Hotărâre nr. 727 din 26.11.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de ordine

şi securitate publică pentru anii 2026-2030

nr. 727  din  26.11.2025

 (în vigoare 01.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 594-597 art. 753 din 03.12.2025

* * *

În temeiul art.5 lit.b) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de ordine şi securitate publică pentru anii 2026-2030 (se anexează).

2. Autorităţile şi instituţiile publice responsabile:

2.1. vor realiza acţiunile incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de ordine şi securitate publică pentru anii 2026-2030;

2.2. vor prezenta Ministerului Afacerilor Interne anual, până la 10 februarie, precum şi la solicitare rapoarte privind gradul de realizare a acţiunilor incluse în Planul de acţiuni nominalizat.

3. Ministerul Afacerilor Interne va prezenta Guvernului:

3.1. anual, până la data de 25 februarie, raportul de progres privind implementarea Programului menţionat;

3.2. până la data de 15 aprilie 2028, raportul de evaluare intermediară pentru doi ani;

3.3. până la data de 15 aprilie 2031, raportul de evaluare finală.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de ordine şi securitate publică pentru anii 2026-2030 se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în acest scop în bugetele autorităţilor publice implicate, precum şi din alte surse, conform cadrului normativ.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 ianuarie 2026.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.727/2025

PROGRAM NAŢIONAL

de ordine şi securitate publică pentru anii 2026-2030

Capitolul I

INTRODUCERE

1. Programul naţional de ordine şi securitate publică pentru anii 2026-2030 (în continuare – Program) reprezintă documentul de politici publice prin care se consolidează direcţiile strategice ale statului în domeniul ordinii şi securităţii publice, având ca scop general asigurarea climatului de securitate şi încredere în rândul populaţiei, printr-o guvernanţă eficientă, proactivă şi orientată spre respectarea drepturilor omului.

2. Programul este elaborat în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.386/2020 cu privire la planificarea strategică, având ca temei Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.658/2022, şi ţinând cont de lecţiile învăţate din implementarea Programului de ordine şi securitate publică pentru anii 2022- 2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.913/2022, evaluate prin exerciţii independente de monitorizare şi analiză intermediară.

3. Prezentul Program răspunde necesităţii de adaptare a politicilor de ordine publică la noile provocări de securitate cu care se confruntă Republica Moldova, inclusiv: nivelul persistent scăzut al percepţiei de siguranţă în rândul populaţiei; capacitatea limitată de intervenţie şi reacţie, în special în zonele rurale; necesitatea respectării efective a drepturilor fundamentale în toate etapele intervenţiei structurilor de ordine şi securitate publică; manifestarea riscurilor de natură hibridă, precum dezinformarea, instabilitatea regională şi atacurile cibernetice; presiuni sporite asupra structurilor de ordine în contextul gestionării situaţiilor de criză.

4. Prezentul Program va fi implementat pe parcursul unei perioade de cinci ani (2026-2030), printr-un plan de acţiuni etapizat, cu obiective clare, indicatori de performanţă cuantificabili şi măsuri de monitorizare continuă. Accentul este pus pe eficienţă operaţională, digitalizare, interacţiune cu comunitatea şi partajare a responsabilităţilor între autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în domeniu.

5. Prezentul Program contribuie în mod direct la implementarea obiectivelor Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 şi corelează cu Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, precum şi cu Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte. Această aliniere conferă Programului legitimitate, coerenţă şi direcţie strategică, asigurând integrarea politicilor de ordine publică într-un cadru larg de dezvoltare durabilă, siguranţă şi drepturi fundamentale.

6. Corelarea cu Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030

Prezentul Program se fundamentează pe priorităţile definite în Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, asigurând implementarea direcţiilor strategice din acest document. Domeniile acoperite în Program sunt reflectarea directă a direcţiilor prioritare din Strategie:

6.1. consolidarea capacităţii instituţionale şi operaţionale a structurilor de ordine publică;

6.2. modernizarea structurilor Ministerului Afacerilor Interne (în continuare – MAI) în baza principiului poliţiei orientate spre comunitate;

6.3. creşterea accesibilităţii serviciilor de ordine publică pentru grupurile vulnerabile;

6.4. asigurarea respectării drepturilor omului în toate formele de intervenţie ale structurilor MAI;

6.5. dezvoltarea cooperării interinstituţionale şi a interoperabilităţii în cadrul sistemului de siguranţă publică.

7. Prin abordarea acestor priorităţi, prezentul Program sprijină transpunerea operaţională a obiectivelor Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 pentru a construi un sistem de ordine publică modern, profesionist şi responsabil.

8. Implementarea Obiectivului general 3. Siguranţă rutieră sporită pe drumurile publice, prevăzut în Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, va fi asigurat prin intermediul Programului naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.326/2025.

9. Contribuţia la realizarea Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”

Prezentul Program contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”:

9.1. Obiectivul general 9. Promovarea unei societăţi paşnice, sigure şi incluzive: prin intervenţii orientate spre siguranţa comunitară, prevenirea violenţei şi consolidarea încrederii publice; prin măsuri specifice pentru protejarea drepturilor fundamentale şi eliminarea discriminării;

9.2. Obiectivul general 8. Edificarea unui sistem de justiţie echitabil, incoruptibil şi independent: promovează modernizarea forţelor de ordine şi aplicarea unitară a legii; se integrează cu măsuri de combatere a corupţiei, responsabilizare instituţională şi dezvoltare profesională;

9.3. Obiectivul general 2. Îmbunătăţirea condiţiilor de trai: vizibil prin modernizarea sediilor structurilor teritoriale ale poliţiei, dotarea acestora şi digitalizarea proceselor operaţionale.

10. Aportul la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (Agenda 2030)

Prezentul Program este aliniat la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă şi contribuie la realizarea următoarelor Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD):

10.1. ODD 16 – Pace, justiţie şi instituţii eficiente: prin consolidarea capacităţii de reacţie a structurilor de ordine, prevenirea violenţei, combaterea abuzurilor şi garantarea accesului la justiţie;

10.2. ODD 5 – Egalitate de gen: prin integrarea măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei de gen şi promovarea participării femeilor în domeniul securităţii publice;

10.3. ODD 3 – Sănătate şi bunăstare: prin intervenţii orientate spre siguranţa rutieră, prevenirea accidentelor, crearea unui mediu sigur pentru comunităţi vulnerabile;

10.4. ODD 10 – Reducerea inegalităţilor: prin măsuri specifice pentru protejarea persoanelor cu dizabilităţi, a minorităţilor şi a altor grupuri vulnerabile în contact cu autorităţile de ordine publică.

11. Alinierea cu Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte

Prezentul Program reflectă şi transpune în practică angajamentele asumate de Republica Moldova în cadrul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, în special Titlul III – Libertate, securitate şi justiţie, art.12-16:

11.1. respectarea drepturilor omului în toate intervenţiile autorităţilor;

11.2. prevenirea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante;

11.3. creşterea cooperării în prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere şi a terorismului;

11.4. consolidarea capacităţii administrative şi operaţionale a poliţiei şi a carabinierilor.

12. Prezentul Program constituie un pilon esenţial în ciclul strategic guvernamental. Acesta va consolida intervenţiile MAI cu cele ale altor autorităţi şi instituţii publice, precum şi cu angajamentele externe ale Republicii Moldova, oferind un cadru unitar de realizare a politicilor de ordine şi securitate publică. În implementarea sa, Programul va urmări o orientare pe rezultate, stabilind indicatori de impact clar definiţi şi mecanisme de monitorizare pentru fiecare obiectiv. În acelaşi timp, principiul respectării drepturilor omului guvernează elaborarea Programului: se asigură integrarea principiilor nediscriminării, accesibilităţii şi protecţiei drepturilor fundamentale (inclusiv a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi) în toate acţiunile planificate.

13. Interoperabilitatea instituţională şi digitalizarea serviciilor constituie, de asemenea, nişte principii-cheie: prezentul Program va promova dezvoltarea unor sisteme integrate de monitorizare şi reacţie (conectate la Strategia de transformare digitală a Republicii Moldova pentru anii 2023-2030) pentru eficienţă sporită şi răspuns prompt la incidente. În spiritul angajamentelor europene (“Nimeni să nu fie lăsat în urmă”), va fi accentuată incluziunea socială şi protecţia categoriilor vulnerabile, iar planificarea intervenţiilor va fi centrată pe cetăţean, prin prevenire şi implicare a comunităţii.

14. Având în vedere complexitatea proiectului şi pentru asigurarea unui proces participativ de elaborare a acestuia, la data de 11 iulie 2025 a fost organizată consultarea publică a prezentului Program, la care au participat organizaţiile necomerciale, partenerii externi, precum şi părţile interesate. Invitaţia privind participarea la consultarea publică a fost însoţită de proiectul Programului şi de Planul de acţiuni privind implementarea acestuia. La fel, proiectele au fost plasate pentru consultare publică pe site-ul web oficial al MAI, la directoriul Transparenţă/Consultări publice/Platforma consultativă permanentă.

15. Prezentul Program asigură coordonarea strategică între politicile naţionale şi standardele internaţionale. Prin principiile menţionate şi prin colaborarea interinstituţională solidă, acesta va oferi un cadru coerent pentru creşterea siguranţei publice şi consolidarea încrederii cetăţenilor în stat.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

16. Ordinea şi securitatea publică constituie fundamente esenţiale ale unui stat de drept funcţional, asigurând cadrul necesar pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, protecţia persoanei, a comunităţilor şi a bunurilor, precum şi buna funcţionare a instituţiilor publice. Această analiză explorează modul în care se manifestă preocupările privind ordinea şi securitatea publică în Republica Moldova în diverse medii, de la spaţiul domestic, în comunitate şi în spaţii publice, în contexte specifice cum ar fi evenimentele publice, spaţiul public din mediul online, până la zona de securitate şi infrastructura critică. Într-un context social şi geopolitic aflat în continuă schimbare, analiza include o privire asupra tendinţelor, a ameninţărilor emergente şi a vulnerabilităţilor serviciilor de ordine şi securitate publică, dar reflectă şi schimbările produse ca urmare a implementării Programului de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.913/2022.

Secţiunea 1

Siguranţa la domiciliu, în comunitate şi în spaţii publice

17. Potrivit Barometrului Opiniei Publice din 2024, majoritatea populaţiei se simte în siguranţă acasă, 90 % declarând că se simt pe deplin sau mai degrabă în siguranţă pe timp de zi şi 84 % pe timp de noapte, ceea ce confirmă percepţia generală a locuinţei ca un spaţiu sigur.

Figura 1

Percepţia populaţiei privind siguranţa în timpul zilei şi nopţii (2024)

Sursa: Institutul de Politici Publice, Barometrul Opiniei Publice 2024

18. Constatările Barometrului Opiniei Publice sunt confirmate şi de datele sondajului naţional realizat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, care constată în 2025 un nivel de siguranţă deplină sau mai degrabă în siguranţă de 93,4 % ziua acasă şi de 85 % noaptea acasă.

Figura 2

Percepţia populaţiei privind siguranţa în timpul zilei şi nopţii (2025)

Sursa: Studiul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare “Moldova inegală” (2025)

19. Datele sondajului Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare pentru anii 2018-2025 indică o creştere constantă a sentimentului de siguranţă la domiciliu, atât ziua, cât şi noaptea, reflectând un trend general de stabilizare socială. Proporţia celor care se simt “în siguranţă deplină” ziua a crescut de la 52 % (2018) la 64,6 % (2023), menţinându-se la 61 % în 2025, iar noaptea de la 38,7 % la 50,3 %. Simultan, numărul celor care nu se simt deloc în siguranţă a scăzut semnificativ.

Figura 3

Percepţia populaţiei privind siguranţa în timpul zilei şi nopţii acasă (2025)

Sursa: Studiul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare “Moldova inegală” (2025)

20. Au fost identificaţi următorii factori care au determinat aceste evoluţii: modernizarea locuinţelor, supravegherea comunitară şi digitalizarea sistemelor de securitate. Totuşi, persistă diferenţe între zi şi noapte, sugerând necesitatea unor măsuri orientate mai clar spre sporirea siguranţei rezidenţiale nocturne, mai ales pentru persoanele vulnerabile. Totodată, măsurile care pot îmbunătăţi sentimentul de siguranţă în spaţiile publice ar putea include o mai bună patrulare a spaţiilor publice în timpul zilei, precum şi iluminatul străzilor şi al parcurilor pe timp de noapte.

21. Conform aceluiaşi sondaj realizat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, percepţia siguranţei în locurile publice s-a îmbunătăţit ziua – 49,7 % dintre cetăţeni se simt în siguranţă deplină în 2025, faţă de 42 % în 2018, şi doar 1,8 % declară că nu se simt deloc în siguranţă (faţă de 2,8 % în 2018). Noaptea, însă, sentimentul de nesiguranţă persistă: doar 33,2 % se simt în siguranţă deplină (comparativ cu 26,5 % în 2018), în timp ce 20,9 % spun că mai degrabă nu se simt în siguranţă şi 8,8 % – că nu se simt deloc în siguranţă. Femeile, tinerii şi vârstnicii sunt cele mai expuse grupuri, în contextul unor factori precum iluminatul public insuficient, lipsa patrulelor vizibile şi transportul public redus pe timp de noapte.

Figura 4

Percepţia populaţiei privind siguranţa în timpul zilei şi nopţii în stradă (2025)

Sursa: Studiul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare “Moldova inegală” (2025)

22. Percepţia de nesiguranţă în spaţiile publice pe timp de noapte variază semnificativ în funcţie de contextul social şi demografic. De exemplu, femeile declară un nivel de siguranţă mult mai mic decât bărbaţii pe timp de noapte în stradă: 77,6 % din bărbaţi se simt în siguranţă deplină sau mai degrabă în siguranţă, pe când doar 54,9 % din femei împărtăşesc aceeaşi percepţie de siguranţă.

Figura 5

Percepţia populaţiei privind siguranţa în timpul nopţii, dezagregat pe gen (2025)

Sursa: Studiul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare “Moldova inegală” (2025)

23. Percepţia de nesiguranţă este mai accentuată în rândul persoanelor cu dizabilităţi. Persoanele cu dizabilităţi resimt un nivel mai ridicat de insecuritate, în special în spaţiile publice pe timp de noapte, comparativ cu populaţia generală. La domiciliu, în timpul zilei, 54,5 % dintre ele se simt în siguranţă deplină, însă acest procent scade la 43,9 % noaptea, în timp ce cei care se simt nesiguri se dublează, ajungând la 17 %. În spaţiile publice, situaţia este mai gravă: doar 42,3 % din persoanele cu dizabilităţi declară siguranţă deplină ziua, procent care scade considerabil noaptea (25,6 %). Aproape 34 % trăiesc cu sentimentul de nesiguranţă pe timp de noapte în afara locuinţei. Aceste cifre indică probleme structurale legate de accesibilitatea mediului, lipsa infrastructurii adecvate şi insuficienţa măsurilor de protecţie pentru persoanele vulnerabile.

24. În ultimii ani, indicatorii infracţionalităţii au cunoscut o tendinţă generală de scădere, cu unele fluctuaţii minore. Numărul total al infracţiunilor înregistrate a scăzut de la peste 27 200 (2021) la 24 600 (2024), iar rata infracţionalităţii raportată la 10 000 de locuitori a coborât de la 106 la 102. Totuşi, este de notat că în 2024, comparativ cu anul 2023, s-a înregistrat o uşoară creştere atât a numărului total de infracţiuni (+600), cât şi a ratei la 10 000 de locuitori (+3). Această evoluţie sugerează o ameliorare treptată a situaţiei generale din punctul de vedere al securităţii publice, însă fluctuaţia din 2024 indică necesitatea menţinerii vigilenţei şi a consolidării eforturilor preventive (figura 6).

Figura 6

Rata infracţionalităţii

Sursa: Biroul Naţional de Statistică,

Nivelul infracţionalităţii în Republica Moldova în anul 2024, 2025

25. Din totalul infracţiunilor înregistrate în 2024, cea mai mare pondere o deţineau infracţiunile contra patrimoniului (35,4 %). Infracţiunile contra securităţii şi ordinii publice au constituit 5,6 %, contra familiei şi copiilor – 4,5 %, iar infracţiunile contra sănătăţii şi convieţuirii sociale – 4,7 %. Conform tipului infracţiunii, prevalează furturile (art. 186 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002) cu 17,9 % din numărul total, urmate de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate (art. 264¹ din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002) cu 14 % din total şi escrocheria (art. 190 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002) cu 12,2 % din total. Alte tipuri de infracţiuni constituie mai puţin de 5 % fiecare.

Figura 7

Structura infracţiunilor înregistrate după categorii, 2024

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

26. Una dintre principalele ameninţări pentru siguranţa la domiciliu o constituie infracţiunile contra familiei şi copiilor. Violenţa în familie continuă să fie un fenomen major, care se manifestă prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic. În 2024 au fost înregistrate 1 741 de contravenţii şi 967 de infracţiuni de violenţă în familie, ca urmare fiind constatate 33 de decese. Victime (preponderent femei şi copii) ale infracţiunilor au fost 1 575 de persoane, iar victime ale contravenţiilor – 1 741 de persoane. Poliţia supraveghează ordonanţele de protecţie emise pentru victimele violenţei în familie, care s-au ridicat în 2024 la un număr record de 1 104. Un set amplu de măsuri este pus în aplicare prin Programul naţional privind prevenirea şi combaterea violenţei faţă de femei şi a violenţei în familie pentru anii 2023-2027. În completare, pot fi aplicate ajustări punctuale pentru optimizarea acţiunilor specifice instituţiilor din domeniul ordinii şi siguranţei publice.

Figura 8

Evoluţia numărului anual de infracţiuni şi contravenţii de violenţă în familie

Sursa: Nota informativă a IGP, Fenomenul violenţei în familie pe parcursul anului 2024

27. O manifestare specifică a violenţei în familie este violenţa psihologică, care este adesea neglijată de autorităţile publice. Conform Cercetării privind violenţa psihologică din 2025, o provocare semnificativă o constituie atitudinea şi convingerile reprezentanţilor poliţiei, care consideră violenţa în familie drept o problemă privată, care va duce în mod natural la reconciliere, descurajând astfel intervenţia. Femeile care suferă de violenţă psihologică apelează mai degrabă la organizaţii neguvernamentale specializate decât la instituţii publice, deoarece, în cele mai multe cazuri, autorităţile din cadrul poliţiei şi sistemul judiciar nu iau violenţa psihologică în serios. Această abordare contribuie la ineficienţa intervenţiilor, determinată atât de convingeri personale, cât şi de deficienţe sistemice, cum ar fi sancţiunile neadecvate pentru agresori, lipsa instruirii specializate şi subestimarea impactului violenţei psihologice. Se apreciază că în unele cazuri intervenţia ineficientă a Poliţiei poate chiar creşte riscurile pentru victimele violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie.

28. Lipsa unei intervenţii coerente împotriva violenţei psihologice va perpetua tăcerea victimelor, impunitatea agresorilor şi erodarea încrederii în instituţiile statului. Intervenţiile ar trebui să vizeze instruirea specializată a personalului şi aplicarea consecventă de sancţiuni proporţionale, pentru a proteja victimele violenţei psihologice.

29. În 2023 a fost lansat Centrul de Justiţie Familială al Poliţiei (finanţat de Ambasada SUA în Moldova) – un serviciu integrat destinat sprijinirii victimelor violenţei în familie şi sexuale. Totodată, din anul 2023, în Ungheni a fost dezvoltat Serviciul integrat regional pentru victimele violenţei sexuale, dezvoltat în anul 2023, în baza Hotărârii Guvernului nr.508/2023. Serviciul deserveşte beneficiari din unităţile administrativ-teritoriale Ungheni, Făleşti, Sîngerei, Călăraşi, Nisporeni şi Teleneşti şi asigură victimelor violenţei sexuale acces integrat la servicii de asistenţă medicală specializată, expertiză medico-legală, asistenţă psihosocială şi juridică, precum şi evaluări psihologice, toate într-o singură locaţie. Deocamdată acesta rămâne un proiect singular, fără extindere în alte regiuni ale Republicii Moldova. Totodată, în contextul consolidării cadrului de intervenţie, se va valorifica faptul că fiecare sector de intervenţie – ordine publică, sănătate, social, medical şi medicină legală – dispune de instrucţiuni metodice specifice pentru examinarea cazurilor de violenţă în familie. De asemenea, este aplicată Instrucţiunea de lucru a echipei de intervenţie în cazurile de violenţă sexuală, care completează Metodologia de lucru a echipei de intervenţie în cazurile de violenţă sexuală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.223/2023. În continuare, este necesară analiza oportunităţii şi a fezabilităţii extinderii serviciilor integrate de sprijin la nivel naţional, care să includă atât justificarea strategică şi beneficiile dislocării acestora în teritoriu, cât şi capacităţile logistice, financiare şi operaţionale necesare pentru implementare.

30. În spaţiile de trai, problemele de ordine şi securitate publică apar frecvent din cauza încălcării regulilor de convieţuire, cum ar fi folosirea abuzivă a locuinţei, tulburarea liniştii, neglijenţa în întreţinerea animalelor de companie, condiţiile insalubre sau formarea de spelunci. Consumul de alcool şi droguri este un factor agravant major, care poate declanşa comportamente agresive şi poate pune în pericol siguranţa locatarilor. În primele cinci luni ale anului 2025, infracţiunile de circulaţie ilegală a drogurilor cu (art. 217¹ din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002) şi fără scop (art. 217 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002) de înstrăinare au avut o pondere numerică mai mare comparativ cu perioada anterioară, datorită acţiunilor proactive desfăşurate de organele de forţă. În anii 2024-2025, Comisia Naţională Antidrog, condusă de MAI, a demarat o strategie complexă, axată pe alinierea legislativă, dezvoltarea alertelor timpurii, prevenţie şi reabilitare, cooperări naţionale şi internaţionale, precum şi examinarea oportunităţii de creare a unei entităţi specializate pentru coordonarea politicii antidrog şi operaţiuni antitrafic cu scopul de prevenire şi combatere a consumului şi a traficului de droguri. Recent, mecanismul de referire pentru tratament şi reabilitare a persoanelor consumatoare de droguri a fost extins prin includerea a cinci noi puncte de farmacoterapie cu agonizanţi opioizi în schema de referire. Soluţii cuprinzătoare pentru aceste probleme sunt prevăzute în Programul de prevenire şi combatere a criminalităţii pentru anii 2026-2030. Cu toate acestea, aspectele conexe impun măsuri dedicate serviciilor de ordine şi securitate publică, orientate spre prevenirea şi combaterea consumului de alcool şi droguri, în special în rândul copiilor, prin intervenţii educaţionale, acţiuni de monitorizare şi mecanisme de referinţă şi sprijin comunitar.

31. Fenomenul bullyingului este o problemă gravă şi persistentă, reflectată atât în datele oficiale raportate de autorităţi, cât şi în percepţiile elevilor. În ultimii ani, amploarea acestui fenomen a devenit mai vizibilă, ceea ce evidenţiază necesitatea unor măsuri coerente şi coordonate de prevenire şi intervenţie. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a raportat în prima jumătate a anului şcolar 2023- 2024 un total de 3 821 de cazuri suspecte de violenţă asupra copilului în şcoli sau comunităţi, din care 488 reprezintă cazuri de bullying. În anul calendaristic 2023 s-au înregistrat 1 086 de cazuri de bullying, reprezentând aproximativ 13 % din totalul de 8 315 cazuri suspecte de abuz în şcoli, iar în anul 2024 numărul acestora a crescut la 1 200 din totalul de 7 977 de cazuri suspecte, echivalând tot cu circa 15 % din total. Conform studiului KAP “Cunoştinţe, atitudini, practici în prevenirea şi combaterea fenomenului de bullying în şcolile din Republica Moldova”, realizat de Magenta Consulting în 2023, 21 % dintre elevii din clasele V-XII au fost victime ale bullyingului săptămânal, iar aproximativ 40 % s-au ciocnit cu acest fenomen ocazional, formele predominante fiind cele verbale şi relaţionale (54 %), urmate de 46 % în formă fizică.

32. Deşi responsabilitatea principală pentru prevenirea şi combaterea fenomenului de bullying în Republica Moldova îi revine sistemului educaţional, rolul Poliţiei este complementar şi esenţial în gestionarea cazurilor. Poliţia intervine în situaţiile care escaladează spre violenţă, ameninţări sau alte infracţiuni şi deschide cercetări acolo unde faptele comise intră sub incidenţa legii penale. În spaţiile publice sau la evenimente cu implicarea copiilor, Carabinierii şi Poliţia asigură ordinea şi siguranţa participanţilor. Totodată, colaborează cu instituţiile de învăţământ, cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, sprijinind implementarea politicilor publice în domeniu. Poliţia mai contribuie la creşterea conştientizării comunităţii privind riscurile bullyingului prin acţiuni de informare şi educaţie. Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei recomandă autorităţilor să colecteze date dezagregate în funcţie de gen privind incidentele rasiste şi anti- LGBTI din şcoli, inclusiv cu privire la motivele specifice comportamentului de bullying. Astfel de date ar trebui să servească drept bază pentru elaborarea unor răspunsuri mai bine direcţionate la bullyingul din şcoli, inclusiv pentru organizarea campaniilor suplimentare de prevenire a bullyingului şi a cursurilor de formare pentru profesori şi alţi specialişti care lucrează cu copiii în şcoli.

33. Neintervenţia în materia prevenirii şi combaterii bullyingului va duce, cu probabilitate ridicată, la escaladarea fenomenului, atât sub aspectul incidenţei, cât şi al intensităţii manifestărilor, generând prejudicii semnificative sănătăţii psihice şi fizice a copiilor şi degradarea climatului educaţional. În consecinţă, se impune elaborarea şi implementarea unor intervenţii integrate cu politicile publice din sectorul educaţiei, cum ar fi Metodologia cu privire la prevenirea şi combaterea bullyingului, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr.1024/2022. Intervenţiile ar trebui să fie bazate pe date statistice şi cercetări empirice, care să prevadă mecanisme clare de prevenţie, intervenţie şi monitorizare în colaborare cu autorităţile publice din domeniul educaţiei, precum şi măsuri de sprijin pentru victime.

Instituţiile de ordine şi securitate publică

şi provocările cu care se confruntă

34. Principalele instituţii ale MAI responsabile de ordinea şi securitatea publică sunt Poliţia şi Carabinierii, ca structuri de suport, organizate în subdiviziuni distincte: Inspectoratul General al Poliţiei (în continuare – IGP), cu subdiviziunea Inspectoratul Naţional de Securitate Publică, şi Inspectoratul General de Carabinieri (în continuare – IGC). O altă structură în subordinea MAI, cu atribuţii de management şi coordonare în domeniul ordinii şi securităţii publice este Inspectoratul de Management Operaţional. Efectivul total antrenat în prestarea serviciilor de ordine şi securitate publică este compus din peste 1 050 de poliţişti din cadrul Inspectoratului Naţional de Securitate Publică, peste 5 300 de angajaţi ai inspectoratelor de poliţie şi circa 1 000 de carabinieri. Aceste instituţii utilizează un ansamblu divers de instrumente şi metode, adaptate specificului atribuţiilor lor, pentru exercitarea competenţelor, structurate conceptual pe trei dimensiuni distincte: menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice. Activităţile specifice poliţieneşti pe care le practică aceste structuri includ patrularea, organizarea şi desfăşurarea raziilor, constatarea contravenţiilor, reacţionarea la apelurile de urgenţă, menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice în cadrul evenimentelor publice, activităţi de investigaţie şi suport pentru urmărirea penală, precum şi activităţi de informare, sensibilizare şi educare, comunicare cu populaţia şi colaborare cu alte instituţii publice. Suplimentar, Carabinierii au atribuţii privind paza şi protecţia misiunilor diplomatice, al căror număr a crescut cu 26 % faţă de anul 2021. În 2024, Carabinierii au asigurat paza şi protecţia 24/24 de ore a 59 de obiective diplomatice, din care 24 de sedii prin posturi staţionare şi patrulări auto, iar 35 de sedii doar prin patrulări auto.

Figura 9

Numărul şi tipul de obiective diplomatice protejate de Carabinieri

Sursa: IGC (2024)

35. O mare parte a populaţiei nu face diferenţă între carabinieri şi poliţişti sau între diferite subdiviziuni ale Poliţiei şi nu cunoaşte competenţele specifice fiecărei structuri, făcând prezumpţii false despre obligaţiile angajaţilor forţelor de ordine. Această confuzie se manifestă prin percepţia că Poliţia întruchipează toate serviciile de ordine şi securitate publică. Nici studiile sociologice disponibile nu fac această diferenţă, respectiv am putea presupune că majoritatea cifrelor sondajelor cu privire la Poliţie reflectă în egală măsură şi percepţia faţă de carabinieri ca exponenţi ai structurilor de ordine publică.

36. Conform studiului Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare “Moldova inegală”, 48,6 % din populaţia generală are foarte multă şi oarecare încredere în Poliţie, valoare peste cele 37 % constatată în Barometrul Opiniei Publice 2023. În rândul persoanelor cu dizabilităţi, nivelul de încredere este mai mic, doar 40,4 % din respondenţi acordând foarte multă şi oarecare încredere în Poliţie. Totodată, îngrijorează ponderea mare a respondenţilor care nu au deloc încredere în Poliţie (27,2 % din populaţia generală şi 36,5 % în rândul persoanelor cu dizabilităţi).

Figura 10

Distribuţia nivelului de încredere în Poliţie în rândul populaţiei generale,

al persoanelor cu dizabilităţi şi al persoanelor de etnie romă, 2025

Sursa: Studiul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare “Moldova inegală” (2025)

37. Deficienţele cu caracter general ale serviciilor de ordine şi securitate publică privind siguranţa populaţiei. Subdiviziunile MAI care prestează servicii în susţinerea ordinii şi securităţii publice se confruntă cu un spectru divers de deficienţe şi provocări. Deficienţele cu caracter general, care sunt prezentate în continuare, afectează calitatea serviciilor prestate pentru fiecare din mediile din această analiză. În mod specific, pentru fiecare context analizat, lista deficienţelor este completată cu alte provocări cu care se confruntă subdiviziunile de ordine şi securitate publică, care pot afecta calitatea serviciilor şi siguranţa populaţiei.

38. Subdiviziunile MAI se confruntă cu un deficit major de angajaţi la nivel operaţional. Efectivul-limită cumulat al IGP şi al IGC era în 2025 de 10 313 funcţii, din care 9 126 de funcţii de poliţişti (88,5 %) şi 1 187 de funcţii de carabinieri (11,5 %). Ambele instituţii se confruntă cu flux de personal, nivelul de funcţii vacante fiind de peste 11 % în Poliţie şi 18 % la Carabinieri. În IGP, ponderea angajaţilor cu o vechime mai mică de cinci ani a crescut la 24 % în anul 2024, faţă de 22 % în 2021, în timp ce proporţia celor cu o experienţă de peste 20 de ani a scăzut de la 19 la 17 %. Această evoluţie sugerează dificultăţi în retenţia personalului cu experienţă. Acest context poate avea implicaţii asupra continuităţii instituţionale şi a transferului de cunoştinţe în cadrul structurilor de poliţie (figura 11).

39. Un aspect esenţial al consolidării ordinii şi securităţii publice îl reprezintă ajustarea efectivului-limită şi modernizarea capacităţilor IGC. Procesul de reformă instituţională lansat prin Strategia de reformare a Trupelor de Carabinieri pentru anii 2017-2020 (Hotărârea Guvernului nr.357/2017) şi prin Legea nr.219/2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri a prevăzut trecerea treptată de la serviciul militar în termen la un corp profesionalizat, prin reducerea încorporărilor şi crearea funcţiilor contractuale. Totuşi, finalizarea acestei profesionalizări nu a fost posibilă integral din cauza constrângerilor bugetare, ceea ce menţine o presiune constantă asupra resurselor umane şi a capacităţilor operaţionale ale IGC.

40. Într-un context marcat de instabilitatea regională şi de multiplicarea riscurilor la adresa securităţii naţionale, consolidarea capacităţilor de intervenţie ale Carabinierilor prin crearea unor companii mobile în raioanele Soroca, Hînceşti şi Vulcăneşti are un caracter strategic. Această măsură urmăreşte nu doar asigurarea ordinii şi securităţii publice, dar şi întărirea prezenţei structurilor de forţă în teritoriu, sprijinind obiectivele de integrare europeană şi de adaptare la standardele Uniunii Europene privind protecţia populaţiei şi gestionarea crizelor.

41. În acelaşi timp, participarea carabinierilor din Republica Moldova la misiuni internaţionale de menţinere a păcii constituie o prioritate naţională şi o oportunitate pentru transferul de experienţă şi interoperabilitatea cu structurile similare din Uniunea Europeană şi NATO. Detaşarea unui pluton de carabinieri în misiunea KFOR în anul 2026, precum şi consolidarea colaborării prin aderarea la organizaţii internaţionale precum Asociaţia Jandarmeriilor şi Forţa Europeană de Jandarmerie (EUROGENDFOR, FIEP) constituie paşi necesari pentru racordarea activităţii IGC la standardele europene şi internaţionale şi pentru creşterea prestigiului Republicii Moldova ca partener de securitate regional şi european.

42. În cazul IGC, ponderea angajaţilor cu o vechime sub cinci ani este considerabil mai mare, ajungând la 42 % în 2024. Această cifră reflectă un profil instituţional diferit, explicabil prin faptul că abia în anul 2021 a fost finalizat procesul de profesionalizare a carabinierilor. Prin urmare, o mare parte dintre angajaţii actuali au fost încadraţi în sistem relativ recent. Această situaţie implică, pe de o parte, oportunităţi pentru formarea unei noi generaţii de profesionişti adaptaţi la standardele actuale, dar, pe de altă parte, provocări în ceea ce priveşte experienţa practică, coeziunea echipelor şi necesitatea consolidării capacităţilor operaţionale prin instruire continuă şi mentorat.

Figura 11

Distribuirea angajaţilor IGP şi IGC în funcţie de vechimea în sistem, 2024

Sursa: IGP, IGC

43. În ansamblu, datele indică o tendinţă de reînnoire a corpului profesional în ambele instituţii, însă cu ritmuri şi cauze diferite. În timp ce IGP trece printr-un proces de înlocuire a personalului cu experienţă, IGC se află într-o etapă incipientă de dezvoltare a resurselor umane, ceea ce necesită politici active de integrare, retenţie şi dezvoltare profesională.

44. Îngheţarea unui număr semnificativ din funcţiile vacante limitează capacitatea instituţiei de a acoperi necesităţile operaţionale şi de a răspunde eficient provocărilor curente. Rata ridicată a demisiilor reflectă o presiune continuă asupra resurselor umane şi relevă nevoia unor măsuri sustenabile de retenţie, motivare şi înnoire a efectivului.

45. Menţinerea deficitului actual de personal în structurile operaţionale ale IGC şi IGP, coroborată cu rata ridicată a fluctuaţiei şi scăderea ponderii angajaţilor cu experienţă îndelungată, riscă să afecteze continuitatea instituţională, să diminueze capacitatea de răspuns operativ şi să reducă din transferul de cunoştinţe în cadrul structurilor de ordine publică. Pentru a contracara aceste riscuri şi a asigura funcţionarea eficientă a Poliţiei şi a Carabinierilor, se impune adoptarea unor politici publice orientate spre atragerea, motivarea şi retenţia personalului calificat (inclusiv prin beneficii salariale), optimizarea structurii de resurse umane şi consolidarea capacităţilor instituţionale pe termen lung.

46. Din perspectiva structurii pe sexe a efectivului (figura 12), în anul 2024 s-a înregistrat o creştere a ponderii angajaţilor de sex feminin atât în cadrul IGP, cât şi al IGC. Astfel, în IGP ponderea femeilor a crescut la 23,7 %, faţă de 22,3 % în 2021, iar în IGC aceasta a ajuns la 19,4 %, comparativ cu 15,6 % în 2021. Tendinţa de creştere s-a manifestat la nivelul tuturor subdiviziunilor celor două instituţii, cu excepţia aparatului central al IGP, unde ponderea a rămas neschimbată, şi al Inspectoratului Naţional de Securitate Publică, unde s-a înregistrat o scădere, de la 13,4 % în 2021 la 12 % în 2024.

Figura 12

Distribuirea pe sexe a angajaţilor IGP şi IGC (2021 şi 2024)

Sursa: IGP, IGC

47. Ponderea funcţiilor de conducere ocupate de femei a înregistrat o creştere în toate subdiviziunile IGP şi IGC. Cea mai semnificativă creştere s-a înregistrat în aparatul central al IGP, unde în 2024 femeile ocupau 28,6 % din funcţiile de conducere, cu peste 15 puncte procentuale mai mult decât în 2021. Un aspect notabil este că, în cadrul comandamentului general al IGC, ponderea femeilor în funcţii de conducere (24,2 %) este aproape identică cu ponderea femeilor în totalul angajaţilor (24,3 %), indicând o reprezentativitate deplină în structurile de conducere. De asemenea, în cadrul Inspectoratului Naţional de Securitate Publică, ponderea femeilor în funcţii de conducere (15,2 %) depăşeşte chiar ponderea acestora în totalul angajaţilor (12 %) (figura 13).

Figura 13

Distribuirea pe sexe a funcţiilor de conducere în IGP şi IGC (2021 şi 2024)

Sursa: IGP, IGC

48. În cadrul IGC, angajatele sunt implicate preponderent în activităţi administrative, reprezentând 62 % din total, în timp ce doar 38 % sunt antrenate în activităţi de ordine şi securitate publică sau paza ambasadelor. Situaţia este similară şi în cadrul IGP, unde, deşi se observă o uşoară diversificare a atribuţiilor, majoritatea poliţistelor continuă să activeze în domeniul administrativ (42 %), dar această pondere este în scădere comparativ cu anul 2021 (52 %). Totodată, implicarea femeilor în activităţi de ordine publică în cadrul IGP a crescut semnificativ, ajungând la 34 % în 2024, faţă de 25 % în 2021. Această evoluţie poate indica o deschidere treptată spre o mai mare integrare a femeilor în funcţii care necesită prezenţă activă în teren. Ponderea femeilor în activităţi de investigaţie şi urmărire penală rămâne relativ constantă – 8 % şi, respectiv, 16 %, ceea ce sugerează că accesul la aceste domenii specializate rămâne limitat sau că persistă o repartizare tradiţională a sarcinilor între angajaţii de gen feminin şi masculin.

49. Această distribuţie denotă încă o segregare ocupaţională de gen, cu o concentrare a femeilor în funcţii de suport şi mai puţin în cele cu impact direct asupra executării misiunilor operative sau decizionale, ceea ce oferă şi oportunităţi mai reduse de accedere în funcţii de conducere. Deşi se observă progrese punctuale, mai ales în activităţile de ordine publică, este necesară în continuare o abordare strategică pentru creşterea reprezentării echilibrate a femeilor în toate tipurile de activităţi profesionale din cadrul instituţiilor de ordine publică.

Figura 14

Ponderea angajaţilor de sex feminin pe domenii,

IGP (2021, 2024)şi IGC (2024)

Sursa: IGP, IGC

50. IGP continuă să se confrunte cu riscuri semnificative legate de suprasolicitarea personalului din cauza unui număr mare de posturi vacante şi lipsa unui sistem informaţional automatizat pentru evidenţa şi administrarea resurselor instituţiei. Această lipsă favorizează repartizarea inechitabilă a sarcinilor şi poate duce la utilizarea abuzivă a personalului. În aceste condiţii, angajaţii sunt adesea obligaţi să preia un volum de muncă destinat unui efectiv complet, iar deciziile de alocare a sarcinilor sunt influenţate negativ acolo unde lipsesc competenţele manageriale ale conducătorilor. Volumul mare de sarcini este agravat de timpul considerabil pe care angajaţii îl dedică activităţilor de raportare, adesea redundante. Ca urmare, unii ofiţeri de sector petrec mai mult timp la birou decât în teren, ceea ce limitează capacitatea lor de a furniza servicii directe de ordine publică. Digitalizarea proceselor de raportare şi evidenţă ar reprezenta o soluţie eficientă pentru reducerea poverii administrative şi acordarea timpului suficient pentru activităţi operative şi în comunitate.

51. Lipsa de intervenţie va agrava suprasolicitarea personalului şi inechităţile în repartizarea sarcinilor, ducând pe termen mediu la scăderea performanţei operaţionale şi la demotivarea angajaţilor, ceea ce poate afecta negativ ordinea şi securitatea publică. Este necesară adoptarea unor soluţii de digitalizare a proceselor, optimizarea alocării resurselor şi dezvoltarea competenţelor manageriale, pentru a asigura un echilibru între cerinţele administrative şi cele operaţionale.

52. Poliţiştii devin adesea subiecţi ai maltratării şi ultragierii, dar fenomenul este în descreştere în ultimii ani (figura 15). În anul 2024 au fost înregistrate 153 de cazuri de maltratare, în care au fost vizaţi 259 de poliţişti, şi 449 de cazuri de ultragiere. Numărul de ultragieri a scăzut semnificativ comparativ cu anul 2021, când au fost înregistrate 1 109 astfel de cazuri, aproape în totalitate contra angajaţilor Poliţiei. La fel, a scăzut şi numărul anual de maltratări comparativ cu anul 2021, dar într-o proporţie mult mai mică. În general, observăm că acţiunile de maltratare şi ultragiere au vizat preponderent poliţiştii şi în proporţie mult mai mică – carabinierii. Acest fenomen se explică prin natura atribuţiilor care îi expun pe carabinieri mai rar la situaţii conflictuale cu populaţia, dar şi prin numărul mai mic de carabinieri comparativ cu poliţiştii.

53. Agresivitatea în privinţa angajaţilor creşte percepţia de insecuritate a forţelor de ordine şi ezitarea de a interveni calitativ decisiv. În încercarea de a contracara fenomenul în raport cu Poliţia, la nivelul IGP şi Inspectoratului Naţional de Securitate Publică a fost efectuat un audit al proceselor de interacţiune cu populaţia, iar un mecanism de participare a societăţii civile a fost stabilit pentru evaluarea cazurilor de ultragiere sau maltratare a poliţiştilor, în vederea combaterii acestor fenomene şi a consolidării respectului faţă de autoritatea legală.

Figura 15

Maltratări şi ultragieri ale angajaţilor IGP şi IGC

Sursa: IGP, IGC

54. În 2023, IGP a creat Comisia privind evaluarea minuţioasă a cazurilor de ultragiere, maltratare a angajaţilor din cadrul subdiviziunilor IGP (dispoziţia şefului IGP nr.116/2023), care a elaborat Raportul privind rezultatele analizei cazurilor de ultragiere şi maltratare a poliţiştilor pentru perioada 2018-2022, iar recomandările au fost incluse în Planul de activitate al IGP pentru anul 2024.

55. Personalul continuă să fie expus unui nivel ridicat de stres şi epuizare, fără un sistem funcţional de sprijin psihologic. Deşi problema suprasolicitării şi a impactului negativ asupra sănătăţii mintale a angajaţilor din subdiviziunile de ordine publică a fost evidenţiată de mai mulţi ani, nu s-au înregistrat progrese semnificative în remedierea situaţiei. Serviciile oferite rămân inadecvate – majoritatea psihologilor nu dispun de competenţele, metodele sau instrumentele necesare, iar consilierea psihologică, acolo unde există, este percepută ca fiind de slabă calitate. Lipsa intervenţiei favorizează o cultură organizaţională care nu asigură acţiuni active pentru susţinerea sănătăţii mintale a angajaţilor. Mai mult decât atât, lipsa unor mecanisme reale de suport contribuie la accentuarea problemelor, scăderea calităţii intervenţiilor, demotivarea personalului şi plecări continue din sistem – toate acestea afectând grav capacitatea serviciilor de ordine publică de a-şi îndeplini eficient atribuţiile în comunitate.

56. Pentru depăşirea acestei probleme este indicată adoptarea unor politici publice axate pe dezvoltarea de servicii de consiliere specializate şi accesibile, într-un sistem funcţional şi adecvat de sprijin psihologic real şi continuu pentru personalul expus stresului şi epuizării.

57. Pe fundalul deficitului de personal, un alt punct slab nerezolvat rămâne planificarea forţelor în subdiviziunile de ordine publică. Lipsa unui sistem unic de dislocare şi capacităţile analitice reduse limitează alocarea eficientă a resurselor. Doar câteva unităţi dispun de instrumentele şi competenţele necesare pentru o analiză adecvată, iar managerii subdiviziunilor teritoriale nu au toate resursele necesare pentru a îmbunătăţi situaţia. În consecinţă, angajaţii operaţionali sunt în continuare suprasolicitaţi, ceea ce afectează negativ eficienţa şi calitatea intervenţiilor poliţieneşti.

58. Extinderea conceptului de activitate poliţienească bazată pe informaţii la nivelul subdiviziunilor teritoriale se produce cu dificultate, chiar dacă a fost aplicată cu succes timp de mai mulţi ani în unitatea centrală de analiză a informaţiilor a IGP. Implementarea lentă a conceptului este cauzată în principal de lipsa de interes şi înţelegere din partea conducerii la nivel teritorial, de pregătirea insuficientă a personalului, de utilizarea superficială a informaţiilor disponibile şi de limitările tehnice ale sistemelor informaţionale, care oferă date fragmentare. În consecinţă, informaţia deţinută este utilizată deficient, iar analiza este superficială. În vederea consolidării capacităţilor de analiză a informaţiilor, în perioada anterioară au fost întreprinse măsuri pentru integrarea şi dezvoltarea surselor de date pentru susţinerea deciziilor bazate pe produse analitice corelate cu evoluţiile teritoriale. În cadrul IGP şi IGC a fost descris procesul operaţional aferent iniţierii analizei informaţiei, inclusiv a fluxului informaţional pe segmentul analizei informaţiei (Ordinul IGC nr.51/2023), fiind stabilite nomenclatoarele pentru necesităţile de dotare a serviciilor de analiză. Au fost aprobate proceduri standard de operare privind utilizarea conceptului de activitate poliţienească bazată pe informaţii Intelligence-Led Policing (Ordinul şefului IGP nr.227/2024) şi au fost iniţiate activităţi de promovare a culturii analitice în cadrul serviciilor de ordine şi securitate publică, prin desfăşurarea instruirilor angajaţilor din serviciile de analiză a informaţiilor. Totuşi, dezvoltarea conceptului de activitate poliţienească bazată pe informaţii la nivelul subdiviziunilor teritoriale IGP şi IGC necesită în continuare multă atenţie şi resurse pentru asigurarea funcţionalităţii mecanismului.

59. Pentru a fi eficientă, Poliţia trebuie să se bazeze pe informaţii corecte, analizate atent şi folosite în timp util. Dacă nu vor fi implementate măsuri bine coordonate pentru extinderea şi consolidarea activităţii poliţieneşti bazate pe informaţii la nivel local, există riscul ca deciziile operative să fie mai puţin eficiente. Este important ca în următorii ani politicile publice să susţină formarea specializată a angajaţilor, dotarea tehnică modernă şi dezvoltarea unei culturi organizaţionale orientate spre utilizarea inteligentă a datelor. Astfel, mecanismul de tip Intelligence-Led Policing va deveni un instrument durabil şi esenţial pentru siguranţa comunităţilor.

60. În lipsa unei abordări coerente şi adaptate la realităţile din teren, pregătirea profesională a angajaţilor structurilor de ordine publică continuă să influenţeze negativ calitatea intervenţiilor. Sistemul de instruire, inclusiv cel din cadrul Academiei “Ştefan cel Mare” a MAI şi al Centrului de pregătire şi perfecţionare a carabinierilor, se confruntă cu dificultăţi legate de actualizarea conţinutului curricular, aplicarea metodelor moderne de predare şi dezvoltarea unei infrastructuri de formare adecvate. În special, se constată lipsa unor module relevante privind comunicarea eficientă, gestionarea situaţiilor tensionate şi colaborarea cu comunitatea, elemente esenţiale pentru reacţii profesioniste şi prevenirea escaladării conflictelor. De asemenea, lipsa standardizării procesului de instruire între diferitele centre de formare generează diferenţe de abordare şi capacitate de reacţie între subdiviziuni, afectând interoperabilitatea şi coordonarea în situaţii operative complexe. În acest context, reformarea sistemului de pregătire, prin modernizarea instituţiilor de învăţământ şi formare profesională, consolidarea componentei practice şi unificarea standardelor de instruire, reprezintă o condiţie esenţială pentru profesionalizarea durabilă a structurilor de ordine publică.

61. Majoritatea angajaţilor serviciilor de ordine şi securitate publică sunt dotaţi insuficient şi neuniform, ceea ce constituie un impediment major în asigurarea unui nivel ridicat de profesionalism. IGP a aprobat în 2024 norme de dotare individuală pentru angajaţi, dar dotarea practică nu corespunde deocamdată acestor norme. Lipsa dotărilor standardizate de echipare generează disfuncţionalităţi şi dificultăţi operaţionale. Insuficienţa mijloacelor de transport adecvate afectează capacitatea de intervenţie promptă şi eficientă. Deficienţele în gestionarea dotărilor, inclusiv evidenţa manuală şi alocarea disproporţionată a resurselor financiare, împreună cu insuficienţa fondurilor pentru mentenanţă, subminează funcţionalitatea echipamentelor şi software-urilor esenţiale. Abordarea acestor carenţe este vitală pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi pentru restabilirea autorităţii instituţionale.

62. În vederea îmbunătăţirii infrastructurii, a fost elaborată o evidenţă detaliată privind starea sediilor subdiviziunilor Poliţiei, inclusiv istoricul renovărilor realizate, în baza căreia este planificată elaborarea Planului de dezvoltare logistică pe termen mediu. În perioada 2022-2025 au fost finalizate lucrări de reparaţie şi reconstrucţie la un singur sector de poliţie. În celelalte cazuri au fost efectuate lucrări de reparaţie curentă şi de extindere a reţelelor electrice şi a infrastructurii de comunicaţii, contribuind la îmbunătăţirea condiţiilor de activitate.

63. Continuarea situaţiei curente fără întreprinderea măsurilor pentru standardizarea şi asigurarea dotării corespunzătoare a angajaţilor serviciilor de ordine şi securitate publică va amplifica disfuncţionalităţile operaţionale, va limita capacitatea de intervenţie promptă şi va submina credibilitatea instituţiilor. Pentru remedierea situaţiei sunt necesare intervenţii care să asigure gestionarea eficientă a resurselor, alocarea adecvată a fondurilor pentru dotare şi mentenanţă, precum şi dezvoltarea infrastructurii logistice, pentru a garanta condiţii optime de muncă şi performanţă sporită.

64. Aplicarea unitară şi standardizată a procedurilor operaţionale, indiferent de autoritatea responsabilă – Poliţie, Carabinieri sau alte organe de aplicare a legii –, este esenţială pentru asigurarea unei reacţii eficiente, coordonate şi predictibile în situaţii operative, mai ales în cazul activităţilor comune sau complementare. Procedurile bine definite contribuie la sincronizarea acţiunilor şi la creşterea interoperabilităţii între structuri, reducând riscul de confuzii, întârzieri sau reacţii neuniforme în teren. Totodată, în procesul de reglementare a activităţii de reacţionare operative, este necesară o abordare echilibrată, care să evite procedura excesivă şi generarea unui volum disproporţionat de documente, dificil de actualizat şi de pus în practică. Un cadru procedural eficient trebuie să fie clar, flexibil şi adaptat realităţilor din teren, susţinând astfel profesionalizarea şi coerenţa intervenţiilor autorităţilor din domeniul ordinii publice.

65. La nivel individual, angajaţii serviciilor de ordine publică deseori demonstrează lipsa abilităţilor de comunicare eficientă cu populaţia, inclusiv cu victimele infracţiunilor pe durata examinării cazurilor. La nivel instituţional, subdiviziunile de ordine publică se confruntă cu o comunicare deficitară cu publicul, cauzată de capacităţi limitate în domeniul comunicării şi de lipsa unor planuri coerente şi sistematice în acest sens. Studiul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare privind accesul la justiţie în Republica Moldova a constatat referitor la dificultatea de interacţiune cu instituţiile publice că numai 38,8 % din acei care au interacţionat cu poliţia au afirmat că experienţele lor au fost uşoare sau fără stres. Mai mult decât atât, respondenţii au apreciat Poliţia în proporţie de 35,1 % ca fiind ineficientă şi lentă. Au fost evidenţiate şi probleme legate de tratament preferenţial: autorii studiului au remarcat faptul că Poliţia i-a tratat pe cetăţenii mai nevoiaşi cu mai puţin respect decât pe cei prosperi. Numai 25,1 % dintre respondenţii mai nevoiaşi cred că Poliţia nu este viciată sau nu are prejudecăţi, afirmaţie susţinută de 62,5 % dintre respondenţii mai prosperi. Cauzele ţin atât de competenţele reduse în comunicare, cât şi de insuficienţa personalului şi lipsa timpului, în condiţiile suprasolicitării şi a implicării în activităţi improprii.

66. Neintervenţia în această problemă şi ignorarea deficitului de abilităţi de comunicare eficiente atât la nivel individual, cât şi instituţional în serviciile de ordine publică riscă să amplifice percepţia negativă a populaţiei privind eficienţa şi imparţialitatea Poliţiei. Pe termen mediu aceasta poate eroda încrederea cetăţenilor, poate reduce cooperarea şi submina capacitatea instituţiilor de a-şi îndeplini atribuţiile. Pentru depăşirea problemei sunt necesare politici publice care să vizeze formarea continuă a angajaţilor în domeniul comunicării, să asigure creşterea capacităţilor instituţionale şi să promoveze strategii sistematice de comunicare cu publicul.

67. În ciuda eforturilor depuse în perioada 2022-2025, numărul echipelor de patrulare şi reacţionare operativă aflate în prima linie se menţine la aproximativ 51 % din necesarul estimat, conform nivelului de referinţă stabilit în anul 2022. Acest decalaj este determinat în principal de insuficienţa resurselor umane şi materiale necesare pentru acoperirea fazei operaţionale.

68. În vederea consolidării capacităţii de reacţie a Poliţiei, au fost întreprinse măsuri de suplimentare a echipelor operative şi de dotare logistică, inclusiv prin achiziţionarea a peste 240 de unităţi de transport, din care o parte sunt autospeciale inteligente de tip PICAR (Police Intelligence Car). De asemenea, au fost distribuite 360 de camere de corp, 587 de unităţi de tehnică de calcul şi alte echipamente specializate destinate investigaţiilor, intervenţiei rapide şi cartografierii accidentelor.

69. Sistemul PICAR se află la etapa de testare tehnico-operaţională, cu accent pe validarea funcţionalităţilor, integrarea cu infrastructura IT existentă şi verificarea compatibilităţii operaţionale. Finalizarea acestor testări va permite operaţionalizarea completă a celor 31 de unităţi dotate, contribuind la modernizarea serviciilor de ordine publică şi la creşterea eficienţei intervenţiilor în teren.

70. Neintervenţia în situaţia curentă şi menţinerea sub nivelul necesar a echipelor de patrulare şi reacţionare operativă riscă să perpetueze decalaje în capacitatea de reacţie a Poliţiei, ceea ce pe termen mediu poate duce la scăderea eficienţei intervenţiilor şi la vulnerabilităţi în menţinerea ordinii publice. Politicile publice din următoarea perioadă ar trebui să asigure alocarea adecvată a resurselor, accelerarea implementării tehnologiilor moderne precum sistemul PICAR şi consolidarea dotării logistice.

71. Nivelul operaţional, cel mai apropiat de cetăţean, este subdimensionat, ceea ce conduce la o prezenţă redusă în comunităţi şi afectează capacitatea de a răspunde prompt şi vizibil la problemele locale. În lipsa unei infrastructuri teritoriale adecvate, aceste carenţe reduc eficienţa intervenţiilor şi influenţează negativ percepţia publicului asupra serviciilor de ordine publică.

72. În vederea soluţionării acestor deficienţe, MAI a elaborat un model de regionalizare a Poliţiei, care presupune reorganizarea structurală în trei direcţii regionale (Nord, Centru, Sud) şi două structuri teritoriale (municipiul Chişinău şi UTA Găgăuzia). Reforma urmăreşte întărirea nivelului operaţional prin realocarea resurselor către funcţiile de teren, cu accent pe contactul direct cu cetăţeanul, activităţile de patrulare şi intervenţia operativă. Se estimează o reducere cu aproximativ 8 % a funcţiilor de birou, iar resursele urmează a fi utilizate pentru motivarea adecvată a personalului, îmbunătăţirea dotărilor şi consolidarea infrastructurii.

73. Această transformare reflectă tranziţia către un model poliţienesc proactiv, vizibil şi adaptat la nevoile reale ale comunităţilor, precum şi la specificul fiecărei regiuni. În paralel, este esenţială coordonarea funcţională dintre IGP şi IGC, prin delimitarea clară a atribuţiilor privind asigurarea, menţinerea şi restabilirea ordinii publice, în scopul evitării suprapunerilor şi al consolidării unui răspuns comun, coordonat şi eficient în situaţii de urgenţă. Implementarea acestui model implică o revizuire amplă a conceptelor instituţionale, a planurilor operaţionale şi a procedurilor aferente domeniului ordinii şi securităţii publice.

74. Mai mult decât atât, reformele, în cele mai dese cazuri, afectează considerabil resursele umane şi, implicit, memoria instituţională, fiind însoţite de fluctuaţii de personal, context în care o strategie corespunzătoare care va susţine aceste măsuri va trebui dezvoltată pe aspecte de motivare şi retenţie a personalului.

75. Oficiul Avocatului Poporului a atras atenţia asupra necesităţii analizei felului în care reorganizarea Poliţiei va afecta accesul la servicii poliţieneşti (în special pentru grupurile vulnerabile), impactul asupra regiunii de est şi alinierea la strategiile naţionale privind drepturile omului, precum Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” şi Programul naţional privind asigurarea respectării drepturilor omului pentru anii 2024-2027. În lipsa unei integrări adecvate a acestor politici, există riscul ca reforma să creeze inconsecvenţe legislative sau să ducă la măsuri care nu sunt aliniate cu angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova.

76. Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 reprezintă un pilon esenţial pentru menţinerea ordinii şi siguranţei publice, însă acesta nu este dezvoltat uniform la nivel naţional, ceea ce generează inegalităţi în accesul şi eficienţa intervenţiilor în diferite regiuni. Între 2020 şi 2024, timpul mediu de reacţie la apeluri la nivel naţional a crescut de la 26 la 32 de minute, semnalând o presiune mai mare asupra resurselor poliţieneşti. Această tendinţă poate reflecta atât o creştere a solicitărilor din cauza intensificării incidentelor sau a conştientizării publicului, cât şi deficienţe legate de numărul insuficient de personal al echipelor de patrulare şi reacţionare sau de organizare a intervenţiilor. Echipele de patrulare şi reacţionare operativă sunt dotate insuficient pentru îndeplinirea atribuţiilor. Formatul de patrulare actual ar trebui revizuit prin prisma procesului de regionalizare şi a noului concept de divizare a responsabilităţilor între poliţie şi carabinieri, cu excluderea dublărilor de competenţă. Va continua implementarea principiului intervenţiei celei mai apropiate patrule, prin dislocarea forţelor fundamentată pe analiza informaţiilor şi prin sporirea capacităţilor necesare pentru serviciile de patrulare din cadrul structurilor teritoriale.

77. Ponderea apelurilor de urgenţă în municipiul Chişinău a crescut semnificativ de la 45 la 52 %, iar timpul mediu de reacţie variază între 21 şi 31 de minute. Numărul incidentelor raportate la Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 privind parcările neregulamentare a crescut, corelându-se cu o majorare de 16,7 % a contravenţiilor în acest domeniu în 2024. În paralel, apelurile legate de accidente rutiere s-au intensificat, în linie cu o creştere semnificativă de 24,1 % a contravenţiilor pentru încălcări ale regulilor de circulaţie, ceea ce indică o tendinţă generală de deteriorare a comportamentului rutier. Această evoluţie reflectă o concentrare tot mai mare a incidentelor şi a problemelor de ordine publică în capitală, pe fondul urbanizării accelerate şi al unei conştientizări sporite privind serviciile de urgenţă. Totodată, capacitatea de reacţie a subdiviziunilor din Chişinău este superioară mediei naţionale datorită infrastructurii mai dezvoltate, existenţei unei subdiviziuni specializate în cadrul Direcţiei de poliţie a mun. Chişinău, precum şi comunicării mai eficiente dintre dispecerat şi echipele de intervenţie. Tendinţa relevă necesitatea unei alocări mai eficiente a resurselor în zonele urbane dens populate.

78. La nivel naţional, disparităţile semnificative în timpii de reacţie la apelurile de urgenţă 112 reflectă probleme structurale în capacitatea de intervenţie a Poliţiei. Unele subdiviziuni teritoriale înregistrează timpi de reacţie cu mult peste media naţională (35-48 de minute) din cauza resurselor insuficiente, a accesibilităţii reduse sau a organizării ineficiente. În acelaşi timp, serviciul de patrulare şi reacţionare se confruntă cu un deficit semnificativ de personal – 14 % din funcţii erau vacante la sfârşitul anului 2024 – şi cu o fluctuaţie ridicată a angajaţilor, ceea ce reduce capacitatea de reacţie. Se remarcă însă şi cazuri pozitive: în anumite raioane cu doar 1-2 echipe de patrulare şi reacţionare operativă, timpul mediu de reacţie a fost sub media naţională (20-29 de minute), ceea ce sugerează că eficienţa nu depinde doar de resursele numerice, ci şi de modul în care acestea sunt gestionate în funcţie de specificul teritorial. Totodată, a fost semnalat faptul că în unele raioane, pe parcursul zilei, la apeluri intervin ofiţerii de sector, în condiţiile în care nu există un număr suficient de echipe de patrulare şi reacţionare operativă, acestea fiind concentrate preponderent pe turele de noapte.

79. Dispeceratele se confruntă cu dificultăţi care necesită o atenţie specială. Printre cele mai critice se numără limitările în coordonare operaţională şi imposibilitatea transmiterii fişei evenimentului către echipa de intervenţie în condiţiile tehnice actuale. În plus, dispecerii gestionează şi un volum de apeluri nonurgente, apeluri false sau apeluri care nu ţin de competenţele Poliţiei. În acest context, este necesară consolidarea cooperării dintre IGP şi Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112. Aceasta ar permite delimitarea clară a apelurilor urgente de cele nonurgente, armonizarea sistemului informaţional automatizat cu nevoile reale ale Poliţiei, precum şi evaluarea constantă a eficienţei proceselor de reacţionare şi ajustarea strategiilor în funcţie de rezultate, inclusiv prin integrarea conceptului de reorganizare a Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112, care să asigure o alocare mai eficientă a resurselor şi o reacţie operativă mai bine coordonată.

80. Suplimentar, Poliţia nu beneficiază de date dezagregate suficiente pentru a analiza în profunzime procesul de reacţionare la solicitările cetăţenilor şi pentru a identifica direcţiile de îmbunătăţire.

81. Pe lângă alocarea de resurse, soluţiile pentru îmbunătăţirea timpului de reacţie şi a calităţii intervenţiilor ar trebui orientate spre consolidarea capacităţii instituţionale prin formarea continuă a personalului, optimizarea procedurilor de intervenţie, îmbunătăţirea colaborării dintre Poliţie, Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 şi comunitate, precum şi educarea publicului pentru utilizarea responsabilă a serviciilor de urgenţă. Procesul de optimizare a răspunsului la apelurile de urgenţă a fost iniţiat prin crearea în 2023 a Grupului de lucru pentru elaborarea Conceptului de dezvoltare a Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112, care a examinat şi aspectele abordate în Programul de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025. În 2024 a fost aprobată Instrucţiunea privind mecanismul de preluare a apelurilor de urgenţă (Ordinul şefului IGP nr.418/2024) şi au fost stabilite normele de dotare pentru dispecerate sensibile la gen, acestea fiind dotate cu unităţi de echipament tehnic.

82. Lipsa dezvoltării uniforme şi eficiente a Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112, inclusiv a acurateţei localizării, precum şi insuficienţa numărului echipelor de patrulare şi reacţionare operativă şi lipsurile ce ţin de dotarea şi organizarea echipelor de patrulare şi reacţionare operativă riscă să prelungească timpii de răspuns şi să amplifice inegalităţile regionale în accesul la intervenţii rapide, implicit să sporească creşterea vulnerabilităţilor la incidente. Intervenţiile în acest domeniu ar trebui să vizeze dezvoltarea unui sistem de prioritizare a apelurilor de urgenţă, modernizarea dotărilor şi a infrastructurii tehnice şi informaţionale, precum şi îmbunătăţirea coordonării dintre Poliţie, Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 şi comunitate.

83. IGP implementează de mai mulţi ani conceptul de activitate poliţienească comunitară – un model de organizare şi desfăşurare a activităţii poliţiei centrat pe colaborarea activă dintre forţele de ordine şi comunitate. Scopul principal îl constituie prevenirea infracţionalităţii, creşterea siguranţei şi consolidarea încrederii reciproce. În perioada anterioară a fost evaluată implementarea conceptului cu suportul partenerilor suedezi în cinci zone de pilotare. Rezultatele evaluării servesc la implementarea şi extinderea conceptului de activitate poliţienească comunitară la nivel naţional, în baza Memorandumului de înţelegere dintre IGP şi Autoritatea Suedeză de Poliţie. În anul 2024 conceptul de activitate poliţienească comunitară a fost extins în 27 de sectoare de poliţie şi au fost constituite 26 de consilii de siguranţă comunitară, ajungând la un total de 862 de consilii de siguranţă comunitară funcţionale pe teritoriul ţării.

84. Totodată, în contextul reorganizării structurale, Oficiul Avocatului Poporului a subliniat importanţa menţinerii implicării Poliţiei în comunităţi şi a funcţiei de prevenire locală, avertizând că o concentrare excesivă a resurselor la nivel regional ar putea afecta relaţia directă cu cetăţenii.

85. Neintervenţia ar echivala cu abandonarea unui efort îndelungat de extindere şi consolidare a activităţii poliţieneşti comunitare, ceea ce riscă să diminueze eficienţa prevenirii infracţionalităţii şi să erodeze încrederea cetăţenilor în forţele de ordine la nivel comunitar. Politicile din acest domeniu ar trebui să continue efortul de extindere a conceptului de activitate poliţienească comunitară, cu asigurarea resurselor adecvate.

86. Cu toate acestea, modelul de regionalizare propus de MAI prevede păstrarea subdiviziunilor teritoriale ale Poliţiei, care vor continua să funcţioneze la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, dar exclusiv cu structuri operaţionale, în timp ce personalul administrativ va fi preluat de direcţiile regionale. Astfel, reforma vizează consolidarea prezenţei proactive în teritoriu, nu reducerea acesteia.

87. Printre efectele prognozate se numără: scăderea timpului de reacţie minimum la 15 minute, aplicarea principiului celei mai apropiate patrule, precum şi realocarea resurselor din funcţiile administrative către cele de patrulare şi intervenţie, cu accent pe apropierea de cetăţean şi soluţionarea promptă a problemelor locale. În acest sens, reorganizarea urmăreşte nu doar eficienţa instituţională, ci şi consolidarea legăturii dintre Poliţie şi comunitate, în spiritul unui model de ordine publică centrat pe prevenire, vizibilitate şi parteneriat cu societatea.

Secţiunea a 2-a

Siguranţa la evenimentele publice

88. Numărul anual de evenimente publice a crescut de la peste 13 mii în 2021 la peste 18 mii în 2024, atingând maximumul de peste 22 de mii în 2023. Cele mai numeroase sunt evenimentele cu caracter social-politic, urmate de cele cu caracter religios, acţiunile cultural-artistice şi cele cu caracter sportiv.

Figura 16

Evenimente publice pe tipuri şi pe ani

Sursa: IGP/IGC

89. În 2024, la fel ca şi în anii precedenţi, cele mai frecvente tipuri de evenimente au fost cele social-politice, reprezentând 9 966 de evenimente, respectiv 54 % din total. Dintre acestea, 489 au fost mitinguri şi acţiuni de protest. Următoarele ca pondere au fost evenimentele cu caracter religios, cu 4 359 de manifestări (24 % din total), urmate de acţiunile cultural-artistice, în număr de 3 543 (19 %), şi evenimentele sportive, care au însumat 653 de manifestări (3 %) (figura 17).

Figura 17

Ponderea diferitelor tipuri de evenimente publice, 2024

Sursa: IGP/IGC

90. Pe parcursul anului 2024, la toate evenimentele organizate au participat cumulativ peste 6,3 milioane de persoane, iar ordinea publică a fost asigurată prin mobilizarea a peste 61 de mii de poliţişti şi carabinieri. Comparativ, în 2022 şi 2023, numărul forţelor implicate a fost semnificativ mai mare, depăşind 77 de mii, respectiv 85 de mii de implicări de angajaţi. Ponderea carabinierilor implicaţi este mai mică decât cea a poliţiştilor, dar a crescut în ultimii ani – de la 15 % în 2021 la 27 % în 2024.

91. În 2024, media angajaţilor implicaţi per eveniment a fost de 3,3, în scădere faţă de 2022, când s-a înregistrat o medie de 5,2 angajaţi per eveniment. Totodată, raportul dintre numărul de participanţi şi cel al angajaţilor a crescut considerabil, de la 59 în 2021 la 104 în 2024 (tabelul 1). Această evoluţie indică o necesitate permanentă de creştere a eficienţei şi de optimizare a resurselor umane în gestionarea ordinii publice la evenimente. Numărul de forţe implicate este ajustat în mod continuu în funcţie de gradul de risc al evenimentelor.

Tabelul 1

Date privind evenimentele publice (2021-2024)

Sursa: IGP/IGC

92. Evenimentele publice cuprind o gamă largă de manifestări, de la cele comerciale, culturale, religioase sau sportive, până la întruniri publice ca formă de exercitare a dreptului la libertatea de întrunire paşnică, inclusiv în context electoral. Indiferent de natura acestora, toate necesită o implicare activă şi bine coordonată din partea structurilor de ordine şi securitate publică, în vederea asigurării bunei desfăşurări a evenimentelor şi a protejării drepturilor legitime ale populaţiei.

93. În mod particular, întrunirile publice organizate pe subiecte cu grad ridicat de sensibilitate socială implică riscuri specifice pentru siguranţa participanţilor şi pentru menţinerea ordinii publice. Astfel de evenimente pot deveni vulnerabile la acte de provocare, contramanifestaţii ostile sau intervenţii disproporţionate din partea autorităţilor, ceea ce poate duce la limitarea nejustificată a libertăţii de întrunire şi exprimare.

94. Aglomeraţiile mari de persoane, indiferent de tipul evenimentului, constituie un factor de amplificare a riscurilor şi ameninţărilor. Acestea se pot manifesta prin contravenţii şi infracţiuni patrimoniale (furturi, distrugeri), ameninţări la adresa siguranţei fizice a participanţilor, precum şi prin riscuri mai generale pentru ordinea publică, cum ar fi violenţele fizice sau comportamentele agresive, în special în contextul evenimentelor sportive de tip fotbalistic. De asemenea, întrunirile cu mize sociale sau politice crescute rămân expuse riscului de escaladare în acţiuni violente, ce pot viza atât participanţii paşnici, cât şi bunurile publice şi private.

95. În acest context, este esenţial ca instituţiile responsabile de menţinerea ordinii publice să aplice standarde clare de protejare a drepturilor fundamentale, intervenind proporţional şi nediscriminatoriu, şi să fie capabile să prevină şi să gestioneze eficient eventualele incidente, fără a compromite exerciţiul libertăţilor civile.

96. Raportul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare şi al Asociaţiei “Promo-LEX” privind libertatea întrunirilor 2024 menţionează că în perioada monitorizată, în ansamblu, măsurile de securitate aplicate de forţele de ordine au fost proporţionale cu natura întrunirilor şi cu riscurile asociate. Este apreciat în mod special efortul carabinierilor şi al poliţiei de a facilita desfăşurarea marşului Pride fără incidente, fapt confirmat şi de evaluările organizatorilor şi de Raportul Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei, cu apreciere pentru profesionalismul Poliţiei. Totuşi, monitorii constată că uneori instituţiile de ordine publică intervin disproporţionat şi nejustificat la evenimentele publice, inclusiv prin aplicarea excesivă a forţei sau prin mijloace speciale. Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare şi Asociaţia “Promo-LEX” atrag atenţia asupra unor cazuri punctuale din 2024 în care intervenţia forţelor de ordine a fost excesivă sau nejustificată, ducând chiar la întreruperea întrunirii sau dispersarea participanţilor fără un temei clar. Autorii sugerează drept cauze ale acestor intervenţii proceduri operaţionale deficiente sau un lanţ de comandă nealiniat complet la respectarea drepturilor fundamentale. Oficiul Avocatului Poporului a constatat că poliţiştii au intervenit disproporţionat pentru descurajarea organizatorilor şi a participanţilor la unele proteste. Aceste practici mai pot fi cauzate de nivelul insuficient de pregătire al angajaţilor implicaţi în misiune, de cunoaşterea deficitară a legislaţiei aplicabile şi de capacităţile limitate ale instituţiei în formarea personalului, care nu corespund cerinţelor specifice intervenţiei în contextul evenimentelor publice.

97. Respectarea dreptului la întruniri paşnice este un principiu esenţial al unei societăţi democratice. Pentru ca acest drept să fie exercitat în siguranţă şi cu respectarea legii, este important ca intervenţiile forţelor de ordine să fie proporţionale şi bine gestionate. Prin instruirea continuă a personalului, îmbunătăţirea procedurilor operaţionale şi consolidarea controlului intern, pot fi evitate situaţiile care pot influenţa libertatea de întrunire, fiind posibilă consolidarea încrederii dintre poliţie şi cetăţeni.

98. Cadrul normativ privind evenimentele publice este incomplet şi generează dificultăţi în activitatea structurilor de ordine şi securitate publică. Opinia urgentă a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa cu privire la Legea nr.26/2008 privind întrunirile, emisă la solicitarea IGP, a specificat că legea ar putea beneficia de protecţie suplimentară a drepturilor şi libertăţilor şi de garanţii suplimentare împotriva abuzurilor din partea instituţiilor publice, inclusiv condiţii stricte în care autorităţile pot solicita ca măsură de ultim resort sistarea sau dispersarea unei întruniri, excluderea explicită a întrunirilor spontane de la cerinţele de notificare prealabilă, completarea dispoziţiilor explicite privind colectarea şi prelucrarea datelor cu caracter personal. Potrivit raportului elaborat de MAI în 2023, Legea nr.26/2008 privind întrunirile corespunde recomandărilor organismelor internaţionale din domeniul protecţiei drepturilor omului, inclusiv cu Comentariul general nr.37 al Comitetului ONU pentru Drepturile Omului privind art.21 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice. Din acest considerent, MAI nu a identificat premise pentru operarea modificărilor la acest act normativ. Totuşi, raportul evidenţiază necesitatea unui act normativ distinct care să reglementeze evenimentele ce nu cad sub incidenţa Legii nr.26/2008 privind întrunirile – cum ar fi manifestările religioase, culturale, sportive, electorale, de divertisment sau comerciale. În acest sens, în 2025 MAI a promovat proiectul de lege cu privire la organizarea şi desfăşurarea unor evenimentele publice, care a fost votat în prima lectură de către Parlamentul Republicii Moldova în iulie 2025. Definitivarea şi adoptarea acestui proiect de lege va contribui la reglementarea mai adecvată şi introducerea unor prevederi adaptate diferitelor tipuri de evenimente publice, altele decât întrunirile publice, care reprezintă exercitarea libertăţii de întrunire.

Deficienţele serviciilor de ordine

şi securitate publică la evenimentele publice

99. În contextul reorganizării IGP prin crearea a trei direcţii regionale şi două direcţii teritoriale, precum şi al elaborării unui nou concept de separare a responsabilităţilor între IGP şi IGC în domeniul ordinii publice, persistă disfuncţionalităţi sistemice care afectează eficienţa intervenţiilor la evenimentele publice. Inspectoratul Naţional de Securitate Publică, IGC şi Inspectoratul de Management Operaţional dispun de un spectru larg de instrumente de analiză, planificare, prevenire şi reacţionare, dar aplicarea coerentă a acestora este limitată de dificultăţi de coordonare şi interoperabilitate, precum şi de standardele operaţionale neuniforme. Delimitarea atribuţiilor între Poliţie şi Carabinieri va ţinti depăşirea problemelor legate de procedurile divergente, diferenţele în nivelul de pregătire şi echipare, sistemele informaţionale diferite şi de lipsa unei culturi organizaţionale comune.

100. Totodată, procedurile standard de operare pentru intervenţiile la evenimente publice rămân necoordonate între structurile MAI. Multe procese nu sunt acoperite de procedurile standard de operare, dar există iniţiative de uniformizare a acestora în domeniul patrulării şi reacţionării. Noul cadru conceptual va necesita o revizuire amplă şi coerentă a proceselor şi a procedurilor la evenimente publice, pentru a asigura compatibilitatea dintre rolurile Poliţiei şi ale Carabinierilor, precum şi respectarea standardelor internaţionale în materie de drepturi fundamentale.

101. Pentru a face faţă provocărilor menţionate supra, în anul 2024 au fost iniţiate reforme legislative importante, fiind promovate modificări la Legea nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi la Legea nr.219/2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri. Noile prevederi stipulează expres că Poliţia este responsabilă de menţinerea ordinii şi a securităţii publice, iar IGC – de asigurarea şi restabilirea ordinii publice, stabilindu-se şi mecanisme de cooperare pentru intervenţiile în sprijin reciproc. Aceste reforme legislative au fost concepute pentru a elimina ambiguităţile anterioare şi pentru a eficientiza structura forţelor de ordine.

102. Neintervenţia în această privinţă va menţine lipsa de coordonare a procedurilor standard de operare între structurile MAI, fără a fi evaluată alinierea acestora la principiile drepturilor omului, care pot genera intervenţii ineficiente sau disproporţionate la evenimente publice, amplificând riscul de abuzuri. Pentru remedierea situaţiei sunt necesare unificarea şi armonizarea procedurilor standard de operare, clarificarea rolurilor Poliţiei şi ale Carabinierilor şi asigurarea conformităţii intervenţiilor cu standardele internaţionale privind drepturile fundamentale.

103. În plus, interoperabilitatea deficitară cu alte instituţii ale statului implicate în gestionarea evenimentelor publice afectează capacitatea de reacţie coordonată şi eficientă. Pentru ca reformele instituţionale aflate în curs să îşi atingă obiectivele, este necesară consolidarea cadrului operaţional comun, dezvoltarea capacităţilor de comandă integrată şi armonizarea tuturor intervenţiilor la standarde profesioniste şi centrate pe respectarea drepturilor omului.

104. O deficienţă care afectează calitatea serviciilor de ordine şi securitate publică este comunicarea ineficientă dintre forţele de ordine şi organizatorii sau participanţii la evenimentele publice, determinată atât de competenţele limitate ale angajaţilor în acest domeniu, cât şi de lipsa personalului certificat în intervenţii prin dialog. Această lacună se reflectă în lipsa instruirilor specializate pentru utilizarea metodelor nonfizice şi în nevalorificarea capacităţilor existente pentru consolidarea expertizei şi dezvoltarea unei culturi organizaţionale orientate spre dialog.

105. Neintervenţia în această problemă va duce la generarea de tensiuni şi la riscul de escaladare a incidentelor în cadrul evenimentelor publice. Sunt necesare politici publice care să instituie programe de instruire specializată, să certifice personal calificat în intervenţiile prin dialog şi să promoveze o cultură organizaţională orientată spre prevenire şi cooperare.

106. Prin Ordinul şefului Inspectoratului Naţional de Securitate Publică nr.49/2023 a fost aprobată Instrucţiunea de utilizare a sistemelor de aeronave fără pilot la bord (UAV) în cadrul documentării abaterilor admise de la Regulamentul circulaţiei rutiere de către conducătorii mijloacelor de transport în traficul rutier. Aeronavele fără pilot sunt utilizate inclusiv la monitorizarea desfăşurării evenimentelor publice, iar folosirea tehnologiilor complementare legate de colectarea imaginilor la evenimente publice urmează a fi reglementată pentru a evita potenţiale încălcări ale drepturilor şi libertăţilor participanţilor, aceste aspecte fiind reglementate în mare parte în proiectul de lege cu privire la organizarea şi desfăşurarea unor evenimentele publice.

107. Pentru ca intervenţiile forţelor de ordine să fie eficiente şi echitabile, este important ca planificarea şi utilizarea resurselor să se bazeze pe criterii clare şi bine coordonate. Remedierea deficienţelor existente va permite o distribuire corectă a personalului şi a dotărilor logistice, reducând riscul unor acţiuni disproporţionate sau neconforme cu legea. Printr-o abordare responsabilă şi transparentă, instituţiile vor putea proteja mai bine drepturile participanţilor la întruniri paşnice, vor consolida încrederea publicului şi vor spori rezilienţa sistemului de ordine publică în faţa oricăror presiuni externe sau tentative de influenţă.

Secţiunea a 3-a

Siguranţa în zona de securitate

108. Perimetrul din zona de securitate are un regim special de securitate, instituit în urma conflictului armat din regiunea transnistreană. Specificul regimului constă în limitările impuse autorităţilor constituţionale în exercitarea atribuţiilor, precum şi în existenţa unor riscuri suplimentare pentru ordinea şi securitatea publică.

109. În perimetrul controlat de autorităţile Republicii Moldova, ameninţările la adresa ordinii şi securităţii publice includ, în principal, migraţia ilegală şi traficul ilicit de mărfuri. În perimetrul zonei de securitate necontrolat de autorităţile constituţionale, populaţia este expusă unor încălcări grave ale drepturilor fundamentale, precum restrângerea libertăţii de circulaţie, a libertăţii de exprimare, de întrunire şi de asociere, reţinerea arbitrară sau răpirea de persoane.

110. Accesul Carabinierilor în zona de securitate este restricţionat, iar serviciile de ordine şi securitate publică sunt asigurate de către subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei. Activitatea Poliţiei este însă limitată în unele cazuri de condiţiile specifice regimului şi de existenţa unor structuri neconstituţionale care operează în teritoriu.

111. În perioada anterioară a fost înregistrat un progres minim în privinţa gestionării ordinii şi securităţii publice în zona de securitate. IGP a elaborat în 2023 Raportul de analiză a ameninţărilor la adresa ordinii şi securităţii publice în contextul schimbării regionale, precum şi Nota informaţional-analitică “Ameninţări şi riscuri aferente zonei de securitate pentru anii 2023-2024”, documente care includ o abordare specifică privind ordinea şi securitatea publică în zona de securitate.

112. Analizele arată că în anul 2024 s-a înregistrat o creştere a fluxului zilnic prin posturile vamale interne de control faţă de 2023, cu o medie suplimentară de +115 automobile şi +170 de persoane. Astfel, media zilnică a traversărilor a ajuns la 1 880 de automobile (faţă de 1 765 în 2023) şi 3 840 de persoane (faţă de 3 670 în 2023). Pe parcursul anului 2024, la posturile vamale interne de control au fost înregistrate 299 de încălcări, comparativ cu trei în anul 2023. Ponderea de 91 % (274 de cazuri) reprezintă traversările ilegale, urmată de migraţia ilegală – 7 % (20 de cazuri) şi traficul ilicit de mărfuri – 2 % (5 cazuri). Încălcările de migraţie ilegală (18 cazuri) şi traversare ilegală (250 de cazuri) predomină la Postul vamal intern de control Rezina pod, comise de cetăţeni ai Ucrainei în proporţie de 95 %.

Deficienţele serviciilor de ordine

şi securitate publică din zona de securitate

113. Condiţiile de activitate pentru angajaţii Poliţiei din zona de securitate sporită rămân deosebit de dificile, în special din cauza infrastructurii subdezvoltate şi a resurselor limitate. Zeci de ani, dezvoltarea infrastructurii a fost blocată de regimul juridic incert al proprietăţilor, care a împiedicat direcţionarea resurselor necesare pentru investiţii durabile. Această situaţie afectează şi posturile vamale interne de control, unde în majoritatea cazurilor lipseau condiţiile minime pentru desfăşurarea activităţii, cum ar fi spaţii adecvate şi mobilier funcţional. În ultima perioadă s-au înregistrat unele îmbunătăţiri: IGP a recepţionat şi a schimbat şapte containere multifuncţionale pentru posturile vamale interne de control, oferite cu sprijinul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, contribuind la ameliorarea parţială a condiţiilor de lucru în aceste puncte. În plus, IGP a aprobat normele de amenajare şi dotare a posturilor vamale interne de control pornind de la ameninţările la adresa ordinii şi securităţii publice, inclusiv în contextul schimbărilor regionale, şi a elaborat conceptul (modelul) unui post vamal intern de control.

114. Posturile vamale interne de control continuă să se confrunte cu mai multe vulnerabilităţi, printre care şi deservirea posturilor vamale interne de control cu un număr limitat de angajaţi ai Poliţiei, inclusiv în punctele cu trafic intens, ceea ce limitează capacitatea de reacţie şi supraveghere. Subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei responsabile de zona de securitate au un număr semnificativ de funcţii vacante. Funcţiile pentru activitatea posturilor vamale interne de control nu sunt prevăzute distinct în statele de organizare, iar angajaţii sunt detaşaţi din subdiviziunile teritoriale (patrulare, ofiţeri de sector, izolatorul de detenţie provizorie), ceea ce afectează funcţionarea acestora. Angajaţii implicaţi necesită pregătire aprofundată privind specificul activităţii în zona de securitate. Dotarea inegală cu echipamente şi mijloace speciale şi lipsa unui sistem unificat de comunicare afectează coordonarea şi eficienţa operaţională a posturilor vamale interne de control. Insuficienţa echipamentelor şi a sistemelor de monitorizare video afectează capacitatea de prevenire, analiză şi intervenţie în situaţii specifice acestei regiuni. Pe parcursul perioadei anterioare a fost extins sistemul informaţional de supraveghere video a traficului, iar în anul 2025 se planifică dotarea cu tehnică de calcul performantă, conexiunea la internet şi la sisteme de telecomunicaţii moderne. Deocamdată, monitorizarea şi înregistrarea fluxului de transport şi persoane, inclusiv a transportului cu marfă, se efectuează în baza registrelor pe hârtie.

115. Pentru ca posturile vamale interne de control să funcţioneze eficient şi în siguranţă, este important ca infrastructura, personalul şi echipamentele să fie la un nivel corespunzător. Lipsa unei abordări coordonate în aceste domenii poate limita reacţia rapidă şi capacitatea de prevenire a riscurilor la adresa ordinii şi securităţii publice. De aceea, este necesar să fie create funcţii specializate pentru posturile vamale interne de control în statele de organizare, să se asigure instruirea adecvată a personalului şi dotarea completă cu echipamente moderne, sisteme de monitorizare şi mijloace de comunicaţie eficiente.

116. Pe lângă limitările materiale, activitatea Poliţiei în zona cu regim sporit de securitate (municipiul Bender) este afectată de prezenţa structurilor de forţă, care operează în afara cadrului constituţional. Această situaţie generează un climat de insecuritate atât pentru populaţia locală, cât şi pentru angajaţii Poliţiei, care sunt expuşi periodic la intimidări, presiuni şi abuzuri.

117. Analiza condiţiilor de lucru şi a nivelului de dotare a posturilor vamale interne de control, coroborată cu încălcările înregistrate şi deficienţele semnalate de subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei care gestionează aceste posturi, evidenţiază că migraţia ilegală şi traficul ilicit de mărfuri constituie ameninţări reale, cu impact semnificativ asupra ordinii şi a securităţii publice pe segmentul central transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Având în vedere dinamica ascendentă a acestor fenomene şi contextul geopolitic instabil din regiune, migraţia ilegală a frontierei de stat pe segmentul central transnistrean al frontierei moldo-ucrainene este calificată ca ameninţare de nivel înalt (3), în timp ce traficul ilicit de mărfuri este apreciat ca o ameninţare de nivel mediu (2).

118. Lipsa unor intervenţii în gestionarea acestor ameninţări generează riscuri considerabile la adresa securităţii statului şi a ordinii publice, printre care îngreunarea şi întârzierea proceselor de verificare şi monitorizare la traversarea posturilor vamale interne de control, capacitate redusă de gestionare eficientă a incidentelor, creşterea numărului de infracţiuni asociate migraţiei ilegale, performanţă operaţională scăzută din cauza condiţiilor de muncă inadecvate, dificultăţi în probarea eficientă a incidentelor, utilizarea ineficientă a resurselor disponibile. Materializarea acestor riscuri poate afecta grav securitatea naţională şi ordinea publică, generând instabilitate socială şi economică şi afectând imaginea Republicii Moldova pe plan internaţional.

119. În 2023, IGP a mai creat patru funcţii în cadrul Serviciilor de patrulare ale Inspectoratului de poliţie Dubăsari, a aprobat procedura operaţională standard privind activitatea angajaţilor Poliţiei antrenaţi în serviciu la posturile vamale interne de control (Ordinul şefului IGP nr.250/2023) şi algoritmul de notificare/informare în cazul incidentelor din zona de securitate (Ordinul şefului IGP nr.112/2023).

120. Consolidarea prezenţei instituţiilor statului în zonele de securitate este esenţială pentru menţinerea ordinii publice şi a încrederii populaţiei. Dacă problemele actuale nu vor fi soluţionate, serviciile de ordine publică vor rămâne vulnerabile în faţa unor provocări. Prin măsuri coerente de sprijin şi protecţie a angajaţilor MAI şi promovarea unui climat de siguranţă pentru cetăţeni, se poate consolida statul de drept şi stabilitatea comunităţilor din regiune.

Secţiunea a 4-a

Respectarea drepturilor şi a libertăţilor omului de către

angajaţii subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne

121. În activitatea zilnică de menţinere a ordinii şi securităţii publice, poliţiştii şi carabinierii interacţionează direct cu cetăţenii. Anual, mii de persoane solicită intervenţia structurilor specializate sau ajung în custodia acestora. Poliţia este principala instituţie la care ar apela cetăţenii în cazul unor încălcări ale drepturilor. Studiul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare privind accesul la justiţie în Republica Moldova a constatat că respondenţii care au avut nevoie de ajutor pentru a rezolva un litigiu au apelat cel mai frecvent la Poliţie (17,3 %) şi în proporţie mai mică la alte instituţii. Când respondenţii s-au confruntat cu o problemă, Poliţia s-a plasat printre cele mai solicitate şi utile instituţii, 28 % dintre respondenţi solicitând îndrumările Poliţiei şi 22,5 % raportând utilitatea acestor îndrumări, mai mult decât în cazul autorităţilor administraţiei publice locale, al avocaţilor, al rudelor sau al instanţelor de judecată.

122. Având în vedere această constatare, Poliţia trebuie să-şi asume un rol activ de mediator şi facilitator şi să asigure servicii de calitate pentru a răspunde solicitărilor şi necesităţilor populaţiei. Totuşi, percepţia privind calitatea serviciilor oferite de Poliţie continuă să fie preponderent sub nivelul propus. Respondenţii au evidenţiat deficienţe în comunicarea şi interacţiunea cu Poliţia: aceasta a fost una dintre cele mai puţin accesibile instituţii atât în zona rurală (44,4 %), cât şi în zona urbană (46,3 %), mai puţin accesibile fiind doar autorităţile publice locale şi instanţele de judecată. Pentru comparaţie, notarii, Oficiul Avocatului Poporului şi serviciile de asistenţă juridică au fost apreciate ca având o accesibilitate de 80- 90%.

123. Sondajul naţional de opinie publică privind integritatea în sectorul justiţiei efectuat de Institutul pentru Politici şi Reforme Europene arată că 46 % din respondenţi consideră corupţia foarte mult sau oarecum mult prezentă în rândul Poliţiei (comparabil cu sistemul procuraturii – 47% şi sistemul judecătoresc – 48%). Percepţia preponderent negativă despre interacţiunea cu Poliţia este alimentată şi de alte cauze, inclusiv de abilităţile reduse de comunicare ale angajaţilor şi de perpetuarea cazurilor de încălcare a legii de către angajaţi.

124. La nivel instituţional se întreprind, în general, eforturi pentru a contracara abaterile disciplinare. În anul 2024 au fost aplicate 247 de sancţiuni pentru poliţişti şi carabinieri. Cele mai dese motive de sancţionare în cazul angajaţilor IGP au fost neglijenţa în exercitarea obligaţiilor de serviciu (26 de cazuri), neutilizarea camerelor de corp (24 de cazuri) şi nedocumentarea accidentelor şi a încălcărilor din traficul rutier (22 de cazuri). În cazul carabinierilor, cele mai multe sancţiuni au fost aplicate pe motiv de îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu (19 cazuri) şi încălcare a prevederilor Codului de etică şi deontologie a militarului (16 cazuri) (tabelul 2).

Tabelul 2

Sancţiuni disciplinare aplicate angajaţilor IGP şi IGC

Tabelul 3

Motivele sancţiunilor disciplinare aplicate angajaţilor IGP şi IGC (2024)

Sursa: IGP, IGC

125. O preocupare majoră o reprezintă încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului de către angajaţii MAI. Analiza comparativă a performanţei statelor din regiunea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în prevenirea şi combaterea torturii confirmă că Republica Moldova se menţine în top, cu un scor de 129,33 puncte în 2024, aproape identic cu cel din anul precedent (128,91). Stabilitatea acestui scor reflectă continuitatea eforturilor instituţionale, dar lipsa unui progres semnificativ indică necesitatea intensificării acţiunilor, în special prin consolidarea mecanismului de investigare a plângerilor şi alocarea unor resurse suplimentare. Deşi indicatorii privind tortura nu se referă doar la sistemul afacerilor interne, sistemul se confruntă în continuare cu dificultăţi în această privinţă.

Tabelul 4

Indicele interdicţiei torturii, ediţia 2024

Sursa: Grupul de lucru al Platformei Civice pentru Solidaritate

126. În anul 2024 au fost iniţiate 160 de cauze penale împotriva poliţiştilor, din care 16 au vizat fapte de tortură şi rele tratamente comise în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu. Deşi această cifră marchează o scădere semnificativă faţă de anul 2018, când au fost înregistrate 33 de astfel de cazuri, în ultimii ani numărul acestora s-a menţinut relativ constant, situându-se între 16 şi 20 de cazuri pe an. În plus, în ultimii ani au fost iniţiate cauze penale pentru exces de putere şi pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, aspecte care ridică semne de întrebare serioase cu privire la conduita profesională a unor poliţişti. Astfel, persistă îngrijorări privind utilizarea torturii şi alte infracţiuni comise de angajaţi ai sistemului afacerilor interne în exercitarea funcţiei.

Tabelul 5

Cauze penale pornite în privinţa angajaţilor IGP

pentru fapte de tortură sau tratamente inumane/degradante

Sursa: IGP

127. Potrivit Oficiului Avocatului Poporului, poliţiştii continuă să facă abuz de prerogativele legale la reţinerea persoanelor. Astfel, numărul cazurilor de vătămări ale integrităţii corporale, ca urmare a uzului de forţă la reţinere, este în continuă creştere, comparativ cu anul 2022. Pe parcursul a şase luni ale anului 2024, din 201 persoane reţinute de Poliţie la care au fost depistate leziuni corporale, 22 de persoane au declarat că leziunile corporale au fost cauzate în timpul reţinerii, comparativ cu 38 de cazuri în 2022.

128. În perioada anterioară au fost evaluate procesele pentru conformarea condiţiilor, a procedurilor şi a practicilor sistemului MAI la standardele internaţionale privind aplicarea măsurilor privative şi nonprivative de libertate, precum şi crearea condiţiilor de garantare a respectării drepturilor persoanelor în cadrul procedurilor desfăşurate de Poliţie. A fost revizuit mecanismul de suportare a costurilor pentru eliberarea actelor de identitate ale persoanelor aflate în custodia Poliţiei, iar IGP a elaborat un Raport privind recomandările înaintate de către organizaţiile naţionale şi internaţionale pe segmentul reţinerii persoanelor de către Poliţie (nr.34/16-579 din 21 mai 2024). Totodată, a continuat dotarea serviciilor de detenţie şi escortă din cadrul subdiviziunilor teritoriale cu 40 de detectoare de metal portative, au fost instruiţi circa 58 % din angajaţii serviciilor de detenţie şi escortă şi 100 de angajaţi au fost pregătiţi în calitate de formatori pe componenta tactici de bază. De asemenea, au fost aprobate normele de hrană, de asigurare cu obiecte de igienă de primă necesitate pentru persoanele reţinute aflate în izolatoarele de detenţie provizorie (Ordinul IGP nr.436/2024). În privinţa spaţiilor necesare pentru garantarea respectării drepturilor omului, din lipsă de finanţare, nu s-a înregistrat niciun progres privind extinderea, indicatorul rămânând la acelaşi nivel de referinţă ca în 2022 – doar 28 % din spaţiile necesare fiind disponibile.

129. În ultimii ani au fost iniţiate cauze penale şi în privinţa unor carabinieri, dar semnificativ mai puţine decât în privinţa poliţiştilor (şapte în 2023). Deşi acestea nu au vizat fapte de tortură sau rele tratamente, acuzaţiile formulate ridică serioase semne de îngrijorare privind admiterea unor activităţi ilegale prevăzute de legislaţia penală.

Tabelul 6

Cauze penale pornite în privinţa angajaţilor IGC

Sursa: IGC

130. În ultimii ani, peste 2 500 de poliţişti au fost instruiţi la subiectul “Discriminare şi infracţiuni motivate de prejudecată” şi au fost formaţi 24 de formatori în domeniul combaterii infracţiunilor motivate de prejudecată, egalitate şi nondiscriminare, inclusiv referitoare la persoanele de etnie romă şi LGBTQ+. Suplimentar, a fost elaborată broşura “Rolul poliţiei în prevenirea şi combaterea discriminării”, care constituie un suport metodologic şi o sursă de informare pentru poliţişti.

131. Încrederea în Poliţie: mai scăzută în rândul grupurilor vulnerabile şi al persoanelor în vârstă. Studiul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare “Moldova inegală” relevă un nivel scăzut de încredere în Poliţie în rândul grupurilor vulnerabile. Cea mai îngrijorătoare este proporţia celor care nu au deloc încredere în poliţie: 36,5 % dintre persoanele cu dizabilităţi şi 30,6 % dintre cele de etnie romă, faţă de 27,2 % din populaţia generală. Încrederea variază şi în funcţie de vârstă, scăzând odată cu înaintarea în vârstă: de la 67,8 % (18-29 de ani) la doar 40,6 % (60+ ani) care declară că au foarte multă sau oarecare încredere. La originea acestor atitudini stau prejudecăţile amplificate de lipsa de cunoştinţe a angajaţilor despre grupurile vulnerabile şi de toleranţa instituţională faţă de astfel de atitudini. În plus, serviciile de ordine publică dispun de resurse şi competenţe limitate pentru a proteja eficient aceste grupuri de agresiuni sau discriminare din partea altor persoane.

132. Dacă nu se va interveni, nivelul deja scăzut de încredere în Poliţie în rândul grupurilor vulnerabile şi al persoanelor vârstnice riscă să se deterioreze în continuare, amplificând sentimentul de insecuritate şi reticenţa acestor categorii de a solicita protecţie din partea statului. Politicile pentru remediere ar trebui să includă formare specializată şi continuă pentru toţi angajaţii, axată pe drepturile omului, combaterea discriminării, diversitate culturală şi comunicare cu grupurile vulnerabile prin unităţi cu abilităţi specializate.

133. Ultimul raport al Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei menţionează că, în pofida recomandărilor anterioare ale Comisiei, au continuat să fie raportate practici care constituie profilare rasială în timpul operaţiunilor Poliţiei, vizând în principal romii (constatate de Consiliul pentru egalitate). Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei a recomandat autorităţilor să dezvolte cadrul juridic prin definirea şi interzicerea profilării rasiale, în conformitate cu Recomandarea sa de politică generală nr.11 privind combaterea rasismului şi a discriminării rasiale în poliţie. Pentru a elimina discriminarea pe criterii rasiale, este necesară consolidarea mecanismelor de interzicere explicită a profilării rasiale şi formarea specializată a personalului.

134. Încălcarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor reţinute nu are doar cauze legate de comportamentul individual al angajaţilor. În prezent, doar 15 izolatoare de detenţie provizorie sunt amenajate conform standardelor, în timp ce celelalte, în mare parte, nu dispun de spaţii adecvate pentru audiere, întrevederi confidenţiale, recunoaştere, detenţie temporară şi aşteptare sau pentru informarea reţinuţilor despre drepturi – în special a celor cu dizabilităţi. La aceste lipsuri se adaugă probleme sistemice semnalate constant de Consiliul pentru prevenirea torturii: insuficienţa de personal şi fluxul angajaţilor, lipsa personalului medical 24/24, dificultăţi în asigurarea asistenţei medicale şi în acomodarea persoanelor cu dizabilităţi, nerespectarea termenelor legale de detenţie, omiterea examinării medicale şi a documentării leziunilor corporale, lipsa confidenţialităţii datelor medicale, lipsa mecanismelor confidenţiale de raportare a leziunilor corporale sau de plângere, completarea neuniformă a registrelor, precum şi condiţiile materiale insalubre şi neigienice din unele izolatoare. Au mai fost semnalate deficienţe organizaţionale în asigurarea respectării procedurii de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant.

135. Printre problemele constatate se numără: insuficienţa instruirilor angajaţilor Poliţiei, lipsa metodologiilor/reglementărilor cu privire la intervenţia Poliţiei în cazurile de reţinere a persoanelor cu tulburări mintale, cu dizabilităţi, în stare alcoolică, precum şi lipsa mecanismelor clare cu privire la antrenarea medicilor psihiatri, a psihologilor sau a altor specialişti în procesul reţinerii persoanelor cu risc sporit de vulnerabilitate. În plus, există următoarele necesităţi: amenajarea locurilor de detenţie cu spaţii speciale pentru necesităţile persoanelor cu dizabilităţi psihice sau fizice, cu tulburări, ale persoanelor violente sau cu risc de automutilare şi/sau suicid; identificarea unui cadru cu privire la asigurarea cu alimentaţie (hrană, apă) a persoanelor reţinute/contraveniente; documentarea corectă şi completă a tuturor faptelor şi circumstanţelor în procesul reţinerii persoanelor, în scopul prevenţiei oricăror forme de abuz şi al respectării garanţiilor la reţinere de către angajaţii Poliţiei; identificarea unui mecanism de conlucrare instituţională în cazul reţinerii unor persoane cu dizabilităţi mintale, cu respectarea dreptului la datele cu caracter personal, a vieţii private etc.

136. Nerecunoaşterea şi necorectarea deficienţelor privind respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale în activitatea serviciilor de ordine publică riscă să perpetueze abuzurile şi tratamentele degradante. Lipsa de intervenţie poate duce la scăderea credibilităţii şi legitimităţii instituţiilor responsabile de aplicarea legii şi la creşterea tensiunilor între comunităţi şi autorităţi. Intervenţiile de politici ar trebui să se axeze pe îmbunătăţirea continuă a instruirii angajaţilor, eliminarea stereotipurilor şi a prejudecăţilor, respectarea garanţiilor procedurale în cazul reţinerii şi tratamentului persoanelor aflate în custodie, precum şi alinierea condiţiilor de detenţie la standardele internaţionale. Aceste măsuri vor contribui nu doar la prevenirea abuzurilor, dar şi la consolidarea încrederii publicului, în special a grupurilor vulnerabile, în instituţiile statului.

Secţiunea a 5-a

Siguranţa în mediul digital şi ameninţările emergente

137. Mediul digital joacă un rol central în viaţa cotidiană a cetăţenilor Republicii Moldova. Creşterea exponenţială a utilizării platformelor digitale pentru comunicare, comerţ, activism civic, educaţie şi exprimare publică a dus la o interdependenţă tot mai mare între spaţiul online şi cel fizic. Această realitate impune adaptarea mecanismelor de asigurare a ordinii şi securităţii publice la noile riscuri şi forme de manifestare a ilegalităţilor în spaţiul digital. Spaţiul digital poate fi un mediu pentru manifestarea ameninţărilor care se regăsesc şi în spaţiul fizic, cum ar fi incitarea la ură, instigarea la violenţă, radicalizarea, mobilizarea pentru acţiuni ilegale sau hărţuirea, dar şi un mediu în care apar manifestări şi provocări noi pentru ordinea şi securitatea publică, cum sunt dezinformarea, campaniile de manipulare coordonată, atacurile cibernetice, fake news-urile care pot genera panică sau destabilizare socială, precum şi utilizarea reţelelor online pentru organizarea de evenimente neautorizate sau activităţi infracţionale.

138. La nivelul Uniunii Europene a fost adoptată Declaraţia europeană privind drepturile şi principiile digitale pentru deceniul digital 2023/C 23/01, care enunţă principiile fundamentale în materie de drepturi digitale – de la protecţia vieţii private şi a datelor personale, la libertatea de exprimare online, incluziune, securitate cibernetică, participare democratică şi utilizarea responsabilă a inteligenţei artificiale. Printre riscurile actuale legate de siguranţa online cu care se confruntă şi Republica Moldova se numără ameninţările la adresa protecţiei datelor cu caracter personal, respectării vieţii private, libertăţii de exprimare şi de întrunire în spaţiul virtual, precum şi proliferarea discursului de ură, a incitării la violenţă sau discriminare, pericolele ce vizează siguranţa copiilor şi utilizarea internetului pentru activităţi ilegale, cum ar fi traficul de droguri. O parte dintre aceste ameninţări digitale se încadrează în sfera criminalităţii informatice şi intră în atribuţiile Inspectoratului Naţional de Investigaţii, însă o altă parte afectează direct sau indirect ordinea şi securitatea publică, fiind de competenţa instituţiilor responsabile de menţinerea ordinii şi siguranţei publice.

139. Discursul de ură şi instigarea la violenţă în mediul digital se manifestă tot mai frecvent în contexte politice, electorale sau sociale, cu impact direct asupra climatului de securitate publică. Instigarea la discriminare pe criterii etnice, de gen, religie sau orientare sexuală duce la polarizarea socială şi poate degenera în incidente de violenţă. În 2024 Consiliul pentru Drepturile Omului al Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie (Rezoluţia A/HRC/56/L.12 cu privire la promovarea şi protejarea tuturor drepturilor omului, drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale, inclusiv a dreptului la dezvoltare din 5 iulie 2024) prin care a reiterat necesitatea condamnării folosirii discursului de ură, atât offline, cât şi online.

140. Datele monitorizărilor realizate de Asociaţia “Promo-LEX” arată că fenomenul discursului de ură în Republica Moldova are o prezenţă constantă în mediul online. În perioada 2018-2024, din numărul total de 2 379 de cazuri de discurs de ură identificate în urma a opt cicluri de monitorizare, 37 % au fost identificate în reţelele de socializare, iar 57 % – în mass-media online.

141. Ultimul raport al Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei a apreciat pozitiv faptul că a fost elaborat un îndrumar specific pentru ofiţerii de poliţie, dar a subliniat expertiza insuficientă a ofiţerilor de poliţie care se ocupă de cazurile de discurs de ură drept una dintre principalele provocări. Un sondaj sociologic realizat de Asociaţia “Promo-LEX” în parteneriat cu Inspectoratul Naţional de Securitate Publică în iulie 2023 a identificat mai multe provocări ale Poliţiei legate de procesul de documentare şi tragere la răspundere a discursului de ură: noţiunile de discurs de ură, instigare la discriminare pe motive de prejudecată, infracţiuni motivate de prejudecată nu sunt înţelese de către agenţii constatatori, aceştia confundând noţiunile de “critică”, “injurie” şi “discurs de ură”. Totodată, 21,5 % din numărul total de agenţi constatatori nu cunosc aspectele ce trebuie să fie documentate în astfel de cazuri, iar 23,9 % nu cunosc metodele de analiză a nivelului de gravitate. Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei recomandă formarea cuprinzătoare a ofiţerilor de poliţie cu privire la modul optim de utilizare a dispoziţiilor legale existente privind combaterea discursurilor de instigare la ură. Mai mult decât atât, Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei îndeamnă autorităţile să întreprindă măsuri pentru a preveni şi a combate discursurile de instigare la ură în mediul online, în conformitate cu Recomandarea de politică generală nr.15 a Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei privind combaterea discursului de instigare la ură şi cu Recomandarea CM/Rec(2022)16 a Comitetului de Miniştri privind combaterea discursului de instigare la ură.

142. Menţinerea lipsei de expertiză şi a lacunelor în instruirea poliţiştilor privind identificarea, documentarea şi sancţionarea discursului de ură va duce la păstrarea unui climat de toleranţă faţă de acest fenomen, în special în mediul online, unde deja se înregistrează peste 90 % dintre cazuri. În absenţa unor măsuri de formare şi aplicare eficientă a legii, discursul de ură riscă să se normalizeze în spaţiul public, amplificând diviziunile sociale şi crescând riscul de radicalizare şi de violenţă motivată de prejudecăţi.

143. Întrunirile digitale devin tot mai frecvente în context civic, dar pot ridica probleme de securitate sau pot necesita intervenţii coordonate, iar în prezent nu există un cadru operaţional clar pentru gestionarea întrunirilor digitale şi a celor hibride.

144. Deşi legea oferă un cadru compatibil cu standardele internaţionale în domeniu, s-a constatat că anumite aspecte legate de reglementarea întrunirilor publice în mediul online (prevăzute de Comentariul General nr.37 al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU (în care s-a subliniat necesitatea protejării libertăţii de întrunire, indiferent de locul în care se desfăşoară (în public, privat, offline sau online ori o combinaţie dintre acestea)) nu au acoperire în legislaţia naţională. Raportul din 2023 al MAI de evaluare a oportunităţii de modificare a cadrului legal privind evenimentele publice din perspectiva Comentariului General nr.37 concluzionează că Legea nr.26/2008 privind întrunirile rămâne actuală pentru realităţile din ţară şi corespunde în mare parte recomandărilor organismelor internaţionale din domeniul protecţiei drepturilor omului – din acest considerent nu au fost identificate premise pentru operarea modificărilor la actul normativ în cauză. În lipsa unui cadru operaţional clar pentru gestionarea întrunirilor digitale şi hibride, există riscul ca aceste forme de exprimare civică să fie vulnerabile la atacuri cibernetice şi restricţii arbitrare, iar autorităţile să reacţioneze neuniform sau disproporţionat. Pe termen mediu, vidul normativ ar putea reduce capacitatea statului de a preveni şi de a gestiona eficient riscurile asociate acestor evenimente.

145. Violenţa în bază de gen facilitată de tehnologie este o formă din ce în ce mai răspândită şi îngrijorătoare de violenţă în bază de gen şi poate fi definită ca act de violenţă săvârşit de una sau mai multe persoane, care este comis, asistat, agravat sau amplificat parţial sau total de utilizarea tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor sau a mediului digital, împotriva unei persoane în baza genului său. Violenţa în bază de gen facilitată de tehnologie depăşeşte limitele internetului şi cuprinde o varietate mare de acţiuni şi comportamente, susţinute atât de hardware, cât şi de software, atât în spaţiile online, cât şi offline, susţinute de norme sociale şi de gen dăunătoare. Studiul realizat de Fondul ONU pentru Populaţie (Ghid infografic privind violenţa în bază de gen facilitată de tehnologie) arată că femeile şi fetele sunt cele mai frecvente şi cele mai afectate ţinte ale violenţei în bază de gen facilitate de tehnologie. Acest tip de violenţă poate lua mai multe forme, inclusiv fizică, psihologică, economică sau sexuală. Totodată, aceasta se poate răspândi uşor prin intermediul platformelor şi dispozitivelor digitale prin mai multe modalităţi, care sunt în continuă evoluţie, printre care hărţuirea online, urmărirea online, abuzul bazat pe imagini, doxxingul (divulgarea fără consimţământ a informaţiilor personale), abuzul sexual facilitat de tehnologie, recrutarea sau ademenirea, hackingul, discursul de incitare la ură.

146. Fenomenul violenţei în bază de gen facilitate de tehnologie nu este studiat aprofundat în Republica Moldova, dar în contextul progresului tehnologic este previzibil ca şi în Republica Moldova beneficiile tehnologiei să fie însoţite de încărcătura negativă pe care o manifestă aceasta la nivel global.

147. O parte din manifestările infracţionale ale violenţei în bază de gen facilitate de tehnologie sunt monitorizate şi investigate de subdiviziunile specializate ale Inspectoratului Naţional de Investigaţii, însă componentele care afectează ordinea şi securitatea publică nu beneficiază de o abordare sistemică, fiind lipsite de resurse special destinate în aceste scopuri în cadrul structurilor responsabile de menţinerea ordinii şi securităţii publice.

148. Fără intervenţii coordonate şi un cadru operaţional clar pentru prevenirea şi combaterea violenţei în bază de gen facilitate de tehnologie, este de aşteptat ca fenomenul să se diversifice şi să afecteze un număr tot mai mare de persoane, cu consecinţe grave asupra securităţii individuale şi a ordinii publice. Prin urmare, se impune elaborarea şi implementarea unor politici publice integrate, cu resurse dedicate şi mecanisme interinstituţionale, care să răspundă specific manifestărilor violenţei în bază de gen facilitate de tehnologie şi să asigure protecţia efectivă a victimelor.

Deficienţele serviciilor de ordine şi

securitate publică privind siguranţa în mediul online

149. Internetul funcţionează ca un spaţiu public virtual, ceea ce impune autorităţilor obligaţia de a proteja cetăţenii şi în mediul online, nu doar în cel fizic. Structurile MAI, inclusiv Poliţia şi Carabinierii, se confruntă cu provocări majore în adaptarea la realităţile digitale, în special din cauza lipsei unor structuri specializate în analiza şi gestionarea riscurilor ce afectează ordinea publică online, precum discursul de ură, instigarea la violenţă, violenţa în bază de gen facilitată de tehnologie sau mobilizările spontane. Mediul online a devenit un spaţiu de manifestare a unor fenomene infracţionale şi de violenţă, inclusiv a unor forme de violenţă bazată pe gen, care rămân adesea neidentificate sau neabordate adecvat în lipsa unor mecanisme specializate. Integrarea dimensiunii digitale în planificarea şi desfăşurarea operaţiunilor este limitată, iar cooperarea interinstituţională cu actorii din domeniul securităţii cibernetice, al justiţiei sau cu platformele digitale rămâne fragmentară. Carenţele de ordin tehnic, legal şi profesional reduc capacitatea instituţională de a reacţiona eficient la formele emergente de perturbare a ordinii publice în spaţiul digital.

150. Pentru a face faţă provocărilor tot mai diverse din mediul digital şi a-şi îndeplini în mod eficient rolul în prevenirea şi contracararea riscurilor care afectează ordinea şi securitatea publică, serviciile de ordine publică trebuie să îşi extindă capacităţile instituţionale, operaţionale şi tehnologice. Serviciile de ordine publică ar trebui să îşi dezvolte o prezenţă activă şi adaptată în spaţiul digital. Aceasta presupune, în primul rând, formarea continuă şi specializată a poliţiştilor în recunoaşterea şi tratarea provocărilor digitale. Aceste forme de abuz digital necesită competenţe noi, inclusiv în analiza conţinutului online, identificarea probelor digitale şi intervenţia rapidă în spaţiul virtual. În paralel, este necesară elaborarea de ghiduri operaţionale şi proceduri clare pentru fiecare categorie de ameninţare digitală, astfel încât poliţiştii să dispună de instrumente juridice şi tehnice standardizate. Aceste proceduri trebuie să fie corelate cu mecanisme interinstituţionale de cooperare, care să implice, după caz, procuratura, autorităţile de reglementare în domeniul comunicaţiilor, Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal şi alţi actori relevanţi. Este importantă crearea unor unităţi specializate în monitorizare şi reacţionare în spaţiul digital, atât la nivel central, cât şi în cadrul subdiviziunilor teritoriale, care trebuie să fie susţinute logistic şi financiar pentru a putea funcţiona eficient.

151. Îndrumarul pentru identificarea şi sancţionarea discursului de ură şi a instigării la discriminare în mediul digital ar putea servi ca punct de pornire pentru consolidarea şi extinderea capacităţilor Poliţiei de a opera în mediul digital cu scopul contracarării ameninţărilor digitale la ordinea şi securitatea publică.

152. În lipsa unui răspuns coerent şi sistematic din partea serviciilor de ordine publică, mediul online nu va fi protejat în egală măsură cu alte spaţii publice, iar o serie de încălcări care se produc cu precădere în mediul online vor scăpa din atenţia forţelor de ordine. Cu timpul, fenomenele s-ar putea amplifica, iar serviciile publice vor fi depăşite de situaţie şi nu vor avea structura, expertiza şi instrumentele necesare dezvoltate pentru a face faţă provocărilor.

Secţiunea a 6-a

Protecţia infrastructurilor critice naţionale

153. Infrastructura critică în Republica Moldova reprezintă un ansamblu de sisteme, servicii şi resurse esenţiale pentru funcţionarea normală a statului şi siguranţa populaţiei. Aceasta include domenii vitale precum energia, transportul, comunicaţiile, apa şi canalizarea, sănătatea publică, siguranţa şi ordinea publică, sistemul financiar şi reţelele de aprovizionare. Fiecare domeniu include entităţi care operează cu infrastructura critică pentru a furniza servicii esenţiale. Funcţionarea continuă şi sigură a infrastructurilor critice este esenţială pentru menţinerea funcţiilor societale, desfăşurarea activităţilor economice vitale, precum şi pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice.

154. Infrastructura critică este expusă unui spectru variat de ameninţări care pot afecta grav ordinea şi securitatea publică. Printre cele mai relevante se numără atacurile cibernetice asupra sistemelor informatice guvernamentale, a reţelelor energetice şi bancare, care pot perturba grav funcţionarea instituţiilor statului. Sabotajul fizic, acţiunile deliberate de distrugere sau interferenţele externe, inclusiv cele coordonate de servicii secrete sau grupuri subversive, sunt riscuri reale în contextul geopolitic actual, mai ales în zonele sensibile precum regiunea transnistreană. Campaniile de dezinformare legate de infrastructura energetică sau aprovizionarea cu produse de bază pot escalada rapid în tulburări ale ordinii publice. Disfuncţionalităţile infrastructurii critice, cum ar fi penele majore de curent, blocarea reţelelor IT sau sistarea aprovizionării cu apă, pot genera panică, proteste sau comportamente agresive din partea populaţiei, afectând stabilitatea socială. Infrastructurile energetice, de comunicaţii, transport şi sănătate sunt vulnerabile şi la atacuri informatice sofisticate, care pot cauza perturbări majore, întreruperi ale serviciilor şi pierderi economice semnificative. În contextul amplificării şi al diversificării ameninţărilor la adresa securităţii, inclusiv a celor hibride aflate în continuă evoluţie, precum şi al interdependenţelor tot mai complexe dintre infrastructurile critice naţionale din diverse sectoare, se impune intensificarea eforturilor pentru consolidarea protecţiei acestora.

155. Lista de vulnerabilităţi interne este completată de subfinanţarea sistematică a măsurilor de protecţie, lipsa unei evaluări actualizate a riscurilor pentru infrastructura critică şi slaba coordonare interinstituţională între MAI, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Agenţia de Guvernare Electronică şi alte entităţi relevante. În multe cazuri, planurile de continuitate în caz de criză sunt învechite, iar procedurile standardizate de intervenţie sunt depăşite. De asemenea, numeroase obiective critice nu dispun de sisteme eficiente de supraveghere video, protecţie perimetrală sau mecanisme rapide de alertare.

156. În prezent, în Republica Moldova nu există un cadru normativ care să reglementeze modul în care se realizează identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice naţionale. Republica Moldova nu dispune de o listă completă a infrastructurilor critice naţionale, cu excepţia Nomenclatorului naţional al infrastructurii critice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.701/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind protecţia antiteroristă a infrastructurii critice. Nomenclatorul are un caracter limitat, întrucât este elaborat exclusiv în scopul protecţiei antiteroriste.

157. În scopul reglementării acestui domeniu, în 2025 MAI a propus spre consultare publică proiectul de lege privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice naţionale, adoptat de Parlament la 10 iulie 2025 (Legea nr.223/2025). Legea prevede crearea şi operaţionalizarea Centrului Naţional de Coordonare a Protecţiei Infrastructurilor Critice Naţionale în cadrul MAI, care va avea un rol strategic în coordonarea măsurilor de protecţie a infrastructurilor critice. Totodată, Centrul ar avea şi rolul de a transpune Directiva (UE) 2022/2557 din 14 decembrie 2022 privind rezilienţa entităţilor critice, asigurând alinierea Republicii Moldova la standardele europene în domeniu.

158. În ordinea priorităţilor este crearea cadrului normativ primar, indispensabil pentru elaborarea actelor normative subsecvente ce vor permite desfăşurarea eficientă a activităţilor puse în sarcina Centrului Naţional de Coordonare a Protecţiei Infrastructurilor Critice Naţionale. Acest cadru normativ va sta la baza dezvoltării unui sistem coerent şi integrat de protecţie a infrastructurilor critice. Totodată, sunt necesare măsuri concrete pentru dezvoltarea capacităţilor instituţionale în identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice naţionale, printr-un proces riguros de evaluare a riscurilor şi stabilire a responsabilităţilor instituţionale, care să includă toate sectoarele relevante şi să răspundă provocărilor actuale şi viitoare în materie de securitate publică.

159. Protecţia fizică şi cibernetică a infrastructurilor critice trebuie să fie consolidată prin investiţii strategice, iar personalul MAI implicat în protecţia infrastructurii trebuie să fie instruit în scenarii de criză şi în reacţie rapidă. De asemenea, comunicarea interinstituţională şi publică trebuie să fie unitară, transparentă şi coordonată, pentru a preveni scenariile de agresiune şi a creşte încrederea populaţiei în capacitatea statului de a gestiona situaţiile de urgenţă. Consolidarea parteneriatelor internaţionale şi schimbul de bune practici în domeniu, inclusiv prin cooperare cu Uniunea Europeană şi organisme internaţionale specializate, completează setul de măsuri necesare pentru întărirea securităţii şi a stabilităţii Republicii Moldova în faţa ameninţărilor care ţin de infrastructura sa critică.

Secţiunea a 7-a

Lecţiile învăţate din implementarea documentelor anterioare.

Consecinţele în cazul neintervenţiei

160. Evaluarea intermediară a Programului naţional de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025 a relevat atât rezultate notabile, cât şi o serie de deficienţe care urmează a fi abordate în noul ciclu de planificare. Printre realizările de referinţă se numără reducerea numărului cazurilor de ultragiere a angajaţilor organelor de drept şi creşterea gradului de transparenţă şi monitorizare a indicatorilor de performanţă. De asemenea, s-a înregistrat un progres gradual în ceea ce priveşte promovarea egalităţii de gen şi atragerea femeilor în structurile MAI, aspect ce contribuie la diversificarea resurselor umane şi la adaptarea instituţională la standardele europene.

161. Totodată, analiza a evidenţiat deficienţe persistente, cum ar fi deficitul de personal în structurile MAI, fluctuaţia ridicată a cadrelor şi lipsa unui mecanism durabil de retenţie, care continuă să afecteze capacitatea instituţiilor de a răspunde adecvat la provocările în creştere. De asemenea, lipsa unei standardizări a dotărilor şi echipamentelor a generat inechităţi între subdiviziunile MAI şi a redus eficienţa intervenţiilor. Nu în ultimul rând, mecanismele de monitorizare şi evaluare implementate s-au dovedit insuficiente pentru a asigura o corelare riguroasă între obiective, acţiuni şi impactul resimţit la nivel comunitar.

162. Pornind de la aceste constatări, prezentul Program integrează în mod explicit lecţiile învăţate prin stabilirea unor obiective şi măsuri care răspund direct lacunelor identificate. În special, Programul promovează acţiuni active de atragere şi menţinere a personalului, instituirea unor standarde uniforme de dotare şi modernizare logistică, precum şi consolidarea cadrului de monitorizare şi evaluare pentru a asigura o guvernanţă bazată pe rezultate. Totodată, sunt menţinute şi dezvoltate acţiunile care au dat rezultate pozitive, precum programele de prevenire, dialogul comunitar şi politicile de diversitate şi incluziune.

163. Această abordare permite continuitatea măsurilor eficiente şi corectarea direcţiilor deficitare, asigurând astfel coerenţa şi sustenabilitatea intervenţiilor statului în domeniul ordinii şi securităţii publice.

164. Nerealizarea măsurilor prevăzute de prezentul Program ar putea duce la amplificarea problemelor deja identificate în analiza situaţională, având următoarele consecinţe directe şi indirecte, susţinute de date cantitative şi calitative:

164.1. reducerea siguranţei cetăţenilor şi creşterea percepţiei de insecuritate – dacă nu se întreprind măsuri pentru îmbunătăţirea siguranţei în comunităţi, tot mai mulţi oameni vor avea sentimentul că nu sunt protejaţi, mai ales pe timp de noapte sau în locuri puţin supravegheate. Grupurile vulnerabile – cum sunt femeile, vârstnicii sau persoanele cu dizabilităţi – vor fi cele mai afectate. Această stare de nesiguranţă poate limita libertatea de mişcare, diminua încrederea în autorităţi şi afecta calitatea vieţii în general;

164.2. blocaje în reacţia structurilor de ordine publică – dacă nu se măreşte numărul de echipe de patrulare şi reacţionare operativă şi nu se îmbunătăţeşte dotarea acestora, Poliţia va continua să ajungă tardiv la unele apeluri de urgenţă. În special în zonele rurale, cetăţenii riscă să nu primească ajutor la timp, ceea ce poate pune în pericol viaţa şi sănătatea cetăţenilor, precum şi bunurile materiale. Lipsa unei reacţii rapide reduce eficienţa intervenţiilor şi încrederea cetăţenilor în forţele de ordine;

164.3. nerealizarea reformei de regionalizare şi continuarea unei organizări administrative ineficiente – fără reorganizarea structurii Poliţiei, nivelul operaţional (primul contact cu cetăţeanul) va rămâne subdimensionat, iar suprapunerea funcţiilor administrative va continua să consume resurse ce ar putea fi realocate pentru intervenţie directă. Se va menţine o fragmentare a competenţelor între IGP şi IGC, fără o delimitare clară şi funcţională a rolurilor în menţinerea şi asigurarea ordinii publice;

164.4. persistenţa discriminării indirecte şi a inechităţilor – dacă nu se acţionează pentru a îmbunătăţi modul în care Poliţia interacţionează cu toţi cetăţenii, vor continua situaţiile în care anumite persoane (persoanele cu dizabilităţi sau din grupuri vulnerabile) nu vor beneficia de aceleaşi servicii ca restul populaţiei. Acest tratament inegal diminuează încrederea în instituţii şi poate duce la excluderea unor categorii sociale, ceea ce este contrar principiilor drepturilor omului şi angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova;

164.5. scăderea capacităţii instituţionale şi pierderea personalului calificat – dacă nu vor fi întreprinse măsuri pentru motivarea şi păstrarea personalului, tot mai mulţi angajaţi cu experienţă vor pleca din sistem. Aceasta va duce la pierderea cunoştinţelor şi a rutinei operaţionale acumulate în timp. În locul lor vor veni persoane noi, care vor avea nevoie de instruire şi timp pentru adaptare. Astfel, instituţiile de ordine publică vor deveni mai sensibile, mai puţin eficiente şi mai vulnerabile în faţa situaţiilor de criză şi a provocărilor din teren;

164.6. întârzierea modernizării şi blocaj tehnologic – dacă nu se investeşte în continuare în echipamente moderne, infrastructură digitală şi sisteme inteligente, instituţiile de ordine publică vor continua să lucreze cu tehnologii învechite. Acest lucru va îngreuna intervenţiile rapide, va limita comunicarea între echipe şi va reduce capacitatea de a preveni şi de a gestiona eficient incidentele. Cu timpul, lipsa modernizării va face ca serviciile oferite populaţiei să fie tot mai puţin eficiente şi mai puţin adaptate la noile realităţi.

Capitolul III

OBIECTIVE

165. Obiectivele generale ale prezentului Program derivă din Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 şi contribuie direct la realizarea obiectivelor şi a indicatorilor de evaluare ai Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”.

166. Obiectivul general 1. Sporirea siguranţei populaţiei la domiciliu, în comunitate şi în spaţiile publice.

În vederea atingerii obiectivului general stabilit, au fost definite şase obiective specifice, care vor contribui la implementarea cu succes a activităţilor planificate în domeniul de referinţă:

166.1. Obiectivul specific 1.1. Asigurarea unui răspuns profesionist şi eficient la provocările specifice prin majorarea numărului echipelor de patrulare şi reacţionare operativă cu 34 % până în 2030;

166.2. Obiectivul specific 1.2. Integrarea şi dezvoltarea surselor de date prioritare, care să genereze produse analitice validate conform criteriilor stabilite şi utilizate în procesul decizional la nivel teritorial, cu o acoperire de cel puţin 80 % până în anul 2030;

166.3. Obiectivul specific 1.3. Extinderea conceptului de activitate poliţienească comunitară în 100 % din sectoarele de poliţie până în anul 2030;

166.4. Obiectivul specific 1.4. Creşterea capacităţii de reacţionare rapidă a serviciilor de ordine şi securitate publică la toate apelurile de urgenţă 112, prin reducerea timpului mediu de reacţionare a patrulelor la 15 minute până în anul 2030;

166.5. Obiectivul specific 1.5. Modernizarea infrastructurii şi a dotărilor serviciilor de ordine şi securitate publică în zona de securitate, prin reabilitarea a minimum 90 % din posturile existente şi echiparea acestora cu tehnică modernă până în anul 2030;

166.6. Obiectivul specific 1.6. Asigurarea protecţiei şi a rezilienţei infrastructurilor critice naţionale, prin implementarea standardelor Uniunii Europene în 100 % din entităţile critice identificate până în anul 2030.

167. Realizarea acestui obiectiv va contribui la atingerea unor rezultate tangibile, orientate asupra societăţii, prin sporirea percepţiei de siguranţă generală în ţară şi creşterea nivelului de încredere al societăţii în Poliţie. Esenţială va fi şi contribuţia la diminuarea numărului persoanelor din grupurile vulnerabile care nu se simt în siguranţă în locurile publice. În esenţă, la prima etapă de implementare va fi asigurată creşterea numărului de echipe de patrulare şi reacţionare operativă pentru garantarea unui răspuns prompt tuturor apelurilor de urgenţă. Un alt pas va presupune integrarea şi dezvoltarea surselor de date, care vor servi drept suport la luarea deciziilor, în baza unor produse analitice confirmate de evoluţiile ce au loc la nivel teritorial.

168. Totodată, va continua implementarea şi extinderea conceptului de activitate poliţienească comunitară, pentru diminuarea ratei infracţiunilor ce atentează la viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv a celor comise în sfera relaţiilor familiale.

169. Obiectivul general 2. Alinierea serviciilor de ordine şi securitate publică la principiile drepturilor omului.

În vederea atingerii obiectivului general stabilit, se propun două obiective specifice care vor contribui la implementarea cu succes a activităţilor planificate în domeniul de referinţă:

169.1. Obiectivul specific 2.1. Alinierea condiţiilor de prestare a serviciilor de ordine şi securitate publică la standardele internaţionale privind drepturile omului până în anul 2030, prin reducerea cu 66 % a cazurilor de tortură şi tratamente inumane raportate şi auditarea anuală a condiţiilor de detenţie şi intervenţie;

169.2. Obiectivul specific 2.2. Dezvoltarea capabilităţilor integrate de intervenţie la evenimente publice, prin instruirea a 100 % din efectivul implicat în tehnici de gestionare a evenimentelor publice şi managementul mulţimii până în anul 2030.

170. Asigurarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reprezintă o prioritate-cheie pentru autorităţile din cadrul sistemului afacerilor interne. În acest context, obiectivul va proiecta soluţii şi rezultate direcţionate spre diminuarea cazurilor de tortură, tratamente inumane şi degradante, exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu, vătămare intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii, constrângere de a face declaraţii şi privaţiune ilegală de libertate.

171. Totodată, va fi evaluat şi ajustat cadrul normativ, precum şi procesele pentru conformarea condiţiilor, a procedurilor şi a practicilor din sistemul MAI la standardele internaţionale privind aplicarea măsurilor privative şi nonprivative de libertate. Vor fi create condiţii şi va fi asigurată garantarea respectării drepturilor persoanelor în cadrul procedurilor desfăşurate de Poliţie.

Capitolul IV

INDICATORI DE MONITORIZARE

Capitolul V

IMPACT

Secţiunea 1

Impactul social

172. Prezentul Program este conceput pentru a genera un impact vizibil şi sustenabil asupra siguranţei oamenilor în toate dimensiunile vieţii cotidiene: acasă, pe stradă, în locurile publice şi în mediul digital, în orice timp de zi sau noapte. Pentru ca acest impact să se producă, în cadrul prezentului Program au fost proiectate intervenţii care vor avea ca efect modernizarea şi capacitarea serviciilor de ordine şi securitate publică, punându-se accent pe creşterea calităţii serviciilor oferite şi apropierea de populaţie, precum şi pe eliminarea diferenţelor de percepţie care vulnerabilizează femeile sau persoanele cu dizabilităţi. Programul actual vizează continuarea şi consolidarea rezultatelor obţinute, precum şi finalizarea iniţiativelor demarate din Programul anterior (Programul naţional de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025). Creşterea siguranţei în toate mediile va fi reflectată în îmbunătăţirea percepţiei populaţiei privind siguranţa, măsurată constant prin Barometrul Opiniei Publice.

173. Prezentul Program pune bazele unei culturi organizaţionale orientate spre nevoile şi aşteptările populaţiei, prin extinderea principiilor activităţii poliţieneşti comunitare, dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale angajaţilor şi instituirea mecanismelor de interacţiune cu grupurile vulnerabile. Aceste mecanisme vor integra măsuri pentru reducerea diferenţelor de acces şi creşterea nivelului de siguranţă percepută de femei şi bărbaţi. Impactul social va fi reflectat prin scăderea infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii, precum şi a celor din sfera relaţiilor familiale.

174. O parte importantă a intervenţiilor prezentului Program urmăresc îmbunătăţirea calităţii serviciilor de ordine şi securitate publică. Aceasta este o condiţie indispensabilă pentru sporirea siguranţei publice. Un indicator important în măsurarea calităţii serviciilor de ordine şi securitate publică este nivelul de încredere al populaţiei în structurile care prestează aceste servicii. Regionalizarea şi reorganizarea structurilor subdiviziunilor de ordine şi securitate publică, cu separarea clară a rolurilor şi a responsabilităţilor, precum şi creşterea eficienţei utilizării resurselor publice vor contribui la redistribuirea teritorială a forţelor de ordine publică, asigurarea echipelor de patrulare şi reacţionare operativă cu personalul minim necesar şi la diminuarea timpului de reacţionare la apelurile de urgenţă. Astfel, va fi sporit sentimentul de securitate publică, inclusiv în zonele rurale mai îndepărtate de centrele raionale.

175. Actualizarea şi uniformizarea principalelor proceduri aplicabile proceselor desfăşurate de serviciile de ordine şi securitate publică vor asigura coerenţa intervenţiilor în conformitate cu cerinţele legale. Acest demers va creşte calitatea şi predictibilitatea serviciilor pentru populaţie, iar angajaţii de ordine publică vor beneficia de repere procedurale clare pentru a acţiona corect în situaţiile previzibile.

176. Alinierea proceselor şi a procedurilor la cele mai bune practici internaţionale, cu respectarea principiilor drepturilor omului, va reduce riscul încălcării libertăţilor fundamentale şi al prejudicierii vieţii ori sănătăţii persoanelor în timpul intervenţiilor forţelor de ordine. Creşterea profesionalismului structurilor de ordine şi securitate publică va spori încrederea şi satisfacţia publicului, contribuind totodată la diminuarea cazurilor de abuz în serviciu.

Secţiunea a 2-a

Impactul economic şi financiar

177. Intervenţiile vizează îmbunătăţirea calităţii serviciilor de ordine şi securitate publică şi utilizarea eficientă a resurselor publice. Regionalizarea şi reorganizarea structurilor vor contribui la redistribuirea echilibrată a resurselor şi la reducerea timpului de reacţie, inclusiv în zonele rurale.

178. Modernizarea infrastructurii şi a dotărilor serviciilor de ordine şi securitate publică va aduce servicii mai eficiente, mai transparente şi mai puţin consumatoare de timp pentru populaţie, cu efecte pozitive asupra mediului economic şi a costurilor administrative.

Secţiunea a 3-a

Impactul administrativ şi instituţional

179. Actualizarea şi uniformizarea procedurilor aplicabile vor asigura coerenţa intervenţiilor, oferind angajaţilor repere clare pentru acţiune şi crescând predictibilitatea serviciilor.

180. Acţiunile planificate vizează transformarea calitativă a modului de operare al forţelor de ordine, prin trecerea de la o abordare reactivă la una proactivă la toate nivelurile – operaţional, tactic şi strategic. Această schimbare implică extinderea unei culturi analitice bazate pe informaţii, care să fundamenteze luarea deciziilor şi să permită un răspuns rapid la ameninţările emergente pentru siguranţa individuală şi ordinea publică. În acest context, ţinta prezentului Program este ca toate deciziile la nivel teritorial să fie adoptate în baza produselor analitice şi corectitudinea deciziilor să fie confirmată de evoluţiile ulterioare.

181. Modernizarea completă a infrastructurii şi a dotărilor serviciilor de ordine şi securitate publică din zona de securitate va asigura condiţii optime pentru intervenţii rapide, eficiente şi conforme cu standardele actuale. Impactul scontat al acestor intervenţii este îmbunătăţirea calităţii serviciilor de ordine publică oferite populaţiei şi creşterea gradului de încredere al comunităţilor din aceste zone în instituţiile de ordine publică.

Secţiunea a 4-a

Impactul în domeniul drepturilor omului şi de gen

182. Alinierea proceselor la cele mai bune practici internaţionale, cu respectarea principiilor drepturilor omului, va reduce riscul încălcării libertăţilor fundamentale şi al prejudicierii vieţii sau sănătăţii persoanelor. Creşterea profesionalismului structurilor de ordine va contribui la diminuarea cazurilor de abuz.

183. Prezentul Program urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de prestare a serviciilor pentru a asigura respectarea drepturilor omului. Indicatorul principal al acestui impact este reducerea cazurilor de tortură şi rele tratamente.

184. Pe lângă îmbunătăţirea calităţii profesionale, prezentul Program urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de prestare a serviciilor de ordine şi securitate publică pentru aliniere la standardele drepturilor omului, pentru a elimina pericolele pe care le prezintă pentru populaţie. Cel mai elocvent indicator cu privire la conduita forţelor de ordine în raport cu populaţia îl reprezintă reducerea numărului infracţiunilor care pot fi încadrate în categoria tortură şi rele tratamente.

Secţiunea a 5-a

Impactul în domeniul securităţii şi rezilienţei

185. Modernizarea infrastructurii şi a dotărilor serviciilor de ordine publică din zona de securitate va consolida capacitatea de intervenţie rapidă şi eficientă, sporind încrederea comunităţilor locale în instituţiile statului.

186. În contextul ameninţărilor hibride, prezentul Program urmăreşte consolidarea protecţiei şi a rezilienţei infrastructurilor critice naţionale şi a entităţilor critice în conformitate cu standardele Uniunii Europene. Acest rezultat va contribui la reducerea vulnerabilităţilor la riscuri de natură fizică sau cibernetică, la creşterea capacităţii de răspuns în situaţii de criză şi la menţinerea continuităţii funcţionării serviciilor esenţiale pentru societate.

187. Pe termen lung, această abordare va transforma modul de comunicare şi colaborare dintre forţele de ordine şi cetăţeni, contribuind la construirea unor relaţii durabile bazate pe încredere reciprocă, în special cu categoriile sociale vulnerabile.

188. Îmbunătăţirea condiţiilor de dotare ale serviciilor de ordine şi securitate publică va contribui la creşterea calităţii intervenţiilor şi implementarea schimbărilor propuse. Astfel, populaţia va beneficia de servicii moderne, eficiente, prompte, mai transparente şi mai puţin consumatoare de timp în derularea procedurilor specifice.

Capitolul VI

COSTURI

189. Din perspectiva finanţării, prezentul Program are la bază principiile sinergiei şi complementarităţii dintre resursele financiare publice şi cele atrase, inclusiv de la partenerii de dezvoltare. O parte din obiectivele şi acţiunile propuse pentru realizarea prezentului Program vor fi acoperite din sursele financiare planificate în Cadrul bugetar pe termen mediu, precum şi din contul şi în limitele alocaţiilor prevăzute în aceste scopuri în bugetele autorităţilor şi instituţiilor responsabile de implementare.

190. Valoarea estimativă a resurselor financiare necesare pentru implementarea prezentului Program pe parcursul anilor 2026-2030 constituie 1 163 906,2 mii de lei, din care 782 735,0 mii de lei sunt cheltuieli din bugetul de stat.

167. Potrivit pct.1 lit.f) din Ordinul ministrului finanţelor nr.208/2015 privind clasificaţia bugetară, prin care au fost aprobate programele şi subprogramele (anexa nr.7), Programul “Afaceri interne” este constituit din şase subprograme:

190.1. Politici şi management în domeniul afacerilor interne;

190.2. Ordine şi siguranţă publică;

190.3. Migraţie şi azil;

190.4. Trupe de carabinieri;

190.5. Servicii de suport în domeniul afacerilor interne;

190.6. Cercetări ştiinţifice aplicate în domeniul afacerilor interne.

191. Pentru implementarea prezentului Program, costurile financiare urmează a fi acoperite de subprogramele 35.01 “Politici şi management în domeniul afacerilor interne”, 35.02 “Ordine şi siguranţă publică”, 35.04 “Trupe de carabinieri” şi 35.05 “Servicii de suport în domeniul afacerilor interne” ale programului “Afaceri interne”.

192. În subsidiar, pentru implementarea prezentului Program urmează a fi utilizate sursele financiare acoperite de subprogramele: 88.12 “Perfecţionarea cadrelor” al programului “Învăţământ”; 40.12 “Instruire iniţială şi continuă în domeniul justiţiei” al programului “Justiţie”; 04.02 “Respectarea drepturilor şi libertăţilor omului” şi 04.03 “Protecţia împotriva discriminării” ale programului “Constituţionalitatea”; inclusiv sursele financiare acoperite de programele: 90 “Protecţia socială”, 40 “Justiţie”, 88 “Învăţământ”, 80 “Sănătatea publică şi serviciile medicale”, 31 “Apărarea naţională”, 70 “Protecţia mediului”, 36 “Securitatea naţională” şi 05 “Managementul finanţelor publice”.

193. Totodată, o parte din activităţile prezentului Program urmează a fi acoperite din sursele financiare provenite din asistenţa externă, care constituie 108 450,0 mii de lei, fiind implementate în cadrul proiectelor de asistenţă externă: Democraţia Rezilientă prin Combaterea Corupţiei (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), EU4Public Order finanţat de Uniunea Europeană, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Biroul Federal German, Oficiul Consiliului Europei, Ambasada Regatului Suediei, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, GS Foundation, Ministerul Federal German, Ambasada SUA, Oficiul ONU pentru Drepturile Omului, Consolidarea capacităţilor de gestionare a situaţiilor de ordine publică – faza III (Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, ratificat prin Legea nr.43/2022).

194. Costurile neacoperite pentru implementarea prezentului Program constituie 272 721,2 mii de lei, care urmează a fi identificaţi în cadrul parteneriatelor de asistenţă externă stabilite de către IGP şi IGC, precum şi din alte surse de finanţare externă de care va beneficia Ministerul Afacerilor Interne pe perioada de implementare a Programului.

Capitolul VII

RISCURI DE IMPLEMENTARE

Capitolul VIII

AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

195. Rolurile în realizarea părţii operaţionale a prezentului Program sunt stabilite pentru fiecare acţiune în parte. Prima instituţie indicată va coordona implementarea acţiunii, iar instituţiile care urmează vor contribui la realizarea acesteia.

196. Astfel, în procesul elaborării şi al implementării prezentului Program sunt implicate/vizate următoarele autorităţi şi organizaţii ale societăţii civile:

Capitolul IX

PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

197. Implementarea prezentului Program se va realiza în conformitate cu Planul de acţiuni privind implementarea acestuia, în două etape:

197.1. etapa I – anii 2026-2027;

197.2. etapa a II-a – anii 2028-2030.

198. Procesul de monitorizare şi raportare se va realiza pe parcursul perioadei de implementare a prezentului Program în vederea stabilirii gradului de realizare a acţiunilor, de conformitate a acţiunilor întreprinse cu cele planificate, a identificării cauzelor nerealizării în termen a acţiunilor planificate şi a modificărilor pentru îmbunătăţirea procesului de implementare.

199. Rezultatele implementării vor fi incluse în raportul de progres, care se elaborează anual de către MAI, în baza informaţiilor prezentate de către autorităţile/instituţiile responsabile de implementare.

200. Termenul-limită pentru transmiterea rapoartelor este data de 25 februarie a fiecărui an, iar expedierea datelor şi a rapoartelor se realizează exclusiv prin intermediul sistemului informatic de monitorizare, pentru a asigura uniformitatea, transparenţa şi accesibilitatea informaţiilor.

201. În cazul acţiunilor cu mai mulţi responsabili de implementare, rolul de coordonator/executor primar al implementării îi revine primei autorităţi/instituţii indicate. Executorul primar va generaliza informaţiile executorilor secundari şi o va prezenta în termenele stabilite MAI. Rapoartele de progres trebuie să ofere inclusiv date cantitative cu privire la progresul realizării obiectivelor specifice şi al indicatorilor de rezultat.

202. Procesul de evaluare a implementării prezentului Program va fi desfăşurat pentru formularea unei imagini obiective bazate pe relevanţa, efectivitatea, eficienţa, durabilitatea şi impactul prezentului Program pe termen mediu. Activităţile de evaluare privind implementarea prezentului Program vor fi incluse în următoarele rapoarte:

202.1. raport de evaluare pentru doi ani (2026-2027) – va fi întocmit după prima etapă de implementare, în anul 2028. MAI va prezenta raportul de evaluare intermediară Cancelariei de Stat până la data de15 aprilie 2028;

202.2. raport de evaluare pentru cinci ani – va fi întocmit după finalizarea perioadei de realizare a Programului, în anul 2031. MAI va prezenta raportul de evaluare finală Cancelariei de Stat până la data de 15 aprilie 2031.

203. Rapoartele de evaluare vor conţine:

203.1. Sumarul executiv (descrierea scopului şi a obiectivelor prezentului Program, rezultatele obţinute în procesul de implementare, concluziile şi recomandările principale);

203.2. Introducere (descrierea succintă a prezentului Program, a scopului evaluării, a metodelor de evaluare şi a constrângerilor în procesul de evaluare);

203.3. Constatări (prezentarea detaliată a rezultatelor evaluării în conformitate cu criteriile de relevanţă, eficacitate, eficienţă, durabilitate şi, în cazul evaluării finale, a impactului Programului);

203.4. Concluzii (descrierea succintă a concluziilor făcute în baza evaluării);

203.5. Recomandări (descrierea activităţilor recomandate pentru îmbunătăţirea situaţiei din domeniul sau subdomeniul inclus în prezentul Program şi a documentului propriu-zis, în cazul evaluării intermediare).

204. Rapoartele de evaluare internă vor fi elaborate de MAI, cu suportul autorităţilor/instituţiilor responsabile de implementarea prezentului Program.

205. În cazul în care evaluarea intermediară atestă devieri de la activităţile planificate (acţiunile, indicatorii de rezultat şi monitorizare), raportul evaluării intermediare poate constitui temei pentru iniţierea procesului de modificare a Planului de acţiuni privind implementarea prezentului Program.

206. Este binevenită implicarea societăţii civile în aprecierea nivelului de atingere a obiectivelor documentului de politici. Rapoartele alternative reprezintă un indicator important în procesul evaluării impactului documentului de politici asupra populaţiei şi o sursă de informaţii utilă pentru orientarea corectă a acţiunilor autorităţilor implementatoare.

207. La sfârşitul fiecărei perioade de raportare şi evaluare vor fi întreprinse măsurile de diminuare a riscurilor reflectate la compartimentul “riscuri de implementare”, precum şi cele de remediere a deficienţelor apărute pe parcursul implementării obiectivelor/acţiunilor.

208. În scopul asigurării transparenţei procesului de implementare a prezentului Program, rapoartele anuale de progres, precum şi rapoartele intermediare şi finale de evaluare vor fi publicate pe site-ul web oficial al MAI. Totodată, se va asigura mediatizarea progreselor pentru publicul larg, precum şi diseminarea informaţiilor relevante populaţiei şi partenerilor. Până la aprobarea şi publicarea rapoartelor de monitorizare şi evaluare pe site-ul web oficial al ministerului, acestea vor fi supuse coordonării cu Cancelaria de Stat, în conformitate cu prevederile pct.81 din Regulamentul cu privire la planificarea strategică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.386/2020.

Capitolul X

PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului naţional de ordine

şi securitate publică pentru anii 2026-2030