827/28.10.2013 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de transport şi logistică pe anii 2013-2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei de transport şi logistică

pe anii 2013-2022

nr. 827  din  28.10.2013

 (în vigoare 01.11.2013) 

Monitorul Oficial nr.243-247 art.933 din 01.11.2013

* * *

În scopul promovării eficiente a politicii statului în sectorul transporturilor, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia de transport şi logistică pe anii 2013-2022 (se anexează).

2. Se abrogă Strategia infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.85 din 1 februarie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.30-31, art.159).

3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.827 din 28 octombrie 2013

STRATEGIA

de transport şi logistică pe anii 2013-2022

INTRODUCERE

În Republica Moldova creşterea economică şi reducerea sărăciei într-o mare măsură depinde de fluxul de remitenţe şi de consumul generat de acestea. Creşterea cererii de consum a fost satisfăcută, în mare parte, de importurile de bunuri şi servicii, deoarece capacităţile de producţie autohtone sînt foarte limitate. Bugetul public naţional a beneficiat de pe urma acestei situaţii, însă balanţa comercială a evoluat în direcţia unui deficit comercial esenţial.

Creşterea economică din ultimii ani este bazată pe consum şi pe remitenţe, ceea ce expune economia ţării unui pericol mare care constă în faptul că volumul remitenţelor, la un moment dat, va începe să scadă. Acest model bazat pe consum a condus în prezent la reducerea competitivităţii şi a locurilor de muncă în Republica Moldova, fapt care a încurajat şi mai mult migraţia peste hotare. Migraţia, cu siguranţă, a contribuit la reducerea sărăciei, dar şi la reducerea oportunităţilor în ţară.

Pentru a asigura o dezvoltare economică durabilă în viitor, Republica Moldova trebuie să asigure un sistem de transport eficient care ar satisface necesitatea cetăţenilor în mobilitate şi ar facilita comerţul pe pieţele autohtone şi internaţionale, care să devină atractiv şi să faciliteze investiţiile. Moldova trebuie să promoveze atît exporturile de produse agricole, cît şi neagricole, şi, de asemenea, să sporească valoarea acestor exporturi prin vînzări pe pieţele de desfacere mai mari. Viitoarea prosperitate a Republicii Moldova şi în continuare va depinde în mare parte de specializarea în exportul produselor agroalimentare către vecinii săi. Totodată, exportul poate şi trebuie completat cu exportul altor produse cum ar fi confecţii, materiale de construcţie etc., relativ puţin prezentate în condiţiile actuale.

Pe lîngă sectorul tradiţional bazat pe agricultură, au apărut sectoare noi care pot contribui la creşterea economică. Acestea au beneficiat de investiţii eficiente în ultimii ani şi ar putea să ofere noi locuri de muncă necesare pentru stoparea creşterii şomajului. În Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1149 din 5 octombrie 2006, au fost identificate următoarele ramuri ale sectorului industrial dezvoltarea cărora va contribui la dezvoltarea economică a ţării:

industria alimentară şi a băuturilor;

industria produselor nemetalice;

industria uşoară;

industria tehnologiilor informaţionale;

industria de maşini şi echipamente;

industria chimică.

Pentru a stimula aceste sectoare orientate la export, trebuie dezvoltată infrastructura eficientă de transport, precum şi asigurate condiţii de facilitare a comerţului şi serviciilor de logistică din Republica Moldova. Ca răspuns la provocările pe care le înfruntă ţara, Guvernul a elaborat Strategia naţională de dezvoltare “Moldova 2020”, aprobată prin Legea nr.166 din 13 iulie 2012. Documentul prezintă cadrul general conform căruia se prevede dezvoltarea Republicii Moldova. Strategia cuprinde 7 subiecte-cheie care au fost identificate drept cruciale în facilitarea dezvoltării Republicii Moldova pînă în anul 2020. Aceste sectoare sînt: educaţia, drumurile, accesul la finanţe, mediul de afaceri, energie, sistemul de pensii şi justiţia. Lichidarea neajunsurilor din aceste domenii va demonstra că ţara e capabilă să “asigure o dezvoltare economică calitativă şi, implicit, reducerea sărăciei”.

Strategia infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.85 din 1 februarie 2008 a servit drept cadru de dezvoltare a subsectoarelor rutier şi feroviar. Strategia de transport şi logistică pe anii 2013-2022 (în continuare – Strategia), de asemenea, include drumurile, căile ferate, transportul rutier şi feroviar, precum şi facilitarea comerţului, soluţionarea problemelor vamale şi de trecere a frontierei, aeroporturile/transportul aerian, porturile şi transportul maritim/naval intern. Prezenta Strategie urmăreşte transformarea sectorului de transport şi logistică într-un factor care va permite dezvoltarea economiei Republicii Moldova şi a comerţului de export, şi va susţine procesul continuu de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova din sectorul transporturilor cu standardele, legislaţia şi reglementările corespunzătoare ale UE.

O atenţie sporită este acordată problemelor legale şi instituţionale din toate tipurile de transport. Suplimentar, în Strategie se analizează barierele tehnice în calea comerţului, cum ar fi problemele vamale şi cele privind cerinţele de documentare. Au fost menţinute elementele-cheie ale Strategiei infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017 cum ar fi reabilitarea şi întreţinerea reţelei rutiere de bază, în condiţii limitate de resurse. Necesitatea prioritizării investiţiilor a fost accentuată pentru toate subsectoarele, în scopul evitării unei discrepanţe între planurile de investiţii şi resursele disponibile. Înainte de a aloca investiţii majore în infrastructură, politica sectorială şi strategia trebuie definitivate şi planificate transparent.

Prezenta Strategie a fost elaborată în baza studiilor efectuate pentru fiecare subsector în parte şi cuprinde prevederile Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020” şi Strategiei infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017 privind abordarea integrată în ce priveşte transportul şi logistica, precum şi facilitarea comerţului, care este parte a mediului de afaceri. Prezenta Strategie se bazează pe scopurile strategice şi perspectivele pe termen scurt pînă în 2015, mediu pînă în 2018 şi pe termen lung pînă în 2022. La elaborarea Strategiei s-a ţinut cont de politica actuală a Guvernului şi rezultatele studiilor realizate în contextul elaborării acesteia, bazîndu-se pe cele mai recente date disponibile de la mijlocul anului 2012.

Prezenta Strategie nu include regiunea transnistreană din lipsa informaţiei actualizate necesare. Odată cu obţinerea datelor necesare din această regiune Strategia va fi completată.

Ipotezele ce stau la baza Strategiei

În baza evaluărilor realizate pe parcursul elaborării Strategiei au fost formulate cîteva ipoteze pentru a încadra opţiunile strategice selectate:

centrul de dezvoltare economică şi a populaţiei se axează pe direcţia Chişinău – Bălţi, coridorul central de dezvoltare;

numărul populaţiei se stabilizează şi creşteri semnificative nu se aşteaptă;

sporirea veniturilor va conduce la creşterea numărului de autoturisme, precum şi a intensităţii traficului;

tendinţa privind schimbări în separarea modală dintre sectorul rutier, feroviar şi aerian se aşteaptă să fie aceeaşi pentru toată durata Strategiei;

cota parte a agriculturii în economie şi rata şomajului vor fi semnificative şi în continuare, ar putea avea loc doar o industrializare treptată pe coridorul central de dezvoltare, în special bazată pe producţie pentru asamblare în altă parte;

Republica Moldova nu poate şi pe viitor să se bazeze pe remitenţele moldovenilor din străinătate pentru a soluţiona problema sărăciei şi a finanţa consumul intern;

sectorul serviciilor de transport va deveni, treptat, un factor economic important;

va avea loc o reorientare economică treptată de la piaţa CSI la cea a UE, fapt ce rezultă din semnarea şi ratificarea ulterioară a Acordului de Asociere şi din încheierea Acordului de comerţ liber aprofundat şi cuprinzător;

călătoriile fără viză vor contribui la sporirea transportului de pasageri spre şi din UE, deoarece moldovenii care trăiesc în străinătate şi revin în ţară vor fi un factor semnificativ al călătoriilor de pasageri, îndeosebi după ce vor fi reduse costurile călătoriilor aeriene;

vor fi insuficiente fonduri disponibile pentru reabilitarea şi întreţinerea reţelei de infrastructură şi, ca urmare, este necesară prioritizarea utilizării mai eficiente a fondurilor disponibile;

transportul multimodal (îndeosebi rutier/feroviar), care a obţinut o cotă considerabilă din piaţa UE, la un moment potrivit va avea un impact similar şi în Republica Moldova;

integrarea în UE va rămîne o prioritate de bază pentru Republica Moldova.

Principiile ce stau la baza Strategiei

Pe lîngă ipotezele menţionate, există şi anumite principii care au fost aplicate în procesul de elaborare a Strategiei:

sistemul de transport în totalitatea sa trebuie să aducă beneficii tuturor segmentelor societăţii, indiferent de tipul de transport;

reforma legislativă şi instituţională, precum şi modificarea bazei normative trebuie să precedeze investirea mijloacelor financiare pentru a asigura eficientizarea investiţiilor în folosul societăţii;

populaţia Republicii Moldova are dreptul la infrastructura corespunzătoare pe întreg teritoriul ţării;

investiţiile în întreţinerea infrastructurii existente sînt prioritare faţă de investiţiile în construcţia infrastructurii noi;

traficul de tranzit trebuie direcţionat pe rute de ocolire a localităţilor unde este posibil;

la toate tipurile de transport siguranţa transportului trebuie îmbunătăţită astfel încît să corespundă cel puţin nivelului UE noilor state-membre pînă în 2022;

trebuie să existe un echilibru între protecţia mediului şi dezvoltarea economică. Deşi este importantă, protecţia mediului nu trebuie să împiedice dezvoltarea economică;

proiectele de infrastructură trebuie să corespundă prevederilor legale în vigoare din domeniul mediului;

fiecare mod de transport trebuie să investească în dezvoltare şi operare;

în cazul investiţiilor capitale în infrastructură trebuie de luat în considerare fezabilitatea acestora;

dezvoltarea Portului Giurgiuleşti şi asigurarea accesului direct la mare şi conectării acestuia la coridorul central de dezvoltare (definit ca regiunea dintre mun.Chişinău şi mun.Bălţi) este o prioritate strategică pentru Republica Moldova;

conectarea reţelei de transport a Republicii Moldova la coridoarele internaţionale de transport trebuie să faciliteze comerţul transfrontalier;

Guvernul trebuie să asigure elaborarea şi respectarea unui cadrul legal şi instituţional viabil pentru sectorul privat;

organele abilitate cu funcţia de control trebuie finanţate din bugetul de stat pentru asigurarea executării deciziilor fără a fi împiedicate de diferite interese financiare.

Hartă: Prezentarea Reţelei de transport a Republicii Moldova

SITUAŢIA CURENTĂ DIN SECTORUL DE TRANSPORT ŞI LOGISTICĂ

Sectorul de logistică din Republica Moldova este atît în proprietate privată, cît şi de stat, pe cînd sectorul transportului rutier este dominat de întreprinderi private, sectorul feroviar este 100% deţinut de stat, sectorul aviaţiei fiind în proprietate mixtă privată şi de stat şi, în final, sectorul naval intern, în mare parte, în proprietate privată, cu excepţia Portului Fluvial Ungheni care este întreprindere de stat.

În prezent Republica Moldova este asigurată de infrastructura suficientă, raportată la suprafaţă şi numărul de populaţie: un aeroport internaţional principal, un port maritim internaţional principal, 10.544 km de drumuri şi 1.156 km de căi ferate. Cu toate că există suficientă capacitate pentru transport şi logistică, starea infrastructurii existente reprezintă problema-cheie. Actualmente reţeaua infrastructurii de transport:

este dezvoltată suficient şi acoperă întreg teritoriul ţării, dar necesită investiţii majore pentru reabilitarea şi modernizarea acesteia;

în unele zone, în care se preconizează creşterea economică, infrastructura rutieră poate fi extinsă conform cerinţelor traficului.

Principalul operator de transport terestru de mărfuri şi călători este sectorul rutier cu 97% din traficul de pasageri şi 87% din traficul de mărfuri, urmat de căile ferate cu 3% din traficul de pasageri şi 13% din traficul de mărfuri. În prezent aproximativ 1,1 milioane de pasageri utilizează serviciile Aeroportului Chişinău şi în jur de 400.000 tone de mărfuri sînt transbordate prin Portul Giurgiuleşti.

SECTORUL RUTIER

Drumuri

Reţeaua de drumuri publice din Republica Moldova constituie 10.544 km, inclusiv: drumuri naţionale – 3.677 km, locale – 6.867 km. La momentul actual Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor gestionează 9.344 km de drumuri, dintre care 3.336 km de drumuri naţionale şi 6.008 km de drumuri locale. Restul drumurilor cu lungimea de 1.200 km sînt gestionate de administraţia publică locală din partea stîngă a rîului Nistru.

Conform ultimelor date, 92,5% din drumurile naţionale şi 46,1% din cele locale sînt cu îmbrăcăminte rutieră permanentă şi semipermanentă (beton asfaltic, beton de ciment, mixturi bituminoase executate în situ). Ponderea acestora constituie 62,7% din întreaga reţea de 9.344 km.

Un drum bun trebuie să asigure confortul şi siguranţa circulaţiei rutiere. Pentru o evaluare cantitativă a calităţii suprafeţei de rulare se foloseşte “Indicele Internaţional de Planeitate”, bazat pe măsurarea planeităţii drumului. Starea drumului cu valoarea parametrului IRI <2 echivalentă cu “foarte bună”, 2-4 “bună”, 4-6 “mediocră”, 6-8 “rea”, şi >8 “foarte rea”.

În ciclul de întreţinere a unui drum acest indicator stabileşte termenul şi tipul de lucrări care trebuie executate. De exemplu, un drum cu indicele internaţional de planeitate de 3 necesită intervenţie limitată, pe cînd un drum cu indicele internaţional de planeitate de 5 sau 6 necesită reabilitare sau aşternerea unui strat nou de îmbrăcăminte rutieră. De asemenea, trebuie de ţinut cont că fiecare drum are planeitate diferită, ceea ce înseamnă că şi pe reţeaua rutieră întreţinută cel mai bine există un anumit procentaj de drumuri în stare rea.

În prezent circa 26% din drumurile naţionale sînt în stare bună sau mediocră, 54% în stare rea şi aproximativ 20% în stare foarte rea. Totodată, după aprobarea Strategiei infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017, situaţia s-a îmbunătăţit şi în perioada 2008 – 2012 au fost reabilitate peste 250 km de drumuri, inclusiv 60 km de drumuri locale, care se află în stare bună şi foarte bună.

În conformitate cu prevederile Strategiei infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017 a fost modificată Legea fondului rutier nr.720-XIII din 2 februarie 1996, fapt ce a permis majorarea esenţială a acumulărilor în fondul rutier (de la 241 mil. lei în 2009 pînă la 1025 mil.lei în 2012).

Pentru optimizarea intensităţii traficului pe reţea şi facilitarea conexiunii reţelei de drumuri la principalele legături de transport internaţional, planificarea mai eficientă a lucrărilor de întreţinere şi reparaţie şi atragerea surselor suplimentare de finanţare, precum şi sporirea eficienţei activităţii transportului auto, a fost modificată Legea drumurilor nr.509-XIII din 22 iunie 1995 prin care a fost aprobată clasificarea nouă a drumurilor, delimitarea zonei drumului şi a zonelor de protecţie a acestuia, au fost reglementate masa şi gabaritele maxime admise ale vehiculelor care circulă pe drumurile publice în conformitate cu Directiva Consiliului Europei 96/53/CE din 25 iulie 1996.

În conformitate cu prevederile Strategiei infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017, a fost iniţiată reforma sistemului de întreţinere a drumurilor. Conform Planul de acţiuni privind implementarea reformei sistemului de întreţinere a drumurilor publice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.244 din 19 aprilie 2012, actualmente se finalizează procesul de reducere prin fuziune a întreprinderilor de întreţinere a drumurilor de la 38 pînă la 12.

În cadrul implementării Planului de investiţii pentru reabilitarea drumurilor şi prioritizarea, anexa nr.6 la Strategia infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017, au fost încheiate mai multe acorduri de finanţare cu partenerii de dezvoltare pentru reabilitarea, modernizarea şi extinderea drumurilor naţionale.

La Î.S. “Administraţia de Stat a Drumurilor” au fost implementate auditurile financiar şi tehnic şi consolidate capacităţile Direcţiei investiţii.

În acelaşi timp starea drumurilor locale rămîne critică, numai 22% din lungimea acestora se află în stare bună sau mediocră, iar şi restul în stare rea şi foarte rea. Aceasta afectează grav accesul populaţiei rurale la serviciile sociale, de învăţămînt, medicale, precum şi accesul la piaţă.

Densitatea reţelei rutiere de 314 km pe 1.000 km² şi 2,6 km pe 1.000 de locuitori este considerată rezonabilă pentru o ţară în dezvoltare ca Republica Moldova. Primii ani de independenţă s-au caracterizat printr-o criză profundă economică şi în consecinţă prin reducerea semnificativă a traficului rutier, care, ulterior, a fost considerată mai mult decît dezvoltată.

Declinul economic postsovietic a provocat şi o reducere considerabilă a cheltuielilor de întreţinere a infrastructurii, inclusiv a drumurilor. Din aceste considerente s-a dat prioritate lucrărilor de reparaţie curentă şi întreţinere a reţelei existente.

Neajunsurile în întreţinerea drumurilor s-au evidenţiat în ultimii cincisprezece ani datorită creşterii activităţii economice şi, respectiv, sporirii volumului de trafic.

Standardele şi normele tehnice în domeniul rutier sînt învechite şi nu corespund cerinţelor actuale.

Drept rezultat drumurile din Republica Moldova, conform Raportului Global al Competitivităţii 2012-2013, realizat de Forumul Economic Mondial, sînt considerate printre cele mai rele din lume. Cu toate acestea, programul actual de reabilitare şi de întreţinere a drumurilor prezintă rezultate tangibile privind îmbunătăţirea stării drumurilor în Republica Moldova.

În pofida implementării Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale pentru siguranţa rutieră, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.972 din 21 decembrie 2011, siguranţa rutieră rămîne o problemă stringentă. Diverşi factori, cum ar fi starea nesatisfăcătoare a drumurilor, parametrii geometrici ai acestora, comportamentul conducătorilor auto şi aplicarea insuficientă a regulilor de circulaţie rutieră joacă un rol semnificativ.

Transportul rutier

Sectorul transportului rutier este relativ competitiv în termeni de preţ, în pofida stării în general rele a drumurilor. Sectorul este dominat de întreprinderi private şi este considerat sigur şi eficient de către clienţii lor.

Începînd cu anul 1995, transportul de mărfuri a fost privatizat 98%, iar transportul de călători aproximativ 95%. Actualmente pe piaţa transporturilor activează aproximativ:

1824 agenţi economici care prestează servicii de transportare a mărfurilor şi călătorilor pe direcţii naţionale şi internaţionale, dintre care:

1250 operatori efectuează transportul de călători (circa 29.000 unităţi de transport);

574 operatori efectuează transportul de mărfuri (circa 6.000 unităţi de transport, dintre care: 863 corespund cerinţelor euro-0; 44 – euro-1; 1361 – euro-2; 1762 – euro-3; 220 – euro-4; şi 1916 – euro-5).

Zilnic se efectuează aproximativ 5 mii curse. În transportul internaţional de călători se efectuează anual 100 mii curse, în transportul naţional aproximativ 2 milioane curse.

Parcul de unităţi de transport înregistrate constituie circa 745 mii unităţi.

Serviciile de autobuze interurbane sînt prestate pe bază regulată de 3 mari gări de autobuze interurbane din or.Chişinău şi 26 de staţii de autobuze raionale. În prezent sînt înregistrate aproximativ 3.000 de rute naţionale şi aproximativ 200 de rute internaţionale. Sînt înregistrate mai mult de 21.000 de microbuze şi autocare. De peste 95% din microbuze implicate în transportul de pasageri au mai mult de 10 ani şi au fost importate şi înregistrate ca vehicule de marfă. Aceste vehicule au fost reutilate şi utilizate în transportul de pasageri. Acest fapt prezintă un risc sporit pentru siguranţa călătorilor.

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, în conformitatea cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.1167 din 29 octombrie 2007 “Cu privire la aprobarea Metodologiei de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul auto”, aprobă tarife pentru serviciile de transportare.

Oricum, unii producători şi expeditori locali preferă să nu să se folosească de serviciile companiilor moldoveneşti de transport din cauza problemelor de calitate. Unele din aceste probleme de calitate ţin de cadrul legal imperfect sau de insuficienţa aplicării acestuia. În plus contează şi unele probleme mai frecvente, cum ar fi dificultăţile şi reţinerile în obţinerea vizelor sau faptul că şoferii rămîn fără numerar în decursul călătoriilor în străinătate. Alte probleme de calitate ţin, de exemplu, de lipsa de echipamente specializate sigure şi de folosirea unităţilor de tractare învechite.

Serviciile interurbane de transport cu autobuze sînt o componentă importantă a reţelei de transport din Republica Moldova, deoarece serviciile de transport feroviar de călători sînt limitate în unele localităţi. Serviciile de transport interurban sînt organizate prin intermediul Î.S. “Gările şi Staţiile Auto”, o întreprindere de stat, care gestionează procesul de vînzare a biletelor la nivel naţional şi asigură respectarea itinerarelor. Problemele majore în sectorul rutier sînt tipul şi vîrsta parcului de vehicule, necorespunderea acestora reglementărilor în vigoare, ceea ce prezintă şi o problemă de siguranţa rutieră.

Serviciile internaţionale de transport cu autobuze sînt prestate de sectorul privat. Parcul naţional de transport pe distanţe mari este format din microbuze şi autobuze mai mari private. Sectorul oferă un set rezonabil de servicii la un preţ competitiv şi astfel atrage pasagerii de la calea ferată.

SECTORUL FEROVIAR

Căile ferate

În prezent reţeaua naţională de căi ferate din Moldova constă din 1.045,4 km de linii principale neelectrificate (dintre care circa 40 km sînt linii duble) cu 90 de staţii şi 648,5 km de linii secundare şi de garare la staţii. 1.013,1 km de linii principale au un ecartament de 1.520 mm, iar 32,3 km de linii din staţii au un ecartament de 1.435 mm care se află în zonele de trecere a frontierei Ungheni şi Giurgiuleşti (cifrele respective nu includ calea ferată Cahul-Giurgiuleşti care oficial nu este dată în exploatare).

422 km de cale ferată sînt dotate cu sistem de blocare automată, utilizat de peste 35 de ani. 589 km de cale ferată au sistem de blocare semiautomat ce utilizează cabluri electrice aeriene nesigure. Numeroase defecţiuni indică necesitatea urgentă de renovare a acestor sisteme de siguranţă a traficului feroviar.

80 de staţii şi 1.660 de puncte feroviare sînt dotate cu control centralizat. La nouă staţii se mai foloseşte controlul manual de schimbare a macazurilor şi de semnalizare, la care sistemului de control a fost proiectat în anii 1940. Printre acestea este staţia Giurgiuleşti care trebuie urgent modernizată.

Pe reţea există 226 de treceri la nivel, dintre care 37 sînt păzite. Cu semnalizare automată sînt dotate 181 de treceri, cu bariere de cale ferată – 39 şi cu semnalizare feroviară de protecţie – 37. Aproximativ 80 km de linii sînt totalmente lipsite de dispozitive automatizate de control. Printre acestea se numără sectoarele de cale ferată nou-construite Revaca-Căinari şi Cahul-Giurgiuleşti, unde controlul traficului se realizează prin comunicare telefonică.

Conform datelor Î. S. “Calea Ferată din Moldova”, 77,6% din sistemele de control sînt în stare critică. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de comunicare care se foloseşte din anii 1970 şi care de atunci nu a fost renovat sau modernizat.

Pe reţea nu există limitări de greutate. Sarcina standard pe osie este de 23,5 tone. Oricum, nu există sectoare în stare atît de rea încît să prezinte un risc pentru siguranţă. Trenul standard permis de structura căilor ferate este de 57 unităţi × 14 metri.

Densitatea căilor ferate (32 km de linii feroviare pe 1.000 m²) este comparabilă cu reţeaua din România şi Ucraina. Cu toate acestea, reţeaua feroviară din Republica Moldova este slab dezvoltată tehnic în comparaţie cu alte ţări. Aceasta este condiţionată de:

neajunsul de sectoare cu linii duble, fapt ce limitează capacitatea infrastructurii;

nu există linii electrificate, fapt ce reprezintă un obstacol important pentru dezvoltarea operaţiunilor de tranzit şi un factor negativ de mediu;

starea infrastructurii feroviare nesatisfăcătoare, care conduce la reducerea vitezelor de operare. Viteza medie tehnică este de 34,5 km/h. Pe unele sectoare vitezele sînt limitate din cauza curbelor cu raze mici, pînă la 150 m. Conform ultimelor date, aproximativ 23% din reţea, sau peste 200 km de linii, necesită reparaţii urgente. Unul din motivele principale este starea traverselor de lemn, dintre care aproximativ 460.000 de bucăţi trebuie înlocuiţi. Costul estimativ este de 324 milioane lei moldoveneşti (27 milioane dolari SUA). Limitările de viteză, de asemenea, reprezintă un obstacol în folosirea transportului multimodal. Pe reţea nu sînt terminale moderne care ar putea manipula eficient containere ISO, controloare şi corpuri interşanjabile. La parcurile existente de containere se manipulează un număr limitat de containere ISO, împreună cu containerele mici demodate de 3 şi 5 tone greutate brută;

căile ferate din statele vecine sînt electrificate (calea ferată din Moldova nu este) şi în unele cazuri au ecartamente diferite, fapt ce prezintă probleme pentru tranzit;

unele sectoare de linii şi staţii importante sînt amplasate în regiunea transnistreană;

sectoarele liniei feroviare Nord-Sud ce fac legătura între principalele coridoare internaţionale se află în Ucraina;

infrastructura feroviară este în stare rea, iar venitul curent disponibil nu permite o reabilitare şi modernizare semnificativă.

Transportul feroviar

Conform Hotărîrii Guvernului nr.582 din 17 august 1995, căile ferate se consideră un monopol natural. Altfel spus, legea tratează sectorul feroviar ca pe o unitate totalmente deţinută de stat, cu oportunităţi nule sau minime de participare a mediului privat. Î.S. “Calea Ferată din Moldova” este clasificată ineficientă comparativ cu celelalte “căi ferate” din regiune. Aceasta are în jur de 10.000 angajaţi pentru transportarea a circa 13.000 pasageri zilnic.

Utilizatorii apreciază transportul feroviar de mărfuri din Republica Moldova ca lent, costisitor şi nesigur, fapt confirmat de studiile de caz privind performanţa căilor ferate. Ca rezultat al serviciilor mediocre prestate spre preţuri înalte, întreprinderea feroviară Î.S. “Calea Ferată din Moldova” prezintă pierderi atît a cotei de piaţă, cît şi a pieţei în termeni de volum absolut, în decursul unei perioade considerabile de timp. Mulţi utilizatori s-au reorientat spre sectorul de transport rutier care este mai rapid şi mult mai competitiv. Serviciile Î.S. “Calea Ferată din Moldova” sînt în prezent parţial oferite şi vîndute de companii private intermediare, deşi impactul acestui factor asupra vînzărilor este încă neclar.

O problemă suplimentară pentru utilizatori, care conduce la transferul de la folosirea transportului feroviar la transportul rutier, constă în faptul că Î.S. “Calea Ferată din Moldova” nu este capabilă să ofere vagoane marfare pentru cantităţile mai mici care sînt deseori necesare pentru transportarea mărfurilor ambalate.

Operaţiunile de transport local şi interurban a pasagerilor sînt prestate în bază de tarife reglementate de stat şi sînt subvenţionate încrucişat, în cadrul Î.S. “Calea Ferată din Moldova”, din veniturile transportului de marfă. Acest lucru se dovedeşte prin tarife stabile şi social-orientate pentru transportul de pasageri, menţinute pe parcursul ultimilor 15 ani, în timp ce preţurile pentru transportul de marfă au fost majorate de două ori în anul 2010.

SECTORUL AVIATIC

Infrastructura

În prezent, ca moştenire din timpurile sovietice, Republica Moldova are 4 aeroporturi. Acestea sînt Chişinău, Mărculeşti, Cahul şi Bălţi. Aeroportul Internaţional Chişinău este principalul aeroport din ţară datorită amplasării sale geografice favorabile, în apropiere de capitală şi în centrul ţării. Acesta este situat la 14 km de centrul oraşului Chişinău şi ocupă o suprafaţă de 363 ha. Aeroportul Internaţional Chişinău este o companie 100% de stat aflată în gestiunea Ministerului Economiei al Republicii Moldova.

Aeroportul constă dintr-o singură pistă operaţională (3.590 m lungime şi 45 m lăţime) orientată în direcţia Est-Vest, care corespunde cerinţelor majorităţii tipurilor de aeronave. Aeroportul a fost proiectat pentru avioanele de tip sovietic, ce a rezultat într-un număr mai mic de clasificare al pistei, dimensiuni mai mici, precum şi capacitatea portantă redusă a pistei şi platformelor. Structura rutieră existentă a pistei de decolare/aterizare, a căilor de rulare şi a platformelor şi-a depăşit termenul proiectat şi necesită reabilitare. Aeroportul are două edificii de terminale – un terminal de pasageri şi un terminal VIP. Terminalul de pasageri are o suprafaţă totală de circa 10.000 m² şi atinge capacitatea maximă în configuraţia actuală.

Între anii 1998 şi 2001 Aeroportul Internaţional Chişinău a implementat primul proiect de modernizare în sumă de 12 milioane dolari SUA (circa 9,5 milioane euro) din care 9 milioane dolari SUA (circa 7,2 milioane euro) au fost oferiţi de către Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, iar 3 milioane dolari SUA (circa 2,3 milioane euro) de către Guvernul Republicii Moldova. La sfîrşitul anului 2008, Aeroportul Internaţional Chişinău a semnat un acord de împrumut cu Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii în sumă totală de 47,25 milioane euro pentru îmbunătăţiri ulterioare. Proiectul include:

reabilitarea pistei de decolare şi extinderea căilor de rulare;

extinderea terminalului de pasageri şi achiziţia echipamentului aeroportuar;

reabilitarea şi modernizarea iluminării la sol pentru avioane, echipamentelor electrice, modernizarea staţiilor de transformare şi modernizarea sistemului de drenaj. Cu ajutorul unui grant de 1,75 milioane euro din partea Facilităţii de Investiţii pentru Vecinătate a Uniunii Europene, Aeroportul Internaţional Chişinău a elaborat Planul general pentru 20 ani pînă în 2030. Planul general a fost finalizat în mai 2010. Acesta este un document important de dezvoltare strategică a Aeroportului Internaţional Chişinău, care include următoarele etape:

Etapa 1: Implementarea Proiectului de Modernizare II, finanţat de Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii, care include reabilitarea pistei de decolare/aterizare existentă (termen 2015-2016);

Etapa 2: Construcţia unui nou terminal de pasageri în partea de vest a terminalului de pasageri existent şi extinderea platformelor conform reglementărilor ICAO (termen pînă în 2025);

Etapa 3: Extinderea aeroportului, terminalului de pasageri şi serviciilor aferente pentru satisfacerea cererii în creştere (termen pînă în 2030).

Celelalte aeroporturi din Republica Moldova în prezent nu sînt folosite pentru transportul de pasageri, şi în pofida tentativelor autorităţilor de a atrage investitori, în viitorul apropiat aceste aeroporturi rămîn a fi inactive.

Transportul aerian

Călătoriile aeriene spre şi din Republica Moldova se caracterizează prin oferte limitate şi costuri înalte. Preţul unui bilet din şi spre Chişinău este aproape dublu comparativ cu o călătorie pe aceeaşi distanţă din Kiev sau Bucureşti. Transportul de pasageri s-a triplat în ultimii zece ani, cu o rată de creştere anuală de circa 13%. În anul 2011 Aeroportul Internaţional Chişinău a înregistrat un număr record de pasageri – 1.046.086, ceea ce prezintă o sporire de 11,6% comparativ cu anul precedent. Lunile de vîrf au fost: iunie cu 121.993 pasageri, august cu 131.653 pasageri şi septembrie cu 115.335 pasageri. În anul 2011 în total au fost efectuate 13.065 zboruri.

Principala companie aeriană, Î.S. “Air Moldova” este comparativ mică şi îşi menţine activitatea prin creşterea datoriilor, de exemplu, faţă de Aeroportul Internaţional Chişinău prin neplata taxelor aeroportuare. Companiei aeriene îi lipseşte masa critică pentru a concura, şi în acelaşi timp ea este prea ineficientă ca să se dezvolte pe o piaţă competitivă.

Piaţa este deservită de cîţiva transportatori, prestatori de “servicii complete” (full service) din Est şi din Vest. Din Aeroportul Internaţional Chişinău sînt regulat oferite zboruri spre 31 de destinaţii. Destinaţiile şi frecvenţele zborurilor sînt stabilite în baza acordurilor bilaterale. Serviciile auxiliare sînt oferite de cîteva companii din sectorul public, din proprietatea municipalităţii şi de stat, care sînt în prezent unicii prestatori de astfel de servicii. Nici unul dintre operatorii independenţi de servicii la sol, în mod obişnuit prezenţi în alte aeroporturi, nu activează în Republica Moldova.

SECTORUL NAVAL

Infrastructura portuară

Republica Moldova nu are acces direct la mare, chiar dacă o fîşie de 430 m lungime a rîului Dunăre a fost dezvoltată ca portul Giurgiuleşti, pentru a asigura ţara cu un activ strategic. Portul constă din două părţi: terminalul de pasageri şi mărfuri, gestionat de stat, de la Giurgiuleşti, şi Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti.

În conformitate cu Concepţia dezvoltării transportului naval în Republica Moldova, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.453 din 24 martie 2008, şi în scopul ameliorării condiţiilor de navigaţie pe căile navigabile interne, avînd în vedere perspectiva de dezvoltare a pieţei de desfacere a serviciilor transportului naval intern şi de sporire a cerinţelor securităţii, au fost efectuate următoarele acţiuni:

a fost elaborat proiectul legii privind transportul naval intern al Republicii Moldova, care a fost examinat de Parlament în primă lectură;

a fost construit Portul de pasageri Giurgiuleşti;

au fost date în exploatare terminalele de grîne, de uleiuri vegetale, de containere din Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti;

se află în proces de construcţie terminalul de mărfuri generale şi Ro-Ro din Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti;

au demarat lucrările de curăţare a sectorului rîului Prut de la Giurgiuleşti pînă la Cahul;

au fost construite căile de acces (auto şi feroviare) la Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Portul de Pasageri Giurgiuleşti;

în clădirea Portului de Pasageri Giurgiuleşti a fost amenajat un centru de monitorizare şi dirijare a traficului navelor.

Portul de mărfuri şi pasageri gestionat de stat a fost finalizat în anul 2009 de către Guvern, în paralel cu deschiderea unei linii de transportare a pasagerilor cu feribotul la Istambul. Acesta este format din clădirea administrativă şi o dană cu zonă pentru îmbarcare/debarcare a pasagerilor şi încărcare/descărcare a mărfurilor. Clădirea Portului de mărfuri şi pasageri include oficiul Căpeteniei Portului Giurgiuleşti, a organului vamal şi a Poliţiei de frontieră.

Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti cuprinde o zonă de 120 ha (arendată pentru 99 de ani). Întreg teritoriul are statut de zonă economică liberă pînă în 2030. Danube Logistics în prezent ocupă o suprafaţă de 55 ha care este divizată în şase zone funcţionale:

terminalul de produse petroliere;

terminalul de uleiuri vegetale;

terminalul de produse cerealiere;

terminalul de mărfuri uscate în vrac;

terminalul de containere şi mărfuri generale;

parcul de afaceri.

Adîncimea maximă la dană este de aproximativ 7 m, ceea ce permite intrarea în port pentru încărcare/descărcare a vaselor cu capacitatea de încărcare de pînă la 12.000 tone.

Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti activează în baza unui acord de concesiune şi concurează cu alte porturi fluviale din regiune şi cu porturile maritime Constanţa şi Odesa. În anul 2011 prin port au fost transportate de peste 380.000 tone de mărfuri. Principalele activităţi din portul Giurgiuleşti includ: exportul de cereale şi uleiuri vegetale, importul de produse petroliere, importul de prundiş şi nisip, şi importul şi exportul de containere. Volumul total transportat din Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi terminalul de pasageri şi mărfuri, gestionat de stat, este de aproximativ 84% şi, respectiv, 16%.

Transportul naval

Transportul naval intern în Republica Moldova este pe alocuri restricţionat de pragurile din substanţe aluviale formate pe şenalul navigabil al rîurilor. Aceste obstacole restricţionează navigaţia, şi sînt necesare investiţii pentru eliminarea acestora şi menţinerea permanentă a parametrilor necesari pentru asigurarea navigaţiei în siguranţă.

De la terminalul de pasageri, gestionat de stat, din anul 2009 nu s-au prestat servicii regulate de transport de pasageri. Totodată, unii operatori de croazieră pe rîu includ portul Giurgiuleşti ca punct de staţionare pentru croazierele Dunărene.

În Republica Moldova nu există servicii de transport pe căile navigabile interne, deşi “Registrul Naval de Stat” funcţionează ca o instituţie de clasificare a vaselor fluviale. Guvernul a elaborat proiectul legii privind transportul naval intern al Republicii Moldova, care a fost prezentat Parlamentului pentru examinare în a doua lectură.

LOGISTICA ŞI FACILITAREA COMERŢULUI

Infrastructura necesară pentru facilitarea comerţului

Infrastructura necesară pentru facilitarea comerţului, definită în scopul prezentei Strategii ca puncte de trecere a frontierei şi posturi vamale interne, este cu caracter mixt. Punctele de trecere a frontierei au în general suficientă capacitate, presupunînd că angajamentele existente din acordurile internaţionale sînt strict respectate. În prezent drumurile de acces spre punctele de trecere a frontierei nu facilitează separarea traficului ce ar fi oportun.

Posturile vamale interne sînt amplasate, în special, în Chişinău, acestea nu corespund scopului deoarece sînt localizate în zone rezidenţiale şi nu au fost proiectate pentru utilizarea lor curentă.

Servicii de facilitare a comerţului

Organele vamale din Republica Moldova şi diferite organe de stat care emit certificate de export şi import a mărfurilor, sînt factorii majori în facilitarea comerţului internaţional. Aceste organe, cu excepţia organelor vamale de la punctele de trecere a frontierei, activează, de regulă, de luni pînă vineri între orele 8:00 şi 17:00, şi sînt în mare parte amplasate în municipiul Chişinău. Pentru a crea condiţiile favorabile tuturor agenţilor economici şi facilitarea operaţiunilor de import şi export, programul de lucru a celor mai importante posturi vamale, amplasate în toate regiunile ţării, a fost extins pînă la orele 20.00 inclusiv în zilele de odihnă şi sărbători. Pentru toate mărfurile procedura de export la posturile vamale de frontieră, indiferent de adresa juridică a agentului economic, se efectuează în regim prioritar. De asemenea agenţii economici de încredere pot solicita vămuire în orice post vamal. Nu există un ghişeu unic pentru obţinerea documentelor necesare exportului, de aceea exportatorii pierd mult timp în capitală pentru colectarea documentelor.

Pe parcursul anului 2012, în conformitate cu Strategia de dezvoltare a sistemului informaţional integrat vamal pentru anii 2012-2016, Serviciul Vamal şi-a propus modernizarea şi dezvoltarea Sistemului Informaţional Integrat Vamal ASYCUDA World (SI ASYCUDA World), pentru acesta au fost întreprinse mai multe acţiuni menite să perfecţioneze funcţionalitatea modulelor deja existente şi crearea noilor module necesare pentru lansarea procedurilor vamale electronice. Astfel, au fost create posibilităţile de migrare a evidenţei datelor lansate şi realizate în iunie 2013 lucrările de implementare a nodului doi de servere. Pe parcursul anului 2013 este preconizată lansarea la capacităţile maxime de funcţionare a nodului doi în SI ASYCUDA World. Acest lucru va permite Serviciului Vamal implementarea procedurii de declarare electronică, perfecţionarea sistemului de schimb prealabil de informaţii vamale între Republica Moldova şi alte state, va favoriza integrarea Tarifului Vamal Integrat al Republicii Moldova în S.I. ASYCUDA World, va crea condiţii pentru implementarea noului sistem computerizat de tranzit şi ghişeul unic.

Traficul şi prognoza acestuia

La elaborarea prezentei Strategii au fost efectuate prognozele de trafic pe moduri de transport. Au fost folosite evoluţiile istorice, relaţiile comerciale existente, precum şi prognoza de creştere economică generală. Concluziile generale arată că trecerea constatată de la transportul feroviar la automobile şi autobuze (pentru pasageri) şi autocamioane (pentru marfă) va continua. Dacă reformele sectorului feroviar vor fi implementate, volumul absolut al tonajului transportat va rămîne stabil, dar cota procentuală a căilor ferate va continua să scadă. Traficul pe drumuri va spori cu circa 5% anual în următorii 5 ani.

Se aşteaptă creşterea continuă a traficului în sectorul aviatic, ceea ce va conduce la dublarea numărului de pasageri în următorii 10 ani. Se prognozează creşterea anuală cu aproximativ 11% a volumelor de mărfuri la Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti în următorii 10 ani.

În diagramă este prezentată prognoza de distribuţie modală pentru transportul de pasageri pe distanţă lungă şi transportul de mărfuri pentru o perioadă de 10 ani.

Prognoza transportului de pasageri pe distanţă lungă pe moduri,

anii 2012-2022

Prognoza transportului de mărfuri pe moduri,

anii 2012-2022

Prognoza traficului rutier

Volumele estimate de trafic pe reţeaua rutieră din Republica Moldova în anul 2022 sînt prezentate în figura de mai jos. Culorile indică necesitatea majorării capacităţii de trecere a drumurilor. Sectoarele de drum marcate cu roşu trebuie lărgite sau necesită alte îmbunătăţiri pentru a satisface traficul estimat.

Luînd în considerare existenţa unei reţele rutiere bine dezvoltate, în viitorul apropiat nu se prevede extinderea acesteia. Oricum, Republica Moldova va trebui să îmbunătăţească anumite sectoare de drumuri de importanţă internaţională, în comun cu vecinii săi şi în contextul european. Anumite coridoare care se conectează la reţelele europene vor trebui să fie aduse în conformitate cu standardele şi specificaţiile internaţionale.

Identificarea reţelei rutiere prioritare

Avînd în vedere volumele limitate de fonduri disponibile şi necesităţile în creştere a sectorului rutier, eforturile de reabilitare au fost focusate pe reţeaua de drumuri naţionale ce constă din drumuri magistrale (M) şi drumuri republicane (R). Cei 3.336 km de reţea de drumuri naţionale, în funcţie de volumele de pasageri şi mărfuri transportate pe drumuri, sînt în continuare divizaţi în “reţeaua prioritară” şi “alte drumuri naţionale”.

  DEFINIREA PROBLEMELOR

Calitatea infrastructurii şi performanţa logistică este la un nivel scăzut, ceea ce pe lîngă alţi factori duce la micşorarea investiţiilor externe directe în ţară, influenţează şomajul şi salariile mici. Investiţiile ratate reduc ritmul de creştere al PIB-ului pe cap de locuitor şi contribuie la creşterea poverii fiscale, limitînd potenţialul de investire, inclusiv în infrastructura de transport.

Principalele provocări pe care Republica Moldova le înfruntă în sectorul transporturilor pornesc de la cîteva probleme-cheie din domeniu:

trecerea incompletă a sectorului de transport din Republica Moldova la o economie de piaţă bazată pe cerere şi ofertă;

scăderea cererii la transportul feroviar, infrastructura nesatisfăcătoare, material rulant învechit şi uzat;

finanţarea insuficientă timp de aproape 20 de ani a întreţinerii, exploatării şi reabilitării infrastructurii existente a drumurilor a condus la degradarea stării acesteia;

insuficienţa fondurilor disponibile pentru reabilitarea infrastructurii;

piaţa în sectorul aviatic nu este liberalizată, cadrul legal şi instituţional nu corespunde cerinţelor actuale;

transportul pe căile navigabile interne nu este posibil din cauza înnămolirii albiilor rîurilor Nistru şi Prut, cadrul legal şi instituţional necesită adaptare la Acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;

procedurile vamale la trecerea frontierei sînt complicate şi necesită mult timp, dotarea insuficientă a punctelor cu programe IT şi utilaj performant de scanare.

Totodată fiecare sector în parte are mai multe probleme care necesită soluţionare şi anume:

Sectorul rutier:

starea nesatisfăcătoare a circa 74% din lungimea drumurilor naţionale şi 78% din lungimea celor locale;

standardele şi normele tehnice nu corespund cerinţelor actuale;

sistemul de întreţinere a drumurilor este ineficient şi necesită reformare;

numărul accidentelor rutiere, persoanelor rănite şi decedate depăşeşte esenţial media din comunitatea europeană;

reţeaua de drumuri naţionale şi locale necesită optimizare, inclusiv prin construcţia drumurilor de ocolire a localităţilor;

lipseşte metodologia transparentă de identificare şi prioritizare a proiectelor de infrastructură rutieră;

restricţii legale la acordarea serviciilor de transport;

parcul de vehicule antrenat în transportul de pasageri nu corespunde standardelor stabilite.

Sectorul feroviar:

Î.S. “Calea Ferată din Moldova” este monopol de stat, conturile de infrastructură şi operaţiuni de transport sînt comune;

nu există liberalizarea operaţiunilor internaţionale de transport de marfă;

nu există concurenţă pe piaţa naţională a transportului de mărfuri;

cadrul legal este imperfect şi necesită revizuire şi armonizare cu cel european;

standardele de siguranţă nu corespund celor europene;

majoritatea vagoanelor existente şi-au depăşit perioada de exploatare;

întreţinerea principalelor linii feroviare a Î.S. “Calea Ferată din Moldova” a fost insuficient finanţată timp de mai mulţi ani, ceea ce a condus la reducerea vitezei şi siguranţei;

ecartamentul căilor ferate din Republica Moldova nu permite deplasarea liberă în România şi nu există un terminal care ar oferi servicii de transferare a mărfurilor de pe reţeaua feroviară cu ecartamentul de 1520 mm la cea de 1435 mm.

Sectorul aviatic:

cadrul regulator în aviaţia civilă necesită ajustarea la reglementările UE;

piaţa aviatică necesită a fi liberalizată;

lipseşte un terminal cargo aerian ce ar presta serviciile la nivelul standardelor internaţionale;

capacitatea Aeroportului Internaţional Chişinău nu corespunde creşterii continue a fluxului de pasageri;

necesitatea atragerii capitalului privat pentru dezvoltarea sectorului aviatic prin privatizarea întreprinderilor de stat.

Sectorul naval:

există restanţe la implementarea şi aplicarea angajamentelor Republicii Moldova conform diferitor acorduri din sectorul maritim;

continua trecere a vaselor maritime comerciale din Republica Moldova în lista neagră a Memorandului de Înţelegere de la Paris;

implementarea insuficientă a prevederilor actelor normative internaţionale şi naţionale;

accesul operatorilor privaţi la operarea porturilor nu este asigurat;

asigurarea adîncimii minime a accesului la port pe şenalul navigabil necesită investiţii permanente garantate.

Logistica şi facilitarea comerţului:

insuficienţa capacităţilor informaţionale împiedică comercianţii să obţină rapid acces la documentele electronice;

lipsa unui ghişeu unic electronic cu toate serviciile implicate;

lipsa IMTS;

lipsa sistemului de monitorizare video cu identificarea numerelor de înmatriculare de stat a vehiculelor la punctele vamale interne şi punctele de trecere a frontierei;

lipsa noului sistem computerizat de tranzit;

schimbul insuficient de informaţii vamale prealabile;

dezvoltarea insuficientă a centrelor logistice multimodale pe teritoriul ţării.

Cadrul legal

În conformitate cu Acordul de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de alta parte, semnat la Bruxelles, la 28 noiembrie 1994 şi protocoalele adiţionale la acesta, Moldova s-a angajat să armonizeze legislaţia naţională cu cea europeană (acquis-ului comunitar) timp de 15 ani. Din cauza cadrului legal imperfect a fost realizat un număr insuficient de reforme. Întreg cadrul legal trebuie revizuit pentru a crea condiţii egale pentru toţi agenţii economici. Această necesitate se demonstrează, de exemplu, prin faptul că costurile de transport a operatorilor din România şi din Republica Moldova sînt similare pe cînd salariile în România sînt cu mult mai mari.

Implementarea reformei legislative şi restructurărilor instituţionale este vitală pentru a face sectorul de transport şi logistică mai competitiv şi mai important pentru economie.

OBIECTIVUL DE POLITICĂ GENERALĂ AL STRATEGIEI

Obiectivul general ce urmează a fi atins prin implementarea prezentei Strategii este un sistem de transport şi logistică eficient care susţine necesităţile cetăţenilor pentru mobilitate şi care facilitează comerţul pe pieţele internă şi internaţională, şi sporirea rolului pe care Republica Moldova îl are în calitate de legătură între statele UE şi CSI.

OBIECTIVELE SPECIFICE ALE STRATEGIEI

Obiectivele specifice ale prezentei Strategii sînt:

crearea unui mediu legal, instituţional şi adecvat pentru ca sectorul de transport şi logistică să faciliteze dezvoltarea economică durabilă a Republicii Moldova;

asigurarea unui cadru ce-ar permite fiecărui tip de transport să contribuie la dezvoltarea economică a Republicii Moldova, orientată spre dezvoltarea comerţului exterior;

asigurarea transparenţei deciziilor cu privire la investiţiile şi cheltuielile de infrastructură, şi stabilirea bazei pentru încheierea unor acorduri cu partenerii externi ai Moldovei, cum ar fi instituţiile financiare internaţionale şi comunitatea de donatori.

DESCRIEREA STRATEGIEI

Obiectivul de bază al prezentei Strategii poate fi realizat printr-o serie de obiective sectoriale realizate prin acţiuni care pot fi grupate în “organizatorice şi instituţionale” şi “de infrastructură”.

Măsurile organizatorice şi instituţionale constau în adoptarea, aplicarea şi respectarea legislaţiei şi dezvoltarea instituţiilor antrenate în procesul de aplicare şi respectare a legislaţiei. Acestea, de asemenea, prevăd investiţii limitate necesare sporirii capacităţilor instituţiilor pentru exercitarea atribuţiilor acestora. Măsurile respective nu se limitează neapărat la anumite instituţii de stat, de transport şi logistică dar se aplică şi în sectorul privat, care prin dezvoltarea şi activitatea sa să contribuie la îmbunătăţirea climatului de afaceri din Republica Moldova.

Măsurile de Infrastructură ţin de investiţiile în infrastructură, cum ar fi drumuri, poduri, căi ferate, aeroporturi şi infrastructură portuară, în măsura în care acestea nu afectează sectorul privat.

PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Strategiei de transport şi logistică pe anii 2013-2020

SECTORUL RUTIER

Obiectiv general:

Asigurarea infrastructurii rutiere adecvate şi a prestării unor servicii de transport rutier de calitate şi în deplină siguranţa.

Obiective specifice:

reducerea continuă a costurilor totale de transport rutier;

asigurarea reabilitării, modernizării, reparaţiei şi întreţinerii corespunzătoare:

- a drumurilor din Reţeaua prioritară de drumuri naţionale (1.730 km) pînă în anul 2018;

- a altor drumuri naţionale (1.360 km) pînă în 2022;

asigurarea reparaţiei şi întreţinerii corespunzătoare a drumurilor locale (6.008 km) pînă în 2022;

continuarea implementării Planului de acţiuni pentru reforma sistemului de întreţinere a drumurilor publice;

asigurarea pe parcursul întregului an a accesului la reţeaua de drumuri naţionale pe drumurile locale/rurale din toate localităţile ţării;

reducerea numărului de accidente rutiere cu 50% pînă în 2020;

asigurarea cadrului legal şi instituţional pentru planificarea, exploatarea şi întreţinerea reţelei rutiere;

integrarea reţelei rutiere a Republicii Moldova în reţeaua europeană;

asigurarea transportării mărfurilor şi pasagerilor în condiţii de siguranţă.

Indicatorii de realizare:

aproximativ 280 km de drumuri naţionale reabilitate anual pentru a finaliza reabilitarea Reţelei rutiere prioritare pînă în 2018;

aproximativ 310 km de drumuri naţionale reabilitate anual pentru a finaliza reabilitarea altor drumuri naţionale pînă în 2022;

1920 milioane lei moldoveneşti (120 milioane euro) de investiţii externe atrase anual pentru reabilitarea drumurilor;

costurile medii de operare a vehiculelor reduse de la 2,88 lei moldoveneşti/km (0,18 euro/km) curent pînă la 2,72 lei moldoveneşti/km (0,17 euro/km) pentru autoturisme; şi de la 12,8 lei moldoveneşti/km (0,80 euro/km) pînă la 11,2 lei moldoveneşti/km (0,70 euro/km) pentru autocamioane;

100% din reţeaua rutieră prioritară este clasificată în stare bună sau mediocră pînă în 2018;

100% din alte drumuri naţionale sînt clasificate în stare bună sau mediocră pînă în 2022;

calitatea reţelei de drumuri naţionale (3.336 km) îmbunătăţită pînă în anul 2018, în stare bună – 35%, în stare mediocră – 35% şi în stare rea – 30%;

calitatea reţelei de drumuri publice (9.344 km) îmbunătăţită pînă în anul 2022, în stare bună – 45%, în stare mediocră – 45%, şi în stare rea – 10%;

parcul de vehicule şi operatorii de transport de pasageri adaptat la standardele stabilite, pînă în anul 2018;

operatorii de transport rutier de marfă şi de pasageri corespund cu standardele legislaţiei UE în privinţa accesului la profesie (pînă în 2016);

numărul de accidente rutiere redus cu 50% pînă în anul 2020.

SECTORUL FEROVIAR

Obiectiv general:

Oferirea serviciilor de calitate pentru transportul feroviar de pasageri la un cost acceptabil pentru societate şi susţinerea operaţiunilor de comerţ intern şi internaţional la transportarea mărfurilor pe distanţe medie şi lungă.

Obiective specifice:

Măsurile organizatorice şi investiţiile corespunzătoare care susţin dezvoltarea serviciilor:

implementarea primului pachet feroviar al UE (restructurarea, recapitalizarea, raţionalizarea şi liberalizarea transportului internaţional de mărfuri);

implementarea celui de-al doilea pachet feroviar (liberalizarea ulterioară, siguranţa feroviară şi armonizarea standardelor tehnice);

implementarea celui de-al treilea pachet feroviar;

adoptarea altor acte normative pentru susţinerea dezvoltării sectorului feroviar.

Investiţii în infrastructură şi echipament:

renovarea parcului de material rulant pentru transportarea călătorilor şi mărfurilor;

renovarea parcului de locomotive de manevră şi magistrale;

achiziţionarea maşinilor pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie a căii ferate;

reabilitarea reţelei feroviare;

construcţia terminalului de transbordare din Ungheni;

fondarea Companiei Naţionale de Vagoane;

asigurarea accesului feroviar la Centrul logistic multimodal din Chişinău.

Indicatorii de realizare:

primul pachet feroviar pregătit în doi ani şi implementat în patru ani;

al doilea pachet feroviar pregătit în patru ani şi implementat;

al treilea pachet feroviar transpus şi implementat în întregime, în funcţie de progresele înregistrate în reforma sectorului transportului feroviar;

atît trenurile de marfă cît şi de pasageri vor atinge o viteză minimă de 50 km/h pe linia feroviară a reţelei principale pînă în 2020.

SECTORUL AVIATIC

Obiectiv general:

Oferirea serviciilor de calitate a transportului aerian de pasageri şi mărfuri la un cost acceptabil pentru societate şi întreprinzători prin dezvoltarea sectorului aviaţiei civile, crearea unui mediu de piaţă competitiv şi asigurarea securităţii în conformitate cu standardele internaţionale

Obiective specifice:

Măsurile organizatorice şi instituţionale

liberalizarea pieţei aviatice şi armonizarea cadrului regulatoriu în aviaţia civilă cu reglementările UE;

consolidarea sectorului aviaţiei civile;

privatizarea sectorului aviaţiei civile din Republica Moldova.

Investiţii în infrastructură şi echipament

construcţia unui terminal cargo la Aeroportul Internaţional Chişinău;

extinderea terminalului principal de pasageri din Aeroportul Internaţional Chişinău.

Indicatorii de realizare

piaţa aviatică liberalizată;

sectorul aviaţiei civile privatizat;

preţul călătoriilor aeriene redus.

SECTORUL NAVAL

Obiectiv general:

Asigurarea pentru Republica Moldova a accesului strategic important şi eficient în termenele de costuri la transportul maritim şi naval intern, prin încurajarea dezvoltării porturilor logistice eficiente şi conexiunilor hinterland, precum şi a transportului comercial privat de calitate înaltă.

Obiective specifice:

Măsurile organizatorice şi instituţionale:

implementarea planului de acţiuni privind reforma legislativă;

reglementarea accesului la operarea porturilor.

Investiţii în infrastructură şi echipament:

menţinerea adîncimii minime garantate de acces la port;

reactivarea transportului pe căile navigabile interne, rîurile Prut şi Nistru.

Indicatorii de realizare:

în 2020 standardele tehnice ale Flotei Comerciale Maritime din Moldova vor fi la aşa nivel, încît Republica Moldova se va afla pe lista albă a Memorandumului de Înţelegere de la Paris;

cadrul legal şi instituţional asigură implementarea angajamentelor Republicii Moldova conform Convenţiei internaţionale la care Republica Moldova este parte;

căile navigabile interne pe rîurile Prut şi Nistru reactivate.

FACILITAREA INTERSECTORIALĂ ŞI FACILITAREA COMERŢULUI

  Obiectiv general:

Asigurarea Sectorului logistic cu un cadru instituţional şi juridic transparent şi compatibil, precum şi facilitarea comerţului internaţional prin implementarea convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte

Obiective specifice:

Măsurile organizatorice şi instituţionale:

sporirea eficienţei organelor vamale asigurînd perceperea plăţilor prin modernizarea infrastructurii IT şi a software;

implementarea prevederilor angajamentelor asumate conform tratatelor internaţionale în domeniul traficului transfrontalier şi facilitării comerţului la care Republica Moldova este parte şi dezvoltarea cadrului normativ naţional conform standardelor internaţionale în domeniu;

dezvoltarea cooperării transfrontaliere şi implementarea controlului vamal comun la punctele de trecere a frontierei;

introducerea mecanismului de schimb de informaţii vamale prealabile cu UE, în vederea facilitării procedurilor de import/export la frontiera a UE cu Republica Moldova.

Investiţii în infrastructură:

supralărgirea unor drumuri de acces la punctele de trecere a frontierei;

crearea unui post vamal intern corespunzător la Chişinău;

modernizarea şi extinderea punctelor de trecere a frontierei.

Investiţiile sectorului privat:

construcţia Centrului logistic multimodal din Chişinău;

construcţia Centrului logistic în aeroportul internaţional Mărculeşti.

Indicatorii de realizare:

îmbunătăţirea clasamentului relaţiilor de afacere internaţionale la nivelul mediei UE 27 pînă 2020:

numărul de documente pentru operaţiunile de import/export nu depăşeşte 4 (pînă în 2020);

numărul de zile pentru a obţine documentul de import/export nu depăşeşte 10 zile (pînă în 2020);

costul de import/export pentru un container redus la nivelul mediei UE 27 (pînă în 2020);

timpul de procesare a trecerii frontierei pentru export nu depăşeşte 20 de minute pentru orice tip de marfă, cu excepţia mărfurilor supuse accizelor;

timpul de procesare a trecerii frontierei pentru import nu depăşeşte 30 de minute pentru orice tip de marfă, cu excepţia mărfurilor supuse accizelor;

timpul de aşteptare în rînd pentru a intra în punctul de trecere a frontierei nu depăşeşte o oră în orele de vîrf;

timpul de procesare la punctul de trecere a frontierei pentru vehiculele grele de marfă goale nu depăşeşte timpul de procesare a vehiculelor uşoare;

Centrul logistic multimodal din Chişinău construit;

Centrul logistic din Aeroportul Internaţional Mărculeşti construit.

IMPACTUL ŞI COSTUL

Implementarea prezentei Strategii va asigura Republicii Moldova un cadru juridic, de reglementare şi instituţional perfect pentru dezvoltarea logisticii comerciale interne şi internaţionale, precum şi dezvoltarea traficului de pasageri.

Mai mult ca atît, în cazul în care Strategia va fi implementată integral, programul de investiţii în infrastructura de transport va asigura ţara cu o reţea de transport accesibilă şi capabilă a satisface necesităţile cetăţenilor şi întreprinderilor, cu condiţia că infrastructura va fi şi în continuare întreţinută în mod corespunzător.

În cazul în care reformele cadrului juridic, de reglementare şi instituţională nu vor fi asigurate pînă la sau simultan cu investiţiile în infrastructură, nu numai sectorul transportului şi logisticii, ci şi întreaga economie va pierde o mare parte a beneficiilor din infrastructura îmbunătăţită.

Folosirea forţei de muncă disponibile în Republica Moldova în implementarea programelor de investiţii va avea un impact pozitiv asupra economiei prin asigurarea locurilor de muncă pe perioada executării lucrărilor. Implementarea reformelor juridice, de reglementare şi instituţionale vor îmbunătăţi climatul investiţional, competitivitatea şi mediul de afaceri din Republica Moldova.

Costurile estimative de implementare a prezentei Strategii constituie:

Tabelul de mai sus reflectă valoarea estimată a investiţiilor la preţurile curente şi rata de schimb valutar 16 lei moldoveneşti 1 euro. Adiţional la aceste costuri, pentru întreţinerea infrastructurii este necesar de a aloca anual aproximativ 10-12% din costul iniţial.

Pentru întreţinerea periodică, aproximativ la fiecare 5-6 ani trebuie alocate 25% din costul iniţial.

FINANŢAREA SECTORULUI RUTIER

Condiţie-cheie pentru finanţarea proiectelor de investiţii în drumuri impusă de către instituţiile financiare internaţionale a fost reforma de întreţinere a drumurilor şi o creştere considerabilă a finanţării pentru întreţinerea drumurilor, inclusiv modificarea Legii fondului rutier. La 29 decembrie 2009, Legea fondului rutier a fost modificată în partea ce ţine de alocarea în fond a nu mai puţin de 50% în anul 2010, 65% în anul 2011, 80% în anul 2012 şi în anii următori din volumul total al accizelor la produsele petroliere supuse accizelor şi, respectiv, distribuite pentru întreţinerea drumurilor.

În baza nivelurilor de accize stabilite anterior, a fost prognozat următorul scenariu de finanţare a sectorului rutier pentru reabilitarea drumurilor din Republica Moldova, prezentat în tabelul de mai jos.

Figura de mai jos prezintă creşterea treptată a mijloacelor fondului rutier.

Mijloacele fondului rutier conform creşterii accizelor

la produsele petroliere la nivelurile stabilite

ETAPELE DE IMPLEMENTARE ŞI GRAFICUL PRELIMINAR

Durata de implementare a prezentei Strategii constituie perioada din anul 2013 pînă în anul 2022 şi este divizată în trei etape: termen scurt (2015), termen mediu (2018) şi termen lung (2022), acţiunile cărora în mare parte depind de mijloacele financiare disponibile şi de capacitatea redusă a instituţiilor responsabile de implementare. Marea parte din obiective au fost stabilite pentru a fi realizate către perioada anilor 2020 sau 2022.

În planurile de acţiuni sectoriale sînt incluse măsurile de implementare, indicatorii de performanţă şi termenele de realizare ale acestora.

PROCESUL DE MONITORIZARE

Monitorizarea şi evaluarea

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor este responsabil de monitorizarea implementării prezentei Strategii.

Autorităţile responsabile de implementarea Planului de acţiuni vor prezenta, anual, pînă la 30 ianuarie, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor rapoartele privind mersul implementării Strategiei şi vor formula, după caz, propuneri, recomandări şi soluţii spre coordonare. Rezultatele evaluărilor ar putea facilita modalităţile de implementare a Strategiei. Astfel, va fi efectuată o evaluare a impactului acţiunilor întreprinse, precum şi vor fi evidenţiate progresele sau regresele înregistrate în procesul de implementare.

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor va prezenta Guvernului raportul anual pe data de 15 februarie.

Pe parcursul implementării pot apărea factori care nu au putut fi luaţi în considerare la elaborarea şi aprobarea Strategiei (de exemplu, regiunea din partea stîngă a rîului Nistru). Reieşind din aceasta, Strategia trebuie să fie flexibilă schimbărilor permanente, iar direcţiile strategice principale trebuie urmate în perspectivă.

Există trei grupe de indicatori ai nivelului de implementare a Strategiei:

indicatorii cu privire la acţiunile de reformă;

indicatorii sectoriali;

indicatorii strategici.

Aceşti indicatori sînt descrişi mai detaliat, după cum urmează:

Indicatorii cu privire la acţiunile de reformă

Planul de acţiuni privind implementarea prezentei Strategii identifică acţiunile specifice care urmează a fi executate. Aceste acţiuni vor contribui la realizarea obiectivelor generale şi sînt atribuite de către Guvern instituţiilor de resort pentru implementare. Reieşind din condiţia asigurării finanţării suficiente poate fi determinată performanţa instituţiilor în implementarea acţiunilor. În acest context, urmează a fi dat răspuns la următoarele întrebări:

acţiunea a fost implementată în termen şi în cadrul bugetului?

dacă nu, care a fost cauza şi poate fi rectificat?

În fiecare an, pentru asigurarea implementării durabile a Strategiei, trebuie să fie determinate acţiuni privind atenuarea efectelor, în cazul depăşirii termenelor de executare a măsurilor preconizate.

Pentru fiecare sector în parte au fost determinaţi indicatori sectoriali.

Indicatorii sectoriali

Indicatorii sectoriali au fost selectaţi în baza a mai multe surse recunoscute pe plan internaţional ca indicatori de performanţă. Indicatorii concreţi sînt prezentaţi la rubrica “Indicatori de performanţă” ai fiecărei acţiuni strategice.

Progresele înregistrate de aceşti indicatori trebuie să fie monitorizaţi anual.

Indicatorii strategici

Dezvoltarea trebuie să fie uniformă în toate sectoarele pentru a asigura o abordare de perspectivă mai bună în toate segmentele economiei. Totodată, pentru a determina impactul global al implementării Strategiei, indicatorii nivelului de implementare trebuie să ofere o perspectivă în progresul general al reformelor. În mod mai specific, aceşti indicatori sînt folosiţi pentru:

realizarea unui clasament la acelaşi nivel mediu cu UE atît în clasamentul competitivităţii globale cu privire la calitatea infrastructurii, cît şi al indicelui de performanţă logistică BM pînă în 2022. Mai exact:

scorul indicelui de performanţă logistică pentru operaţiuni vamale de 2.55 pînă în 2022;

scorul indicelui de performanţă logistică pentru competenţa logistică de 2.50 pînă în 2022.