în informarea şi educarea populaţiei şi a beneficiarilor privind sănătatea sexuală şi reproductivă este necesară asigurarea de către aceste instituţii a beneficiarilor cu informaţii privind sănătatea sexuală şi reproductivă, la orice punct de contact cu prestatorii de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă.

56. Consolidarea rolului mass-mediei în promovarea drepturilor şi serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă este posibilă prin organizarea campaniilor de informare sistematice, durabile, pentru promovarea sănătăţii sexuale şi reproductive, care abordează problemele privind educaţia tinerilor cu referire la sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive.

57. Asigurarea coordonării implementării prezentului Program la nivel naţional va fi organizată prin:

1) crearea Comitetului naţional coordonator în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive;

2) desemnarea în calitate de Unitate de coordonare şi monitorizare a implementării prezentului Program a Instituţiei medico-sanitare publice Institutul Mamei şi Copilului;

3) coordonarea şi monitorizarea continuă a implementării prezentului Program de către Unitatea de coordonare şi monitorizare (Instituţia medico-sanitară publică Institutul Mamei şi Copilului).

58. Asigurarea coordonării implementării prezentului Program la nivel local va fi realizată prin atribuirea funcţiei de coordonare organizatorico-metodică tuturor instituţiilor de asistenţă medicală primară din teritoriul deservit şi centrelor de sănătate de nivel raional.

59. Fortificarea sistemului de colectare şi analiză a datelor pentru luarea deciziilor bazate pe dovezi în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive urmează a fi realizată prin:

1) fortificarea capacităţilor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică în colectarea şi analiza datelor în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive;

2) realizarea studiilor şi analizelor situaţionale periodice în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive.

VI. ETAPELE ŞI TERMENELE DE IMPLEMENTARE

60. Prezentul Program reprezintă un document de politici publice pe un termen de 5 ani, care este elaborat şi urmează să fie implementat în perioada 2018-2022, pentru a îmbunătăţi sănătatea sexuală şi reproductivă a populaţiei şi respectarea drepturilor persoanelor în acest domeniu.

61. Intervenţiile vor fi realizate în conformitate cu Planul de acţiuni pentru implementarea prezentului Program.

VII. RESPONSABILI DE IMPLEMENTARE

62. Responsabilitatea privind coordonarea generală a implementării prezentului Program îi revine Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

63. Autorităţile responsabile de implementarea prezentului Program sînt: Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, în parteneriat cu Ministerul Finanţelor, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Biroul Naţional de Statistică, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, Centrul de excelenţă în medicină şi farmacie “Raisa Pacalo”, autorităţile administraţiei publice locale şi organizaţiile societăţii civile, asociaţiile de profesionişti, mass-media, agenţii economici etc. Autorităţile responsabile de fiecare activitate în parte sînt specificate în Planul de acţiuni pentru implementarea prezentului Program.

64. În procesul de implementare a prezentului Program autorităţile responsabile vor colabora cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu organizaţii neguvernamentale, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare.

VIII. ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR PENTRU

FINANŢAREA REALIZĂRII ACŢIUNILOR PRIVIND

 IMPLEMENTAREA PREZENTULUI PROGRAM

65. Estimarea generală a costurilor pentru realizarea Planului de acţiuni pentru implementarea prezentului Program a fost efectuată în baza celor mai relevante acţiuni din punctul de vedere al cost-beneficiului pentru realizarea scopului şi obiectivelor Programului.

66. Instrumentele şi sursele de finanţare ale acţiunilor de implementare a prezentului Program sînt divizate în două categorii: interne şi externe. Din sursele interne de finanţare fac parte alocările pentru acest domeniu prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv şi alocările din fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Finanţarea externă se constituie din asistenţa tehnică, inclusiv granturi, acordată de organismele internaţionale şi de donatori.

67. Evaluarea suportului financiar pentru realizarea acţiunilor incluse în Planul de acţiuni pentru implementarea prezentului Program se va face anual, cu înaintarea propunerilor precizate în proiectul anual al bugetului public naţional pentru sănătate, respectînd limitele cadrului de cheltuieli în vigoare.

68. Costul estimativ al prezentului Program este detaliat pentru fiecare an în funcţie de sursa de finanţare, în conformitate cu activităţile Programului, şi este specificat în anexa nr.3 la prezentul Program.

IX. REZULTATELE SCONTATE

69. Se preconizează obţinerea următoarelor rezultate pînă în anul 2022:

1) asigurarea accesului echitabil şi universal al întregii populaţii a Republicii Moldova la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă;

2) asigurarea calităţii serviciilor prin prisma respectării drepturilor privind sănătatea sexuală şi reproductivă şi a satisfacerii nevoilor beneficiarilor în instituţiile de toate nivelurile de asistenţă medicală prestatoare de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă;

3) creşterea nivelului de educare şi informare a populaţiei din Republica Moldova cu privire la drepturile şi propria sănătate sexuală şi reproductivă şi la serviciile disponibile în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive;

4) îmbunătăţirea mecanismului de coordonare şi monitorizare în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive.

70. Rezultatele scontate în urma implementării prezentului Program vor fi corelate cu indicatorii-ţintă naţionali privind sănătatea sexuală şi reproductivă şi cu obiectivele Agendei ONU de Dezvoltare Durabilă 2030.

X. INDICATORII DE PROGRES ŞI PERFORMANŢĂ

71. Indicatorii prezentului Program vor fi raportaţi anual, cu excepţia celor care sînt calculaţi în baza studiilor periodice (o dată la 5 ani).

72. Principiul de bază pentru calcularea indicatorilor va fi concentrarea pe “măsurarea progresului” privind realizarea obiectivelor şi obţinerea rezultatelor scontate ale prezentului Program. Indicatorii de progres şi performanţă sînt menţionaţi în anexa nr.1 la prezentul Program.

XI. PROCEDURILE DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

73. Programul include o mare complexitate de intervenţii şi acţiuni care, pentru a asigura atingerea obiectivelor propuse, necesită o coordonare eficientă. Coordonarea procesului de implementare a prezentului Program va fi realizată de Comitetul naţional coordonator în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive, condus de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

74. Monitorizarea şi evaluarea prezentului Program va avea un caracter sistemic şi continuu, incluzînd colectarea, prelucrarea şi analiza datelor, identificarea lacunelor şi a situaţiilor neprevăzute care ar pune în pericol atingerea rezultatelor scontate. La necesitate, conţinutul şi forma acţiunilor planificate vor fi ajustate pentru a respecta rigorile înaintate. Monitorizarea progresului în realizarea obiectivelor stipulate în prezentul Program va fi efectuată de către Unitatea de coordonare şi monitorizare a prezentului Program (Instituţia medico-sanitară publică Institutul Mamei şi Copilului), în baza indicatorilor de monitorizare şi evaluare din anexa nr.1 la prezentul Program.

75. Activitatea de monitorizare şi evaluare a prezentului Program se va desfăşura pe parcursul întregii perioade de implementare şi va include elaborarea, în baza indicatorilor de monitorizare, a rapoartelor anuale de progres, a raportului de evaluare la mijloc de termen şi a raportului final de evaluare a Programului. Rapoartele de monitorizare şi de evaluare vor fi examinate în cadrul şedinţelor Comitetului naţional coordonator în domeniul sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive.

76. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale va prezenta Guvernului, pînă la 1 aprilie, rapoarte generalizate de monitorizare pe anul precedent, care, pe lîngă acţiunile întreprinse şi rezultatele obţinute, vor conţine informaţii despre resursele utilizate pentru implementarea Programului.

77. În scopul asigurării transparenţei procesului de implementare a prezentului Program, rapoartele anuale de progres, raportul de evaluare la mijloc de termen şi raportul final de evaluare vor fi prezentate public şi vor fi plasate pe pagina web a Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Unităţii de coordonare şi monitorizare (Instituţia medico-sanitară publică Institutul Mamei şi Copilului).

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.681 din 11 iulie 2018

PLAN DE ACŢIUNI

pentru implementarea Programului naţional privind sănătatea

şi drepturile sexuale şi reproductive pentru anii 2018-2022