Hotărâre nr. 654 din 08.10.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de prevenire

şi de combatere a criminalităţii pentru anii 2026-2030

nr. 654  din  08.10.2025

 (în vigoare 01.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 553-556 art. 708 din 06.11.2025

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de prevenire şi de combatere a criminalităţii pentru anii 2026-2030 (se anexează).

2. Autorităţile şi instituţiile publice responsabile:

2.1. vor realiza acţiunile incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de prevenire şi de combatere a criminalităţii pentru anii 2026-2030;

2.2. vor prezenta anual Ministerului Afacerilor Interne, până la data de 10 februarie, precum şi la solicitare, rapoarte privind gradul de realizare a acţiunilor incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de prevenire şi de combatere a criminalităţii pentru anii 2026-2030.

3. Ministerul Afacerilor Interne va prezenta Guvernului:

3.1. anual, până la data de 25 februarie, raportul de progres privind implementarea Programului menţionat, prin intermediul sistemului informaţional E-monitorizare;

3.2. până la data de 15 aprilie 2028, raportul de evaluare intermediară pentru doi ani;

3.3. până la data de 15 aprilie 2031, raportul de evaluare finală.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de prevenire şi de combatere a criminalităţii pentru anii 2026-2030 se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în acest scop în bugetele autorităţilor implicate, precum şi din alte surse, conform cadrului normativ.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2026.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.654/2025

PROGRAM NAŢIONAL

de prevenire şi de combatere a criminalităţii

pentru anii 2026-2030

I. INTRODUCERE

1. Programul naţional de prevenire şi de combatere a criminalităţii pentru anii 2026-2030 (în continuare – Program) este un document de politici publice care derivă din angajamentul pentru cea de-a doua etapă de planificare, pentru anii 2026-2030, ce vizează asigurarea implementării Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.658/2022.

2. Prezentul Program urmăreşte stabilirea unui set de obiective şi de acţiuni, pe termen mediu, în domeniile de combatere a criminalităţii organizate, asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi apărarea proprietăţii publice şi private.

3. Potrivit art.3 din Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948, orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

4. Totodată, art.18 şi 19 din Constituţia Republicii Moldova stipulează că cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atât în ţară, cât şi în străinătate, iar cetăţenii străini şi apatrizii, cu excepţiile stabilite de lege, au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova.

5. Pentru a asigura acest deziderat, Ministerul Afacerilor Interne, prin implementarea Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, şi-a propus realizarea următoarelor obiective:

5.1. instrumentele şi mecanismele de prevenire şi combatere a criminalităţii informatice eficiente şi accesibile (obiectiv general 4);

5.2. identificarea şi neutralizarea grupurilor şi a organizaţiilor criminale cu grad sporit de risc (obiectiv general 5);

5.3. abordarea multidimensională a fenomenului infracţionalităţii ce atentează la viaţa şi la proprietatea persoanei (obiectiv general 7).

6. Prezentul Program este aliniat la obiectivele Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, contribuind la realizarea acestora.

7. Prezentul Program nu reflectă subiectul ce ţine de reducerea vulnerabilităţilor privind traficul de fiinţe umane, întrucât acesta este abordat în Programul pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane pentru anii 2024-2028, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.715/2023.

8. În cadrul Reuniunii de screening explicativ pentru capitolul 24 “Libertate, securitate, justiţie”, desfăşurată la Bruxelles, Regatul Belgiei, au fost abordate subiectele privind existenţa strategiilor consolidate la nivel de ţară pe segmentul circulaţiei armelor de calibru mic şi armamentului uşor şi circulaţiei drogurilor, fiind înaintate recomandări clare cu privire la elaborarea şi aprobarea strategiilor sectoriale în domeniile prenotate.

9. Ca urmare a angajamentelor asumate de Republica Moldova în cadrul screeningului bilateral pe capitolul 24 “Justiţie, libertate şi securitate”, desfăşurat în perioada 23-25 septembrie 2024, la Bruxelles, Regatul Belgiei, s-a elaborat documentul de politici publice pe subdomeniul de activitate “controlul armelor de calibru mic şi al armamentului uşor”. Astfel, obiectivul “Sporirea siguranţei publice prin instituirea unui sistem eficient şi riguros de control al armelor de calibru mic şi armamentului uşor” este reglementat în Programul naţional privind controlul armelor de calibru mic şi al armamentului uşor pentru anii 2026-2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.521/2025.

10. Obiectivul ce vizează “Reducerea cererii şi ofertei de droguri ilicite” va fi dezvoltat separat într-un document de politici publice, care se elaborează sub egida Ministerului Sănătăţii, iar Ministerul Afacerilor Interne aducându-şi contribuţia.

11. O astfel de abordare permite asigurarea transpunerii şi implementării directivelor şi a regulamentelor Uniunii Europene, reieşind din statutul de ţară candidată.

12. Prezentul Program asigură transpunerea mai multor obiective strategice trasate în documentele de politici publice şi în documentele de planificare, cum ar fi Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” (în continuare – SND “Moldova Europeană 2030”), care oferă o viziune pe termen lung, centrată pe nevoile cetăţeanului şi racordată la obiectivele de dezvoltare durabilă care fac parte din Agenda 2030 a Organizaţiei Naţiunilor Unite (în continuare – Agenda 2030).

13. Prezentul Program contribuie la implementarea SND “Moldova Europeană 2030”, în special a obiectivului general 9 “Promovarea unei societăţi paşnice şi sigure”.

14. Conform angajamentelor privind dezvoltarea durabilă, până în anul 2030 urmează să fie implementate următoarele ţinte strategice:

14.1. reducerea continuă şi dinamică a tuturor formelor de violenţă, în special a violenţei în familie şi a violenţei sexuale (ODD 16.1);

14.2. stoparea abuzului, neglijării, exploatării, traficului şi a tuturor formelor de violenţă şi de tortură a copiilor (ODD 16.2);

14.3. combaterea tuturor formelor de crimă organizată şi a traficului de armament (ODD 16.4).

15. Prezentul Program integrează şi indicatorii de evaluare ai SND “Moldova Europeană 2030”, şi anume:

15.1. reducerea numărului victimelor omorului intenţionat la 4,7 cazuri la 100 mii de locuitori până în anul 2030;

15.2. reducerea numărului victimelor infracţiunilor de violenţă sexuală la 8 cazuri la 100 mii de locuitori până în anul 2030.

16. Integrarea europeană reprezintă un obiectiv strategic al politicii externe şi interne a Republicii Moldova, menit să asigure crearea pe plan intern a unui sistem de securitate, stabilitate şi prosperitate, guvernat de valorile democratice şi respectul faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Drept urmare, eforturile Republicii Moldova sunt orientate spre implementarea angajamentelor asumate pe plan extern în raport cu Uniunea Europeană, conform Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Anergiei Atomice şi Statele Membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014. Prezentul Program susţine implementarea acestor angajamente, şi anume:

16.1. eficientizarea acţiunilor de combatere a criminalităţii şi de protecţie a victimelor, inclusiv eliminarea violenţei, a neglijării, a exploatării şi a traficării copiilor şi a femeilor, prin înlăturarea lacunelor din cadrul legal cu privire la incriminarea, sancţionarea, prevenirea şi combaterea faptelor ce prejudiciază sau pun în pericol viaţa şi sănătatea persoanei, a violenţei în familie şi prin dezvoltarea serviciilor sociale pentru victimele infracţiunilor (O3.1-O3.3, O4.3, O6.1, O9.1, O9.2);

16.2. elaborarea unor protocoale standard privind asigurarea unui răspuns multisectorial la cazurile de violenţă faţă de femei şi de violenţă în familie (O6.1, O7.1, O9.1);

16.3. consolidarea capacităţilor subiecţilor şi a instituţiilor-cheie de abordare a normelor nediscriminatorii de gen şi sociale, pentru a răspunde şi a preveni violenţa bazată pe gen şi violenţa sexuală, crearea alianţelor şi a parteneriatelor strategice şi desfăşurarea campaniilor de informare şi advocacy (O9.1).

17. Republica Moldova trebuie să-şi execute angajamentele luate faţă de Uniunea Europeană, în contextul semnării Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Anergiei Atomice şi Statele Membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014, la capitolul prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale (art. 16), inclusiv cele cu caracter transnaţional, cum ar fi: traficul de migraţi şi de persoane, contrabanda şi traficul de bunuri, inclusiv în domeniul armelor de calibru mic şi al drogurilor ilicite, activităţile economice şi financiare ilegale, cum ar fi contrafacerea, frauda fiscală şi fraudele legate de achiziţiile publice, frauda, corupţia activă şi cea pasivă, atât în sectorul privat, cât şi în cel public, inclusiv abuzul de funcţii şi traficul de influenţă, falsificarea de documente şi prezentarea de declaraţii false, precum şi criminalitatea informatică.

18. În scopul realizării politicilor sectoriale prioritare în domeniul “Afaceri interne”, potrivit Programului de activitate al Guvernului “Moldova prosperă, sigură, europeană”, Ministerul Afacerilor Interne trebuie să asigure:

18.1. creşterea şi modernizarea capacităţilor şi a proceselor de combatere a infracţiunilor comise în mediul online şi cu utilizarea tehnologiilor digitale, prin ajustarea cadrului legal, implementarea mecanismelor şi a sistemelor moderne de investigare;

18.2. implementarea tehnicilor investigative şi criminalistice moderne, extinderea cooperării poliţieneşti internaţionale, aderarea şi participarea în formatele europene de aplicare a legii şi creşterea capabilităţilor de previziune şi de anticipare strategică.

19. Republica Moldova se confruntă cu forme tot mai complexe de criminalitate organizată, influenţată de mai mulţi factori regionali, tehnologici şi economici. În vederea consolidării răspunsului naţional la criminalitatea gravă şi organizată, prezentul Program se aliniază la priorităţile Uniunii Europene pentru perioada 2026-2029, adoptate prin Concluziile Consiliului European din 13 iunie 2025, printre care: destructurarea reţelelor infracţionale, combaterea criminalităţii cibernetice şi financiare, traficul de droguri, de persoane, precum şi infracţiunile împotriva mediului. Aceste ameninţări sunt relevante şi pentru Republica Moldova, întrucât criminalitatea organizată destabilizează societatea, alimentează fenomenul corupţiei şi diminuează încrederea în autorităţile publice. Preluarea mai multor din aceste priorităţi în prezentul Program reprezintă angajamentul Republicii Moldova faţă de valorile europene pe care şi le-a asumat, sporindu-şi capacitatea de reacţie şi protecţia eficientă a propriilor cetăţeni în faţa unor riscuri din ce în ce mai sofisticate de criminalitate organizată. Integrarea în reţelele europene de cooperare oferă nu doar acces la expertiză şi instrumente moderne, ci şi o cale sigură de modernizare instituţională şi creştere a rezilienţei naţionale în faţa crimei organizate.

20. Necesitatea consolidării cooperării Republicii Moldova cu structurile Uniunii Europene în domeniul combaterii criminalităţii organizate este subliniată inclusiv în documentul de evaluare al Serviciului European de Acţiune Externă din 2024, care relevă că recomandările Comisiei Europene de anul precedent au fost îndeplinite doar parţial şi rămân în continuare valabile. În mod particular, se recomandă ca, în perioada următoare, Republica Moldova să intensifice lupta împotriva crimei organizate prin aprofundarea cooperării cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu instituţiile relevante, inclusiv Frontex, Europol, CEPOL, EUDA, precum şi implicarea activă pe platforma EMPACT.

21. În anul 2022 a fost aprobat Programul de prevenire şi combatere a criminalităţii pentru anii 2022-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.948/2022. La începutul anului 2025, a fost elaborat Raportul de evaluare intermediară a Programului de prevenire şi combatere a criminalităţii pentru anii 2022-2025, care a evidenţiat nivelul de implementare a acestuia pe parcursul anilor 2022-2023. Evaluarea intermediară a constatat că, în anul 2022, Programul nu a înregistrat progrese, întrucât a fost aprobat în luna decembrie 2022. În anul următor, 2023, nivelul de implementare a fost estimat la 53%, iar pentru 2024 s-a înregistrat o rată de 11%. În urma evaluării intermediare s-a constatat că la finele anului 2023, 50% din cei 6 indicatori de impact au atins/depăşit ţintele stabilite pentru mijlocul perioadei de implementare, iar cealaltă jumătate s-a situat sub valorile planificate. Rata de implementare a indicatorilor de monitorizare a celor 80 de indicatori planificaţi pentru întreaga perioadă a Programului 2022-2025 constituie 16%. Dintre aceştia, peste 60% reprezintă modificările de ordin legislativ şi administrativ.

22. În mod particular, evaluarea intermediară a scos în evidenţă următoarele rezultate: s-a reuşit modificarea Legii nr.20/2009 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, care are ca scop sistarea accesului la conţinutul web cu caracter infracţional şi dispunerea conservării datelor informatice, cum ar fi promovarea abuzurilor asupra copiilor, pornografia sau comercializarea produselor interzise. S-a reglementat posibilitatea dispunerii conservării datelor informatice până la începerea urmării penale, fapt ce permite punerea în aplicare a Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică.

23. Prin Legea nr.136/2024 au fost operate modificări la Codul penal şi Codul contravenţional, fiind modificate art.259-261¹ din Codul penal nr.985/2002 şi completat cu două articole noi, art.260⁷ (furt de identitate) şi art.260⁸ (operaţiuni ilegale cu mijloace de plată fără numerar), precum şi modificat art.199¹ cu privire la deteriorarea sau distrugerea bunurilor de patrimoniu cultural prin completarea acestuia cu unele circumstanţe agravante.

24. La fel, în scopul fortificării capacităţii instituţionale în acest domeniu, în anul 2024 au fost achiziţionate 3 softuri: Maltego, Chainalysis, Cellebrite Premium, necesare pentru activitatea de investigare şi de analiză a cazurilor privind criminalitatea informatică, fiind semnat Acordul de cooperare cu Institutul Naţional de Inovaţii în Securitatea Cibernetică “Cybercor” în domenii de cooperare de securitate cibernetică.

25. S-a reuşit implementarea unor mecanisme eficiente de prevenire şi de combatere a fenomenelor asociate drogurilor. În acest scop, prin Hotărârea Guvernului nr.631/2023 au fost modificate tabelele şi listele substanţelor stupefiante, psihotrope şi precursorilor acestora, supuse controlului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1088/2004, fiind introduse 619 substanţe noi stupefiante, psihotrope şi analogii acestora. La fel, a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr.223/2024 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.79/2006 privind aprobarea Listei substanţelor stupefiante, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora.

26. A fost stabilită expres limita cantităţilor mici şi mari ale substanţelor psihoactive noi, ce atrage răspunderea penală pentru circulaţia ilegală a acestora, inclusiv s-a extins controlul statului asupra traficului şi consumului ilegal de droguri.

27. În scopul stabilirii unei proceduri riguroase de monitorizare şi control asupra armelor din circuitul civil, prin Hotărârea Guvernului nr.337/2023 au fost modificate Hotărârea Guvernului nr.293/2014 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă şi Hotărârea Guvernului nr.1447/2016 cu privire la Comisia de stat pentru evaluarea, bonificarea şi rebutarea armelor.

28. Prin Hotărârea Guvernului nr.471/2023 a fost modificată Hotărârea Guvernului nr.609/2018 cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului informaţional automatizat “Registrul de stat al armelor”.

29. A fost aprobat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.50/2012 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

30. Concomitent, evaluarea intermediară a Programului de prevenire şi combatere a criminalităţii pentru anii 2022-2025 a scos în evidenţă unele probleme, acestea constituind în acelaşi timp lecţii învăţate pentru actualul proces de elaborare a documentului de politici. Respectiv, în cadrul evaluării intermediare a fost dificil de evaluat impactul Programului de prevenire şi combatere a criminalităţii pentru anii 2022-2025, deoarece la unele obiective nu era o logică între rezultatele scontate şi indicatorii de progres indicaţi. La fel, nu era clară formula de calcul a valorii de referinţă indicată în anul 2022. Toate acestea, au generat impedimente în evaluarea exactă a gradului de impact al Programului de prevenire şi combatere a criminalităţii pentru anii 2022-2025.

31. Respectiv, pentru următorul ciclu de planificare, pentru anii 2026-2030, documentul de politici publice urmează să abordeze în continuare angajamentele în prevenirea şi combaterea criminalităţii în Republica Moldova, prevăzute de Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, cu stabilirea exactă a indicatorilor de impact, a valorilor de referinţă pentru anul 2025 şi a valorilor-ţintă pentru anul 2030.

32. Ca urmare a analizei datelor statistice cu privire la criminalitate, deţinute de către Biroul Naţional de Statistică şi Serviciul Tehnologii Informaţionale, înregistrate în perioada 2022-2024, au fost identificate priorităţile de intervenţie în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii, atât la nivel naţional, cât şi la cel transnaţional, şi anume:

32.1. criminalitatea informatică;

32.2. criminalitatea organizată;

32.3. infracţiunile privind viaţa sexuală;

32.4. infracţiunile contra patrimoniului;

32.5. infracţiunile ce atentează la viaţa şi sănătatea persoanei;

32.6. infracţiunile economice şi financiare.

33. În definirea priorităţilor se ţine cont de faptul că infracţiunile grave şi criminalitatea organizată destabilizează progresiv societatea, întrucât acestea se produc din ce în ce mai mult în mediul online, şi că sunt puternic accelerate de inteligenţa artificială şi de alte tehnologii noi.

34. Pentru implementarea priorităţilor şi a domeniilor de intervenţie menţionate, vor fi instituite noi instrumente care vor servi la diminuarea impactului ca urmare a activităţilor organizaţiilor criminale, va spori capacitatea de reacţie şi de investigare a infracţiunilor comise cu utilizarea tehnologiilor informaţionale, precum şi va fi asigurat un schimb de date avansat care să permită efectuarea analizei tendinţelor fenomenului criminalităţii în diverse domenii.

35. De asemenea, va fi asigurată implementarea soluţiilor referitoare la problemele identificate din perspectiva beneficiarilor finali, şi anume, a cetăţenilor Republicii Moldova. Or, rezultatele implementării prezentului Program urmează a fi sesizate în mod prioritar de societate, apoi de reprezentanţii sistemului organelor de aplicare a legii.

36. Procesul de elaborare şi de aprobare a prezentului Program este asigurat într-o manieră participativă, cu implicarea părţilor interesate la nivel de ministere, alte autorităţi publice, parteneri externi, precum şi a societăţii civile.

37. Prezentul Program este elaborat sub egida Ministerului Afacerilor Interne. La elaborarea Programului sunt implicate următoarele instituţii publice: Cancelaria de Stat, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Finanţelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Procuratura Generală, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul Vamal, Serviciul Fiscal de Stat, Inspectoratul Control Financiar de Stat, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, Inspectoratul Naţional de Probaţiune, Agenţia de Guvernare Electronică, Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică, Centrul Naţional de Asistenţă Juridică Garantată de Stat, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, Agenţia Servicii Publice, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal şi Banca Naţională a Moldovei.

38. Pentru a asigura procesul de transparenţă la elaborarea prezentului Program, pe portalul www.particip.md şi pe site-ul web oficial al Ministerului Afacerilor Interne, la directoriul “Transparenţa”/“Consultări publice”/“Iniţierea elaborării actelor normative” a fost plasat conceptul Programului, cu specificarea principalelor domenii de intervenţii, a fost anunţată iniţierea procesului de elaborare a Programului şi a fost solicitat părţilor interesate formularea şi expedierea recomandărilor pe marginea proiectului https://particip.gov.md/ro/document/stages/proiectul-hotararii-de-guvern-cu-privire-la-aprobarea-programului-national-de-prevenire-si-combatere-a-criminalitatii-pentru-anii-2026-2030/14600. 

39. Totodată, în scopul respectării prevederilor Legii nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional, la 30 mai 2025, pe site-ul web oficial al Ministerului Afacerilor Interne (www.mai.gov.md), directoriul “Transparenţa”, secţiunea “Consultări publice”, şi pe platforma guvernamentală www.particip.gov.md, a fost publicat anunţul privind iniţierea elaborării Programului şi a conceptului acestuia (https://particip.gov.md/ro/document/stages/proiectul-hotararii-de-guvern-cu-privire-la-aprobarea-programului-national-de-prevenire-si-combatere-a-criminalitatii-pentru-anii-2026-2030/14600).

40. În acest context, la data de 11 iulie 2025 au fost organizate consultări publice, cu implicarea autorităţilor, a instituţiilor publice şi a societăţii civile, în cadrul cărora a fost prezentat proiectul Programului împreună cu Planul de acţiuni privind implementarea Programului. Proiectul a fost plasat pe site-ul web oficial al Ministerului Afacerilor Interne (www.mai.gov.md), directoriul “Transparenţa”, secţiunea “Consultări publice”, secţiunea “Platforma consultativă permanentă” https://particip.gov.md/ro/document/stages/proiectul-hotararii-de-guvern-cu-privire-la-aprobarea-programului-national-de-prevenire-si-combatere-a-criminalitatii-pentru-anii-2026-2030/14600.

41. Subsidiar, odată cu elaborarea proiectului Programului, Ministerul Afacerilor Interne a expediat proiectul instituţiilor şi autorităţilor publice pentru examinare şi înaintarea propunerilor de dezvoltare şi completare, pornind de la problemele, riscurile şi vulnerabilităţile actuale. Concomitent, în funcţie de domeniile de intervenţie şi problemele identificate, s-a solicitat înaintarea propunerilor de acţiuni pentru Planul de acţiuni privind implementarea Programului.

42. Întregul proces se realizează în strictă conformitate cu prevederile Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, ale Legii nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional, ale Hotărârii Guvernului nr.967/2016 cu privire la mecanismul de consultare publică cu societatea civilă în procesul decizional, precum şi cu alte acte normative care prevăd mecanismul de consultare, elaborare şi promovare a documentelor de politici publice.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

43. În Republica Moldova, fenomenul criminalităţii organizate a evoluat semnificativ în ultima perioadă, reflectând o tendinţă de adaptare şi diversificare a activităţilor infracţionale. Potrivit informaţiilor oferite de Serviciul Tehnologii Informaţionale, în 2024 au fost înregistrate 889 de infracţiuni comise de către grupuri criminale/organizaţii criminale (+342,29%), comparativ cu 205 infracţiuni înregistrate în anul 2023 şi 201 infracţiuni înregistrate în anul 2022.

Figura 1. Dinamica infracţiunilor săvârşite de grupuri criminale/

organizaţii criminale în perioada 2022-2024

Sursa: Serviciul Tehnologii Informaţionale

Din cauza faptului că multe dintre grupurile crimei organizate operează dincolo de frontierele lor naţionale, activităţile lor au, în mod evident, consecinţe internaţionale. Pentru a putea împiedica acest fenomen şi a evita extinderea lui, este nevoie de măsuri suplimentare de prevenire prin aplicarea mecanismelor de cooperare internaţională. Criminalitatea reprezintă o ameninţare asupra siguranţei publice şi afectează fundamentele Uniunii Europene şi ale statelor membre. Aceasta subminează şi reduce încrederea în economie, în statul de drept şi în societate în ansamblu, prin generarea de venituri ilicite, răspândirea violenţei şi a corupţiei.

44. Totodată, Comisia Europeană a recomandat Republicii Moldova “să consolideze cooperarea cu statele membre ale UE şi cu agenţiile UE de aplicare a legii în combaterea criminalităţii grave şi organizate prin intermediul platformei EMPACT 2024-2025, prin continuarea participării la Planul operaţional de acţiuni”.

45. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în anul 2024, pe teritoriul Republicii Moldova au fost înregistrate 24,6 mii de infracţiuni, în creştere cu 2,5%, comparativ cu anul 2023, dar în scădere cu 8,2%, comparativ cu anul 2022. Rata infracţionalităţii, în anul 2024, a constituit 102 infracţiuni la 10 mii de locuitori, comparativ cu 99 de infracţiuni în anul 2023 şi 108 infracţiuni în anul 2022.

46. Această scădere a numărului de infracţiuni din anul 2022, comparativ cu anul 2023, poate reflecta o serie de factori, de la îmbunătăţirea măsurilor de prevenire a criminalităţii, intensificarea activităţilor de combatere a criminalităţii, până la modificări în comportamentul infractorilor şi comiterea a mai puţine infracţiuni.

Figura 2. Rata infracţionalităţii

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

47. Datele oferite ce către Serviciul Tehnologii Informaţionale relevă că, în anul 2024, s-a înregistrat o scădere a infracţiunilor uşoare, fiind înregistrate 5 418 (-15,05%) în comparaţie cu 6 378 de infracţiuni înregistrate în anul 2023 şi 7 373 de infracţiuni (-13,5%) înregistrate în anul 2022.

48. Din numărul infracţiunilor înregistrate în anul 2024, 5 348 de infracţiuni (sau 21,7%) au fost infracţiuni excepţional de grave, deosebit de grave şi grave, dintre care 734 de infracţiuni (3,0%) au constituit infracţiuni excepţional de grave şi deosebit de grave, iar 4 614 (18,7%) infracţiuni grave.

49. Astfel, dacă în 2022 şi 2023 fiecare a şasea infracţiune era din categoria celor excepţional de grave, deosebit de grave şi grave, atunci în 2024 fiecare a cincea infracţiune a făcut parte din această categorie. Prin urmare, se impune necesitatea de a depune eforturi pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, care pot avea un impact semnificativ asupra securităţii şi stabilităţii sociale. Este important ca măsurile de prevenire să fie adaptate corespunzător, iar resursele alocate pentru investigarea şi combaterea acestora să fie suficiente şi proporţionale cu severitatea acestora.

Figura 3. Coraportul categoriilor de infracţiuni înregistrate în 12 luni ale anului 2024

Sursa: Serviciul Tehnologii Informaţionale

50. Conform Biroului Naţional de Statistică, în anul 2024 au fost înregistrate 12,9 mii de victime ale infracţiunilor. Ponderea bărbaţilor în numărul total de victime a constituit 55,2% comparativ cu 44,8% victime femei. Circa 37,4% din totalul de victime au fost înregistrate în municipiul Chişinău, în municipiul Bălţi – 6,0%, în Cahul şi Drochia câte 3,0%. Numărul victimelor a constituit 53 la 10 000 de locuitori.

51. În anul 2024 se constată o creştere a numărului de victime, comparativ cu 11,5 mii de victime în anul 2023, şi o descreştere, comparativ cu anul 2022, când au fost înregistrate 13,5 mii de victime ale infracţiunilor.

52. Potrivit aceloraşi date oferite de Biroul Naţional de Statistică, în anul 2024, au fost înregistrate circa 11,0 mii de persoane care au comis infracţiuni, cu 2,0% mai puţin, comparativ cu anul 2023. La 10 mii de locuitori au revenit 45,5 infractori, iar la 10 mii de copii cu vârsta între 0 şi 17 ani au revenit 15,8 minori care au săvârşit infracţiuni.

Figura 4. Persoane care au comis infracţiuni

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

53. Din numărul total al persoanelor care au comis infracţiuni ponderea bărbaţilor a constituit 92,1%, comparativ cu 7,9% femei.

54. În ansamblu, numărul de infracţiuni înregistrate în perioada 2022-2024 arată o scădere generală faţă de anul 2022 (aproape 10,4%). Prin urmare, se observă o situaţie pozitivă în combaterea criminalităţii, dar şi o fluctuaţie periodică în activitatea infracţională, care, posibil, să fie influenţată atât de măsuri de prevenire şi de combatere, cât şi de resursele autorităţilor, schimbările economice şi sociale etc.

55. Această scădere a infracţionalităţii reflectă progresele în combaterea criminalităţii şi faptul că în continuare sunt necesare măsuri de prevenire a acesteia. Prin alocarea unor resurse financiare suficiente se va reuşi oferirea unui răspuns proactiv la schimbările economice şi sociale care pot influenţa comportamentele infracţionale.

56. O ameninţare la procesele democratice este Inteligenţa artificială (IA). În ultimii ani, actorii ostili – atât statali, cât şi nestatali – au început să folosească intensiv inteligenţa artificială generativă pentru a interveni în procesele democratice din întreaga lume, inclusiv în Republica Moldova. IA este utilizată în:

56.1. crearea şi diseminarea de conţinut manipulator, dezinformare politică, prin crearea şi distribuirea de conţinut fals sau manipulat (texte, imagini, video, inclusiv deepfakes);

56.2. hărţuirea personalităţilor politice;

56.3. spionaj cibernetic, atacuri prin inginerie socială, campanii de influenţare şi atacuri malware;

56.4. răspândirea campaniilor de dezinformare prin reţele sociale.

57. Federaţia Rusă este identificată ca unul dintre principalii actori statali, iar campaniile acestora vizează destabilizarea încrederii în democraţie, prin diviziune socială şi manipulare informaţională.

58. Actorii ostili folosesc IA generativă pentru:

58.1. crearea de botnet-uri sociale şi conţinut automatizat viral;

58.2. manipularea algoritmilor reţelelor sociale care favorizează conţinutul polarizant;

58.3. hărţuirea cu conţinut sexual fals (deepfakes), afectând în special femeile politicieni;

58.4. colectarea de big data: registre electorale, comportamente online, istoricul medical şi psihografic al alegătorilor.

59. Evaluările arată că, deşi majoritatea conţinutului dezinformativ generat de IA nu atinge vizibilitate semnificativă, o parte din acest conţinut este amplificat de comentatori interni sau algoritmi.

60. Pentru a combate ameninţările IA asupra democraţiei, este necesar de consolidat rezilienţa instituţională. În acest sens, parteneriatele internaţionale şi sprijinul reciproc în contracararea actorilor ostili transnaţionali reprezintă măsuri care ar trebui să fie aplicate proactiv, pentru a reduce impactul IA şi a proteja integritatea democratică în era digitală.

Descrierea problemelor pe domenii particulare de intervenţie

Secţiunea 1

Criminalitatea informatică

61. Evoluţia crimei organizate în Republica Moldova, în ultimii ani, este strâns legată de evoluţia criminalităţii cibernetice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiilor informaţionale şi a comunicaţiilor în comiterea infracţiunilor. Crimele cibernetice cauzează pierderi financiare semnificative întreprinderilor, cetăţenilor şi sectorului public.

62. Republica Moldova, ca membru al comunităţii internaţionale, se confruntă cu provocări tot mai mari în domeniul securităţii cibernetice. Procesul rapid de digitalizare şi adoptarea tehnologiilor moderne expun atât statul, cât şi cetăţenii săi la un număr crescut de atacuri cibernetice (ransomware, phishing etc.).

63. În 2024 au fost aprobate modificări la Legea nr.20/2009 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, care au intrat în vigoare la data de 15 noiembrie a aceluiaşi an.

64. Respectiv, conducătorii subdiviziunilor specializate în prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al Serviciului de Informaţii şi Securitate pot emite ordine de sistare a accesului la pagini web sau de eliminare a conţinutului online la sursă.

65. Potrivit clasamentului indicilor pe ţări ale “World Cybercrime Index”, publicat în aprilie 2024, Republica Moldova este clasată pe locul 15 la nivel global (din 97 de ţări evaluate) în ceea ce priveşte percepţia experţilor internaţionali asupra surselor de activitate cibernetică infracţională, indicând o poziţionare alarmantă în rândul statelor asociate cu generarea sau facilitarea atacurilor informatice. Această clasificare reflectă nu doar expunerea Republicii Moldova la utilizarea teritoriului său ca platformă operaţională pentru grupări infracţionale transnaţionale, ci şi a vulnerabilităţii structurale în sistemele de prevenire, investigare şi descurajare a criminalităţii cibernetice.

66. În perioada anului 2024, pentru săvârşirea infracţiunilor informatice şi a infracţiunilor din domeniul comunicaţiilor electronice au fost pornite 135 de cauze penale, în comparaţie cu 167 de cauze pornite în anul 2023. Cele mai multe fapte comise în mediul online sunt infracţiunile ce atentează la patrimoniul financiar al cetăţenilor. În perioada anului 2024, numărul infracţiunilor săvârşite cu utilizarea sistemelor informatice prin escrocherie a constituit 77 de cauze (116 cauze în anul 2023), astfel cunoscând o dinamică descendentă faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când au fost înregistrate cu 39 de cauze mai mult.

67. Potrivit notei informaţional analitice nr.34/58-4506int. din 30 iunie 2025 “Abuzul şi exploatarea sexuală a minorilor” (2022-2024), în perioada 2022-2024, se observă o persistenţă a formelor de abuz sexual asupra copiilor facilitat de mediul digital. În acest interval, 64 de victime minore (6%) au fost supuse unor forme de agresiune sexuală în spaţiul online. Aceste abuzuri presupun discuţii online prin intermediul diferitelor reţele de socializare, distribuirea, expedierea sau realizarea pozelor/video intime nude. În anul 2024, conform datelor statistice au fost înregistrate 24 de victime sau cu 9 victime mai multe decât în anul 2023.

68. Una dintre formele acestui fenomen o constituie pornografia infantilă, manifestată prin descărcarea, utilizarea şi răspândirea materialelor interzise. Astfel, potrivit raportului de activitate al poliţiei pentru anul 2024, se atestă o dinamică ascendentă a cazurilor de răspândire a pornografiei infantile prin intermediul reţelelor de schimb de fişiere şi al reţelelor de socializare, în anul 2024 fiind înregistrate 32 de cauze penale, în comparaţie cu 23 de cauze înregistrate în anul 2023.

69. Datele statistice indică necesitatea întreprinderii măsurilor eficiente de prevenire şi control al acestor infracţiuni, în vederea atingerii unui standard ridicat de protecţie a minorilor şi a performanţei în combaterea acestor forme grave de criminalitate.

70. Luând în considerare aspiraţiile de integrare europeană şi rigorile statului de drept în raport cu ameninţările actuale la securitatea informaţională, procesul continuu de dezvoltare şi de modernizare a tehnologiilor, consolidarea forţelor orientate spre prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în sectorul vizat rămâne o prioritate.

71. Totodată, Comisia Europeană a recomandat Republicii Moldova “să consolideze cadrul legal şi capacitatea instituţională de evaluare a riscurilor şi de combatere a criminalităţii cibernetice”.

72. Respectiv, se impune dezvoltarea cadrului normativ în partea ce ţine de criminalitatea cibernetică, prevenirea şi investigarea acesteia.

73. Capacitatea instituţională de prevenire şi de combatere a criminalităţii informatice trebuie consolidată continuu. Pentru a asigura eficienţa investigaţiilor iniţiate de poliţie, este necesar să se investească în echipamente şi tehnologii avansate de monitorizare şi protecţie, inclusiv instrumente de detectare a ameninţărilor şi a soluţiilor de analiză a datelor cibernetice. De asemenea, organizarea de instruiri regulate va permite poliţiştilor să se familiarizeze cu scenarii de atac cibernetic şi să aplice proceduri eficiente de intervenţie. Încheierea parteneriatelor internaţionale va oferi acces la informaţii şi la resurse esenţiale pentru prevenirea şi combaterea atacurilor cibernetice, în timp ce schimbul de informaţii cu alte state va sprijini gestionarea eficientă a ameninţărilor comune.

74. Educaţia şi conştientizarea publicului prin iniţierea unor campanii naţionale de conştientizare sunt esenţiale pentru protejarea cetăţenilor împotriva atacurilor cibernetice. Crearea de ghiduri şi resurse accesibile pentru angajaţii poliţiei va asigura o creştere a eficienţei investigaţiilor.

75. Realitatea demonstrează că copiii şi tinerii prezintă un interes separat pentru activităţile online. Acest lucru este avantajos în multe domenii, dar creşte, de asemenea, vulnerabilitatea acestui grup la implicarea în criminalitatea informatică, atât în ceea ce priveşte victimizarea informatică, cât şi comiterea faptelor infracţionale prin intermediul tehnologiilor informaţionale.

76. Ţinând cont de caracterul vulnerabil al victimelor acestui gen de infracţiuni, acestea fiind în special copii, se impune necesitatea intervenţiei şi a implementării acţiunilor descrise mai sus, pentru reducerea factorilor de risc care generează comiterea acestor infracţiuni, inclusiv asupra copiilor.

77. Neadoptarea unor măsuri adecvate pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice poate genera efecte grave asupra securităţii individuale şi sociale, şi anume:

77.1. lipsa protecţiei în mediul online poate favoriza furtul datelor personale, în special în cazul utilizării nesecurizate a sistemelor informatice;

77.2. expunerea copiilor la conţinut online inadecvat vârstei, ce poate afecta sănătatea lor mintală şi emoţională;

77.3. vulnerabilităţile spaţiului online permit creşterea numărului de infracţiuni comise prin intermediul tehnologiilor informaţionale;

77.4. creşterea numărului de infracţiuni comise prin intermediul tehnologiilor informaţionale, cum sunt comercializarea drogurilor, traficul de fiinţe umane şi copii, precum şi alte forme de abuz care pot afecta sănătatea mintală şi emoţională;

77.5. atacuri asupra infrastructurii critice, care pot duce la perturbarea funcţionării instituţiilor statului cu potenţial de declanşare a unor crize de securitate naţională;

77.6. creşterea fenomenului de cyberbullying (hărţuire online), având un impact negativ asupra integrării sociale şi performanţei şcolare a copiilor;

77.7. creşterea riscului de grooming – abordarea copiilor de către persoane cu intenţii abuzive prin intermediul internetului este tot mai frecventă, în special în lipsa supravegherii parentale şi a mecanismelor de protecţie digitală;

77.8. mediul online poate deveni un canal de recrutare pentru grupări extremiste, infracţionale sau sectare, copiii fiind deosebit de vulnerabili la discursuri manipulative şi mesaje radicale.

78. Aceste efecte pot fi reduse prin implementarea prezentului Program, care prevede măsuri concrete de protecţie, de prevenire şi de răspuns în domeniul criminalităţii cibernetice.

Secţiunea a 2-a

Infracţiuni de natură economică

79. Infracţiunile economice au un impact negativ asupra societăţii, afectând economia, democraţia şi încrederea în instituţii. Infracţiunile economice includ acte ilegale precum corupţia, evaziunea fiscală, frauda financiară, spălarea de bani etc.

80. Criminalitatea economică afectează o parte tot mai mare a populaţiei, din acest motiv este necesară creşterea gradului de conştientizare cu privire la răspunderea penală pentru aceste infracţiuni.

81. Infracţiunile săvârşite în domeniul economic prezintă un grad ridicat de latenţă, care se datorează gradului de dezvoltare, în special a tehnologiilor informaţionale, ceea ce determină noi forme de comitere a infracţiunilor, fiind adesea legată de criminalitatea transfrontalieră şi internaţională.

Figura 5. Dinamica infracţiunilor economice pe genuri de infracţiuni, 2022-2024

Sursa: Raportul Procuraturii Generale

Potrivit raportului privind activitatea Procuraturii Generale, în anul 2024, infracţiunile economice au înregistrat un trend crescător cu 60 de cazuri (14,49%) comparativ cu anul 2023, inclusiv fabricarea banilor falşi cu 16 cazuri (23,19%); evaziunea fiscală cu 15 cazuri (38,46%); spălarea banilor cu 7 cazuri (+14,49); contrabanda cu 9 cazuri (-4,66%). În anul 2023, infracţiunile economice au făcut parte din categoria infracţiunilor în descreştere cu 60 de cazuri (-12,66%), inclusiv evaziunea fiscală cu 32 de cazuri (-50,79%); spălarea banilor cu 5 cazuri (-12,66%); contrabanda cu 9 cazuri (-4,66%) comparativ cu anul 2022.

Figura 6. Dinamica infracţiunilor economice, 2022-2024

Sursa: Raportul Procuraturii Generale

Comparând cele două perioade, în anul 2023 s-a înregistrat o scădere semnificativă a infracţiunilor economice, în mare parte datorită unei scăderi masive a cazurilor de evaziune fiscală. Fabricarea banilor falşi a crescut semnificativ. Acesta poate fi un indicator al unei mai mari disponibilităţi a tehnologiilor de falsificare sau o adaptare a infractorilor la noile măsuri de protecţie a banilor.

82. Infracţiunile de contrabandă şi de eschivare de la plata drepturilor de import rămâne una dintre principalele forme de infracţiuni economice care afectează siguranţa economică a statului. Cele mai frecvente cazuri se referă la produsele supuse regimurilor fiscale speciale, cum ar fi tutunul şi alcoolul, bunurile restricţionate (medicamente, precursori pentru medicamente/explozibil, cu dublă destinaţie etc.), dar şi bunuri comerciale de uz general, introduse ilegal pentru a evita obligaţiile vamale.

83. În prezent, combaterea eficientă a contrabandei şi eschivarea de la plata drepturilor de import este afectată de mai mulţi factori. În primul rând, metodele utilizate devin tot mai sofisticate, inclusiv disimularea în compartimente special amenajate sau folosirea transportului ca acoperire. De asemenea, infrastructura din unele puncte de trecere a frontierei rămâne subdezvoltată, lipsind echipamentele moderne pentru control nonintruziv. Cooperarea între autorităţile responsabile de control este adesea limitată de lipsa unui mecanism comun de analiză operaţională a riscurilor, ceea ce reduce eficienţa analizei de risc în activităţile de control. În paralel, sistemele informaţionale nu sunt încă interconectate suficient pentru a permite accesul rapid şi integrat la datele despre transporturi, documentele însoţitoare şi istoricul operatorilor economici.

84. În acest context, este necesară consolidarea capacităţii de detecţie şi reacţie a autorităţilor abilitate. Un element-cheie îl reprezintă crearea şi utilizarea unui sistem comun de analiză a riscurilor, care să integreze date din multiple surse şi să permită anticiparea activităţilor de contrabandă şi de eschivare de la plata drepturilor de import, prin identificarea timpurie a fluxurilor atipice, a rutelor riscante sau a actorilor implicaţi. Totodată, deoarece infracţiunile de contrabandă şi de eschivare de la plata drepturilor de import poartă un caracter transfrontalier, este de o importanţă majoră cooperarea internaţională prin intermediul schimbului de informaţii şi desfăşurarea investigaţiilor comune internaţionale.

85. Criminalitatea economică se clasează pe primul loc în ceea ce priveşte valoarea prejudiciului financiar cauzat. Alarmantă pare situaţia că potrivit datelor oferite de către Serviciul Tehnologii Informaţionale, în anul 2024, doar 69 de cauze penale (sau 14,5%) din această categorie au fost finalizate, în anul 2023 – 65 de cauze (15,7%), iar în 2022 – 67 de cauze (14,14%), fapt din care rezultă că procesul de documentare a acestor infracţiuni este relativ complex, fiind necesare anumite cunoştinţe privind identificarea şi investigarea acestora.

86. Potrivit Serviciului Tehnologii Informaţionale, în anul 2024, au fost înregistrate 45 de persoane (37 de bărbaţi şi 8 femei) care au comis infracţiuni economice. Dintre acestea, 9 persoane (8 bărbaţi şi 1 femeie) au comis infracţiunea de fabricare a banilor falşi, iar 22 de persoane (17 bărbaţi şi 5 femei) au comis infracţiunea de contrabandă.

87. Adoptarea modificărilor la Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului, la Legea nr.75/2020 privind procedura de constatare a încălcărilor în domeniul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului şi modul de aplicare a sancţiunilor, la Legea nr.25/2016 privind aplicarea măsurilor restrictive internaţionale, precum şi adoptarea Legii nr.34/2024 privind efectuarea decontărilor în numerar şi pentru modificarea unor acte normative, se numără printre principalele realizări înregistrate de Republica Moldova în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.

88. Modificările aprobate prin Legea nr.268/2024 pentru modificarea unor acte normative au constituit paşi importanţi în alinierea cadrului normativ intern la Recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională. Subsidiar, autorităţile competente au aprobat acte normative secundare, care au generat procese de reformare şi de consolidare a sistemului naţional de prevenire şi de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. Autorităţile competente au desfăşurat evaluări ale riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului pentru următoarele sectoare: utilizarea persoanelor juridice, a fiduciilor şi a construcţiilor juridice similare în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului; activele virtuale şi furnizorii de servicii privind activele virtuale; utilizarea organizaţiilor necomerciale în scopul finanţării terorismului.

89. Pe parcursul anilor 2022-2024, Direcţia pentru investigarea infracţiunilor legate de spălarea banilor şi finanţarea terorismului a Inspectoratului Naţional de Investigaţii a înregistrat o creştere semnificativă a volumului activităţii, ca urmare a intensificării colaborării cu Serviciul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, precum şi o creştere a numărului de diseminări primite pentru analiză.

90. Conform raportului MONEYVAL, publicat în luna mai 2025, Republica Moldova a înregistrat progrese considerabile în alinierea la standardele internaţionale privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Dintre cele 40 de recomandări ale Grupului FATF, 9 sunt considerate complet implementate, 28 sunt implementate în mare măsură, iar 3 sunt parţial implementate. Această evoluţie reflectă un angajament real din partea autorităţilor, însă raportul subliniază în continuare necesitatea consolidării capacităţii instituţionale şi operaţionale, în special în ceea ce priveşte: eficienţa investigaţiilor financiare şi a urmăririi penale a infracţiunilor de spălare a banilor; confiscarea extinsă a bunurilor parvenite din infracţiuni; monitorizarea şi supravegherea efectivă a entităţilor raportoare nefinanciare, precum şi transparenţa beneficiarilor efectivi a persoanelor juridice. Raportul reiterează că Republica Moldova trebuie să treacă de la un cadru legislativ, care în mare parte este aliniat standardelor internaţionale, la o implementare efectivă şi sustenabilă în practică, prin creşterea gradului de cooperare interinstituţională, alocarea resurselor adecvate şi instruirea continuă a personalului implicat în combaterea infracţiunilor economice-financiare.

Secţiunea a 3-a

Coruperea electorală şi finanţarea ilegală a partidelor politice

91. Un fenomen actual care afectează Republica Moldova îl constituie fenomenul corupţiei electorale şi al finanţării ilegale a partidelor politice.

92. Prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.25 din 28 noiembrie 2024 cu privire la confirmarea rezultatelor alegerilor şi la validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova, Curtea a reţinut că numărul cazurilor de corupere a alegătorilor raportat de autorităţile de investigaţie şi cuantumul mijloacelor financiare sechestrate scot în evidenţă amploarea acestui fenomen.

93. În acest context, Curtea Constituţională a considerat că autorităţile trebuie să depună toate eforturile pentru a preveni asemenea cazuri, evidenţiind că ar putea fi îmbunătăţite mecanismele de combatere a corupţiei electorale şi politice, întrucât evenimentele care au avut loc au demonstrat vulnerabilitatea autorităţilor publice în faţa fenomenului de corupere a alegătorilor.

94. Subiectul respectiv a fost discutat în repetate rânduri în cadrul şedinţei Consiliului Suprem de Securitate, fiind calificat drept cea mai mare ameninţare la adresa democraţiei din Republica Moldova. Centrul Naţional Anticorupţie (CNA) a emis mai multe decizii de aplicare a sancţiunilor contravenţionale şi a iniţiat cauze penale în acest sens, identificând o parte din persoanele implicate în distribuirea resurselor financiare ilegale, parte a unui grup criminal condamnat definitiv pentru frauda bancară.

Figura 7. Dinamica infracţiunilor electorale, 2022-2024

Sursa: Serviciul Tehnologii Informaţionale

95. Potrivit informaţiilor înregistrate, în anul 2024 se atestă o creştere a cauzelor penale pornite pe coruperea alegătorilor, fiind înregistrate 75 de cauze, în comparaţie cu 3 cauze în anul 2023. În anul 2022 nu au fost înregistrate infracţiuni de acest gen. Un indiciu ce justifică necesitatea intervenţiei în investigarea acestor fapte este numărul mic de cauze penale în care urmărirea penală a fost finalizată, în anul 2024 fiind finalizate doar 7 cauze.

96. O descreştere se înregistrează la capitolul infracţiunii prevăzute la art.181² din Codul penal nr.985/2002 “Încălcarea modului de gestionare a mijloacelor financiare ale partidelor politice sau ale fondurilor electorale”, fiind înregistrate 6 cauze în anul 2024, 8 cauze în anul 2023 şi 12 cauze în anul 2022.

97. Procesele penale desfăşurate au permis identificarea unor reţele complexe de corupere a alegătorilor, stabilind conexiuni clare între organizatorii schemelor, intermediari şi beneficiarii finali ai acestor infracţiuni.

98. În scopul prevenirii şi combaterii acestor cazuri, se impune intervenţia şi implementarea unor acţiuni eficiente pentru perfecţionarea mecanismelor existente, aplicarea măsurilor asiguratorii în privinţa tranzacţiilor sau a bunurilor suspecte cu provenienţă ilicită, intensificarea activităţii în vederea consolidării securităţii naţionale, dar şi instruirea specialiştilor în acest sens.

99. Neadoptarea unor politici coerente şi măsuri concrete pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor cu caracter economic poate genera consecinţe sistemice grave asupra statului de drept, a încrederii publice şi a dezvoltării economice durabile. Printre riscurile majore se pot enumera următoarele:

99.1. lipsa unor sancţiuni adecvate şi a unui cadru eficient de descurajare conduce în mod direct la sporirea comiterii infracţiunilor economice şi favorizează extinderea reţelelor infracţionale specializate în acest tip de infracţiuni;

99.2. percepţia că persoanele cu influenţă politică, economică sau instituţională ar putea evita aplicarea pedepselor penale subminează încrederea publică în justiţie şi în funcţionalitatea echitabilă a instituţiilor statului;

99.3. percepţia unei economii vulnerabile la corupţie şi spălare de bani ce afectează climatul investiţional şi pune în pericol credibilitatea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova, inclusiv în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană.

Secţiunea a 4-a

Infracţiuni privind viaţa sexuală

100. Libertatea şi inviolabilitatea sexuală constituie drepturi fundamentale, protejate atât prin instrumente internaţionale, cât şi de cadrul normativ naţional. Acestea sunt consacrate în tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum Convenţia Europeană a Drepturilor Omului art.3 şi art.8), Convenţia ONU privind Drepturile Copilului, precum şi Convenţia Consiliului Europei privind protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi abuzului sexual (Convenţia de la Lanzarote). Totodată, Republica Moldova a ratificat Convenţia de la Istanbul angajându-se să adopte măsuri legislative şi instituţionale eficiente pentru prevenirea şi combaterea violenţei sexuale, inclusiv asupra femeilor şi copiilor. Republica Moldova a realizat progrese semnificative în protecţia libertăţii şi inviolabilităţii sexuale, în mod special prin Legea nr.316/2022 pentru modificarea unor acte normative (asigurarea drepturilor victimelor în cazul infracţiunilor privind viaţa sexuală şi violenţa în familie). Modificările operate au vizat redefinirea infracţiunilor precum violul, acţiunile sexuale neconsimţite şi hărţuirea sexuală, punându-se accent pe consimţământul liber exprimat, în conformitate cu standardele internaţionale din domeniu. Legea de modificare prevede pedepsirea distinctă a faptelor comise asupra minorilor sau în contexte de vulnerabilitate, precum şi sancţionarea difuzării conţinutului sexual în scop de răzbunare. Totodată, a fost consolidat regimul de protecţie a victimelor prin noi drepturi procedurale, informare privind serviciile de sprijin şi reguli speciale de audiere în procesul penal şi civil.

101. Cu toate acestea, se constată o creştere a infracţiunilor privind viaţa sexuală, în anul 2024, fiind înregistrate 582 de infracţiuni, în comparaţie cu 551 de infracţiuni în anul 2023 şi 563 de infracţiuni în anul 2022.

102. Potrivit datelor oferite de Serviciul Tehnologii Informaţionale se constată că în anul 2024 au fost înregistrate în total 539 de victime ale infracţiunilor privind viaţa sexuală, în anul 2023 – 503 victime, iar în anul 2022 – 505 victime.

Figura 8. Evoluţia fenomenului violenţei sexuale, 2022-2024

Sursa: Serviciul Tehnologii Informaţionale

103. Cu referire la victimele infracţiunilor privind viaţa sexuală, analiza denotă că victimele acestor infracţiuni sunt preponderent femei. Respectiv, în anul 2024 au fost înregistrate 483 de victime femei/56 de victime bărbaţi, în comparaţie cu 458 de femei/45 de bărbaţi în 2023 şi 455 de femei/50 de bărbaţi în anul 2022.

104. Din totalul de victime înregistrate în anul 2024 – 382 de victime au fost minore, în comparaţie cu 347 de victime minore în anul 2023 şi 337 de victime minore în anul 2022.

105. Majorarea în anul 2024 a numărului de victime ale abuzului sexual poate fi din cauza raportării mai frecvente a cazurilor comise de către cetăţeni instituţiilor statului (pentru protecţie şi suportul necesar) sau creşterea semnalează majorarea fenomenului infracţional privind viaţa sexuală în rândul minorilor.

106. Astfel, tendinţa de comitere a infracţiunilor în mediul rural creşte cu fiecare an, de la 220 de cazuri în anul 2022, 238 de cazuri în anul 2023 la 264 de cazuri în anul 2024. Comparativ cu anul 2023, în anul 2024 numărul cazurilor săvârşite în mediul rural a crescut cu 26 de cazuri. Datele prezentate sugerează că copiii în mediul rural sunt mai des agresaţi sau abuzaţi sexual comparativ cu mediul urban.

107. Datele analizate indică faptul că, în majoritatea cazurilor, abuzurile şi exploatarea sexuală a minorilor sunt comise de persoane cunoscute victimelor, adesea având legături apropiate cu acestea – inclusiv de natură familială. Cazurile de abuz sexual în rândul minorilor săvârşite din partea membrilor de familie au crescut în anul 2024, fiind înregistrate 103 victime minore, comparativ cu 82 de victime în anul 2023 şi 94 de victime în anul 2022. Potrivit notei informaţional analitice nr.34/58-4506int. din 30 iunie 2025 “Abuzul şi exploatarea sexuală a minorilor” (2022-2024), o tendinţă îngrijorătoare persistă în ceea ce priveşte cazurile în care taţii îşi abuzează sexual fiicele, indiferent dacă sunt fiice biologice, adoptive, vitrege sau ale concubinei, înregistrându-se 9,28% sau 103 cazuri în perioada anilor 2022-2024.

108. Ţinând cont de numărul crescător al infracţiunilor, precum şi de caracterul vulnerabil al victimelor, acestea fiind femei şi copii, se impune necesitatea intervenţiei şi implementării acţiunilor pentru reducerea factorilor de risc care generează comiterea acestor infracţiuni, inclusiv asupra copiilor, dezvoltarea mecanismelor de intervenţie, asigurarea protecţiei victimelor, precum şi consolidarea capacităţilor specialiştilor care intră în contact cu aceste categorii de victime.

109. Aceste acţiuni sunt justificate şi de prevederile Convenţiei Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Convenţia de la Lanzarote), care stabileşte statelor obligaţii să asigure că toţi copiii primesc, în cadrul învăţământului primar şi secundar, informaţii cu privire la riscurile exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale, şi mijloacele prin care se pot apăra.

110. În acest context, Convenţia de la Lanzarote cere să fie asigurate cercetările şi procedurile, inclusiv penale, în conformitate cu interesul superior al copilului, să fie asigurată o abordare protectoare faţă de victime, pentru a nu agrava trauma trăită de copil, iar răspunsul justiţiei penale să fie însoţit de măsurile necesare de asistenţă şi să fie exercitat cu prioritate şi fără întârzieri nejustificate.

111. Consiliul Europei a adoptat la 11 mai 2011 Convenţia privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul). Adoptarea Convenţiei de la Istanbul este o confirmare a înţelegerii şi a recunoaşterii de către statele membre ale Consiliului Europei că la nivel naţional şi regional femeile sunt expuse unui risc mai mare de violenţă de gen decât bărbaţii. Respectiv, Convenţia asigură un minim de garanţii pentru siguranţa femeilor împotriva diverselor forme de violenţă – fizică, psihologică, sexuală, economică.

112. Odată cu ratificarea Convenţiei de la Istanbul, ţara noastră este monitorizată de către Grupul de experţi în intervenţia contra violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (în continuare – GREVIO) privind modul de implementare a Convenţiei.

113. Potrivit estimărilor GREVIO, în ultima perioadă experienţele femeilor şi fetelor care au trecut prin violenţă în bază de gen sunt amplificate sau facilitate de tehnologie, în special de tehnologia utilizată în mediile online şi digitale. În consecinţă, violenţa împotriva femeilor, comisă în sfera digitală, are impact grav asupra vieţii, sănătăţii psihologice şi fizice, a siguranţei şi a reputaţiei acestora.

114. GREVIO observă că diferitele forme de violenţă împotriva femeilor care apar în sfera digitală şi cele care apar în lumea fizică nu se exclud reciproc şi adesea se suprapun unele cu altele. Deci, este important să nu se treacă cu vederea dimensiunea digitală a violenţei acolo unde este prezent abuzul fizic şi sexual.

115. În Recomandarea Generală nr.1 GREVIO privind dimensiunea digitală a violenţei împotriva femeilor, violenţa comisă în sfera digitală este recunoscută ca o dimensiune distinctă, dar nu separată a violenţei împotriva femeilor.

116. Printre formele de violenţă săvârşite cu utilizarea mijloacelor digitale, care intră în sfera comportamentului intenţionat, şi prin care, potrivit GREVIO, Convenţia de la Istanbul obligă statele părţi să le recunoască drept crime, se numără în special:

116.1. violenţa psihologică online (articolul 33);

116.2. urmărirea online sau urmărirea în scop de hărţuire, cu utilizarea tehnologiei (articolul 34);

116.3. hărţuirea sexuală online sau cu mijloace digitale (articolul 40).

117. Conform cerinţelor Convenţiei de la Istanbul, statele părţi trebuie să întreprindă măsuri legislative şi de altă natură necesare pentru a exercita diligenţa cuvenită în vederea prevenirii, investigării, pedepsirii şi acordării de compensaţii echitabile pentru actele de violenţă care fac obiectul Convenţiei.

118. Pentru a spori eficienţa cadrului normativ, în calitate de instrumente de prevenire şi de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv din perspectiva implementării Recomandării Generale nr.1 GREVIO, este necesară elaborarea şi aprobarea unui Ghid/instrucţiune care să detalieze modalităţile concrete de aplicare şi de implementare a legislaţiei în domeniul investigării cazurilor de violenţă sexuală, asigurând o abordare coerentă, eficientă şi sensibilă la nevoile victimelor.

119. Concomitent, din perspectiva asigurării unui mecanism de colectare a datelor privind violenţa împotriva femeilor este necesar colectarea statisticilor dezagregate după forma de violenţă, sex, vârstă, tipul de violenţă, relaţia dintre victimă şi agresor, localizare geografică, numărul de sesizări a actelor de violenţă, numărul de cauze pornite, numărul de condamnări, numărul de ordonanţe de protecţie, date privind copiii victime/martori, compensaţiile acordate victimelor, statutul de refugiat acordat victimelor violenţei.

120. Neadoptarea unor politici şi măsuri eficiente în prevenirea, investigarea şi sancţionarea infracţiunilor ce vizează libertatea şi inviolabilitatea sexuală generează consecinţe profunde asupra societăţii, în mod special asupra victimelor, şi anume:

120.1. creşte riscul de victimizare repetată, în special în cazul categoriilor vulnerabile, precum femeile, copiii, persoanele cu dizabilităţi, care pot deveni ţinte ale abuzurilor în lipsa unui sistem eficient de protecţie şi reacţie din partea instituţiilor statului;

120.2. consolidează cultura tăcerii, descurajând raportarea cazurilor şi perpetuarea stigmatizării victimelor;

120.3. consecinţe grave asupra sănătăţii mintale, fizice şi sociale ale victimelor, afectând capacitatea acestora la reintegrare şi participare activă în viaţa socială.

Secţiunea a 5-a

Infracţiuni contra patrimoniului

121. În anul 2024, pe fondul unei rate a şomajului ridicate şi al condiţiilor de trai precare, în contextul agravant al unei inflaţii şi scăderea veniturilor, infracţiunile patrimoniale reprezintă o treime (35,4%) din totalul infracţiunilor săvârşite în Republica Moldova şi înregistrează o tendinţă descrescătoare în ultima perioadă. În anul 2024, au fost înregistrate 8 710 infracţiuni (-12,97%) în comparaţie cu 10 008 infracţiuni în anul 2023 şi 11 572 de infracţiuni în anul 2022.

122. Aceste tendinţe confirmă că dificultăţile economice nu doar favorizează evoluţia infracţionalităţii contra patrimoniului, dar diversifică modurile de operare prin implicarea tinerilor şi escaladarea fenomenului în mediul urban, unde se concentrează 60% din totalul infracţiunilor.

Figura 9. Structura infracţiunilor înregistrate după categorii, 2024

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

123. În cadrul activităţilor de urmărire penală şi investigare a infracţiunilor contra patrimoniului, Inspectoratul General al Poliţiei a reuşit stabilirea autorilor în proporţie de 49,05%.

124. În anul 2024, la comiterea infracţiunilor contra patrimoniului au fost implicate 2 813 persoane (2 514 bărbaţi şi 229 de femei). Cele mai multe persoane au comis infracţiuni de furt – 1 876 de persoane (1 668 de bărbaţi şi 208 femei), 275 de persoane (255 de bărbaţi şi 20 de femei) au comis infracţiunea de jaf, 291 de persoane (259 de bărbaţi şi 32 de femei) au comis escrocherii, 151 de persoane (119 bărbaţi şi 32 de femei) au comis pungăşii, iar 36 de persoane (toţi bărbaţi) au comis infracţiunea de tâlhărie. Concomitent, se constată că la comiterea acestui gen de infracţiuni sunt implicaţi şi minorii. Astfel, în anul 2024, cu participarea minorilor au fost comise 225 de infracţiuni de furt (-15% faţă de 2023), 33 de jafuri (+3,12% faţă de 2023), 3 tâlhării
(-25% faţă de 2023).

125. De asemenea, datele statistice demonstrează că 6 638 de infracţiuni au fost comise în regiunile urbane, iar 2 155 de infracţiuni – în regiunile rurale.

126. Din totalul infracţiunilor înregistrate, cel mai mare număr a constituit infracţiunile de furt – 4 362 de infracţiuni înregistrate în anul 2024, în comparaţie cu 5 692 de infracţiuni înregistrate în anul 2023 şi 7 636 de infracţiuni în anul 2022.

127. Analizând statistic nivelul criminalităţii în perioada 2022-2024, se remarcă faptul că ponderea infracţiunilor contra patrimoniului a continuat să fie dominantă, reprezentând o proporţie semnificativă din totalul infracţiunilor înregistrate în fiecare an.

128. Astfel, în 2022, au fost raportate 11 573 de infracţiuni contra patrimoniului, dintre care 7 639 de furturi, 1 930 de escrocherii şi 843 de pungăşii. În anul 2023, numărul infracţiunilor contra patrimoniului a scăzut uşor la 10 008, cu 5 692 de furturi, 2 650 de escrocherii şi 694 de pungăşii, iar în 2024, ponderea acestora a constituit 17,73% din totalul infracţiunilor, înregistrându-se 8 710 infracţiuni contra patrimoniului, dintre care 4 362 de furturi, 2 984 de escrocherii şi 523 de pungăşii. Astfel, în pofida fluctuaţiilor numerice, tendinţa de dominare a infracţiunilor contra patrimoniului a rămas constantă pe parcursul celor 3 ani analizaţi.

Figura 10. Dinamica infracţiunilor furt, escrocherii şi pungăşii perioada 2022-2024

Sursa: Serviciul Tehnologii Informaţionale

129. Astfel, escrocheriile au continuat să reprezinte o problemă majoră, având o varietate de forme, fiecare vizând exploatarea vulnerabilităţilor sociale şi economice ale cetăţenilor. Tipologiile de escrocherii reflectă, în primul rând, adaptabilitatea infractorilor la noile tehnologii şi la schimbările din comportamentul public.

Figura 11. Dinamica infracţiunilor de escrocherie înregistrate în anii 2022 - 2024

Sursa: Serviciul Tehnologii Informaţionale

130. Escrocheriile telefonice şi online s-au răspândit semnificativ, în special cele care se bazează pe manipularea victimei prin presiune psihologică şi înşelăciune. Un exemplu este escrocheria “ruda implicată într-un accident”, în care infractorii contactează victimele, pretinzând că un membru al familiei lor a fost implicat într-un accident grav şi cer bani pentru acoperirea unor cheltuieli urgente, precum spitalizarea sau eliberarea din detenţie.

131. Inspectoratul General al Poliţiei a lansat o campanie de informare menită să prevină escrocheriile de tipul “ruda implicată în accident rutier”, care continuă să prejudicieze cetăţenii de sume semnificative de bani. Mesaje informative au fost difuzate în diferite locaţii din capitală şi din raioanele ţării, inclusiv în centre comerciale, transport public, pieţe şi gări auto. Campania a avut ca scop educarea publicului, oferind recomandări pentru a preveni aceste tipuri de escrocherii, în special prin sfaturi ce ţin de verificarea situaţiilor înainte de a lua decizia de a transfera sume de bani.

132. O altă metodă utilizată de escroci este prezentarea drept angajat al unei bănci. Aceştia contactează victimele, se prezintă a fi reprezentanţi ai unei instituţii financiare şi conving victimele să furnizeze informaţii sensibile, cum ar fi date personale sau detalii despre cardurile bancare sau chiar să transfere bani în conturile infractorilor.

133. Se constată faptul că escrocii se adaptează la noile tehnologii şi tendinţe economice, pornind de la faptul că sub pretextul investiţiilor şi asistenţei în tranzacţionarea criptomonedelor, aceştia obţin de la victime mijloace financiare.

134. Totodată, infractorii pot opera şi din afara Republicii Moldova. Pentru a atrage interesul persoanelor să investească în platformele fantomă, infractorii utilizează reţelele de socializare, în special “Facebook” şi “Instagram”, pentru a distribui clipuri video manipulate cu ajutorul inteligenţei artificiale. Acestea conţin secvenţe audio, foto şi video trucate ale demnitarilor de stat, politicienilor sau altor personalităţi publice. În plus, aceleaşi grupuri de infractori se prezintă adesea drept avocaţi sau jurişti, susţinând că pot ajuta victimele să recupereze banii pierduţi, ceea ce, în realitate, nu este adevărat.

135. Pentru a răspunde provocărilor ce ţin de înşelăciuni şi fraude, în continuare e necesar de întreprins măsuri, cum ar fi:

135.1. iniţierea/intensificarea campaniilor naţionale de informare continuă prin intermediul televiziunii, radioului şi reţelelor sociale, pentru a sensibiliza publicul, în special cei din localităţile urbane, cu privire la riscurile şi metodele de înşelăciune din diverse domenii, inclusiv îndrumări practice şi recomandări clare pentru prevenirea acestora;

135.2. promovarea unor informări regulate şi coordonate din partea instituţiilor relevante şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului, pentru a asigura o comunicare constantă şi eficientă cu publicul, prevenind astfel riscurile asociate cu fraudele şi abuzurile financiare.

136. Pentru a preveni victimizarea cetăţenilor în contextul fraudelor online şi a escrocheriilor financiare, este binevenită implementarea unei serii de măsuri de educaţie digitală şi financiară, cum ar fi:

136.1. introducerea în curricula şcolară a cursurilor de educaţie digitală, în special în gimnaziu şi liceu, cu accent pe recunoaşterea metodelor comune de înşelăciune online şi promovarea comportamentelor sigure în mediul digital;

136.2. organizarea seminarelor gratuite destinate persoanelor vulnerabile, în special vârstnicilor, pensionarilor şi persoanelor cu venituri reduse, pentru a-i ajuta să identifice şi să evite fraudele de orice gen;

136.3. elaborarea şi distribuirea de ghiduri tipărite, concise şi accesibile, care să descrie cele mai frecvente metode de escrocherie, prezentate într-un limbaj clar, adaptat nevoilor publicului larg, în special al celor mai expuşi riscurilor.

137. Pentru a reduce riscul de fraudă financiară şi înşelăciuni, este esenţială implicarea activă a instituţiilor bancare şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului, prin întreprinderea măsurilor esenţiale, cum sunt: implementarea sistemelor automate de filtrare şi avertizare, care să alerteze clienţii în timp real atunci când efectuează transferuri suspecte – de exemplu, către conturi off-shore, portofele de criptomonede sau conturi personale fără justificare clară sau introducerea unui sistem automat de blocare a apelurilor de tip “spoofing”, prin care infractorii folosesc numere false ce par a fi ale băncilor sau ale instituţiilor publice, pentru a obţine date personale sau financiare de la cetăţeni. La sigur că transmiterea regulată de notificări push din partea băncilor către clienţi, cu mesaje de tipul: “Nu divulga niciodată datele cardului sau codurile primite prin SMS”, pot creşte gradul de conştientizare şi de vigilenţă în rândul utilizatorilor.

138. Deşi, în ultima perioadă, se constată o descreştere a numărului acestui gen de infracţiuni, se impune întreprinderea măsurilor în vederea diminuării în continuare a infracţiunilor contra patrimoniului, descoperirea acestora şi asigurarea restituirii la maxim a prejudiciului cauzat victimelor.

139. Neintervenţia în domeniul infracţiunilor contra patrimoniului poate duce la amplificarea acestora şi la normalizarea comportamentelor infracţionale. În lipsa unor măsuri concrete:

139.1. infractorii vor continua să abuzeze de vulnerabilităţile sociale, ceea ce poate determina creşterea numărului victimelor, în special din medii social vulnerabile;

139.2. ar putea scădea încrederea cetăţenilor în autorităţile responsabile de combaterea acestui fenomen;

139.3. se vor crea premise pentru consolidarea reţelelor infracţionale, inclusiv prin extinderea escrocheriilor în mediul online.

Secţiunea a 6-a

Infracţiunile care atentează la viaţa şi la sănătatea persoanei

140. Viaţa şi sănătatea reprezintă drepturi fundamentale consacrate prin art.24 din Constituţia Republicii Moldova, precum şi prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Neasigurarea unei protecţii eficiente a acestor drepturi, în special în faţa unor astfel de fenomene ca omuciderile, integritatea fizică sau lipsa intervenţiilor în cazuri de urgenţă subminează în mod direct autoritatea instituţiilor statului şi credibilitatea instituţiilor judiciare şi de ordine publică.

141. În anul 2024, au fost înregistrate 765 de infracţiuni privind viaţa şi sănătatea persoanei, în comparaţie cu 775 de infracţiuni înregistrate în anul 2023 şi 830 de infracţiuni în anul 2022. Din această categorie de infracţiuni, ponderea cea mai mare au constituit-o infracţiunile ce ţin de vătămarea integrităţii corporale, fiind înregistrate câte 589 de infracţiuni în anii 2024 şi 2023, iar în anul 2022 – 637 de infracţiuni.

142. În anul 2024, au fost înregistrate 129 de infracţiuni de omor intenţionat (-3,73%) în comparaţie cu 134 de infracţiuni în anul 2023 şi 136 în anul 2022.

Figura 12. Dinamica infracţiunilor de omor înregistrate în anii 2022-2024

Sursa: Serviciul Tehnologii Informaţionale

143. Din totalul victimelor de omor înregistrate în anul 2024, 100 de victime (68 de bărbaţi şi 32 de femei) sunt adulte, iar 5 victime (3 băieţi şi 2 fete) sunt minori.

144. În medie, s-au înregistrat 4,4 victime ale omorului intenţionat la fiecare 100 mii de locuitori. Raportat pe sexe, la 100 mii de bărbaţi s-au înregistrat, în medie, 6,1 bărbaţi victime ale omorului intenţionat, comparativ cu 2,9 femei victime la 100 mii de femei.

Figura 13. Victime ale omorului intenţionat la 100 mii locuitori, pe sexe

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

145. În anul 2024, 441 de persoane (418 bărbaţi şi 23 de femei) au comis infracţiuni ce atentează la viaţa şi la sănătatea persoanei, dintre care 83 de persoane (76 de bărbaţi şi 7 femei) au comis infracţiunea de omor, iar 350 de persoane (339 de bărbaţi şi 11 femei) au comis infracţiuni de vătămare a sănătăţii şi integrităţii corporale. La comiterea acestui gen de infracţiuni sunt implicaţi şi minorii. Respectiv, în anul 2024, de către minori sau cu participarea acestora au fost comise 4 omoruri (+100% faţă de 2023) şi 5 infracţiuni de vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale (+400% faţă de 2023).

146. Din numărul total de omoruri înregistrate în anul 2024, 27 au fost comise în locuri publice, 5 cu aplicarea armei de foc, iar o infracţiune – cu aplicarea substanţelor explozive.

147. În anul 2024, numărul persoanelor decedate în urma infracţiunilor înregistrate a constituit 396 de persoane. În urma infracţiunilor excepţional de grave, deosebit de grave şi grave au decedat 328 de persoane.

Figura 14. Persoane decedate în funcţie de gravitatea infracţiunii

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

148. Cele mai multe persoane decedate au fost înregistrate ca urmare a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii (160 de persoane) şi a infracţiunilor în domeniul transportului (142 de persoane).

149. Prin urmare, prerogativa de combatere a infracţiunilor care atentează la viaţa şi la sănătatea persoanei reprezintă în continuare un pilon esenţial al politicii publice eficiente de securitate publică şi protecţie a drepturilor fundamentale ale cetăţeanului.

150. Domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii generează cele mai diverse riscuri asupra siguranţei publice. Din acest considerent, criminalitatea afectează direct cetăţenii şi comunităţile în cele mai diverse şi severe modalităţi.

151. Lipsa unor intervenţii şi soluţii inovative generează riscuri pentru:

151.1. viaţă, integritate fizică, libertate individuală, patrimoniu, linişte şi încredere în propria siguranţă;

151.2. viaţa economică şi socială a cetăţenilor, iar toate acestea sunt în pericol atât timp cât fenomenul criminalităţii persistă şi se multiplică.

Secţiunea a 7-a

Criminalitatea organizată

152. Criminalitatea organizată în Republica Moldova rămâne a fi o ameninţare sistemică, având impact semnificativ asupra securităţii interne, a statului de drept, a integrităţii proceselor democratice şi a aspiraţiilor de aderare la Uniunea Europeană.

153. Reţelele criminale care predomină în Republica Moldova au structură flexibilă, dispun de suficiente resurse pentru a-şi desfăşura activităţile ilegale şi sunt axate pe infracţiuni ce nu implică un nivel ridicat de pregătire sau de complexitate.

154. Totodată, actorii criminali străini sunt implicaţi în aproape toate pieţele infracţionale din Republica Moldova şi exercită o influenţă considerabilă asupra proceselor democratice din ţară. Cei mai mulţi dintre aceştia fac parte din reţele criminale slab structurate, care colaborează frecvent cu grupuri infracţionale locale.

155. Conform Indexului Criminalităţii Organizate (Organized Crime Index 2023), în anul 2023, Republica Moldova ocupa locul 69 din 193 de ţări (criminality score – 5.60). Din 44 de ţări europene ţara noastră ocupa locul 12, iar din 17 ţări din Europa Centrală şi de Est ocupă poziţia a 8-a. Astfel, rezultă faptul că criminalitatea organizată reprezintă un risc moderat pentru ţară, dar nu se află la cele mai grave niveluri şi, totodată, aceasta sugerează că ţara se confruntă cu o expunere semnificativă la diverse forme de criminalitate organizată. Cu toate acestea, în anul 2021, Republica Moldova era situată pe o poziţie mai avansată, şi anume 123 din 193 de ţări (criminality score – 4.45), fiind a 26-a din 44 de ţări europene şi a 15-a din 17 ţări din Europa Centrală şi de Est.

156. În comparaţie cu anul 2022, an în care au fost documentate de către Inspectoratul General al Poliţiei 2 organizaţii criminale şi 58 de grupări criminale organizate, iar în cadrul a 69 de cauze penale au fost identificate şi reţinute 118 persoane, în anul 2023 s-a înregistrat o creştere semnificativă a activităţii infracţionale. Astfel, în anul 2023 au fost documentate 38 de grupări criminale organizate şi 2 organizaţii criminale, în cadrul a 59 de cauze penale, iar numărul membrilor identificaţi a ajuns la 176. În anul 2024 au fost documentate 6 organizaţii criminale şi 61 de grupări criminale organizate în cadrul a 90 de cauze penale, în care au fost identificate 321 de persoane.

157. Criminalitatea reprezintă o ameninţare asupra siguranţei publice şi afectează fundamentele Uniunii Europene şi a statelor membre. Aceasta subminează şi reduce încrederea în economie, în statul de drept şi în societate în ansamblu, prin generarea de venituri ilicite, răspândirea violenţei şi a corupţiei.

158. Lipsa intervenţiilor coordonate şi eficiente în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii poate avea consecinţe grave asupra securităţii naţionale, a stabilităţii instituţionale şi a perspectivei de integrare europeană a Republicii Moldova. În absenţa unor măsuri concrete şi eficiente, pot interveni următoarele riscuri:

158.1. reţelele crimei organizate vor continua să se adapteze şi să se extindă, valorificând lacunele cadrului normativ, slaba capacitate a instituţiilor statului în aplicarea legii şi a nivelului redus de coordonare interinstituţională;

158.2. lipsa sancţionării infractorilor va alimenta în continuare percepţia publică că legea nu se aplică uniform, ceea ce poate duce la diminuarea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului şi la pasivitatea raportării unor astfel de infracţiuni;

158.3. amplificarea percepţiei de instabilitate şi risc sistemic la nivel de ţară, ceea ce poate duce la reducerea investiţiilor străine directe în Republica Moldova.

III. OBIECTIVE GENERALE

159. Prezentul Program îşi propune să intervină şi să propună soluţii concrete pentru cele mai urgente probleme de ordin legislativ, operaţional şi funcţional, astfel încât acestea să poată fi soluţionate până în anul 2030. Obiectivele generale ale Programului rezultă din Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, după cum urmează:

159.1. instrumentele şi mecanismele de prevenire şi combatere a criminalităţii informatice eficiente şi accesibile (obiectiv general 4);

159.2. identificarea şi neutralizarea grupurilor şi organizaţiilor criminale cu grad sporit de risc (obiectiv general 5);

159.3. abordarea multidimensională a fenomenului infracţionalităţii ce atentează la viaţa şi la proprietatea persoanei (obiectiv general 7).

1. Instrumentele şi mecanismele de prevenire şi combatere a criminalităţii informatice eficiente şi accesibile

160. Deşi în Republica Moldova s-a înregistrat o scădere a infracţiunilor comise prin intermediul tehnologiilor informaţionale, totuşi, este necesară dezvoltarea şi implementarea mecanismelor clare, accesibile şi eficiente pentru prevenirea, intervenţia şi protecţia cetăţenilor împotriva acestor fenomene. Astfel, este important să continuăm implementarea măsurilor active pentru combaterea şi diminuarea riscurilor generate de criminalitatea cibernetică.

161. Tehnologia informaţională a evoluat extrem de mult în ultimul deceniu, implicit au evoluat şi metodele de comitere a diferitelor infracţiuni utilizând tehnologiile informaţionale. Respectiv, realizarea obiectivului în cauză va permite perfecţionarea cadrului normativ, fortificarea capacităţilor şi instituirea unor mecanisme şi instrumente care vor servi drept pârghii pentru combaterea şi prevenirea criminalităţii informatice şi diminuarea numărului infracţiunilor comise în mediul online.

162. Totodată, cadrul normativ, precum şi mecanismele existente vor fi ajustate pentru implementarea standardelor prevăzute de Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, încheiată la Lanzarote la 25 octombrie 2007, de Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la
23 noiembrie 2001, inclusiv de cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia privind criminalitatea cibernetică, adoptată la Budapesta la 2 februarie 2001, şi de Convenţia privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul), în partea ce ţine de investigarea şi acumularea probelor privind violenţa care apare în sfera digitală.

163. Prin implementarea acestui obiectiv se urmăreşte dezvoltarea mecanismelor de intervenţie, asigurarea protecţiei victimelor, în special a copiilor şi a tinerilor, precum şi consolidarea capacităţilor specialiştilor care intră în contact cu aceste categorii de victime.

2. Identificarea şi neutralizarea grupurilor şi organizaţiilor criminale cu grad sporit de risc

164. Acest obiectiv strategic este esenţial pentru garantarea securităţii naţionale, funcţionarea eficientă a instituţiilor statului şi protejarea ordinii publice într-un context afectat de ameninţări din afara ţării tot mai sofisticate. Grupurile şi organizaţiile criminale cu grad sporit de risc, inclusiv cele implicate în trafic de droguri, migraţie ilegală, spălare de bani sau contrabandă dispun de resurse financiare şi logistice suficiente, capacitate de infiltrare în instituţii şi o reţea de colaboratori la nivel regional şi internaţional.

165. Investigaţiile organelor de aplicare a legii nu trebuie să se oprească la confiscarea de obiecte ilegale sau la arestarea infractorilor mărunţi, ci ar trebui să vizeze actorii şi persoanele care susţin reţeaua infracţională.

166. În acest context, este esenţial să se intensifice activităţile în vederea dezmembrării structurilor de criminalitate organizată, vizând grupurile care prezintă un risc mai ridicat pentru securitate şi persoanele din eşaloanele superioare ale organizaţiilor infracţionale.

167. În acest context, implementarea obiectivului va asigura dezvoltarea abilităţilor angajaţilor care activează în instituţiile de resort responsabile de combaterea crimei organizate, implementarea cadrului funcţional de protejare şi recuperare a victimelor grupărilor criminale, dezvoltarea cooperării internaţionale privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, activităţi care în comun vor contribui la sporirea capacităţilor de anihilare a grupurilor şi a organizaţiilor criminale.

3. Abordarea multidimensională a fenomenului infracţionalităţii ce atentează la viaţa şi la proprietatea persoanei

168. Infracţiunile care atentează la viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei rămân printre cele mai frecvent comise an de an. Ultimele statistici arată că divizarea infracţiunilor după categorii a scos în evidenţă preponderenţa infracţiunilor asupra patrimoniului.

169. Astfel, cu o cotă de 34,4%, infracţiunile patrimoniale sunt pe locul întâi în clasament. Din numărul total al infracţiunilor patrimoniale, cele mai multe reprezintă subcategoria de furturi, care constituie 4 372 de cazuri sau 50% din numărul total de infracţiuni patrimoniale, şi escrocheriile – 2 984 de cazuri, ceea ce constituie 34,25% din totalul infracţiunilor contra patrimoniului.

170. Criminalitatea economică afectează o parte tot mai mare a populaţiei datorită gradului de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale, determinând noi forme de comitere a infracţiunilor.

171. Anul 2024 a înregistrat o creştere a acestui gen de infracţiuni, fiind înregistrate 474 de infracţiuni, sau cu 60 de cazuri mai mult (14,49%) comparativ cu anul 2023, când au fost înregistrate 414 infracţiuni. Dacă ne referim la infracţiuni separate, se atestă creşterea infracţiunilor de fabricare a banilor falşi cu 16 cazuri (23,19%); evaziunea fiscală cu 15 cazuri (38,46%); spălarea banilor cu 7 cazuri (+14,49).

172. Un indicator alarmant îl constituie numărul cauzelor penale în care urmărirea penală a fost finalizată. În anul 2024, doar 69 de cauze penale (sau 14,5%) din această categorie au fost finalizate, în anul 2023 – 65 de cauze (15,7%), iar în anul 2022 – 67 de cauze (14,14%), fapt din care rezultă că procesul de documentare a acestor infracţiuni este relativ complex, fiind necesare anumite cunoştinţe privind identificarea şi investigarea acestora.

173. Situaţie similară se înregistrează la compartimentul corupţiei electorale, amploarea şi vulnerabilitatea acestui fenomen fiind vizibilă în anul 2024, când au fost înregistrate 75 de cauze, în comparaţie cu 3 cauze înregistrate în anul 2023, fiind finalizată urmărirea penală în doar 7 cauze penale.

174. Un sistem eficient de combatere a acestor forme de criminalitate presupune nu doar intervenţii ulterioare comiterii acestora, dar şi capacităţi de prevenţie timpurie, prin modernizarea sistemelor de supraveghere video, dezvoltarea unor instrumente analitice sau analize de risc, de predicţie a comportamentelor infracţionale, consolidarea parteneriatelor şi educarea populaţiei. Totodată, este esenţială şi instruirea personalului din instituţiile responsabile ale statului, precum şi digitalizarea unor proceduri de alertare şi de intervenţie timpurie.

175. Prin implementarea acestui obiectiv se urmăreşte intervenţia şi realizarea unor acţiuni eficiente pentru reducerea în continuare a numărului de infracţiuni ce atentează la viaţa şi la sănătatea persoanei, precum şi a interacţiunilor contra patrimoniului. Acest obiectiv va perfecţiona mecanismele existente, va facilita aplicarea măsurilor asiguratorii în privinţa tranzacţiilor sau a bunurilor suspecte de provenienţă ilicită, va intensifica activitatea în vederea consolidării securităţii, dar şi instruirea specialiştilor în vederea identificării şi investigării acestor infracţiuni.

IV. OBIECTIVE SPECIFICE ŞI INDICATORI DE MONITORIZARE

176. Fiecare obiectiv general este detaliat în câteva obiective specifice, care vor oferi o direcţie mai clară cu privire la modul în care vor fi atinse rezultatele scontate. La rândul său, obiectivul specific cuprinde acţiuni concrete care urmează a fi realizate în termene concrete, astfel încât, la sfârşitul perioadei de implementare a prezentului Program, rezultatele obiectivului specific, precum şi cele ale obiectivului general să poată fi cuantificate conform tabelului 1.

Tabelul 1

Indicatorii de rezultat ai politicii publice

V. IMPACTUL

177. Prezentul Program îşi propune, în primul rând, să genereze un impact semnificativ asupra cetăţenilor Republicii Moldova, prin reducerea efectelor negative ale fenomenului criminalităţii, astfel încât acestea să nu mai reprezinte o ameninţare reală pentru viaţa, securitatea şi bunăstarea lor într-o societate modernă. Implementarea prezentului Program va avea impact semnificativ asupra societăţii nu doar prin reducerea ratei criminalităţii, ci şi prin schimbări profunde în mai multe domenii esenţiale pentru bunăstarea colectivă. Doar printr-o abordare holistică, care nu se limitează numai la pedepsirea infractorilor, ci include şi măsuri de prevenire a criminalităţii, se poate răspunde unor nevoi şi provocări complexe la nivelul întregii societăţi.

178. Pentru a realiza acest obiectiv ambiţios, este esenţial să se implementeze schimbări profunde şi coordonate la nivel normativ, funcţional, instituţional şi operaţional, în cadrul diferitelor autorităţi. O performanţă crescută şi o colaborare eficientă a autorităţilor responsabile de prevenirea şi de combaterea criminalităţii reprezintă un instrument fundamental pentru atingerea impactului dorit. Prevenirea şi combaterea criminalităţii nu pot fi realizate de o singură instituţie, de aceea, colaborarea între poliţie, procuratură, instanţele judecătoreşti, autorităţile locale, organizaţiile neguvernamentale şi alte instituţii este crucială. Fiecare dintre aceste entităţi joacă un rol specific şi complementat, iar o coordonare eficientă între ele poate asigura implementarea unei strategii coerente şi bine fundamentate. Pentru a avea un impact semnificativ, agenţiile de aplicare a legii vor funcţiona la un nivel înalt de performanţă profesională şi operativitate. Acest lucru presupune nu doar instruirea continuă a personalului, dar şi dotarea acestora cu tehnologie de ultimă oră, instrumente moderne de investigare şi resurse adecvate. Prin coordonarea optimă a resurselor, integrarea tehnologiei moderne, comunicarea transparentă şi evaluarea continuă a măsurilor, autorităţile vor crea un sistem de securitate publică mai eficient, care nu doar că reduce criminalitatea, dar şi contribuie la dezvoltarea unei societăţi mai sigure, mai echitabile şi mai stabile.

179. Impactul social: unul dintre cele mai aşteptate rezultate ale implementării corespunzătoare a prezentului Program va fi reducerea ratei criminalităţii. În cazul în care măsurile preventive eficiente sunt susţinute de reacţii rapide din partea autorităţilor, infracţiunile, în special cele violente şi economice, vor scădea, iar cetăţenii vor resimţi o mai mare siguranţă în comunităţile lor. Programul vizează grupuri-ţintă specifice, care sunt deosebit de vulnerabile la efectele criminalităţii. Prin urmare, acesta va avea un impact semnificativ în reducerea excluziunii sociale. Prin măsuri de sprijin, educaţie şi integrare socială, populaţiile expuse riscului de a comite infracţiuni vor avea oportunităţi mai mari de a-şi îmbunătăţi viaţa. Astfel, se va crea o societate mai echitabilă şi mai incluzivă.

Un exemplu important îl constituie persoanele cu o cultură informaţională redusă, care se confruntă cu un risc mai mare în mediul digital, aflându-se într-o poziţie vulnerabilă în faţa provocărilor mediului digital. Aceste persoane, din cauza lipsei de cunoştinţe şi de abilităţi suficiente în domeniul tehnologiei informaţiei şi al securităţii online, nu reuşesc întotdeauna să identifice şi să evalueze corect riscurile la care sunt expuse. Pentru a proteja acest segment sensibil al populaţiei, este necesară implementarea unor măsuri concrete de educaţie digitală şi conştientizare privind securitatea cibernetică, în contextul actual, în care tehnologia şi internetul sunt omniprezente, lipsa abilităţilor esenţiale de a evalua corect sursele de informaţie, de a naviga în siguranţă pe platformele online sau de a înţelege riscurile asociate cu utilizarea internetului poate duce la consecinţe grave. Aceste persoane sunt mult mai susceptibile la manipulare, dezinformare şi fraude online. Numai prin întărirea capacităţii acestor persoane de a recunoaşte şi a se proteja împotriva ameninţărilor online se poate diminua semnificativ riscul de victimizare şi se poate contribui la crearea unui mediu digital mai sigur şi mai protejat pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova. Astfel, se va contribui la creşterea gradului de conştientizare şi la dezvoltarea unui comportament responsabil al cetăţeanului în mediul online.

Reducerea criminalităţii ajută la crearea unui mediu mai stabil, care poate contribui la îmbunătăţirea coeziunii sociale. O comunitate care se simte în siguranţă şi protejată are mai multe şanse să se angajeze activ în diverse iniţiative comunitare, educaţionale şi de voluntariat, ceea ce poate spori sentimentul de apartenenţă şi de solidaritate între membrii acesteia. Aceste valori sunt esenţiale pentru construirea unei societăţi reziliente şi unite, care poate face faţă mai uşor provocărilor economice şi sociale. Atunci când criminalitatea scade, cetăţenii se pot concentra mai mult pe activităţile lor cotidiene, ceea ce poate duce la o îmbunătăţire a calităţii vieţii şi a sănătăţii lor mintale. Acest aspect are, la rândul său, un impact pozitiv asupra productivităţii şi bunăstării generale.

180. Impactul economic: criminalitatea generează o serie de costuri. Costurile directe se referă la cheltuielile imediate şi vizibile pe care le implică gestionarea fenomenului infracţional. Costurile indirecte sunt mai greu de cuantificat, acestea includ pierderile economice cauzate de scăderea productivităţii muncii, afectând performanţa şi motivaţia angajaţilor implicaţi în prevenirea şi în combaterea criminalităţii. De asemenea, daunele materiale, cum ar fi furturile, distrugerile sau vandalismul, adaugă un impact economic substanţial. Un alt efect indirect, dar cu implicaţii pe termen lung, este scăderea încrederii investitorilor şi a afacerilor în zonele afectate de criminalitate. În acest context, implementarea prezentului Program nu doar că va reduce numărul infracţiunilor, dar şi va contribui semnificativ la diminuarea acestor costuri. Prin reducerea criminalităţii, se eliberează resurse financiare care pot fi direcţionate către alte domenii vitale, cum ar fi educaţia sau sănătatea. Totodată, un mediu mai sigur stimulează creşterea economică prin atragerea investitorilor şi prin dezvoltarea comunităţilor. Un mediu mai sigur şi mai stabil va atrage investiţii interne şi externe, deoarece investitorii caută locuri unde criminalitatea este scăzută şi unde infrastructura legală şi de ordine publică funcţionează eficient. Aceasta poate duce la dezvoltarea afacerilor locale şi la îmbunătăţirea standardelor de viaţă ale cetăţenilor.

Un astfel de program are un impact pozitiv complex, contribuind atât la economia naţională, cât şi la bunăstarea colectivă, prin crearea unor condiţii mai stabile şi prospere pentru toţi cetăţenii.

181. Impactul administrativ: prezentul Program are ca impact dezvoltarea mecanismelor pentru identificarea şi examinarea eficientă a infracţiunilor, prevenirea şi combaterea criminalităţii, precum şi îmbunătăţirea cooperării dintre autorităţile naţionale şi cele internaţionale. Nu în ultimul rând, va genera creşterea eficienţei în prevenirea şi combaterea fenomenelor antisociale ca rezultat al consolidării capacităţilor instituţionale ale Centrului pentru combaterea crimelor cibernetice al Inspectoratului General al Poliţiei. Totodată, se generează o coordonare eficientă între multiple instituţii, inclusiv sistemul poliţienesc, sistemul judiciar, autorităţile locale, serviciile sociale şi chiar sectoarele educaţionale şi de sănătate. Reducerea criminalităţii are un impact semnificativ asupra activităţilor zilnice ale agenţiilor de aplicare a legii, iar acest efect se reflectă direct în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale angajaţilor din aceste instituţii. Un mediu mai sigur, cu o rată mai scăzută a criminalităţii, aduce multiple beneficii nu doar la nivelul comunităţii, ci şi pentru personalul care lucrează în cadrul forţelor de ordine. În primul rând, când criminalitatea scade, agenţii de aplicare a legii pot să îşi redistribuie resursele umane şi timpul către alte activităţi, ceea ce le permite să se concentreze mai mult pe prevenire şi pe soluţionarea unor cazuri complexe, în loc să fie copleşiţi de cazuri de rutină sau de intervenţii repetate. Impactul asupra stării fizice şi mentale a angajaţilor agenţiilor de aplicare a legii va fi pozitiv. Munca sub presiune constantă poate duce la epuizare, care, pe termen lung, poate afecta nu doar sănătatea agenţilor, dar şi capacitatea lor de a face faţă situaţiilor stresante. Pe măsură ce criminalitatea scade şi angajaţii nu mai sunt supraîncărcaţi cu cazuri urgente sau de rutină, aceştia pot să se concentreze mai mult pe eficientizarea activităţilor de prevenire şi de educare a publicului, adică pot interacţiona mai mult cu comunităţile sau pot dezvolta parteneriate cu şcoli şi cu organizaţii locale pentru a educa tineretul cu privire la riscurile implicate în comportamentele infracţionale.

182. Impactul asupra egalităţii de gen: prezentul Program promovează în mod explicit principiul echităţii şi egalităţii de gen, atât la nivelul intervenţiilor strategice, cât şi în ceea ce priveşte acordarea asistenţei victimelor, contribuind atât la reducerea violenţei de gen, cât şi la promovarea unui mediu mai echitabil şi mai sigur pentru toate persoanele, indiferent de sex.

1. Integrarea perspectivei de gen în planificarea şi implementarea acţiunilor este esenţială pentru asigurarea unei abordări echitabile şi eficiente în combaterea criminalităţii şi promovarea drepturilor şi siguranţei tuturor cetăţenilor, indiferent de sex sau gen. Aceasta a inclus analiza diferenţiată a nevoilor, a riscurilor şi a experienţelor bărbaţilor, femeilor, fetelor şi băieţilor în contextul infracţionalităţii şi al intervenţiilor de prevenire şi de combatere a acesteia.

Programul prevede acţiuni adaptate necesităţilor femeilor, inclusiv minorilor, în ceea ce priveşte atât prevenirea şi combaterea criminalităţii împotriva acestor categorii vulnerabile, cât şi asigurarea protecţiei lor. Nu în ultimul rând, s-a asigurat colectarea dezagregată a datelor în funcţie de gen în ceea ce vizează şi instruirea personalului. Integrarea perspectivei de gen în planificarea şi implementarea acţiunilor nu doar că va duce la o protecţie mai eficientă a tuturor cetăţenilor, dar va contribui şi la crearea unui sistem mai echitabil şi incluziv. Acest tip de abordare va reduce inegalităţile de gen şi va asigura că toţi indivizii, indiferent de sex sau gen, au aceleaşi şanse de a trăi într-o societate sigură, liberă de violenţă şi de discriminare.

2. Intervenţii specializate pentru victimele violenţei în mediul online

Un accent aparte este acordat prevenirii şi combaterii infracţiunilor comise prin intermediul tehnologiilor informaţionale, în partea ce ţine de violenţa pe dimensiunea digitală. Sunt prevăzute acţiuni pentru reducerea acestor fenomene, precum şi instruirea specialiştilor în vederea asigurării unei intervenţii eficiente în astfel de cazuri. Aceste intervenţii vor contribui la reducerea efectelor negative ale violenţei online şi la sprijinirea unui mediu digital mai sigur şi mai incluziv.

Intervenţiile specializate, inclusiv educaţia digitală şi asistenţa juridică, vor reduce semnificativ rata de victimizare repetată. Aceste intervenţii permit autorităţilor să răspundă rapid şi adecvat, contribuind la creşterea ratelor de condamnare şi la descurajarea comportamentelor infracţionale în mediul online.

3. Integrarea dimensiunii de gen în colectarea şi analiza datelor

Programul include acţiuni pentru dezvoltarea sistemului de colectare a datelor şi de analiză a acestora, dezagregate pe sexe şi grupe de vârstă, ceea ce va permite evaluarea mai exactă a impactului criminalităţii asupra bărbaţilor, femeilor şi copiilor.

Colectarea datelor în funcţie de gen este un prim pas, dar impactul semnificativ va veni din analiza acestor date pentru a înţelege cum şi de ce anumite grupuri de gen sunt afectate diferit. Prin analiza diferenţelor de gen în ceea ce priveşte criminalitatea, răspunsul autorităţilor şi accesul la justiţie se poate de identificat disparităţi sistemice şi nevoi specifice ale grupurilor vulnerabile.

Obiectivul general 1. Instrumentele şi mecanismele de prevenire şi de combatere a criminalităţii informatice eficiente şi accesibile

183. Implementarea acţiunilor planificate pentru realizarea Obiectivului general 1 va avea impact direct asupra grupurilor vulnerabile de cetăţeni (copii, tineri), iar instituţiile statului cu competenţe în domeniu îşi propun să asigure o reacţie de răspuns mai puternică, dezvoltând mecanismul de intervenţie la aceste infracţiuni.

184. Impactul. Actualmente capacitatea de reacţie este insuficientă pentru a preveni şi a combate criminalitatea informatică. Pe lângă lipsa unor instrumente adecvate, una dintre cauze o constituie coordonarea interinstituţională deficitară, în special pe segmentul schimbului de date. Pe măsură ce se implementează acţiunile planificate, va spori şi gradul de sistare a accesului la paginile web care conţin date cu caracter infracţional. Instrumentele vor avea un rol crucial în protejarea sistemelor informatice, a datelor personale şi a infrastructurii critice, contribuind la reducerea riscurilor şi la creşterea încrederii în mediul digital. Odată cu protejarea împotriva atacurilor cibernetice, societatea va fi mai înclinată să adopte tehnologiile digitale, de exemplu, comerţul online, plăţile electronice, educaţia online. Acest lucru stimulează dezvoltarea economiei digitale. Prevenirea criminalităţii informatice ajută la reducerea pierderilor financiare şi a altor costuri asociate cu atacurile cibernetice. Se va asigura o reacţie mai puternică şi mai bine coordonată din partea instituţiilor statului, dezvoltând un sistem de protecţie mai integrat, mai rapid şi mai eficient. Acesta va aduce beneficii majore atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, contribuind la crearea unui mediu mai sigur pentru viitoarele generaţii.

Obiectivul general 2. Identificarea şi neutralizarea grupurilor şi a organizaţiilor criminale cu grad sporit de risc

185. Identificarea grupurilor şi a organizaţiilor criminale cu grad sporit de risc reprezintă un obiectiv constant al autorităţilor. Pentru a spori capacitatea de identificare şi de reacţie a autorităţilor, Planul de acţiuni al prezentului Program include acţiuni concrete pentru a înlătura blocajele existente, precum şi de a stabili mecanisme de evidenţă şi de documentare, utilizând tehnologiile informaţionale privind grupurile criminale şi riscurile ce le implică acestea, precum şi uniformizarea procedurilor de operare.

186. Impactul scontat îl constituie creşterea numărului de anihilări a grupurilor şi a organizaţiilor criminale, reducând în acelaşi timp impactul negativ asupra economiei, asigurând cetăţenilor acces la servicii mai sigure. În primul rând, prin eliminarea acestor grupuri se reduce semnificativ criminalitatea organizată, inclusiv traficul de droguri, traficul de persoane şi alte forme de infracţiuni grave. Astfel, autorităţile pot limita influenţa acestor organizaţii asupra comunităţilor, iar cetăţenii vor trăi într-un mediu mai sigur. Un alt beneficiu considerabil este impactul pozitiv asupra economiei. Organizaţiile criminale controlează adesea pieţe ilegale şi economii paralele, care afectează grav afacerile legitime. Neutralizarea acestor grupuri poate duce la o economie mai stabilă şi mai transparentă, în care instituţiile financiare şi companiile funcţionează într-un cadru de siguranţă. Totodată, va fi impact şi la nivel global, identificarea şi neutralizarea grupurilor şi a organizaţiilor criminale cu grad sporit de risc ajută la consolidarea colaborării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii transnaţionale. Prin urmare, se contribuie la consolidarea securităţii globale, întrucât autorităţile pot împărtăşi informaţii, resurse şi strategii pentru a combate mai eficient reţelele criminale.

Obiectivul general 3. Abordarea multidimensională a fenomenului infracţionalităţii ce atentează la viaţa şi la proprietatea persoanei

187. Criminalitatea reprezintă o ameninţare majoră şi complexă pentru societate, afectând în mod direct cetăţenii, comunităţile şi funcţionarea statului de drept.

188. Lipsa unor măsuri eficiente şi inovatoare în prevenirea şi combaterea infracţiunilor ce atentează la viaţa şi la sănătatea persoanei duce la eroziunea sentimentului de siguranţă, afectează coeziunea socială, stagnează dezvoltarea economică şi subminează drepturile fundamentale ale cetăţeanului. În acest context, combaterea infracţiunilor ce atentează la viaţa şi la sănătatea persoanei rămâne un pilon esenţial pentru o societate sigură, echitabilă şi funcţională, în care drepturile şi libertăţile fiecăruia sunt protejate.

189. Impact: creşterea gradului de siguranţă a cetăţeanului şi a încrederii în instituţiile de drept, prin reducerea riscului de a deveni victimă a infracţiunilor violente sau contra proprietăţii. Prin abordarea acestui fenomen din mai multe unghiuri, se realizează o protecţie mai completă a individului şi a comunităţii, iar măsurile de prevenire şi de combatere sunt mai eficiente, adaptându-se complexităţii realităţii criminogene. Prin integrarea acestor perspective diferite, fenomenul infracţional este abordat într-un mod mult mai complex, dincolo de simpla pedepsire a infractorilor, ceea ce poate duce la o diminuare semnificativă a infracţiunilor violente sau a celor care vizează proprietatea. Cetăţenii se vor simţi mai protejaţi în spaţiile publice şi private, riscul de victimizare va scădea datorită măsurilor întreprinse, iar încrederea în autorităţi va creşte prin eficienţa investigării acestor genuri de infracţiuni. Prin măsuri legale şi intervenţii ale autorităţilor care au în vedere şi prevenirea actelor infracţionale, se oferă un mediu mai sigur şi mai predictibil pentru cetăţeni. Acest lucru nu doar că reduce riscurile de a deveni victime ale criminalităţii, dar încurajează şi un sentiment general de siguranţă în rândul populaţiei. Astfel, oamenii se simt mai protejaţi şi mai încrezători în instituţiile statului, ceea ce contribuie la consolidarea unui climat social stabil. Infracţiunile violente, în special cele care vizează viaţa şi proprietatea, pot avea un impact direct asupra economiei, nu doar prin pagubele imediate cauzate victimelor, dar şi prin costurile indirecte, cum ar fi pierderea încrederii în mediul de afaceri, creşterea costurilor de asigurare sau scăderea atractivităţii pentru investiţii. În schimb, când aceste infracţiuni sunt combătute eficient şi prevenite printr-o abordare integrată, economia beneficiază de un mediu mai sigur şi mai stabil, iar încrederea în mediul de afaceri şi în siguranţa personală creşte. Justiţia nu va fi doar un instrument punitiv, ci şi unul preventiv şi educativ, care se concentrează pe reabilitarea infractorilor şi pe asigurarea unui cadru legal clar, care protejează drepturile victimei. Prin crearea unui cadru sustenabil pentru prevenirea viitoarelor acte criminale, când prevenirea, educaţia, intervenţia socială şi sancţiunile legale se îmbină într-un sistem coerent, se obţine o reducere semnificativă a criminalităţii şi se construieşte o societate mai sigură, mai echitabilă şi mai rezilientă.

190. Implementarea prezentului Program va avea drept impact:

190.1. crearea mecanismului eficient şi adecvat de prevenire şi de combatere a criminalităţii informatice;

190.2. capacităţi sporite de identificare şi de neutralizare a grupurilor şi a organizaţiilor criminale cu grad sporit de risc;

190.3. fortificarea proceselor de prevenire şi de combatere a infracţiunilor ce atentează la viaţa şi la proprietatea persoanei. Toate acestea, constituie instrumente-cheie de dezvoltare a domeniului de prevenire şi de combatere a criminalităţii.

VI. COSTURI

191. Cheltuielile pentru realizarea prezentului Program se vor efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în bugetele autorităţilor implicate şi prin intermediul asistenţei financiare şi tehnice acordate de organizaţiile internaţionale şi partenerii de dezvoltare, precum şi din alte surse care nu sunt interzise de lege.

192. Bugetarea activităţilor prevăzute în prezentul Program este esenţială pentru realizarea activităţilor planificate şi implementarea obiectivelor stabilite în acesta. În caz contrar, nerealizarea acestei activităţi poate duce la scăderea nivelului de siguranţă a populaţiei şi capacităţi reduse ale autorităţilor statului de a asigura securitatea cetăţenilor şi de a combate criminalitatea.

193. Astfel, ca urmare a estimării costurilor pentru implementarea Programului, se preconizează că cheltuielile necesare pentru executarea acţiunilor planificate sunt de circa 53 266,71 mii lei, dintre care 12 555,71 mii lei constituie cheltuieli din bugetul de stat, 2 260,00 mii lei sunt acoperiţi de partenerii externi, iar 38 050,00 mii lei sunt costuri neacoperite.

194. Bugetul acoperit de către partenerii externi se realizează prin intermediul proiectelor:

194.1. IAMI – Iniţiativa Matricei de Atribute de Identitate (Comisia Europeană) ce se implementează în perioada 1 februarie 2025-31 ianuarie 2028, cu un buget de 80,000 euro asigurat din sursa externă. Scopul proiectului este dezvoltarea unui sistem software bazat pe inteligenţă artificială care se poate integra perfect în sistemele existente de gestionare a cazurilor şi în instrumentele analitice legate de identitate, inclusiv date biometrice. Colaborarea eficientă şi schimbul de date între agenţiile europene, inclusiv organizaţiile internaţionale precum EUROPOL şi INTERPOL, prin instituirea unei noi IA la nivelul UE;

194.2. ENSEMBLE – Îmbunătăţirea instrumentelor şi a capacităţilor de combatere a atacurilor avansate de ameninţări cibernetice şi de infracţiuni cibernetice – (Comisia Europeană în cadrul Programului Horizont Europe 2021-2027), cu un buget de 700,00 lei asigurat din sursa externă. Proiectul se implementează în perioada 1 noiembrie 2024-31 octombrie 2027 şi îşi propune să consolideze capacităţile părţilor implicate în proiecte comune (transfrontaliere) de investigaţii orientate spre criminalitatea informatică, prin dezvoltarea unei investigaţii criminalistice modulare bazate pe inteligenţă artificială, solidă din punct de vedere criminalistic ToolBox, pentru a asista agenţiile de aplicare a legii în lupta împotriva ameninţărilor cibernetice sofisticate şi a infracţiunilor cibernetice, formarea relevantă a materialelor de pregătire pentru angajaţii Poliţiei, procurori şi actori judiciari implicaţi în astfel de investigaţii şi campanii adecvate de sensibilizare a publicului pentru identificarea timpurie şi prevenirea infracţiunilor cibernetice.

195. Instituţiile implicate în activităţile planificate vor continua discuţiile cu partenerii de dezvoltare şi cu alţi parteneri în vederea identificării şi oferirii surselor de asistenţă financiară externă, care să acopere desfăşurarea acţiunilor planificate pentru care nu au prevăzut suport bugetar.

196. Cheltuielile estimative privind implementarea acţiunilor planificate conform Planului de acţiuni sunt reflectate în tabelul 2.

Tabelul 2

SURSA DE FINANŢARE

197. Implementarea prezentului Program se va realiza prin intermediul următoarelor programe/subprograme bugetare:

197.1. Programul “35 – Afaceri Interne”:

1.1.3501 – Politici şi management în domeniul afacerilor interne;

1.2.3502 – Ordine şi siguranţă publică;

1.3.3505 – Servicii de suport în domeniul afacerilor interne;

1.4. 3507 – Cercetări ştiinţifice aplicate în domeniul afacerilor interne;

197.2. Programul “40 – Justiţia”;

197.3. Programul “43 – Sistemul Penitenciar”;

197.4. Programul “48 – Prevenirea şi combaterea corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului”;

197.5. Programul “50 – Servicii generale economice şi comerciale”;

197.6. Programul “65 – Dezvoltarea sistemelor de comunicaţii”;

197.7. Programul “88 – Învăţământ”;

197.8. Programul “90 - Protecţia socială”.

198. Adiţional, pe parcursul perioadei de implementare, vor fi identificate şi sursele externe de finanţare pentru realizarea integrală a activităţilor planificate.

VII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

VIII. AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

199. Responsabile de implementarea prezentului Program sunt autorităţile şi instituţiile publice implicate în domeniul de prevenire şi de combatere a criminalităţii: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul Vamal, Serviciul Fiscal de Stat, Inspectoratul Control Financiar de Stat, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Agenţia de Guvernare Electronică, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, Agenţia Servicii Publice, Agenţia Digitalizare în Justiţie şi Administrare Judecătorească, Centrul Naţional Anticorupţie, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Curtea Supremă de Justiţie, Consiliul Naţional de Asistenţă Juridică Garantată de Stat, Institutul Naţional al Justiţiei, Inspectoratul de Stat pentru Supraveghere a Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor, Inspectoratul Naţional de Probaţiune.

Subsidiar, activitatea de prevenire şi de combatere a criminalităţii este realizată prin contribuţia şi colaborarea cu Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Banca Naţională a Moldovei, Procuratura Generală, Consiliul Superior al Procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii.

200. În procesul de implementare a prezentului Program, autorităţile responsabile vor coopera cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu partenerii de dezvoltare.

IX. PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

201. Monitorizarea implementării prezentului Program constituie un proces continuu de colectare a datelor statistice şi a informaţiilor despre progresul realizat, precum şi analiza lor.

202. Implementarea Programului se realizează în 2 etape, în conformitate cu Planul de acţiuni privind implementarea acestuia:

etapa I: anii 2026-2027;

etapa a II-a: anii 2028-2030.

203. Procesul de monitorizare şi de raportare se va realiza pe parcursul perioadei de implementare a Programului, în vederea stabilirii gradului de realizare a acţiunilor, a gradului de conformitate a acţiunilor întreprinse cu cele planificate, a identificării cauzelor nerealizării în termen a acţiunilor planificate şi a modificărilor pentru îmbunătăţirea procesului de implementare.

204. Rezultatele implementării vor fi incluse în raportul de progres privind implementarea Programului, care se elaborează anual de către Ministerul Afacerilor Interne până la data de 25 februarie, în baza informaţiilor prezentate de către autorităţile/instituţiile responsabile de implementare.

205. În cazul acţiunilor cu mai mulţi responsabili de implementare, rolul de coordonator/executor primar al implementării îi revine primei autorităţi/instituţii indicate. Executorul primar va generaliza informaţiile executorilor secundari şi le va prezenta în termenele stabilite Ministerului Afacerilor Interne.

206. Rapoartele de progres trebuie să ofere inclusiv date cantitative cu privire la progresul realizării obiectivelor specifice şi a indicatorilor de rezultat, precum şi a indicatorilor de impact.

207. Procesul de evaluare a implementării Programului va fi desfăşurat pentru formularea unei imagini obiective bazate pe relevanţa, efectivitatea, eficienţa, durabilitatea şi impactul Programului pe termen mediu.

208. Activităţile de evaluare privind implementarea Programului vor fi realizate după cum urmează:

208.1. după prima etapă de implementare, prin elaborarea unui raport de evaluare intermediară pentru 2 ani, până la data de 15 aprilie 2028;

208.2. după finalizarea perioadei de implementare a Programului, prin elaborarea unui raport de evaluare finală pentru 5 ani, până la data de 15 aprilie 2031. Evaluarea finală are ca scop estimarea gradului de implementare a prezentului Program şi a Planului de acţiuni în ansamblu, prin prisma indicatorilor de impact.

209. Rapoartele de evaluare vor conţine:

209.1. sumarul executiv (descrierea scopului şi a obiectivelor Programului, rezultatele obţinute în procesul de implementare, concluziile şi recomandările principale);

209.2. introducere (descrierea succintă a Programului, a scopului evaluării, a metodelor de evaluare şi a constrângerilor în procesul de evaluare);

209.3. constatări (prezentarea detaliată a rezultatelor evaluării, în conformitate cu criteriile de relevanţă, eficienţă, durabilitate şi, în cazul evaluării finale, impactul Programului);

209.4. concluzii (descrierea succintă a concluziilor făcute în baza evaluării);

209.5. recomandări (descrierea activităţilor recomandate pentru îmbunătăţirea situaţiei din domeniul sau din subdomeniul inclus în Program şi a documentului propriu-zis, în cazul evaluării intermediare).

210. Rapoartele de evaluare internă vor fi elaborate de Ministerul Afacerilor Interne, cu suportul autorităţilor/instituţiilor responsabile de implementarea Programului.

211. În cazul în care evaluarea intermediară atestă devieri de la activităţile planificate (acţiunile, indicatorii de rezultat şi monitorizare), raportul evaluării intermediare poate constitui temei pentru iniţierea procesului de modificare a Planului de acţiuni privind implementarea Programului.

212. Rapoartele de evaluare vor fi coordonate cu Cancelaria de Stat, în conformitate cu prevederile pct.81 din Regulamentul privind planificarea strategică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.386/2020 şi publicate pe site-ul web oficial al Ministerului Afacerilor Interne.

X. PLAN DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului naţional de prevenire

şi de combatere a criminalităţii pentru anii 2026-2030