Hotărâre nr. 674 din 13.09.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de stimulare a revenirilor

şi de facilitare a (re)integrării  cetăţenilor Republicii  Moldova

implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2027

nr. 674  din  13.09.2023

 (în vigoare 03.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 411-413 art. 998 din 03.11.2023

* * *

În scopul implementării şi promovării unei politici de stat coerente şi multidimensionale pentru stimularea revenirilor şi pentru asigurarea (re)integrării efective a cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie, al creării unui sistem viabil pentru revenire şi integrare sustenabilă, al garantării respectării drepturilor persoanelor revenite şi al realizării obiectivelor din Strategia naţională "Diaspora-2025", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.200/2016, (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.49-54, art.230), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2027 (se anexează).

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale:

1) vor întreprinde măsurile necesare realizării acţiunilor preconizate pentru implementarea Programului naţional de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2027.

2) vor prezenta Cancelariei de Stat, anual, până la data de 1 martie, informaţia privind implementarea Programului naţional de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2027.

3. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să implementeze acţiunile prevăzute în Programul naţional de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2027.

4. Monitorizarea, coordonarea şi controlul procesului de realizare a Programului naţional de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2027 se pun în sarcina Cancelariei de Stat (Biroul relaţii cu diaspora), care va informa Guvernul despre realizarea acestuia până pe data de 15 aprilie a fiecărui an.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.674/2023

PROGRAM NAŢIONAL

de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării

cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul

de migraţie pentru anii 2023-2027

I. INTRODUCERE

În ultimii 20 de ani, migraţia a devenit un fenomen caracteristic Republicii Moldova, cu multiple consecinţe demografice, sociale, culturale şi economice.

Emigrarea este astăzi un subiect critic pentru Republica Moldova, dar cu atât mai important va fi pentru ziua de mâine. Emigrarea cetăţenilor amplifică presiunile demografice inclusiv asupra pieţei forţei de muncă şi duce la risipirea capitalului uman, la îmbătrânirea populaţiei. În acelaşi timp, emigrarea poate fi percepută şi ca fenomen salutabil de mobilitate umană, urmată de scoaterea multor familii din condiţiile de sărăcie, de formare a unor importante economii personale şi a unor cunoştinţe şi deprinderi care nu ar fi fost posibil de acumulat în condiţiile Republicii Moldova, potenţial care trebuie direcţionat spre dezvoltarea societăţii. Valorificarea potenţialului financiar şi uman al diasporei/persoanelor emigrate este strâns legată de procesul de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova. Diaspora, în calitate de beneficiar şi partener, aduce, pe de o parte, capital uman, intelectual şi economic şi reprezintă o resursă esenţială pentru dezvoltarea şi modernizarea ţării. Pe de altă parte, aceasta poate beneficia de politicile publice elaborate pentru ea.

Procesul revenirii îl pune pe cetăţean în faţa aceloraşi dificultăţi şi provocări ca şi cel al plecării. Cetăţenii care se întorc acasă nu au un loc de muncă, întimpină impedimente în obţinerea şi recunoaşterea diplomelor, calificărilor obţinute în alte ţări, inclusiv în procesul de deschidere a unei afaceri, sau de înmatriculare a copiilor în procesul educaţional etc. Statul trebuie să sprijine eforturile acestora de a se (re)integra în societate, de a redeveni persoane active în Republica Moldova.

În acest context, în scopul dezvoltării şi promovării unei politici de stat coerente şi multidimensionale pentru asigurarea revenirilor şi facilitarea (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie, precum şi al realizării Hotărârii Guvernului nr.90/2023 cu privire la aprobarea Planului de acţiuni al Guvernului pentru anul 2023, a fost elaborat Programul Naţional de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2027 (în continuare – Program).

Programul este un document de planificare strategică pe termen mediu de realizare a politicii statului în domeniul migraţiei, diasporei şi dezvoltării (DMD) şi are la bază tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi alte angajamente, respectiv, Pactul global pentru o migraţie sigură, ordonată şi reglementată. În acest sens, menţionăm că dreptul cetăţenilor de a reveni în ţările lor de origine este recunoscut în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi reafirmat în alte documente universale privind drepturile omului (pactele internaţionale cu privire la drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale), inclusiv Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi a familiilor lor.

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă şi Agenda 2030 prevăd o abordare echitabilă pentru diversele categorii de cetăţeni, inclusiv pentru migranţi, însoţită de instrumentele şi mecanismele-cheie pentru realizarea creşterii economice centrate pe oameni.

Prezentul program este, de asemenea, ancorat în câteva dintre obiectivele Pactului global pentru migraţie, în particular: obiectivul 3, privind oferirea de informaţii la toate etapele migraţiei; obiectivul 12, privind asigurarea certitudinii şi previzibilităţii procedurilor ce ţin de migraţie; obiectivul 18, privind dezvoltarea şi recunoaşterea calificărilor; şi în mod special, o parte a obiectivului 21, privind facilitarea revenirii şi readmisiei în condiţii de siguranţă şi demnitate, precum şi a unei reintegrări durabile. Programul este bazat pe expertiza şi experienţa Agenţiei ONU pentru Migraţie – Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.

Nu în ultimul rând, Programul are drept obiectiv inclusiv realizarea angajamentelor expuse în Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iulie 2014, la Titlul III "Libertate, securitate şi justiţie", subcapitolul "Cooperarea în domeniul migraţiei, al azilului şi al gestionării frontierelor" (art.14).

Programul este constituit din partea descriptivă şi din Planul de acţiuni care stabileşte obiective pe termen mediu, cu activităţi ce vor fi realizate la nivel local, naţional şi internaţional, pentru a stimula revenirea şi a facilita (re)integrarea cu succes a cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie, valorificând potenţialul uman şi financiar al migranţilor, maximizând impactul pozitiv al migraţiei asupra dezvoltării ţării.

Scopul Programului constă în stimularea revenirilor şi asigurarea (re)integrării efective şi durabile a cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie prin crearea unui sistem viabil pentru revenirea şi (re)integrarea sustenabilă a acestora.

Programul a fost elaborat în concordanţă cu principalul document strategic al ţării – Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", în care una dintre direcţiile prioritare de politici şi intervenţii se referă la "Susţinerea şi implicarea diasporei", prin reintegrarea eficientă a persoanelor întoarse din străinătate şi valorificarea potenţialului diasporei în materie de competenţe şi calificări prin dezvoltarea unor instrumente de stimulare a creării de afaceri, prin asigurarea transferabilităţii beneficiilor şi prin recunoaşterea cunoştinţelor şi a calificărilor dobândite (Obiectiv specific 1.1 – Creşterea accelerată a productivităţii muncii, Obiectiv specific 3.3 – Dezvoltarea unui sistem accesibil, flexibil şi relevant de educaţie continuă a adulţilor în perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii, Obiectiv specific 7.1 – Edificarea unei administraţii publice integre, responsabile, eficiente, transparente şi deschise pentru participarea cetăţenilor la procesele de luare a deciziilor).

Totodată, documentul este în concordanţă cu priorităţile prevăzute în Programul de activitate al Guvernului "Moldova prosperă, sigură, europeană", aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.28/2023. În acest sens, printre obiectivele majore al Executivului specificăm extinderea serviciilor de calitate, inclusiv ale celor digitale, pentru diaspora şi integrarea diasporei în viaţa economică, respectiv, obiectivele specifice ale prezentului Program vor contribui la realizarea acestei priorităţi. De asemenea, Programul contribuie la implementarea celor 20 de acţiuni prioritare ale Guvernului în contextul Planului naţional "Moldova Europeană", în special, Servicii accesibile pentru diaspora. Planul de acţiuni al Guvernului pentru anul 2023, ca şi Planul naţional de dezvoltare, conţine un şir de măsuri dedicate diasporei, în special promovarea prezentului Program.

Programul conţine o abordare inovativă adaptată necesităţilor/aşteptărilor cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie şi ţine cont inclusiv de necesităţile, oportunităţile şi provocările comunităţilor unde are loc revenirea şi reintegrarea, prin extinderea metodologică şi de viziune a domeniului migraţiei de la reintegrarea individuală la o abordare transversală, integrată, adaptată la aspectele de gen şi sustenabilă şi detaliază direcţiile de acţiune, obiectivul strategic general, obiectivele specifice, rezultatele şi impactul.

Programul este elaborat pentru un termen de 5 ani (2023-2027) şi conţine un plan de acţiuni pentru anii 2023-2025. Planul de acţiuni va fi reevaluat după 3 ani şi adaptat în funcţie de necesităţile cetăţenilor reveniţi de peste hotare, a familiilor acestora, precum şi a comunităţilor unde are loc revenirea. Pentru implementarea eficientă a Programului, Planul de acţiuni permite flexibilizarea analizelor şi adaptarea permanentă la provocările cu care se confruntă Republica Moldova. În procesul elaborării Programului a fost asigurată corelarea şi sinergia dintre domeniile de politici identificate: protecţie socială, sănătate, educaţie, muncă, dezvoltare locală, mediul de afaceri etc.

Principiile programului: coerenţă, sustenabilitate, accesibilitate, complementaritate, coordonare, comunicare.

Coerenţă: politicile şi serviciile destinate cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie sunt elaborate în baza nevoilor anumitor categorii şi grupuri-ţintă, astfel încât să fie uşor de găsit şi utilizat.

Sustenabilitate: Reintegrarea poate fi considerată sustenabilă/durabilă doar atunci când cei reveniţi au atins un nivel de autosuficienţă economică, stabilitate şi bunăstare socială şi psihologică în cadrul comunităţilor, ceea ce le-ar permite să facă faţă provocărilor iniţiale care i-au făcut să migreze. După ce au realizat o reintegrare durabilă, cei reveniţi vor deveni capabili să abordeze migraţia drept decizie opţională/discreţionară mai degrabă, decât o necesitate.

Accesibilitate: politicile şi serviciile destinate cetăţenilor implicaţi în procesul de migraţie în toate fazele sale, pre-migrare, migrare şi revenire, vor fi disponibile online/fizic, la nivel local/naţional şi în ţările de destinaţie, inclusiv pentru cele mai vulnerabile categorii de persoane.

Complementaritate: obiectivele şi acţiunile Programului sunt coordonate şi derivă din documentele strategice de dezvoltare ale Republicii Moldova şi din legislaţia existentă în domeniul DMD. Acţiunile Programului nu se dublează cu alte documente, ci completează, coordonează şi sincronizează politicile în domeniul respectiv.

Coordonare: pentru a asigura eficienţa, echitatea şi eficacitatea acţiunilor, va fi utilizat mecanismul de coordonare a politicii de stat în domeniul diasporei, migraţiei şi dezvoltării, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.725/2017. Cooperarea dintre varietatea de actori – guvernamentali şi neguvernamentali – la nivel naţional şi local este necesară pentru îmbunătăţirea gamei şi calităţii asistenţei pentru revenirea migranţilor, în scopul de a evita dublarea eforturilor şi promovarea sustenabilităţii procesului de reintegrare.

Comunicare: colaborarea diaspora – guvern/autorităţile administraţiei publice locale/autorităţile administraţiei publice centrale este acţiunea care stă la baza Programului. Integrarea politicilor, serviciilor şi produselor pentru cetăţenii implicaţi sau afectaţi de procesul de migraţie poate avea loc numai dacă va fi creat şi implementat un sistem eficient de comunicare şi dialog, care va permite adaptarea şi flexibilitatea acţiunilor, în funcţie de impactul şi rezultatele lor.

Părţile implicate în elaborarea Programului: Biroul relaţii cu diaspora al Cancelariei de Stat (în continuare – BRD), punctele focale din cadrul autorităţilor publice centrale, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, parteneri externi (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, misiunea Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie în Moldova, asociaţii/reprezentanţi ai diasporei, organizaţiile societăţii civile).

Programul respectă cerinţele referitoare la structura şi conţinutul unui document de politici, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.386/2020 cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice şi Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative.

În sensul prezentului Program sunt folosite următoarele definiţii:

Cetăţeni ai Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie – cetăţenii aflaţi în fazele de premigrare, migrare sau revenire şi familiile acestora, indiferent de ţara în care se află la moment. Definiţia este folosită pentru a desemna publicul-ţintă al Programului;

migrant – persoană care a locuit într-o ţară străină pe termen scurt (mai mult de trei luni, dar până la un an) sau peste un an, indiferent de cauze, voluntare sau involuntare, şi de mijloacele la care a recurs pentru a migra. Conform acestei definiţii, persoanele care călătoresc pentru perioade mai scurte (o durată mai scurtă de 3 luni), ca turişti sau ca oameni de afaceri, nu sunt considerate migranţi (conform definiţiei Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, 2015). Definiţia se referă la persoanele aflate la moment în proces de migraţie, inclusiv migraţie circulară;

familii mixte – familii formate în urma căsătoriei cetăţenilor Republicii Moldova cu cetăţeni străini;

abordarea integrată a domeniului diasporei, migraţiei şi dezvoltării –mecanism de comunicare şi coordonare a tuturor părţilor implicate (autorităţile publice centrale şi locale, societatea civilă, mediul academic şi privat, organizaţiile internaţionale etc.) în realizarea obiectivelor strategice ale politicii de stat în domeniul relaţiilor cu diaspora (conform Hotărârii Guvernului nr.725/2017 cu privire la Mecanismul de coordonare a politicii de stat în domeniul diasporei, migraţiei şi dezvoltării);

diaspora Republicii Moldova – cetăţenii Republicii Moldova stabiliţi temporar sau permanent peste hotarele ţării, persoanele originare din Republica Moldova şi descendenţii lor, precum şi comunităţile formate de aceştia. Respectiva definiţie este de natură strategică şi culturologică, iar din perspectivă statistică, aceasta este descrisă/înglobată de termenul migrant (a se vedea mai sus);

migraţie – fenomenul migraţiei se caracterizează prin migraţie permanentă (stabilirea în ţara de destinaţie şi formarea diasporei) sau migraţie temporară (călătorie, educaţie şi dezvoltare profesională, muncă sezonieră şi întoarcere). Migraţia circulară se referă la migranţii implicaţi în mobilitatea transfrontalieră, în scop de muncă, cu caracter repetitiv, formal sau neformal, reglementat sau iregular.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

Succesul politicilor de revenire şi de (re)integrare depind de gradul de sustenabilitate al reîntoarcerii şi al (re)integrării. Există câţiva indicatori importanţi care pot măsura sustenabilitatea politicilor de reintegrare: numărul de cetăţeni reveniţi; numărul de cetăţeni reveniţi doritori să plece din nou; numărul de cetăţeni reveniţi care şi-au găsit un loc de muncă; numărul de cetăţeni reveniţi care au deschis o afacere; numărul de familii mixte revenite şi reintegrate; numărul de afaceri deschise şi raportul dintre numărul cetăţenilor reveniţi, satisfăcuţi de calitatea vieţii şi numărul celor nesatisfăcuţi. Republica Moldova a demonstrat, începând cu 2012, un interes sporit faţă de diaspora şi politicile migraţionale, elaborând o serie de documente strategice, creând Mecanismul abordării integrate a domeniului DMD şi implementând o serie de instrumente de politici şi programe specifice domeniului.

Republica Moldova este una dintre ţările lidere în dezvoltarea politicilor şi a mecanismelor de abordare integrată a domeniului. Acest lucru se datorează numărului mare de persoane care se află în proces de migraţie de lungă durată, dar şi tendinţelor migraţionale crescânde. În politicile de reintegrare, până în anul 2017, accentul a fost pus mai degrabă pe obiectivul de informare a diasporei asupra oportunităţilor economice existente în ţară. Mai mult, pentru că erau concentrate la nivel central, politicile de reintegrare au vizat migraţia de revenire la nivel individual, oferind servicii şi instrumente de reintegrare pentru cetăţeni şi nu pentru comunităţi. Există o serie de iniţiative la nivel local care funcţionează cu suportul partenerilor de dezvoltare şi care pot servi drept model de bune practici pentru (re)integrarea cetăţenilor şi implicarea lor în dezvoltarea comunităţii.

Drept rezultat, chiar dacă există iniţiative şi politici importante, nivelul de cunoaştere al acestora este scăzut, iar impactul este mult mai mic decât ar fi nevoie pentru ca politicile să producă un impact la nivel naţional. Spre exemplu, numărul beneficiarilor programelor de formare continuă orientate spre nevoile cetăţenilor Republicii Moldova reîntorşi de peste hotare în anul 2021 a fost de 846 de persoane reîntoarse şi înregistrate cu statut de şomer, dintre care, 59% bărbaţi. Totodată, în 2020 au fost autorizate spre funcţionare 38 de programe de formare continuă. În anul 2020, 47 de persoane şi-au validat competenţele în contexte de educaţie nonformală şi informală, instituite în cadrul centrelor de validare şi certificare a competenţelor nonformale din cadrul Centrului de Excelenţă în Construcţii şi Centrului de Excelenţă în Servicii şi Prelucrarea Alimentelor. În anul 2021, peste 300 de persoane au făcut uz de mecanismul de validare şi certificare a competenţelor nonformale.

În anul 2014, prin Hotărârea Guvernului nr.339/2014, a fost aprobat Planul de acţiuni pentru anii 2014-2016 privind susţinerea reintegrării cetăţenilor reîntorşi de peste hotare. Ulterior, în anul 2017, a fost aprobat Planul de acţiuni 2017-2020 privind (re)integrarea cetăţenilor Republicii Moldova reîntorşi de peste hotare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.724/2017. Rezultatele raportului de evaluare demonstrează că, din totalul de 23 de acţiuni planificate, 21 au fost realizate integral, iar 2 acţiuni au fost realizate parţial. Analiza Planului de acţiuni vizat şi a indicatorilor demonstrează că este nevoie ca Republica Moldova să extindă şi să creeze un nou sistem de reintegrare sustenabilă.

Una dintre activităţile relevante din Planul de acţiuni 2017-2020 a fost instituirea, în 25 de raioane, a Mecanismului interinstituţional de referire a cetăţenilor reîntorşi de peste hotare (în continuare – MIR), care reprezintă un memorandum de înţelegere cu privire la implementarea MIR, semnat de către autorităţi publice care prestează diverse servicii, precum: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale; Ministerul Educaţiei şi Cercetării; Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării; Casa Naţională de Asigurări Sociale; Compania Naţională de Asigurări în Medicină; Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Agenţia Servicii Publice, consiliile raionale, organele locale de specialitate în domeniul învăţământului, direcţiile de sănătate, direcţiile economie şi de atragere a investiţiilor, direcţiile de asistenţă socială şi protecţia familiei, Serviciul teritorial de ocupare a forţei de muncă, Agenţia teritorială a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină.

MIR are drept scop asigurarea prestării serviciilor calitative de (re)integrare socială şi profesională a cetăţenilor Republicii Moldova reveniţi de peste hotare, în mod coordonat şi multidisciplinar. Pentru implementarea acestuia au fost consolidate capacităţile tuturor actorilor antrenaţi, iar BRD, conform Hotărârii de Guvern nr.725/2017 cu privire la Mecanismul de coordonare a politicii de stat în domeniul diasporei, migraţiei şi dezvoltării, asigură coordonarea acestui proces, inclusiv prin organizarea sesiunilor de informare a instituţiilor implicate.

Studiul "Indicatorii de Guvernanţă în Domeniul Migraţiei – Republica Moldova Al Doilea Profil 2021" (elaborat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, misiunea în Republica Moldova (în continuare – OIM) în 2022) evidenţiază realizările Guvernului în domeniul revenirii şi reintegrării. Astfel, Republica Moldova are semnate opt acorduri bilaterale privind migraţia forţei de muncă, dintre care două, cu Bulgaria şi Israel, sunt în proces de implementare, precum şi 16 acorduri bilaterale de securitate socială. Negocierile acordurilor bilaterale privind migraţia forţei de muncă, securitatea socială, mobilitatea academică, repatrierea şi readmisia, privind contracararea migraţiei iregulare, contrabandei şi traficului de persoane s-au intensificat din 2018. De asemenea, în 2018-2019 Republica Moldova a implementat un acord-cadru de parteneriat privind sprijinul pentru reintegrare pentru migranţii reîntorşi, semnat cu Oficiul francez pentru imigrare şi integrare (OFI).

În ultimii trei ani au fost implementate o serie de programe privind integrarea şi reintegrarea migranţilor din perspectiva oportunităţilor de investiţii şi a lansării de afaceri, precum:

(a) Programul de atragere a remitenţelor în economie (PARE 1+1)/(PARE 1+2); Programul START pentru tineri;

(b) Programul "Femei în afaceri";

(c) Managementul eficient al afacerilor;

(d) Programul Diaspora acasă reuşeşte (DAR 1+3);

e) Programul guvernamental de stimulare a investiţiilor "373".

Studiul menţionat remarcă necesitatea colaborării mai active cu societatea civilă, atât cea din ţară, cât şi cea din afara ţării, în domeniul migraţiei şi necesitatea dezvoltării unor servicii de reintegrare pentru migranţii reveniţi de peste hotare.

Conform raportului Cadrului de M&E participativă a politicilor în domeniul DMD pentru 2019, Programul "Femei în afaceri" al Organizaţiei pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului (ODA) nu are beneficiari femei revenite din migraţie, deşi incubatoarele de afaceri operate de către ODA şi primării raportează afaceri lansate de femei migrante. Până în acest moment nu sunt colectate datele pentru alte programe destinate dezvoltării afacerilor, în afară de "PARE 1+1". Prin intermediul Programului respectiv, pe parcursul anului 2020 au fost acordate consultaţii pentru 3694 de persoane, 201 persoane au beneficiat de instruiri şi 187 de proiecte investiţionale au fost aprobate spre finanţare. Din totalul întreprinderilor acceptate spre finanţare, 73 de afaceri (39,0%) sunt create de lucrătorii migranţi care s-au întors de peste hotare, iar 114 (61,0%) întreprinderi sunt constituite de către rudele de gradul I ale migranţilor.

Din totalul contractelor de finanţare nerambursabilă, aprobate spre finanţare pe parcursul anului 2020:

- 73 (39,0%) afaceri sunt create/administrate de femei;

- 106 (56,6%) întreprinderi sunt create/administrate de tineri;

- 121 (64,7%) întreprinderi sunt în faza de dezvoltare;

- 66 (35,3%) sunt start-upuri.

Principalii indicatori ai programelor de suport arată că în anul 2020 au fost create şi menţinute 3717 locuri de muncă, dintre care 551 în cadrul Programului "Start pentru tineri", 620 în cadrul "Programului PARE 1+1", 593 în cadrul programului "Femei în afaceri" şi 1953 prin intermediul Instrumentului de susţinere privind digitalizarea IMM-urilor.

Suma granturilor aprobată spre finanţare este de 45,37 milioane de lei (în agricultură, 103 afaceri – 25,03 milioane de lei, în domeniul industrial, 27 de afaceri – 20,02 milioane de lei, în domeniul prestări servicii 57 de afaceri – 13,23 milioane de lei) şi va contribui la atragerea în economie a 115,54 milioane de lei investiţii (57,67 milioane de lei în agricultură, 20,02 milioane de lei în industria prelucrătoare, 37,85 milioane de lei în domeniul prestări servicii).

Conform raportului final al Studiului "Generaţii şi Gen", 15,5% din respondenţi au subliniat că intenţionează să se mute în următorii trei ani într-o altă ţară, ponderea populaţiei de la oraş cu o astfel de intenţie fiind mai mare decât a celor de la sat, respectiv, 21% şi 12,3%. De asemenea, bărbaţii au intenţia să emigreze în următorii trei ani în măsură mai mare decât femeile, proporţia fiind de 18,8% şi, respectiv, 12,4%, iar persoanele cu studii superioare şi cele singure s-au remarcat prin cele mai mari ponderi în ceea ce priveşte intenţia de a emigra în următorii trei ani.

Raportul BRD privind implementarea cadrului de monitorizare a politicilor în domeniul DMD la nivel de raion/municipiu, elaborat în 2022, denotă că oportunităţile de pe piaţa muncii şi posibilităţile de investiţie a economiilor acumulate, serviciile publice diversificate şi calitative, accesul la acestea, sunt vitale pentru susţinerea reintegrării migranţilor şi familiilor acestora, dar şi pentru reţinerea şi menţinerea acestora în ţările de origine. În prezent, printre aceste servicii se enumeră cele oferite la nivel local în cadrul MIR la nivelul celor 35 de unităţi administrativ-teritoriale.

În anul 2020, numărul migranţilor reîntorşi care au fost înregistraţi de către Subdiviziunile teritoriale de ocupare a forţei de muncă (STOFM) ca fiind în căutarea unui loc de muncă a fost de 1605 persoane (dintre care 39,6% erau femei, dintre care 60% au fost cele din mediul rural), cu o creştere de circa 56% în raport cu anul precedent.

Analiza pe raioanele/municipiile care au prezentat date a relatat că în ierarhia unităţilor administrativ-teritoriale, cu cel mai mare număr de migraţi reîntorşi înregistraţi la STOFM în anul de referinţă au fost: raionul Floreşti, cu 223 de persoane (cu o pondere de 13,9% în total şi cu o creştere de 7,6 ori faţă de anul 2019), municipiul Chişinău, cu 153 de persoane (cu o pondere de 9,5% în total şi o creştere cu 5,4 ori faţă de anul 2019), raioanele Rîşcani, cu 108 persoane (cu o pondere de 6,7% în total şi creştere de 2,5 ori faţă de anul 2019), Soroca, cu 91 de persoane (cu 5,7% în total şi o creştere cu 3,4 % faţă de anul 2019), Glodeni, cu 60 de persoane (cu 3,7% în total şi în creştere cu 36,4% faţă de anul 2019), Leova, cu 55 persoane (cu 3,4% în total şi cu o creştere cu 61,8% faţă de anul precedent) şi Şoldăneşti, cu 45 persoane (cu 2,8% în total şi o creştere cu 7,1% faţă de anul precedent).

Ca urmare a măsurilor active aplicate, proporţia migranţilor reîntorşi care au fost plasaţi în câmpul muncii a fost de circa 11% sau 168 de persoane (dintre care au fost 42,3% femei), cu o diminuare faţă de anul 2019 de 52,4%, când proporţia celor angajaţi a fost de 34,3%. Datele prezentate de către raioane/municipii au relatat că unele localităţi au creat registre de evidenţă a iniţiativelor locale propuse şi cele implementate. O practică pozitivă în acest sens constituie şi rezultatele proiectului PNUD "Migraţie şi dezvoltare locală", care în cadrul celei de-a doua etape de implementare demarate în anul 2019, a continuat activităţile de suport şi dezvoltare ale reţelei asociaţiilor de băştinaşi active la nivel local, prin două programe de granturi anuale: "Acceleratorul asociaţiilor de băştinaşi (AdB) 1+1" şi "Incubatorul asociaţiilor de băştinaşi (AdB)". Printre realizările obţinute pot fi menţionate:

1) înfiinţarea, în anul 2020, a 39 de AdB noi;

2) iniţierea de către AdB, în parteneriat cu autorităţile publice locale (în continuare – APL), a 46 de proiecte de dezvoltare a serviciilor publice locale în 41 de comunităţi;

3) promovarea, în 32 de comunităţi, a dezvoltării economice locale sistemice şi a intervenţiilor de îmbunătăţire a serviciilor bazate pe un proces extins de implicare a diasporei;

4) îmbunătăţirea cunoştinţelor reprezentaţilor APL şi a actorilor locali din comunităţile partenere în ceea ce priveşte planificarea locală participativă;

5) instituirea a 83 de puncte locale din rândul reprezentanţilor AdB care asigură legătura dintre diaspora şi părţile locale interesate în procesul de dezvoltare comunitară.

Având în vedere cele expuse mai sus, este cert că Republica Moldova are nevoie de o abordare calitativ nouă în ceea ce priveşte gestionarea domeniului revenirii şi (re)integrării.

În acelaşi timp, prin intermediul acordurilor de readmisie, încheiate între Republica Moldova şi alte state, Biroul Migraţie şi Azil, în anul 2021, a recepţionat şi examinat 587 de dosare cu privire la transfer. De menţionat că, în perioada vizată, din Germania în Republica Moldova, prin intermediul a 16 rute charter, au fost transferate 393 de persoane. Este important ca persoanele readmise să fie (re)integrate cu succes pentru că, de obicei, aceste persoane au tendinţa să emigreze din nou. Deoarece numărul de familii mixte este în creştere, necesitatea măsurilor de reintegrare destinate familiilor cetăţenilor Republicii Moldova afectaţi de migraţie este prioritară.

Pandemia COVID-19 a aprofundat şi a evidenţiat problemele, deja existente ale cetăţenilor moldoveni reveniţi de peste hotare.

Studiul "Evaluarea rapidă a OIM privind impactul COVID-19 asupra bunăstării migranţilor moldoveni: date empirice privind strategiile şi contribuţiile migranţilor", realizat în anul 2020 de către OIM, arăta că 30% dintre respondenţi intenţionau să revină, dintre care 67% doreau să revină cât mai curând posibil, iar 17%, în 1-2 luni. Alte 18% nu erau decişi în această privinţă. Bărbaţii migranţi erau mai predispuşi să revină decât femeile migrante (38% bărbaţi vs 25% femei dintre respondenţi).

Întrebaţi care erau planurile personale după revenire, 32% dintre cei care doreau să revină acasă au indicat că planificau să rămână în ţară pentru o perioadă mai îndelungată, să se angajeze sau să deschidă/relanseze o afacere, pe când 28% dintre aceştia planificau să se întoarcă imediat în ţara în care se aflau la acel moment sau în altă ţară de destinaţie.

Pandemia COVID-19 a afectat Republica Moldova în special în ceea ce priveşte volumul de remitenţe, care a scăzut din cauza crizei economice, dar şi la nivel de provocări cu care se confruntă migranţii. Luând în considerare estimările OIM conform cărora circa 350000 de cetăţeni sunt implicaţi în migraţie pe termen scurt şi problema pierderii sau suspendării locurilor de muncă, s-ar putea ca, în următorii ani, Republica Moldova să se confrunte cu revenirea migranţilor cu vârstă de 50 de ani şi mai mult.

Un alt studiu arată că 66% dintre respondenţi ar dori să se reîntoarcă în Republica Moldova, dacă ar apărea oportunităţi de angajare/investiţii decente, pentru un salariu de minimum 2000 de euro. Condiţiile de revenire acasă ar fi deci o guvernare competentă şi un stat de drept, inclusiv crearea locurilor de muncă şi a oportunităţilor de investiţii.

Datele prezentate în studiul "Migraţia în scop de muncă: profilul şi provocările actuale ale lucrătorilor moldoveni în principalele ţări de destinaţie", care accesează aspectele migraţiei circulare de scurtă durată, arată că principalul motiv al revenirii în ţară a fost cel emoţional, dorul de casă fiind menţionat de peste 20% dintre migranţii reîntorşi, în proporţii aproximativ egale între bărbaţi şi femei. Un al doilea motiv menţionat a fost expirarea contractului/permisului de lucru, adică 21% dintre răspunsuri. Insistenţa familiei asupra revenirii, de asemenea, a avut un rol important pentru 19% dintre intervievaţi, în special pentru femei.

În acelaşi timp, peste 65% dintre cetăţenii moldoveni care locuiesc şi lucrează peste hotare au spus că ar dori să facă investiţii în Republica Moldova, în special în turism şi educaţie (câte 39% fiecare). Majoritatea (88%) respondenţilor cred că bariera principală pentru contribuţia diasporei la dezvoltarea Republicii Moldova este nivelul înalt de corupţie şi lipsa încrederii în organizaţiile care gestionează resursele.

Respondenţii au menţionat trei dintre cele mai mari impedimente în dezvoltarea Republicii Moldovei şi în asigurarea bunăstării populaţiei: nivelul înalt al corupţiei şi lipsa justiţiei (76%), lipsa locurilor de muncă bine plătite/oportunităţi de dezvoltare a afacerilor (44%) şi inegalităţile mari/sărăcia în rândul grupurilor de populaţie (40%).

Moldovenii de peste hotare mai consideră că Guvernul trebuie să prioritizeze şi să investească mai mult în justiţie şi în statul de drept (38%), dar şi în oportunităţile de abilitare economică şi în piaţa muncii (32%).

Sistemul de abordare integrată a revenirii şi (re)integrării are nevoie să treacă la un nivel calitativ nou. Abordarea individuală a revenirii şi (re)integrării contribuie puţin la succesul reintegrării.

Diversele dificultăţi şi provocări ale persoanelor revenite necesită servicii ample adaptate la gen, axate pe aspectele economice, sociale şi pe nevoi psihosociale. Persoanele care se întorc se pot confrunta cu diverse situaţii: necesitatea asistenţei pentru şomaj, lipsa economiilor, lipsa asigurării medicale în cazul problemelor de sănătate, necesitatea consultanţei în înfiinţarea şi dezvoltarea afacerii, căutarea unui loc de muncă, corespunderea locurilor de muncă cu profilul de calificări, necesitatea recunoaşterii unor calificări/competenţe sau acte de studii obţinute peste hotare, lipsa sau expirarea unor acte de identitate, probleme de ordin psihosocial sau dificultăţi de (re)integrare în comunităţile de origine, (re)integrarea şcolară a copiilor etc. Adoptarea unor deprinderi şi obiceiuri, uneori slab conştientizate, dobândite în străinătate (exprimarea în limba română cu accent străin), teama de concurenţă manifestată de localnicii care au rămas în ţară faţă de cei reveniţi acasă generează, în unele cazuri, atitudini de izolare şi respingere în cadrul comunităţii. Aceste situaţii explicate de psihologia individului şi a grupului trebuie atenuate de către stat şi de către autorităţile locale printr-un efort susţinut.

Programele integrate şi direcţionate ar putea ajuta aceste persoane ca la întoarcere să se integreze în comunitate, totodată fiind valorificată contribuţia lor la dezvoltarea localităţii, ţinându-se cont de provocări şi valorificând-se oportunităţile existente la nivel de comunitate, de care va depinde succesul şi durabilitatea reintegrării.

Procesul de (re)integrare sistemică, recomandat de OIM, extinde şi aprofundează natura politicilor pentru cetăţenii reveniţi şi familiile acestora. Pentru ca activităţile de (re)integrare să aibă impact asupra cetăţenilor reîntorşi, dar şi asupra dezvoltării Republicii Moldova, este nevoie ca abordarea să fie completată pe următoarele dimensiuni:

a) temporală (perioada de pre-plecare, perioada de migraţie şi perioada de post-revenire);

b) structurală (nivelul individual va conţine politici, servicii şi produse de reintegrare economică, socială, sănătate ş.a.; nivelul local va aborda politici, iniţiative şi servicii locale pentru întreg procesul de reintegrare şi nivelul naţional care va păstra, consolida şi dezvolta componenta abordării integrare a domeniului DMD).

Probleme şi provocări la etapa de pre-migrare

Pentru etapa de pre-migrare, Republica Moldova nu dispune de un mecanism de identificare a potenţialilor migranţi, acest grup nefiind reglementat în legislaţia actuală. Astfel, nu poate fi estimat numărul persoanelor, potenţiali migranţi, care au beneficiat de serviciile de informare prestate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare – ANOFM).

ANOFM acordă servicii de informare tuturor celor care se adresează cu privire la avantajele, dezavantajele migraţiei şi riscurile migraţiei ilegale.

Informarea potenţialilor migranţi privind avantajele, dezavantajele migraţiei şi riscurile migraţiei ilegale are loc şi cu suportul donatorilor externi, dar şi prin intermediul organizaţiilor internaţionale. Însă, conform rezultatelor studiului "Migraţia în scop de muncă", cei mai mulţi respondenţi declară că sunt informaţi despre posibilităţile de a lucra în ţara de destinaţie din cercul social apropiat. Circa 60% dintre respondenţi au obţinut informaţii de la rude/prieteni care se aflau în ţara respectivă sau în Republica Moldova, iar circa 16% din mass-media. Puţin peste 10% dintre respondenţi au declarat că anterior au mai fost în ţara dată şi/sau s-au informat de la agenţiile/instituţiile/organizaţiile din Republica Moldova.

În ceea ce priveşte serviciile la care apelează potenţialii migranţi, studiul relevă că 37% femei şi 28% bărbaţi au apelat pentru informaţii/servicii la agenţiile private din Republica Moldova, circa 30%, atât femei, cât şi bărbaţi, la persoane particulare de peste hotare, iar câte 20% de bărbaţi şi de femei, la persoane particulare din Republica Moldova. La ANOFM şi/sau subdiviziunile teritoriale au apelat circa 13% dintre respondenţi, iar printre bărbaţi această pondere este de aproape 20%. Una din zece persoane s-a adresat la agenţiile private de peste hotare.

Cele mai cerute servicii sunt: informare cu referire la posibilităţile de muncă (peste 70% dintre intervievaţi), ofertă de muncă (70%), asistenţă în ţara de destinaţie şi/sau organizarea plecării în ţara de destinaţie (40%), negocierea contractului de muncă (30%).

Se observă preferinţe în ceea ce priveşte adresarea la anumite servicii. Respondenţii din mediul urban şi cei cu studii superioare preferă să apeleze pentru informaţii/servicii persoanele particulare din tară sau de peste hotare, iar cei din mediul rural şi cei mai puţin instruiţi, la agenţiile private din Republica Moldova.

Analiza calitativă, rezultată din focus-grupuri, demonstrează că cetăţenii implicaţi în procesele de emigrare sau se află la etapa de pre-migrare nu cunosc ce servicii de consiliere oferă Subdiviziunile Teritoriale de Ocupare a Forţei de muncă (în continuare – STOFM) pentru migraţia în scop de muncă. Respondenţii au solicitat ca acest tip de servicii să fie disponibil la nivel local, în special în primării.

Gradul de mulţumire faţă de serviciile oferite este diferit. Astfel, circa 25% dintre respondenţi au declarat că sunt nemulţumiţi de prestarea serviciilor de către agenţiile private din Republica Moldova. Femeile s-au declarat mai nemulţumite decât bărbaţii. Cel mai înalt grad de nemulţumire faţă de nivelul condiţiilor de muncă l-au avut migranţii din mediul rural. Cei din mediul urban sunt mai nemulţumiţi de nerespectarea promisiunilor cu referire la salarii sau la condiţiile contractului, dar şi de organizarea proastă a plecării.

Respectiv, se constată o mai mare carenţă a serviciilor de negociere a contractelor de muncă în cazul migranţilor care provin din mediul rural, din motivul că aceştia sunt mai puţin instruiţi şi se adresează agenţiilor private de angajare de peste hotare. Totodată, instruirile desfăşurate pentru potenţialii migranţi, organizate de STOFM sau agenţiile private de angajare, sunt considerate utile şi foarte utile. Iar în condiţiile în care intenţia de plecare a cetăţenilor este declarată şi sigură, important este ca mecanismul naţional de facilitare a revenirii şi reintegrării să conţină un traseu de informare şi de consiliere la locul de trai al potenţialilor migranţi.

La etapa actuală, conexiunea şi comunicarea dintre APL şi ANOFM este precară. Persoanele responsabile de problemele migraţiei din cadrul ANOFM nu dispun de un mecanism clar de comunicare cu responsabilii de migraţie din APL.

Una dintre provocările migranţilor este pierderea calificărilor obţinute în Republica Moldova. Doar 17% dintre respondenţii studiului "Migraţia în scop de muncă" au reuşit să obţină recunoaşterea studiilor pe care le-au făcut în ţară. Alte 19% au declarat că doar parţial li s-au recunoscut studiile, iar o treime au răspuns că nu li s-au recunoscut studiile, respectiv, 29% femei şi 39% bărbaţi. Pierderea calificărilor este legată nu doar de lipsa acordurilor între state, ci şi de faptul că puţini dintre migranţi sunt informaţi cu privire la legislaţia ţărilor de destinaţie şi necesitatea pregătirii actelor pentru recunoaşterea studiilor şi calificărilor. Studiul atestă că persistă tendinţa ca migranţii moldoveni să fie angajaţi în ţările-gazdă sub nivelul lor de calificare. Persoanele care au muncit în domenii calificate în Republica Moldova, peste hotarele ţării muncesc preponderent în construcţii (bărbaţii) şi în gospodării casnice (femeile). Au fost identificaţi medici, profesori, ingineri etc. aflaţi temporar la muncă în construcţii peste hotare, care au renunţat la profesiile practicate în ţară.

Probleme şi provocări la etapa de migrare

Provocările cu care se confruntă migranţii în ţările de destinaţie, rezultate din datele studiului sociologic OIM 2020 "Profilul şi Provocările actuale ale lucrătorilor migranţi moldoveni", sunt legate de suspendarea (16% şomaj plătit şi 11% concediu neplătit) sau pierderea locului de muncă (12%) şi de impactul negativ asupra bunăstării (23% – afectaţi foarte mult, 17% – parţial, 20% – într-o mică măsură şi doar 13% – deloc). Mulţi dintre migranţii care şi-au pierdut locurile de muncă ca urmare a pandemiei şi războiului din Ucraina sunt puşi în situaţia de a lucra la negru, în condiţii de muncă grele, fără contract de muncă sau concedii medicale. Acest fapt poate genera situaţii de abuz şi de discriminare în ţările de destinaţie, plasând aceşti oameni în categoria persoanelor vulnerabile care vor avea nevoie de ajutor financiar şi social la reîntoarcere. Femeile sunt adesea supuse unor condiţii de muncă dificile (posibilităţi reduse de a ieşi, condiţii de igienă precare, lipsa zilelor libere). Spre exemplu, peste 94% dintre migranţii care se află în Israel sunt izolaţi de familii, rude sau prieteni.

Chiar dacă majoritatea statelor au acordat suport în perioada pandemică şi de război, situaţia nu este certă şi în continuare. În Italia, îngrijitoarele casnice, care constituie majoritatea migranţilor moldoveni, au fost discriminate în ceea ce priveşte cuantumul suportului financiar.

Majoritatea migranţilor sunt îngrijoraţi de criza postpandemică şi de eventualitatea pierderii locului de muncă sau a obţinerii de venituri mai mici. În aceste condiţii, opţiunea pentru care pledează, în afară de schimbarea profesiei sau a locaţiei, este revenirea acasă.

Jumătate dintre respondenţii studiului "Profilul şi provocările actuale ale lucrătorilor migranţi moldoveni" declară că în prezent nu au un loc de muncă în ţara de destinaţie, respectiv, 60% dintre bărbaţi şi 40% dintre femei nu au vrut sau nu au ştiut să spună de cât timp se află în căutarea unui loc de muncă. Circa 1/4 dintre bărbaţi şi femei caută un loc de muncă o perioadă de până la o lună, circa 11% dintre bărbaţi şi 27% dintre femei, până la jumătate de an şi doar câţiva sunt în căutarea unui loc de muncă peste jumătate de an.

Impactul pandemiei asupra migranţilor a fost neuniform. Migranţii cei mai afectaţi nu au un statut legalizat în ţara de destinaţie. De obicei, aceştia îşi pierd locul de muncă uşor, rămân şomeri fără prestaţii sociale şi fără surse de venit. La fel, migranţii care lucrează în ţările Uniunii Europene în baza contractelor de muncă de durată fixă/scurtă tot riscă să rămână fără un loc de muncă. Cei mai protejaţi sunt migranţii care au contracte de muncă pe o perioadă îndelungată şi au actele de şedere în regulă.

Programele de reintegrare şi suport de până la momentul actual nu au luat în calcul un număr mare de cetăţeni ai Republicii Moldova care ar putea reveni în ţară. Respectiv, programele de angajare şi de suport în căutarea unui loc de muncă nu sunt adaptate noilor realităţi.

Extinderea comunicării şi crearea unui sistem accesibil tuturor cetăţenilor afectaţi de migraţie, indiferent de nivelul de instruire, este o altă provocare. Colaborarea dintre instituţiile statului, asociaţiile diasporei peste hotare şi asociaţiile de băştinaşi din Republica Moldova ar putea facilita procesul de informare pentru cetăţenii afectaţi de migraţie şi familiile acestora.

Provocări şi probleme la revenire şi în faza de post-revenire

Conform rezultatelor studiului "Impactul războiului din Ucraina asupra moldovenilor reîntorşi din străinătate" (OIM, iulie 2023), "din eşantionul total (1497) al persoanelor care s-au întors, 19% au declarat că s-au întors din Germania, 17% din Italia, 10% din Franţa, 9% din Federaţia Rusă şi 8% din Marea Britanie. Procente mai mici au fost raportate pentru întoarceri din România, Republica Cehă şi Ucraina (câte 5% fiecare), Polonia, Irlanda şi Israel (câte 3% fiecare), Spania, Belgia şi Portugalia (câte 2% fiecare), Statele Unite ale Americii, Olanda, Grecia, Turcia şi Canada (câte 1% fiecare). Aproximativ trei procente au raportat alte ţări, iar un procent a refuzat să răspundă la această întrebare".

Motivul întoarcerii în Republica Moldova, conform aceluiaşi studiu este următorul: "pentru 44% dintre respondenţi a fost reunirea cu membrii familiei, în timp ce alţi 32% sau întors pentru a-şi îndeplini responsabilităţile de îngrijire. Alte motive menţionate au inclus incapacitatea de a găsi un loc de muncă (8%), muncă sezonieră (7%), constrângeri financiare sau scăderea veniturilor (6%), conflictul din Ucraina (4%), îmbunătăţirea situaţiei în Moldova (4%), probleme de sănătate (3%), probleme familiale (3%), incapacitatea de a găsi cazare sau locuinţă în străinătate (2%) şi diverse alte motive (8%)".

Problemele cu care se confruntă cetăţenii reveniţi, conform rezultatelor studiului menţionat mai sus, se referă la: "Aproape fiecare al doilea repatriat a raportat că are nevoie de sprijin financiar (45%), fiecare al treilea, loc de muncă cu salariu decent (32%) şi fiecare al patrulea, loc de muncă în localitatea de reşedinţă sau în zonă învecinată (24%). Alte servicii de sprijin solicitate la întoarcere includ asistenţă în domeniul sănătăţii şi tratament (19%), angajare în conformitate cu specializarea (11%), sprijin pentru înfiinţarea sau conducerea unei afaceri (8%), ajutor în obţinerea documentelor de rezidenţă sau cetăţenie (3%), asistenţă în înregistrarea la şcoală sau la universitate (2%), sprijin pentru importul bunurilor personale dobândite în străinătate (2%), recunoaşterea diplomelor şi pregătirea lingvistică pentru copii (1% fiecare). Aproximativ 16 la sută dintre respondenţi au declarat că nu au nevoie de niciun sprijin, în timp ce doi la sută nu erau siguri, iar alţi doi la sută nu au răspuns la această întrebare".

Majoritatea cetăţenilor reveniţi îşi utilizează (47%) sau planifică să-şi utilizeze economiile acumulate (39,7%), ambele categorii reducându-şi veniturile. De aceea procesul greu de adaptare la revenire îi determină pe cetăţenii reveniţi să plece din nou la muncă peste hotare. Doar 22,7% dintre ei vor încerca să îşi găsească un serviciu, iar 8,9% vor încerca să deschidă o afacere. Restul pregătesc o nouă plecare.

În anul 2020, la cererea cetăţenilor Republicii Moldova reveniţi de peste hotare, au fost constituite 13 390 de dosare privind transcrierea actelor de stare civilă, au fost eliberate 1 145 de buletine de identitate pe motivul repatrierii.

În 2019, la Agenţia Servicii Publice, au fost înregistrate 1 432 de familii mixte, iar 3 883 de copii au fost integraţi în sistemul educaţional. Din totalul migranţilor, 450 de persoane beneficiază de pensii de asigurări sociale în baza acordurilor bilaterale cu ţările de destinaţie. 12,9% dintre cei reveniţi au achitat prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, iar mai puţin de 50% dintre ei nu s-au adresat medicului de familie. 6,4% dintre migranţii reveniţi au apelat la ajutor de şomaj, iar 43,8% dintre aceştia au beneficiat de el. 25,3% nu ştiau despre această posibilitate, iar 10,4% nu au avut încredere în instituţiile statului. Conform datelor ANOFM, în 2020, din numărul total al şomerilor înregistraţi, 3,1% au fost persoanele reîntoarse de peste hotare: 1 605 şomeri, dintre care 636 de femei (39,6%).

Cetăţenii reîntorşi găsesc un loc de muncă prin intermediul rudelor/prietenilor şi nu cunosc sau nu au încredere în serviciile statului. Numărul extrem de mic al cetăţenilor moldoveni care se adresează după servicii la agenţiile statului vorbeşte fie despre lipsa de informare a migranţilor cu privire la serviciile de reintegrare sau cele destinate migranţilor, fie despre neadaptarea serviciilor statului la necesităţile cetăţenilor.

Din datele studiului sociologic OIM 2020 "Impactul pandemiei COVID-19 asupra migraţiei: mobilitatea, numărul şi profilul migranţilor reîntorşi, vulnerabilităţile specifice ale grupurilor afectate de scăderea remitenţelor" reiese că, dintre cetăţenii care intenţionează să revină în Republica Moldova, 24% declară că vor avea nevoie de servicii de orientare profesională, 26%, de suport financiar şi consultanţă pentru deschiderea afacerii, 14%, de cursuri de recalificare, iar 8%, de suport financiar, umanitar şi logistic.

Conform cercetărilor, starea psihoemoţională a migranţilor, în special a femeilor, este una vulnerabilă. Familiile migranţilor se destramă, iar conflictele familiale generează nevoia de a reveni. Toate studiile demonstrează că cel mai important motiv pentru revenire este situaţia familială. Deşi în Republica Moldova există centre de sănătate mintală, migranţii nu cunosc sau nu au acces la serviciile psihosociale de reabilitare.

Problemele cu care se confruntă cetăţenii reveniţi sunt: 1) lipsa locurilor de muncă în mediul rural şi neacceptarea locurilor de muncă disponibile pe piaţa muncii din Republica Moldova pentru că sunt prost remunerate; 2) probleme de sănătate; 3) probleme sociale; 4) lipsa actelor de identificare; 5) integrarea copiilor în sistemul educaţional, inclusiv recunoaşterea actelor de studii. Cetăţenii reveniţi de peste hotare au un grad de încredere scăzut în serviciile acordate de către instituţiile publice, motiv pentru care nu se adresează la aceste instituţii. Drept consecinţă, persistă tendinţa de căutare a posibilităţii de a pleca din nou peste hotare.

Desigur, un rol important îl are APL. Rezultatele analizei cadrelor de politici de dezvoltare socioeconomică locală durabilă a raioanelor/municipiilor, în procesul creării matricei de indicatori M&E DMD au arătat că, deşi migraţia şi revenirea/(re)integrarea este recunoscută ca o problemă şi ca o oportunitate ce necesită a fi valorificată, planurile de acţiuni de implementare a acestor documente nu conţin acţiuni directe în acest sens.

Aspectele de (re)integrare la nivel local sunt influenţate de dezvoltarea socialeconomică neuniformă a localităţilor, şi anume, capacităţile APL de atragere a resurselor, de dezvoltare şi implementare a programelor locale de stimulare şi susţinere a antreprenorialului în rândul tinerilor şi al persoanelor întoarse de peste hotare, care necesită a fi consolidate prin diferite activităţi de suport.

Platformele informaţionale îndeplinesc un rol important în viaţa economică şi socială a populaţiei, mai ales că acestea permit consumatorilor precum migranţii, asociaţiile de băştinaşi, grupurile de iniţiativă, diaspora, potenţialii investitori să găsească informaţii online referitoare la oportunităţile financiare şi investiţionale existente în cadrul localităţilor. Analiza datelor prezentate de către raioane/municipii a reflectat că acestea se confruntă cu dificultăţi în dezvoltarea şi menţinerea platformelor electronice informative despre oportunităţile financiare existente şi condiţiile pentru dezvoltarea şi extinderea afacerilor la nivel local, precum şi în evidenţa vizitatorilor acestora. Serviciile de consultanţă, de instruire şi de suport antreprenorial oferite la nivel local reprezintă instrumente importante pentru menţinerea capitalului uman în ţară şi pentru stimularea (re)integrării economice a migranţilor reîntorşi.

Instruirile în domeniul afacerilor şi antreprenoriatului au un rol important în formarea şi dezvoltarea culturii antreprenoriale care influenţează asupra intenţiilor de a rămâne în ţară, de a reveni şi de a se reintegra.

Revenirea şi reintegrarea în Republica Moldova

Condiţiile esenţiale pentru revenire ţin de: creşterea economică şi ridicarea nivelului de trai (75,6%), crearea posibilităţilor de angajare (63,0%), reducerea corupţiei (59,2%), îmbunătăţiri ale asistenţei medicale (39,8%), creşterea siguranţei şi consolidarea sistemului de drept (37,9%) şi îmbunătăţiri în domeniul protecţiei sociale (36,1%). Practic, condiţiile cele mai importante pentru revenire coincid cu necesităţile cetăţenilor rămaşi acasă.

Totodată, migranţii reveniţi sau familiile lor planifică în proporţie mică deschiderea unei afaceri (19,6%). Şi doar 14,7% dintre migranţii reveniţi şi membrii familiilor acestora s-au gândit să apeleze la programe de suport pentru antreprenori. Cel mai important motiv pentru care nu o fac este corupţia, impozitele mari şi neîncrederea în instituţiile statului, dar şi lipsa de resurse financiare proprii.

La dezvoltarea locală, migranţii contribuie şi prin dezvoltarea mediului de afaceri. Circa unul din cinci migranţi reveniţi fie că deţine o afacere, fie că intenţionează să deschidă una în viitorul apropiat. Cei care nu doresc să deschidă o afacere au indicat următoarele motive majore: faptul că nu au suficienţi bani, nivelul înalt de corupţie, dificultăţile legislative/birocraţia. Printre respondenţi a fost menţionat şi eşecul în afaceri, care i-a determinat să plece la muncă peste hotare, dar şi nemulţumirea de condiţiile care le oferă statul Republica Moldova pentru dezvoltarea antreprenoriatului şi pentru protejarea investiţiilor. Domeniile de activitate a celor care au avut afaceri sunt diferite: agricultură, comerţ, servicii de agrement, transport, industria de prelucrare şi producere.

Soluţiile propuse de cetăţenii afectaţi de migraţie sunt orientate spre eradicarea corupţiei, reducerea barierelor birocratice, promovarea stabilităţii politice şi comunicarea transparentă privind oportunităţile de reintegrare existente în ţară.

Măsurile socioeconomice care ar facilita revenirea şi reintegrarea ţin de: atragerea investiţiilor străine, implementarea eficientă a unor noi proiecte de dezvoltare economică care să ţină cont de necesităţile specifice ale migranţilor reveniţi, crearea locurilor de muncă pentru cei reveniţi, susţinerea micilor antreprenori prin consiliere şi acces la finanţe, promovarea oportunităţilor în agricultură la nivel local şi protejarea pieţei locale de desfacere a produselor agroalimentare, crearea oportunităţilor de reintegrare profesională acasă, diminuarea economiei subterane, dezvoltarea infrastructurii locale şi de natură socială, modernizarea sau crearea reţelelor de apă şi canalizare, încheierea de acorduri bilaterale cu statele de destinaţie pentru portabilitatea pensiilor şi a altor beneficii sociale etc. Cele mai importante domenii economice cu potenţial pentru cei reveniţi sunt: agricultura, industria alimentară, turismul şi industria hotelieră.

Există un puternic interes şi o deschidere în rândul migranţilor şi al diasporei în a investi în proiecte reciproc avantajoase împreună cu APL, dacă investiţia le-ar aduce un profit rezonabil. Investitorii orientaţi spre Republica Moldova şi-au exprimat în repetate rânduri disponibilitatea şi interesul pentru diversificarea şi implementarea de noi instrumente financiare. Studiile şi rapoartele Băncii Mondiale privind investiţiile diasporei menţionează experienţa internaţională şi bunele practici ale Israelului şi Indiei în atragerea economiilor diasporei prin produse financiare, evidenţiind potenţialul altor ţări cu modele dinamice de migraţie şi de dependenţă puternică de remitenţe în dezvoltarea mecanismelor de participare financiară a migranţilor/diasporei în creşterea economică şi în sustenabilitatea ţărilor lor de origine.

Cetăţenii Republicii Moldova afectaţi de migraţie specifică faptul că relansarea economică şi facilitarea revenirii sunt corelate cu reformele în medicină şi sănătatea publică, învăţământ, cultură, cercetare şi menţionează că pot contribui la dezvoltarea ţării prin: transferul de cunoştinţe şi experienţă, investiţii în economie prin deschiderea micilor întreprinderi, valorificarea remitenţelor financiare, resetarea modului de gândire şi valorificarea propriilor abilităţi, refuzul de a participa la actele de corupţie.

Comunicarea cu migranţii reveniţi la nivel local are nevoie să fie îmbunătăţită. Este deja demonstrat că migranţii revin acasă în comunităţile lor. Studiile cantitative, dar şi cele calitative, demonstrează o slabă interacţiune între autorităţile locale şi migranţii reveniţi. Acest lucru are drept efect lipsa de informare asupra programelor de reintegrare, a locurilor de muncă, a oportunităţilor economice şi de deschidere de afaceri, contribuind la creşterea neîncrederii în instituţii.

De asemenea, pentru a facilita revenirea, este important ca în perioada de pre-plecare, dar şi în perioada aflării peste hotare, conexiunea cu autorităţile locale să fie eficientă şi constructivă. Acest lucru s-a demonstrat a fi posibil în proiecte finanţate de partenerii externi şi poate fi extins cu succes pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Nevoile cetăţenilor Republicii Moldova afectaţi de migraţie pot fi structurate în următoarele acţiuni: o campanie de informare amplă care vizează diaspora/migranţii, abordând în mod specific drepturile migranţilor moldoveni în ţara de destinaţie în timp de criză, procedurile de repatriere pentru cei mai vulnerabili, instrumentele existente/linii verzi pentru susţinerea imediată de la distanţă; aplicarea programelor sociale pentru a acoperi nevoile de bază la reîntoarcere; implementarea programelor de reintegrare, inclusiv prin programe de recalificare, recunoaşterea competenţelor informale, sprijin pentru întreprinderi mici etc.

Eforturile statului privind protecţia cetăţenilor moldoveni aflaţi peste hotare în scop de muncă, spre exemplu, acordurile bilaterale privind securitatea socială, migraţia de muncă, politicile de reintegrare a celor reveniţi de peste hotare etc., sunt puţin cunoscute de către migranţii de muncă. Respectiv, circa 70% dintre respondenţii studiului "Migraţia în scop de muncă" nu cunosc sau cunosc în mică măsură despre acestea.

Provocări la revenire şi la (re)integrare:

1) domeniul politicilor la nivel naţional: crearea unui mecanism integral pentru revenire şi reintegrare sustenabilă, inclusiv în cazul situaţiilor de criză;

2) reorientarea şi conectarea serviciilor individuale spre un sistem de servicii conexe la toate nivelele, inclusiv la cel local;

3) crearea unui mecanism eficient de comunicare între migranţi (la toate etapele de migraţie) şia autorităţile publice centrale/locale;

4) extinderea şi popularizarea în rândul migranţilor a programelor de suport pentru antreprenori şi lansarea lor în afaceri;

5) reevaluarea serviciilor destinate migranţilor reveniţi şi adaptarea acestora la noile condiţii (conflictul militar din Ucraina);

6) recunoaşterea calificărilor cetăţenilor reveniţi, reintegrarea tinerilor/studenţilor.

III. OBIECTIVUL GENERAL

Până în anul 2027, Republica Moldova va dispune de un sistem coerent şi sinergic (comprehensiv şi eficient) de stimulare a revenirii şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor afectaţi de migraţie, prin asigurarea întregului ciclu de politici, servicii şi produse în domeniu şi prin instrumente sustenabile de asistenţă şi suport implementate, astfel încât cel puţin 10% dintre cetăţenii aflaţi în străinătate să-şi exprime intenţia fermă de revenire şi cel puţin 50% dintre cetăţenii reveniţi să fie (re)integraţi.

Obiectivul general al prezentului program este aliniat la prevederile Programului de activitate a Guvernului pentru anul 2023.

Conform Strategiei naţionale "Diaspora-2025" (p. 3.2), "Republica Moldova va deveni, până în anul 2025, o ţară cu un mediu favorabil de manifestare civică, socială, economică şi politică pentru toţi cetăţenii săi, indiferent de locul de reşedinţă, şi o destinaţie atractivă de reîntoarcere pentru membrii diasporei. Va spori sentimentul de mândrie faţă de ţară şi nivelul de credibilitate pe plan internaţional datorită promovării măsurilor de protejare, dezvoltare şi realizare a potenţialului uman şi material al diasporei". Programul va contribui la realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale "Diaspora-2025" prin "diversificarea programelor de susţinere a iniţiativelor inovative şi de afaceri ale diasporei şi migranţilor reîntorşi".

Obiectivul general al Programului este în concordanţă şi cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă la care s-a aliniat şi Republica Moldova şi reflectă ideea că migraţia este temporară şi că ar trebui planificată într-un mod "ordonat, sigur [şi] regulat". Beneficiile migraţiei sunt luate în considerare în principal sub formă de remitenţe către ţara de origine, dar acest lucru nu recunoaşte faptul că migranţii sunt adesea foarte activi din punct de vedere economic, o sursă de diversitate culturală, contribuind semnificativ la inovare şi creştere economică. Migraţia ar trebui abordată ca o parte inerentă a dezvoltării (durabile), inclusiv în ţara de destinaţie.

Grupul-ţintă al Programului e format din:

1) cetăţenii Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie şi familiile acestora, doritori să revină în ţară;

2) cetăţenii Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie ajunşi la vârsta pensionării şi familiile acestora;

3) cetăţenii Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie, care au deschis sau intenţionează să lanseze afaceri în Republica Moldova, şi familiile acestora;

4) cetăţenii Republicii Moldova care nu sunt implicaţi în procesul de migraţie, dar sunt potenţiali migranţi, şi familiile acestora.

IV. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE PROGRAMULUI

Obiectivul specific 1

Până în anul 2027 va fi consolidat cadrul instituţional şi de politici prin eficientizarea mecanismelor de coordonare şi cooperare la nivel naţional şi local în domeniul revenirii şi al (re)integrării.

Rezultate scontate până în anul 2027:

1) 80% din politicile sectoriale ce conţin impactul migraţional răspund necesităţilor cetăţenilor Republicii Moldova reîntorşi de peste hotare şi a familiilor acestora;

2) 50% dintre primăriile de nivelul 1 cunosc şi distribuie informaţii pentru cetăţenii reveniţi de peste hotare şi pentru familiile acestora;

3) cetăţenii reveniţi de peste hotare, inclusiv familiile mixte, beneficiază de servicii şi instrumente de reintegrare sustenabilă în proporţie de 80%;

4) MIR la nivel local extins.

Obiectivul specific 2

Garantarea respectării drepturilor sociale şi promovarea integrării în comunitate prin asigurarea accesului la educaţie, la sănătate şi la alte servicii publice a cel puţin 80% dintre persoanele revenite şi a familiilor acestora, până în anul 2027.

Rezultate scontate până în anul 2027:

1) numărul persoanelor angajate în câmpul muncii, din rândul persoanelor revenite de peste hotare şi înregistrate la STOFM, creşte anual cu 5%, inclusiv numărul femeilor revenite;

2) 100% dintre copiii reveniţi de peste hotare sunt integraţi în sistemul educaţional;

3) numărul actelor de studii şi calificări obţinute peste hotare recunoscute în Republica Moldova;

4) 100% dintre cetăţenii reîntorşi de peste hotare, inclusiv familiile mixte, au acces la serviciile medicale în condiţiile legislaţiei din domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală;

5) cetăţenii reveniţi de peste hotare şi membrii familiilor lor au acces liber la programele de asistenţă socială, inclusiv persoanele cu dizabilităţi şi cele în etate;

6) programele orientate spre valorificarea competenţelor obţinute în procesul migraţiei în dezvoltarea afacerilor şi a comunităţii sunt implementate şi extinse în majoritatea raioanelor Republicii Moldova;

7) crearea la nivel local a serviciilor de integrare psihosocială a copiilor reveniţi;

8) cetăţenii Republicii Moldova reveniţi de peste hotare şi familiile acestora sunt integraţi în activităţile comunitare şi nu se simt discriminaţi;

9) numărul de experţi din diaspora implicaţi în efectuarea expertizei ştiinţifice în programele şi proiectele de cercetare-dezvoltare este în creştere;

10) proiecte-pilot referitoare la migraţie şi reintegrare pentru diferite profiluri ocupaţionale lansate cu participarea partenerilor de dezvoltare.

Obiectivul specific 3

Sporirea cu 10% a oportunităţilor economice a persoanelor revenite de peste hotare prin atragerea investiţiilor, prin dezvoltarea spiritului antreprenorial şi prin crearea noilor programe de suport, inclusiv pentru femeile revenite, către anul 2027.

Rezultate scontate până în anul 2027:

1) numărul de proiecte locale implementate în comun de către migranţi/diasporă şi APL extinse în majoritatea raioanelor;

2) volumul investiţiilor efectuate în economie de către migranţi şi rudele de gradul I ale acestora, în cadrul Programului de atragere a remitenţelor în economie "PARE 1+2", creşte cu 10% anual;

3) numărul afacerilor lansate de către migranţii reîntorşi şi rudele de gradul I ale acestora creşte cu 10% anual, inclusiv afaceri deschise de femei revenite şi femei angajate în câmpul muncii;

4) numărul afacerilor agricole şi nonagricole în mediul rural cofinanţate din remitenţe sau din programe de suport naţional creşte cu 5% anual;

5) efectuarea unor studii şi a unei hărţi a oportunităţilor de afaceri/investiţii pe regiuni şi promovarea acestora în rândul cetăţenilor reveniţi de peste hotare;

6) mecanisme create de atragere a migranţilor/diasporei în lansarea afacerilor în domeniul ecologic;

7) instrumente dezvoltate de atragere şi valorificare a potenţialului de investiţii şi inovaţii al migranţilor la reîntoarcere în economia naţională (competenţe, abilităţi, reţele, know-how);

8) facilitarea obţinerii semnăturii digitale pentru accesul la piaţa financiară a Republicii Moldova (pentru a putea face investiţii la distanţă), dezvoltarea politicilor, a programelor şi a serviciilor inovative care facilitează canalizarea remitenţelor în investiţii prin dezvoltarea instrumentelor financiare de economisire şi a programelor care încurajează investirea remitenţelor în sectoarele productive ale economiei;

9) promovarea asigurărilor de viaţă şi dezvoltarea conceptului de pensii private.

Obiectivul specific 4

Asigurarea accesului a cel puţin 80% dintre migranţi şi a familiilor acestora la mecanisme eficiente de informare, de comunicare şi de participare efectivă în viaţa publică la nivel naţional/local, prin organizarea campaniilor de informare pe diverse tematici actuale până la finele perioadei de implementare.

Rezultate scontate până în anul 2027:

1) campaniile de informare a migranţilor/membrilor diasporei sunt lansate şi extinse în majoritatea raioanelor/ţărilor de destinaţie (educaţională, asigurare medicală, socială, servicii de sănătate inclusiv de sănătate mentală etc.);

2) numărul de vizitatori unici ai platformei de comunicare în domeniul diasporă, migraţie şi dezvoltare www.eMoldovaTa.gov.md creşte cu 20% anual;

3) 100% dintre cetăţenii reveniţi de peste hotare şi membrii familiilor mixte solicitanţi beneficiază de cursuri de studiere a limbii române;

4) 100% dintre programele de formare continuă pentru adulţi, inclusiv pentru cetăţenii reveniţi de peste hotare, accesibile şi adaptate nevoilor acestora;

5) migranţi reveniţi implicaţi în Comitetul interministerial în domeniul diasporei, migraţiei şi dezvoltării (CIDMD), în comitetele locale în domeniul diasporei, migraţiei şi dezvoltării (CLDMD), în consiliile locale, în Grupul de lucru Guvern-Diasporă (GUD);

6) cel puţin 25% dintre asociaţiile diasporei acordă suport informaţional cetăţenilor care vor să revină;

7) mecanismul de comunicare eficientă între migranţi şi APL consolidat.

V. IMPACT

Implementarea Programului urmăreşte stimularea revenirilor şi asigurarea (re)integrării efective a cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie şi soluţionarea problemelor cu care se confruntă aceştia în procesul revenirii.

Impactul anticipat al obiectivelor specifice propuse şi efectele pe termen mediu rezultate din implementarea Programului se estimează astfel:

1) obiectivul specific 1 va contribui la perfecţionarea cadrului de politici şi instituţional prin elaborarea, revizuirea şi aprobarea actelor normative ce reglementează susţinerea cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie;

2) obiectivul specific 2 va contribui la implicarea mai largă a persoanelor revenite şi la participarea acestora mai activă în viaţa publică comunitară, precum şi la accesul la serviciile publice, în special a femeilor;

3) obiectivul specific 3 va contribui la sporirea oportunităţilor economice ale persoanelor revenite, la dezvoltarea capacităţilor antreprenoriale prin atragerea investiţiilor, la angajări în câmpul muncii, la crearea noilor programe de suport;

4) obiectivul specific 4 va contribui la organizarea campaniilor de informare pe diverse tematici actuale, la elaborarea materialelor informative, a ghidurilor ş.a., care vor duce la reintegrarea efectivă a persoanelor revenite, inclusiv prin promovarea experienţelor şi istoriilor de succes.

Prin intermediul obiectivelor menţionate, implementarea Programului va avea un impact multidimensional:

1) cetăţenii reveniţi au acces la serviciile sociale, medicale, educaţionale şi de angajare, precum şi cele de afaceri;

2) comunităţile reintegrează sustenabil propriii membri, generând potenţial de dezvoltare economic, social şi cultural;

3) cetăţenii Republicii Moldova şi membrii familiilor plecaţi peste hotare revin sau sunt motivaţi să revină.

În tabelul ce urmează sunt prezentaţi indicatorii de impact care au fost stabiliţi în baza obiectivelor specifice şi a Planului de acţiuni al Programului.

VI. COSTURI

Din perspectiva finanţării, Programul se va baza pe principiile de sinergie şi complementaritate dintre resursele financiare publice şi cele atrase inclusiv de la partenerii de dezvoltare. Acestea sunt specificate în Planul de acţiuni în conformitate cu prevederile Cadrului bugetar pe termen mediu pentru perioada 2023-2025 şi cu cheltuielile estimate pentru perioada care excedează Cadrul bugetar pe termen mediu la momentul aprobării Programului.

Costurile financiare identificate pentru realizarea obiectivului specific 1 din Planul de acţiuni privind implementarea Programului Naţional de stimulare a revenirilor şi facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2025 se constituie din: bugetul de stat, Subprogramul "Susţinerea diasporei" (SB 2403) – 80,0 mii de lei şi surse externe – 220,0 mii de lei.

Costurile financiare identificate pentru realizarea obiectivului specific 2 din Planul de acţiuni privind implementarea Programului Naţional de stimulare a revenirilor şi facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2025 se constituie din: bugetul de stat Subprogramul "Susţinerea diasporei" (SB 2403) – 120,0 mii de lei şi surse externe – 171,0 mii de lei.

Costurile financiare identificate pentru realizarea obiectivului specific 3 din Planul de acţiuni privind implementarea Programului Naţional de stimulare a revenirilor şi facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2025 se constituie din bugetul de stat – 30 000,0 mii de lei pentru implementarea Programului "Diaspora Acasă Reuşeşte ,DAR 1+3".

Costurile financiare identificate pentru realizarea obiectivului specific 4 din Planul de acţiuni privind implementarea Programului Naţional de stimulare a revenirilor şi facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2025 se constituie din surse externe –50,0 mii de lei.

În concluzie, specificăm că mijloacele financiare identificate pentru implementarea prezentului Program sunt de 31 180,0 mii de lei pentru perioada 2023-2025. Costurile suplimentare necesare implementării Programului vor servi drept argument şi instrument pentru accesarea fondurilor naţionale, precum şi a celor ale partenerilor de dezvoltare şi vor fi ajustate pe perioada implementării prezentului Program, ţinând cont de evoluţia economiei naţionale, a bugetului de stat, dar şi a noilor oportunităţi de finanţare din exterior.

VII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

Procesul de evaluare a riscurilor de implementare este realizat în conformitate cu analiza factorilor de implementare, evaluare şi monitorizare.

Riscuri minore şi moderate

1. Resursele umane implicate în implementarea Programului

1) Risc identificat: lipsa sau grad scăzut al competenţelor angajaţilor instituţiilor publice la toate nivelele.

Măsuri de diminuare a riscului: consolidarea capacităţilor în domeniul DMD, în special în domeniul politicilor de facilitare a revenirii şi reintegrării cetăţenilor Republicii Moldova afectaţi de migraţie şi a familiilor acestora. Vor fi organizate de BRD în colaborare cu partenerii internaţionali.

2) Risc identificat: rulajul cadrelor în instituţiile publice şi pierderea memoriei instituţionale.

Măsuri de diminuare a riscului: persoanele participante la instruiri de consolidare a capacităţilor vor crea un dosar care va conţine toată informaţia. Dosarul cu informaţie va fi disponibil online şi în varianta imprimată în fiecare departament/secţie responsabilă de implementarea acţiunii.

2. Sisteme de management ale comunicării şi informaţiei

Risc identificat: comunicarea dintre cetăţenii Republicii Moldova afectaţi de migraţie şi familiile acestora şi instituţiile publice va rămâne unilaterală şi puţin informativă.

Măsuri de diminuare a riscului: sintetizarea platformelor de informare în una singură, organizarea consultărilor online cu cetăţenii Republicii Moldova afectaţi de migraţie prin intermediul platformei unice, lansarea unei campanii de comunicare extinsă pe teritoriul Republicii Moldova, dar şi în diaspora privind serviciile şi produsele existente.

3. Provocări de ordin financiar în implementarea Programului

Risc identificat: în condiţiile crizelor (pandemie, războiul din Ucraina ş.a.), resursele bugetare ar putea fi austere sau realocate pentru gestionarea crizelor.

Măsuri de diminuare a riscului: planificarea bugetară pe termen mediu, în conformitate cu Cadrul bugetar pe termen mediu şi cu planificarea procesului de evaluare, astfel încât, o dată la doi ani, Planul de acţiuni să fie revizuit şi concordat cu priorităţile de dezvoltare a Republicii Moldova.

Riscuri majore

Risc identificat: indiferent de acţiunile statului şi gradului înalt de implementare, intenţia de revenire a cetăţenilor şi satisfacţia acestora în legătură cu serviciile prestate de către instituţiile statului este scăzută.

Măsuri de diminuare a riscului: sinergizarea eforturilor cu strategii şi programe naţionale de dezvoltare care identifică şi rezolvă cauze majore ale migraţiei: corupţia, lipsa locurilor de muncă, calitatea vieţii permite ca Programul să completeze obiectivele specifice grupului-ţintă. Platformele de comunicare vor evalua necesităţile cetăţenilor Republicii Moldova afectaţi de migraţie şi ale familiilor acestora pentru ca Planul de acţiuni să poată fi ajustat conform nevoilor identificate.

Monitorizarea riscurilor va fi realizată printr-un amplu proces de evaluare şi monitorizare, conform indicatorilor aprobaţi.

VIII. AUTORITĂŢI RESPONSABILE

Cancelaria de Stat (Biroul Relaţii cu Diaspora) în comun cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Organizaţia pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului, Agenţia de Investiţii, Agenţia Servicii Publice, Agenţia de Guvernare Electronică, Inspectoratul General pentru Migraţie, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Inspectoratul de Stat al Muncii, Casa Naţională de Asigurări Sociale, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, APL abilitate cu funcţii în domeniul diasporei, migraţiei şi dezvoltării.

IX. PROCEDURI DE RAPORTARE

Evaluarea Planului de acţiuni se va efectua anual şi va fi realizată conform următorului algoritm: gradul de realizare a obiectivelor (efectivitatea), modul de utilizare a mijloacelor bugetare alocate (eficienţa), capacitatea de a atinge impactul scontat (durabilitatea).

Evaluarea intermediară a Planului de acţiuni va avea loc după 3 ani de implementare.

Evaluarea finală se va realiza la sfârşitul perioadei de implementare şi va conţine evaluarea internă instituţională şi consultarea în format lărgit cu publicul-ţintă al Programului.

Autoritatea responsabilă de evaluările anuală, intermediară şi finală ale Programului este BRD.

PLAN

de acţiuni privind implementarea Programului Naţional de stimulare

a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii

Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2025