Hotărâre nr. 840 din 18.11.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare

a horticulturii pentru anii 2021-2025 şi a Planului

de acţiuni privind implementarea acestuia

nr. 840  din  18.11.2020

 (în vigoare 11.01.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 332-342 art.1011 din 11.12.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Programul de dezvoltare a horticulturii pentru anii 2021-2025, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni privind implementarea Programului de dezvoltare a horticulturii pentru anii 2021-2025, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi autorităţile administraţiei publice centrale, conform competenţelor, vor întreprinde măsurile necesare pentru realizarea în termenele stabilite a acţiunilor planificate în Programul de dezvoltare a horticulturii pentru anii 2021-2025.

3. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului va asigura monitorizarea şi coordonarea procesului de implementare a Programului de dezvoltare a horticulturii pentru anii 2021-2025 şi va prezenta Guvernului anual, până la data de 31 martie, raportul cu privire la realizarea Programului sus-numit.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.840/2020

PROGRAM

de dezvoltare a horticulturii pentru anii 2021-2025

Programul de dezvoltare a horticulturii pentru anii 2021-2025 (în continuare – Program) este elaborat în vederea executării Planului de acţiuni al Guvernului pentru anii 2020-2023, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.636/2019 şi va contribui la atingerea obiectivului "Orientarea investiţiilor pentru fortificarea lanţului valoric şi a infrastructurii de prelucrare a producţiei agricole şi modernizarea industriei de prelucrare prin crearea unui sistem de întreprinderi mici şi mijlocii de procesare, păstrare şi ambalare a produselor agroalimentare", stabilit de Planul nominalizat pentru sectorul agrar şi industria alimentară.

Capitolul I

ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Situaţia curentă

1. Actualmente sectorul horticol înregistrează o creştere atât a volumului de producţie, cât şi a exporturilor, în special, ca efect al eforturilor producătorilor agricoli, dar şi a statului prin implementarea politicii de subvenţionare.

2. Datorită unor avantaje competitive, precum amplasarea geografică şi condiţiile climaterice favorabile, potenţialul şi avantajul relaţiilor cu Uniunea Europeană pe care îl oferă Acordul de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, inclusiv componenta ce ţine de Zona de Liber Schimb Aprofundată şi Cuprinzătoare, forţa de muncă relativ ieftină, facilităţile acordate sectorului de Guvern prin intermediul politicilor de subvenţionare, ritmul şi volumul de producţie horticolă a crescut semnificativ.

3. În acest sens, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului îşi propune actualizarea politicilor de susţinere a creşterii şi diversificării sectorului horticol axat pe o dezvoltare bazată pe inovaţii şi înaltă competitivitate.

4. Contextul intern de dezvoltare a sectorului horticol în Republica Moldova a înregistrat anumite tendinţe pozitive, şi anume:

1) consolidarea unui ecosistem de furnizori de mijloace de producere, producători agricoli, operatori de infrastructură postrecoltare, procesatori, distribuitori-exportatori, companii de logistică care şi-au demonstrat competitivitatea pe pieţe cu grad intens de concurenţă precum Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană;

2) ca urmare a creşterii suprafeţelor alocate producerii horticole şi creşterii productivităţii la hectar, volumul de producere este în continuă creştere. Cantitativ, exportul producţiei horticole în stare proaspătă a fost motorul dezvoltării sectorului în ultimii ani;

3) consumul de fructe şi legume pe cap de locuitor a crescut cu 16% pe an în perioada anilor 2014-2018, atingând nivelul de 168,1 kg, peste minimul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii de 144 kg. Totuşi consumul produselor horticole de către populaţie oferă anumite oportunităţi de creştere, în special prin disponibilitatea produselor în extrasezon şi creşterea prezenţei produselor locale în reţelele de comerţ cu amănuntul, care urmează a fi valorificate pentru o dezvoltare echilibrată a sectorului;

Figura 1. Dinamica volumului şi repartizării producţiei horticole în

Republica Moldova, anii 2013-2018, mii tone

Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2019)

4) horticultura rămâne un element structural important în economia naţională, fiind evident efectul multiplicativ asupra altor sectoare ale economiei pe toată lungimea lanţului valoric, pornind de la cei care reprezintă furnizori de materii prime şi resurse pentru producători horticoli, precum şi partenerii care îi susţin ulterior în procesarea, ambalarea, distribuţia, logistica, transportul şi comercializarea produselor horticole pe piaţa internă şi pe cea de export. Agenţii economici din sectorul horticol sunt o sursă generatoare de locuri de muncă şi respectiv venituri în zonele rurale.

5. Contextul extern de dezvoltare a sectorului horticol în Republica Moldova are cele mai pronunţate efecte asupra dezvoltării durabile a sectorului. Printre cele mai importante aspecte menţionăm:

1) valoarea exportului produselor horticole proaspete şi procesate reprezintă o cotă semnificativă a exportului total al Republicii Moldova (12,4% în 2017), atingând nivelul maxim de 300,3 mil. dolari SUA în anul 2017. Exportul nucilor şi a fructelor în stare proaspătă, principalele componente ale exporturilor de produse horticole, are o evoluţie ascendentă a valorii sale, cu excepţia perioadelor embargourilor impuse de Federaţia Rusă din anii 2014- 2016;

Figura 2. Valoarea exportului producţiei horticole în stare proaspătă

al Republicii Moldova pentru anii 2013-2018, mil. dolari SUA

Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2019)

2) accesul preferenţial la două pieţe majore de produse horticole pe care îl are Republica Moldova, şi anume – Uniunea Europeană (56% din valoarea exporturilor produselor horticole în 2018) şi Uniunea Economică Eurasiatică (36%);

3) majoritatea produselor horticole sunt exportate preponderent pe piaţa Uniunii Economice Eurasiatice, în special Federaţia Rusă, cu excepţia nucilor şi a sucului concentrat de mere. Datorită creşterii considerabile a producerii proprii şi stagnării veniturilor populaţiei, importurile Uniunii Economice Eurasiatice care au crescut dinamic în anii 2000-2013 au intrat într-o fază de stagnare şi uneori chiar scădere, începând cu anul 2014, în timp ce cerinţele faţă de calitatea produselor horticole ajung la nivelul celor internaţionale;

4) nucile şi sucul concentrat de mere, cu un export cumulat de 120 mil. dolari SUA în 2018, reprezintă două produse care sunt exportate preponderent către Uniunea Europeană. Exportul celorlalte produse horticole către ţările Uniunii Europene este limitat, dar în creştere continuă în ultimii ani (de exemplu, cota Uniunii Europene în exportul prunelor şi al strugurilor de masă a ajuns la 28-31% faţă de 2-3% în anii 2010-2013), ca urmare a creşterii competitivităţii produselor şi abilităţilor exportatorilor moldoveni;

5) posibilitatea facilitării de către stat a creşterii în continuare a exporturilor către aceste pieţe prin eliminarea sau reducerea barierelor existente: pentru Uniunea Europeană – nivelul limitat al cotelor preferenţiale (fără plata taxelor vamale) pentru unele produsele în stare proaspătă, iar pentru Federaţia Rusă – evitarea embargourilor, eliminarea permanentă a taxelor temporare de import şi eliminarea sau extinderea listei exportatorilor autorizaţi;

6) iniţierea în ultimii ani a exporturilor către noi regiuni, precum Golful Persic, Asia de Sud-Est, Africa de Nord şi America de Nord, destinaţii care urmează a fi explorate în continuare ca pieţe de export pentru produsele horticole moldoveneşti, deoarece exportul de produse horticole către Uniunea Europeană şi Uniunea Economică Eurasiatică pentru următorii 10 ani prezintă perspective de creştere limitată, din cauza stagnării consumului de culturi tradiţionale.

6. Sectorul horticol din Republica Moldova urmează să ia în considerare tendinţele consumului la nivel global, şi anume:

1) se estimează că 75% din totalul fructelor şi legumelor cultivate la nivel global sunt consumate în stare proaspătă, această tendinţă menţinând-se în continuare. Pe pieţele mature, cum sunt SUA şi Uniunea Europeană, consumul de produse horticole tradiţionale, precum merele, prunele şi roşiile, va stagna sau creşte lent, cel mai dinamic dezvoltând-se produsele exotice sau cu caracteristici nutriţionale sporite, precum fructele moi (fructele arbuştilor pomicoli);

2) în ultimul deceniu, cererea mondială de fructe şi legume congelate a crescut cu 5% pe an. În acelaşi timp, cererea mondială de fructe conservate (în cutii, pungi şi sticle) a rămas stabilă pe plan mondial şi a scăzut cu peste 1% pe an în Europa, Australia şi SUA;

3) produsele horticole ecologice sunt mai mult decât un element de lux, reprezentând deja o categorie separată pe piaţa internaţională, cu oportunităţi care până în prezent practic nu au fost explorate de producătorii din ţară.

7. În acest context, cele mai mari 3 provocări care continuă să afecteze competitivitatea horticulturii din Republica Moldova în perspectivă pe termen mediu şi lung, identificate de cele mai recente analize în domeniu, sunt:

1) dificultăţi în satisfacerea cerinţelor cumpărătorilor de fructe şi legume în stare proaspătă, care devin tot mai stringente pe partea ce ţine de cantitatea, calitatea, ambalajul, siguranţa alimentară şi certificarea;

2) infrastructură şi deprinderi insuficiente pentru deservirea canalelor moderne de distribuţie şi efectuarea livrărilor conform unui orar stabilit;

3) cunoştinţe reduse legate de întregul diapazon al oportunităţilor internaţionale existente, lipsa informaţiei actualizate şi coordonate despre cerere şi ofertă din diverse pieţe, cunoştinţe şi deprinderi insuficiente ale antreprenorilor din Republica Moldova în domeniul marketingului internaţional şi al vânzărilor.

Secţiunea a 2-a

Analiza producerii în sectorul horticol

8. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică pe toate formele de proprietate, în total pe ţară la 1 ianuarie 2018 au fost înregistrate 2,50 mil. ha de terenuri agricole. Suprafaţa agricolă utilizată în anul agricol 2017 a fost de 1832,4 mii ha (73,4% din totalul terenurilor agricole), din care 243,1 mii ha (13,3%) au revenit culturilor horticole.

9. În perioada 2010-2018, suprafaţa alocată culturilor horticole a crescut cu 20,5%.

10. Recolta medie la culturile pomicole şi la strugurii de masă este în creştere constantă, cu peste 100% în perioada 2010-2018, datorită adoptării tehnologiilor îmbunătăţite de producere şi creşterii abilităţii producătorilor. La culturile legumicole recolta medie a fost relativ constantă.

11. Volumul total de producţie horticolă este în creştere, dar cu deosebiri între principalele culturi horticole. La speciile pomicole, nuci, arbuşti fructiferi şi căpşun acesta a fost în creştere continuă, în anul 2018 fiind de peste 150% faţă de anul 2010, la fel ca şi strugurii de masă. În cazul culturilor legumicole, volumul de producţie s-a redus în perioada 2010-2013, dar este în creştere lentă către anul 2018, cu variaţii mari de la an la an, în funcţie de nivelul precipitaţiilor în sezonul respectiv.

12. Culturile cu volum important de producere în 2019 includ: merele – 595 mii tone, strugurii de masă – 120 mii tone, prunele – 109 mii tone, nucile – 20 mii tone, cartofii – 174 mii tone, tomatele – 52 mii tone.

13. Deşi încă înregistrează un volum relativ mic de producere în comparaţie cu culturile tradiţionale (15 mii tone), cel mai dinamic subsector horticol este cel al arbuştilor fructiferi şi al căpşunilor.

14. Factorii-cheie comuni care au contribuit la creşterea recoltelor medii şi a volumului de producere pentru unele culturi horticole, precum nucile, merele, strugurii de masă şi căpşunile includ:

1) cererea sporită pe piaţa internă şi externă şi perspectivele de creştere continuă, care au motivat producătorii să reinvestească profiturile în modernizarea exploataţiilor agricole;

2) adoptarea practicilor şi a tehnologiilor îmbunătăţite de producere, precum utilizarea unor soiuri şi portaltoaie mai productive, utilizarea tehnologiilor intensive de producere, creşterea ponderii suprafeţelor irigate, tehnica agricolă mai performantă şi mai modernă.

15. Tendinţele negative de reducere a suprafeţelor cultivate cu legume se explică printr-un complex de factori legaţi de piaţă, precum lipsa unor oportunităţi clare la export şi dinamica lentă a pieţei locale pentru legume în stare proaspătă din cauza reducerii numărului populaţiei. Deşi există cerere neacoperită pentru legume din partea procesatorilor, lipsa unor legături pe termen lung între procesatori şi producători descurajează investiţiile acestora în tehnologii îmbunătăţite care ar aduce avantaje tuturor părţilor interesate, precum reducerea costurilor unitare prin creşterea recoltelor la hectar şi mecanizarea lucrărilor, conformitatea cu cerinţele de calitate specifice ale procesatorilor şi garantarea unui grad înalt de utilizare a capacităţilor de procesare.

16. Un rol important în transformarea sectorului horticol prin atragerea investiţiilor sectorului privat îl are statul. Astfel, disponibilitatea programelor de creditare preferenţiată cofinanţate de Banca Mondială, IFAD, BEI, Guvernul Japoniei şi Programul Compact al SUA, dar şi măsurile de suport din cadrul Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural impulsionează investiţiile producătorilor în tehnologii avansate. Mai mult decât atât, aceste programe parţial compensează deficienţele sistemului de finanţare agricolă, precum cerinţe mari faţă de gaj şi dobânzi bancare relativ înalte.

Figura 3. Înfiinţarea livezilor şi subvenţiile acordate la plantarea lor în 2013-2019, ha

Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2019)

17. Pe parcursul perioadei 2013-2019, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului şi Agenţia de Intervenţii şi Plăţi pentru Agricultură, ca urmare a consultărilor cu sectorul privat au ajustat măsurile de suport pentru a permite unui număr cât mai mare de producători să beneficieze de suportul statului pentru realizarea investiţiilor în înfiinţarea plantaţiilor pomicole. Astfel, în anul 2019 a fost acordat suport pentru un număr record de 559 de beneficiari.

18. În ultimii cinci ani, suprafaţa viilor înfiinţate cu soiuri de masă a depăşit constant suprafaţa viilor noi înfiinţate cu soiuri tehnice, fiind de cca 600 ha/an.

Figura 4. Suprafaţa plantaţiilor de viţă-de-vie înfiinţate în 2013-2019, ha

Sursa: Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (2019)

19. Mărimea subvenţiilor din mijloacele Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole este de cca 25 mil. lei/an.

20. În ultimii ani, din mijloacele Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural se efectuează plăţi şi pentru montarea sistemelor antigrindină şi antiîngheţ.

21. Pondere încă semnificativă în suprafeţele plantaţiilor pomicole şi viticole au plantaţiile cu termenul de exploatare depăşit, acestea fiind ineficiente din punct de vedere economic şi necesită a fi defrişate, în caz contrar ele fiind un "rezervor" de boli şi dăunători pentru plantaţiile din vecinătate.

22. Cu referire la suprafeţele plantate cu arbuşti fructiferi şi căpşun în perioada anilor 2016-2019, anual în medie se plantează cca 100 ha, în special fiind cultivate căpşunul, zmeurul şi cătina albă, care sunt solicitate atât în stare proaspătă, cât şi pentru procesare.

Figura 5. Suprafeţele plantate cu arbuşti fructiferi şi căpşun în perioada anilor 2016-2019

Sursa: Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (2019)

23. În Republica Moldova legumele sunt cultivate preponderent în teren deschis, dar există deja şi sectoare mari de producere pe teren protejat (sere, solare) subvenţionate din mijloacele Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural.

Asigurarea cu seminţe şi material săditor

24. Anual în ţară se produc 10–13 mil. bucăţi de material săditor pomicol şi bacifer, în conformitate cu structura înfiinţării plantaţiilor noi a speciilor respective.

25. Din lipsa propriilor realizări majoritatea soiurilor de legume incluse în ultimii ani în Registrul Soiurilor de Plante sunt de provenienţă străină, a căror multiplicare în condiţiile Republicii Moldova este dificilă. Similară este situaţia cu materialul săditor viticol şi bacifer.

26. Deşi cadrul regulator pentru certificarea materialului de multiplicare şi săditor pomicol, bacifer, viticol şi legumicol este aliniat la cele mai bune practici internaţionale, în ţară practic nu se mai produce material săditor de categorii biologice superioare ("Prebază", "Bază" şi "Certificat"). Pentru majoritatea speciilor horticole, materialul săditor produs local este de categoria biologică "Obişnuit", care nu satisface cerinţele actuale ale producătorilor, ei fiind nevoiţi să importe materialul săditor respectiv, fiind ratate oportunităţile de dezvoltare pentru economia naţională, crescând riscurile fitosanitare asociate importului de material săditor.

27. O prioritate în dezvoltarea durabilă a sectorului horticol rămâne a fi stimularea obţinerii şi producerii materialului săditor autohton cu categorii biologice şi stare fitosanitară conform standardelor naţionale, precum şi modernizarea infrastructurii aferente priorităţii respective. Principalii parteneri la implementarea acestor activităţi trebuie să fie organizaţiile de drept public din domeniile cercetării şi inovării (instituţiile de cercetări ştiinţifice în domeniile viticulturii, pomiculturii, biotehnologiilor), asociaţiile de profil, partenerii de dezvoltare.

28. Relansarea producerii materialului săditor de categorii biologice superioare necesită resurse semnificative şi implicarea tuturor actorilor (instituţii din domeniul cercetării şi inovării, pepiniere, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor), ca bază servind eventuale parteneriate mutual avantajoase între instituţiile din domeniul cercetării şi inovării şi pepinierele private.

Accesul la soiuri şi portaltoaie competitive

29. Asociaţia soi-portaltoi este baza unei afaceri horticole competitive prin corespunderea produsului la cerinţele cumpărătorilor privind forma, dimensiunea, aspectul şi gustul, asigurarea unei productivităţi înalte şi adaptarea la factorii ecologici limitativi, inclusiv rezistenţa la principalele boli şi dăunători.

30. Conform Legii nr.39/2008 privind protecţia soiurilor de plante, soiurile pot fi utilizate în procesul de producţie numai după efectuarea testării oficiale de către Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante.

31. Dinamica testării şi înregistrării în Catalogul soiurilor de plante a soiurilor noi de specii pomicole şi bacifere nu corespunde necesităţilor reale ale sectorului horticol în perioada de implementare a acestui Program, din cauza interesului mic a amelioratorilor străini de a iniţia testarea şi înregistrarea soiurilor respective.

32. Admiterea importului pentru utilizare în scop de înfiinţare a plantaţiilor de producţie-marfă a seminţelor de soiuri înregistrate în cataloagele Uniunii Europene, începând cu anul 2018, reprezintă o soluţie parţială, deoarece defavorizează pepinierele locale, iar producătorii nu cunosc performanţa soiurilor respective în condiţiile specifice ale ţării. Astfel se impune crearea unui parteneriat între organizaţiile producătorilor agricoli şi instituţiile de cercetări, cum ar fi Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare, cu suportul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului şi Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante pentru accelerarea testării soiurilor de plante şi eventuala lor înregistrare în Catalogul soiurilor de plante.

Accesul la surse de apă pentru irigare

33. Infrastructura de irigare a Republicii Moldova include în componenţa sa sistemele centralizate de irigare şi sistemele centralizate de desecare, administrate de Agenţia "Apele Moldovei". Sistemele centralizate de irigare şi cele de desecare au fost construite în perioada anilor 1970-1980, fiind amplasate de-a lungul râurilor Nistru şi Prut, afluenţilor acestora şi lângă lacurile de acumulare.

34. În perioada anilor 2010-2015, din resursele financiare ale Guvernului SUA în cadrul Programului "Compact" au fost reabilitate 10 sisteme centralizate de irigare şi un sistem de desecare, pentru o suprafaţă totală de 15 mii ha. Sistemele reabilitate au fost transmise în comodat către 10 asociaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigare, create în scopul administrării, exploatării şi întreţinerii, în interes public şi în interesul membrilor săi, a sistemului de irigare, transmise lor în folosinţă gratuită (comodat) de către Agenţia "Apele Moldovei".

35. Studiul diagnostic al infrastructurii de irigare administrată de Agenţia "Apele Moldovei" efectuat în anul 2018 reliefează în mod pregnant situaţia în care se află staţiile de pompare din cadrul sistemelor de irigare evaluate, şi anume: 47% ˗ ruinate, 32% ˗ nefuncţionale şi doar 21% rămân a fi funcţionale.

36. Guvernul, prin intermediul Agenţiei "Apele Moldovei" şi a Fondului de Dezvoltare Durabilă, continuă să ofere asistenţă asociaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigare în vederea asigurării unui management eficace şi fortificării capacităţilor instituţionale, iar împreună cu instituţiile financiare şi partenerii de dezvoltare este în proces de identificare a soluţiilor pentru atragerea resurselor financiare în îmbunătăţirea infrastructurii de irigare.

Secţiunea a 3-a

Analiza infrastructurii postrecoltă pentru produsele în stare proaspătă

37. Infrastructura postrecoltă dezvoltată, inclusiv asigurarea unui lanţ continuu al frigului, este un factor-cheie pentru competitivitatea sectorului horticol. Ea asigură extinderea duratei de viaţă a produselor în urma prerăcirii lor imediat după recoltare, extinderea perioadei de comercializare a produselor şi posibilitatea de a sorta şi ambala produsul conform cerinţelor specifice ale cumpărătorilor.

38. Evaluarea infrastructurii postrecoltă pentru produsele horticole în stare proaspătă efectuată în luna mai 2019 a identificat 633 de depozite frigorifice cu o capacitate totală de stocare de 412 mii tone, ceea ce reprezintă o creştere impresionantă faţă de 143 mii tone în 2009 şi doar 86 mii tone în 2004. În cadrul acestor unităţi sunt instalate 46 de linii de sortare, preponderent pentru mere, dar şi pentru struguri de masă, prune şi cireşe, aproape toate fiind instalate în ultimii 7 ani.

39. Cu toate acestea, doar 40% din cererea pentru servicii de pre-răcire şi depozitare la rece este satisfăcută. Deşi depozite frigorifice sunt prezente în toate raioanele ţării, doar câteva dispun de capacităţi de depozitare ce acoperă producţia locală horticolă.

40. Accesul limitat la resurse financiare pe termen lung este principala constrângere pentru dezvoltarea infrastructurii postrecoltă. Din cauza dimensiunilor relativ reduse ale exploataţiilor agricole, pentru majoritatea producătorilor efectuarea investiţiilor în infrastructura proprie postrecoltă nu este justificată, soluţia fiind utilizarea unei infrastructuri comune cu alţi producători din localitate/regiune, pe bază de asociere.

41. Cu toate acestea, pe lângă mijloacele prevăzute în Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural, în vederea susţinerii dezvoltării durabile a sectoarelor fitotehnie şi horticultură, sectorului horticol i se alocă anual cca 311,8 mil. lei (an de referinţă – 2019), inclusiv din proiecte finanţate din surse externe – 290,6 mil. lei.

42. La momentul actual, fenomenul asocierii este încă slab dezvoltat, dat fiind experienţa limitată de cooperare, deşi există mecanisme specifice de finanţare (Fondul Naţional de Dezvoltarea a Agriculturii şi Mediului Rural şi Proiectul Agricultura Competitivă, finanţat de Banca Mondială).

Secţiunea a 4-a

Analiza procesării în sectorul horticol

43. Prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor este efectuată de 132 de unităţi de procesare, inclusiv 14 unităţi pentru producerea sucurilor, 24 de unităţi de uscare a fructelor, legumelor şi a altor produse vegetale şi 7 unităţi de congelare rapidă a fructelor şi legumelor.

44. În 2018 cantitatea materiei prime colectate pentru procesare a depăşit 295 mii tone, dintre care peste 92% reprezintă fructele, în special merele. Produsul principal este sucul concentrat de mere, urmat de sucul reconstituit de mere şi conserve din leguminoase pentru boabe.

45. Creşterea volumului de produse horticole procesate (fructe, pomuşoare, legume) depinde în mod esenţial de stabilirea activităţilor de procesare, de stabilirea unor legături contractuale pe termen lung între procesatori şi producători pentru a încuraja investiţiile acestora în tehnologii îmbunătăţite, care ar aduce avantaje tuturor părţilor interesate, precum şi reducerea costurilor unitare prin creşterea recoltei la hectar şi mecanizarea lucrărilor, conformitatea cu cerinţele de calitate specifice ale procesatorilor şi garantarea unui grad înalt de utilizare a capacităţilor de procesare. Ajustarea măsurilor de suport prin intermediul Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural pentru susţinerea acestor parteneriate este una dintre priorităţile acestui Program.

Secţiunea a 5-a

Analiza pieţelor

Tendinţe la nivel global

46. Preferinţele consumatorilor de astăzi sunt deja diverse şi complexe. Lanţul valoric pentru producţia horticolă se dezvoltă mult mai repede decât poate satisface sectorul horticol.

47. În comerţul internaţional cu fructe şi legume se constată două scenarii distinctive:

1) pieţe cu grad de maturitate (Europa, America de Nord), în care se va pune accent pe produse de calitate, naturiste, inofensive şi în majoritatea cazurilor procurate în retail; şi

2) pieţe în dezvoltare (America Latină, Africa şi Asia) în care comerţul va fi diversificat şi mult mai simplu de penetrat, în cazul asigurării logisticii şi calităţii solicitate.

Exportul produselor horticole

48. Exportul a fost motorul dezvoltării sectorului horticol moldovenesc în ultimii 20 de ani şi este activitatea prioritară pentru dezvoltarea durabilă a sectorului. Valoarea exportului produselor horticole proaspete şi procesate este în trend ascendent, atingând nivelul maxim de 300,3 mil. de dolari SUA în anul 2017. Există variaţii semnificative de la an la an cauzate de factori climaterici (secetă, ploi abundente, grindină) în ţară sau în alte regiuni – mari producători de produse horticole şi factori politici (embargouri, impunerea de taxe de import disruptive).

49. Republica Moldova este un exportator net de produse horticole în general (+191 mil. dolari SUA în 2017). Pe categorii, nucile, fructele în stare proaspătă, fructele deshidratate şi conservele din legume şi fructe, inclusiv sucurile, au o balanţă pozitivă a comerţului internaţional, iar pentru legume în stare proaspătă ţara este un importator net, în special datorită importurilor în extrasezon.

Tabelul 14

Analiza importurilor şi a exporturilor de producţie horticolă

în Republica Moldova în 2005-2018, dolari SUA

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

50. Un aspect important în comerţul cu producţie horticolă din Republica Moldova este diversificarea continuă a pieţelor, atât pentru a comercializa produsele pe pieţele ce oferă recompense maxime, cât şi pentru a creşte rezilienţa sectorului la influenţa factorilor geopolitici.

51. Problemele-cheie pentru exportul fructelor şi legumelor proaspete din Republica Moldova sunt:

1) calitatea necorespunzătoare a produselor horticole care rezultă din lipsa infrastructurii de pre-răcire, refrigerare, sortare şi ambalare; soiuri de plante învechite, specialişti agricoli insuficienţi;

2) cantitatea insuficientă a produselor horticole care rezultă din fragmentarea producţiei, gama sortimentală nefiind adaptată cerinţelor consumatorilor finali de pe pieţele de desfacere, şi o cotă mică a livezilor intensive;

3) inabilitatea de efectuare a livrărilor planificate anul împrejur, care rezultă din lipsa depozitelor cu răcire şi cooperare limitată dintre producători;

4) lipsa cooperării dintre producători, preponderent din cauza unei combinaţii de factori istorici dar şi din cauza lipsei stimulentelor juridice şi financiare şi a "modelelor exemple" – adică grupuri de producători de succes;

5) accesul limitat la informaţia despre pieţele internaţionale, din cauza aptitudinilor lingvistice şi de marketing reduse, contactelor limitate cu cumpărătorii străini, "inerţiei" în orientarea afacerilor aproape exclusiv spre CSI;

6) activităţi de marketing insuficiente din partea asociaţiilor profesioniste, a producătorilor agricole şi a exportatorilor;

7) lipsa brandului, strategiei de marketing şi atragere a investiţiilor pentru dezvoltare, ceea ce condiţionează o lipsă de sincronizare în promovarea şi vizibilitatea produselor, sectorul horticol din Republica Moldova fiind eclipsat de ţările – producătoare de produse horticole – competitori, cu un sector horticol mult mai mare şi diversificat etc.

52. Ca rezultat, deşi sunt recunoscute calităţile organoleptice excepţionale ale produselor horticole moldoveneşti, ele sunt poziţionate în segmentul mediu-jos al pieţei. Creşterea valorii produselor este o provocare strategică pentru sector, fiind abordată în mod sistemic de acest Program.

53. Republica Moldova are acces preferenţial la două pieţe majore pentru produsele horticole – Uniunea Europeană (56% din valoarea exporturilor produselor horticole în 2018) şi Uniunea Economică Eurasiatică (36%). Accesul la ambele pieţe este condiţionat de respectarea anumitor clauze din acordurile respective, precum asigurarea trasabilităţii ţării de origine a mărfii. Guvernul, împreună cu organizaţiile producătorilor, va implementa sisteme de monitorizare a fluxurilor comerciale pentru a preveni reexportul fraudulos de produse horticole, pentru a garanta accesul produselor moldoveneşti la aceste pieţe strategice.

54. Statul poate facilita creşterea în continuare a exporturilor către aceste pieţe prin eliminarea sau reducerea barierelor existente: pentru UE – nivelul limitat al cotelor duty free (fără plata taxelor de import) pentru unele produse în stare proaspătă, iar pentru Federaţia Rusă – evitarea embargourilor, eliminarea permanentă a taxelor temporare de import şi eliminarea sau extinderea listei exportatorilor autorizaţi.

55. Se prognozează că până în anul 2030 piaţa de produse horticole a Europei şi Americii de Nord va creşte în general cu un ritm de 3% anual, pe când pieţele emergente, precum Asia şi Africa de Nord vor înregistra ritmuri de creştere considerabile mai mari (5-6%). În prezent accesul la multe din aceste pieţe este restricţionat pentru produsele moldoveneşti din motive fitosanitare. Odată cu creşterea calităţii produselor şi abilităţilor exportatorilor, instituţiile competente urmează să conlucreze cu organizaţiile producătorilor pentru identificarea ţărilor-ţintă şi eliminarea barierelor non-tarifare prin semnarea acordurilor de cooperare în domeniul fitosanitar, elaborarea analizelor de risc fitosanitar etc.

Piaţa internă pentru produse horticole

56. Problemele majore ale pieţei interne de produse horticole ţin de asigurarea calităţii şi inofensivităţii produselor în contextul fragmentării puternice a sectorului de producere.

57. Conform datelor BNS, consumul de fructe şi legume pe cap de locuitor pe an a crescut cu 16% în perioada anilor 2014-2018, atingând nivelul de 168,1 kg, peste minimul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii de 144 kg. Totuşi consumul produselor horticole de către populaţie oferă anumite oportunităţi de creştere, în special prin educarea populaţiei în domeniul nutriţiei sănătoase (de exemplu, după modelul Schemei UE de Fructe pentru Şcoli), creşterea disponibilităţii produselor în extrasezon şi creşterea prezenţei produselor locale în reţelele de comerţ cu amănuntul, care urmează a fi valorificate pentru o dezvoltare echilibrată a sectorului.

58. Infrastructura de piaţă slab dezvoltată (depozitele frigorifice, pieţele angro, serviciile de logistică privind păstrarea la rece) cauzează deseori preferinţa reţelelor de comerţ cu amănuntul pentru produsele de import. Principalul loc de procurare a produselor horticole sunt pieţele în aer liber, aprovizionate prin intermediul pieţelor angro. Marea majoritate a pieţelor existente asigură condiţii minime pentru menţinerea calităţii şi inofensivităţii produselor. Pentru a îmbunătăţi situaţia în acest domeniu, prin Hotărârea Guvernului nr.741/2010 a fost aprobat Programul de dezvoltare a infrastructurii de piaţă pentru produsele agroalimentare, care prevede crearea Centrului Agroalimentar Chişinău, a pieţelor agricole regionale şi a centrelor de logistică horticolă în principalele zone de producere şi consum. Planul de acţiuni stipulat în Programul sus-menţionat nu a fost realizat în termenul specificat, la momentul actual fiind necesară revizuirea lui.

Secţiunea a 6-a

Educaţia, cercetarea şi forţa de muncă în sectorul horticol

Educaţia

59. Educaţia continuă a fi un pivot în dezvoltarea sectorului horticol din Republica Moldova, iar calitatea procesului educaţional şi a cunoştinţelor obţinute în cadrul instituţiilor de învăţământ, cu competenţe de formare a specialiştilor pentru sectorul horticol, produce un impact semnificativ asupra dinamicii de dezvoltare a sectorului agricol în întregime.

60. Racordarea procesului educaţional din sectorul horticol la tendinţele de dezvoltare a sistemului de învăţământ din Republica Moldova este o prioritate pentru Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, în contextul consolidării reformelor din învăţământ iniţiate de Guvern.

61. Actualmente, procesul educaţional în sectorul horticol se confruntă cu un şir de constrângeri în partea ce ţine de asigurarea şi oferirea unor studii şi cunoştinţe accesibile, relevante şi calitative în sectorul horticol, condiţionate de:

1) Necorespunderea competenţelor profesionale dezvoltate solicitărilor pieţei de muncă

62. Lipsa sincronizării dintre cunoştinţele şi calificările oferite de instituţiile de învăţământ din sectorul horticol şi cerinţele pieţei muncii devine o constrângere importantă pentru dezvoltarea sectorului, acest fapt creând un dezechilibru dintre oferta şi cererea pe piaţa muncii, accentuând irelevanţa cunoştinţelor profesionale şi a competenţelor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ în raport cu necesităţile sectorului privat.

63. Urmare a acestei necorespunderi dintre competenţele profesionale dezvoltate şi solicitările pieţei de muncă, absolvenţii instituţiilor de învăţământ fie că se angajează în domenii diferite de domeniile absolvite, fie că devin şomeri.

2) Neatractivitatea studiilor în domeniul agricol a condiţionat reducerea semnificativă a numărului de elevi/studenţi în instituţiile de învăţământ.

64. Dinamica absolvenţilor la învăţământul cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă la specialităţile Horticultură, Viticultură şi vinificaţie, Protecţia plantelor în ultimii ani s-a redus considerabil, tendinţa fiind către o descreştere continuă.

Figura 6. Dinamica absolvenţilor (Facultatea de Horticultură, UASM)

la învăţământul cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă, 2013-2017

3) Infrastructură depăşită a instituţiilor de învăţământ sub aspect fizic şi funcţional

65. Actuala bază tehnico-materială a instituţiilor de învăţământ din sectorul agricol continuă să nu corespundă necesităţilor de dezvoltare a competenţelor profesionale solicitate de piaţa muncii, iar echipamentele, utilajele şi tehnologiile aplicate la pregătirea elevilor/studenţilor sunt învechite, insuficiente şi ineficiente, ceea ce rămâne a fi un mare impediment în obţinerea unor studii relevante şi calitative.

66. Identificarea investiţiilor necesare pentru modernizarea infrastructurii instituţiilor de învăţământ din sectorul horticol, dar şi a modalităţilor de colaborate dintre aceste instituţii şi mediul de afaceri în vederea descongestionării studiilor şi asigurării aplicabilităţii practice a conţinuturilor curriculare continuă să fie o necesitate acută a sistemului educaţional din sectorul horticol.

4) Interacţiune ineficientă a instituţiilor de învăţământ din sectorul horticol cu sfera de cercetare-dezvoltare, cu mediul de afaceri şi cu piaţa muncii

67. Colaborarea dintre instituţiile de învăţământ din sectorul horticol cu cele din domeniul cercetării şi inovării, cu mediul de afaceri şi cu piaţa muncii este încă slab dezvoltată. Astfel, chiar dacă instituţiile în cauză au încheiate cu mediul de afaceri acorduri/contracte de colaborare sau parteneriate, acestea nu sunt totdeauna eficiente, deseori transformând unele stagii de practică în vizite de familiarizare/excursii.

Forţa de muncă

68. Lipsa crescândă a forţei de muncă calificată, precum şi a tehnicienilor care gestionează plantaţiile horticole, a coordonării între producători a tehnologiilor de producere, nu permite de a obţine un produs calitativ, cu valori optime a limitei admisibile de reziduuri pentru ţara exportatoare, un potenţial mai înalt de păstrare ce atrage după sine loturi neomogene de producţie în cantităţi insuficiente solicitate de diverse reţele de comercializare.

69. Transferul elementelor inovative este foarte lent, producătorilor din sectorul horticol le lipsesc abilităţile profesionale privind tehnologiile moderne şi cunoştinţele în domeniul logisticii şi marketingului pieţei, iar costurile de producţie nu întotdeauna sunt corelate cu factorii de producere care în final influenţează în mod diferit asupra profitului înregistrat.

70. Lipsa unei conlucrări eficiente a producătorilor de culturi horticole cu cei din industria prelucrătoare, care ar corespunde condiţiilor reale de producţie şi de prelucrare pentru a diminua decalajul crescând dintre preţurile produselor industrializate şi cel al fructelor.

71. Nivelul scăzut al activităţilor de prestare a serviciilor tehnologice şi mecanizate contra plată (de exemplu, Italia, Germania, Elveţia) pentru deţinătorii de terenuri ce cultivă culturi horticole pe suprafeţe relativ mici (gospodării ţărăneşti).

72. Raportat la forţa de muncă tot mai deficitară, atât a specialiştilor calificaţi, cât şi a muncitorilor zilieri, producătorii agricoli din domeniul horticol urmează să creeze locuri de muncă atractive, înalt tehnologizate şi bine remunerate. Producătorii agricoli trebuie să contribuie direct şi interesat la dezvoltarea învăţământului de specialitate şi la dezvoltarea domeniului cercetării şi inovării.

Cercetarea

73. Interacţiunea, conlucrarea şi comunicarea slabă dintre cei din domeniul cercetării-dezvoltării-inovării şi producători la nivel naţional, implicarea limitată a institutelor de cercetare din sectorul horticol face mai dificilă implementarea cercetărilor aplicative în producere. Proiectele de cercetare-dezvoltare şi inovare trebuie să fie implementate în parteneriate cu asociaţiile specializate şi cu mediul antreprenorial horticol pentru a avea un impact scontat al aplicabilităţii rezultatelor.

74. Finanţarea cercetărilor în domeniul horticulturii urmează a fi efectuată în baza concursului de proiecte din domeniile cercetării şi inovării, conform Programului naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023, precum şi a Planului de acţiuni privind implementarea acestuia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.381/2019.

75. Insuficienta informare a horticultorilor şi lipsa programelor/modulelor de instruire complexă în domeniile specifice sectorului horticol nu permite asigurarea dezvoltării competenţelor şi abilităţilor horticultorilor în gestionarea eficientă şi durabilă a afacerilor.

Secţiunea a 7-a

Cadrul legal şi instituţional

Cadrul legal

76. Cadrul legal şi instituţional existent necesită o evaluare şi o analiză complexă a performanţelor pentru a fi reformat. Reformele legale şi instituţionale scontate ar urma să conducă spre implementarea de noi prevederi, instrumente de intervenţie şi instituţii care vor susţine în continuare dezvoltarea sectorului horticol. Reformele urmează a fi implementate prin prisma orientării/reorientării rapide spre necesităţile pieţei şi ale sectorului horticol.

77. Astfel, cadrul legal şi instituţional reformat va avea drept obiective creşterea competitivităţii, eficienţa şi inovaţiile transpuse din domeniul cercetării şi inovării de către specialişti instruiţi cu viziuni progresive. Un domeniu distinct care necesită abordare sistemică este crearea unor instrumente legale de intervenţii prompte şi măsuri de sprijin echilibrate în scopul atenuării şocurilor legate de specificul anului agricol respectiv şi condiţiile climaterice cu efecte antagoniste: recoltă scăzută versus supraproducţie (exemplul anului 2018). Totodată se constată o implementare incompletă a cadrului legal îmbunătăţit. Acest fapt este condiţionat inclusiv de dificultăţi în finanţarea volumului mare de investiţii necesare pentru dezvoltarea sectorului horticol.

Cadrul instituţional

78. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului este responsabil pentru coordonarea implementării prezentului Program şi a Planului de acţiuni. Alte ministere şi autorităţi administrative centrale precum şi o serie de alte autorităţi publice au responsabilitatea implementării unor acţiuni ale prezentului Program.

79. Mediul de afaceri se confruntă cu o serie de probleme, printre care accesul confuz şi costisitor la mijloacele de producţie, precum soiuri noi şi performante, fertilizanţi şi produse de uz fitosanitar, dar şi problema irigării din surse de apă subterană.

80. Reticenţa producătorilor agricoli la asociere prin diverse forme de cooperare este un alt impediment sever cu care se confruntă sectorul horticol în prezent, astfel orice iniţiativă de asociere a producătorilor de produse agricole necesită a fi susţinută prin măsuri de subvenţionare net mai avantajoase decât în cazul producătorilor agricoli individuali, fapt ce va contribui la formarea unor loturi omogene de produse, identificării mai uşoare a unor pieţe noi de desfacere, a unui marketing şi a unei logistici corespunzătoare.

Capitolul II

ANALIZA SWOT A SECTORULUI HORTICOL

81. Puncte tari:

1) tradiţii şi experienţă istorică în producerea horticolă;

2) soluri şi condiţii climatice prielnice pentru producerea horticolă;

3) avantaje logistice dat fiind proximitatea geografică de pieţele UE şi CSI;

4) produsele horticole moldoveneşti recunoscute pe pieţele CSI;

5) suport financiar şi tehnic substanţial din partea Guvernului şi a partenerilor de dezvoltare;

6) comerţ liberalizat cu UE, Turcia, Europa de Sud-Est şi ţările CSI.

82. Puncte slabe:

1) acces limitat la inovaţii şi la mijloace financiare;

2) acces limitat la surse durabile de apă pentru irigare;

3) cooperare slabă a producătorilor ori lipsa acesteia;

4) coordonare slabă a activităţilor de marketing dintre autorităţi publice, asociaţii ale producătorilor şi exportatori;

5) dificultăţi în asigurarea cu forţă de muncă calificată şi sezonieră;

6) lipsa brandului şi a strategiei de promovare a produselor horticole.

83. Oportunităţi:

1) creşterea cererii globale şi regionale de produse horticole cu ritmuri lente pe pieţe tradiţionale şi cu ritmuri majorate pe pieţe asiatice şi ale UE;

2) creşterea cererii pentru produse horticole ecologice.

84. Riscuri:

1) dependenţa sectorului de pieţe tradiţionale;

2) reducerea disponibilităţii resurselor de apă pentru irigare condiţionată de schimbările climatice şi gestionarea inechitabilă a apelor transfrontaliere;

3) pierderi de la variaţiile extreme ale condiţiilor climatice;

4) reducerea disponibilităţii forţei de muncă în sectorul horticol dat fiind competiţia cu alte sectoare ale economiei, emigrarea.

Capitolul III

OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE ALE PROGRAMULUI

85. Prezentul Program are scopul de a spori competitivitatea şi rezilienţa sectorului horticol prin creşterea valorii producţiei şi aprofundarea integrării lanţului valoric pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a mediului rural.

86. Obiectivele generale ale dezvoltării sectorului horticol până în anul 2025 sunt:

1) îmbunătăţirea accesului la pieţe;

2) accelerarea dezvoltării prin investiţii şi inovare;

3) competitivitatea forţei de muncă;

4) competitivitatea mediului de afaceri.

87. Obiectivele specifice privind dezvoltarea sectorului horticol şi atingerea obiectivelor generale sunt:

1) la Obiectivul general 1. Îmbunătăţirea accesului la pieţe:

a) eliminarea sau reducerea barierelor tarifare şi netarifare pentru exportul de produse horticole, ajungând ca până în 2025 să fie semnate cel puţin 3 acorduri de liber schimb sau de reducere a barierelor tarifare şi netarifare;

b) dezvoltarea instrumentelor de sprijin financiar şi informaţional pentru exportatori, astfel ca în următorii 5 ani exporturile de produse horticole să crească cu cca 64%;

c) promovarea consumului intern de produse horticole, astfel încât până în 2025 prezenţa pe piaţa locală a produselor horticole autohtone să crească cu 45 % (832 mii tone);

d) dezvoltarea horticulturii ecologice, asigurând o creştere a suprafeţelor cultivate cu produse horticole în sistem ecologic cu cca 10 % până în 2025.

2) la Obiectivul general 2. Accelerarea dezvoltării prin investiţii şi inovare:

a) facilitarea accesului la inputuri de calitate, ajungând ca ponderea suprafeţelor horticole să constituie cel puţin 15% din totalul suprafeţelor însămânţate (223,4 mii ha) cultivate cu culturi horticole până în 2025;

b) dezvoltarea şi diversificarea infrastructurii de producere, astfel ca în următorii 5 ani profitul sectorului horticol să crească cu cca 50%;

c) modernizarea şi eficientizarea tehnologiilor de producere pentru atenuarea rezilienţei climatice asupra sectorului horticol, astfel încât până în 2025 suprafaţa terenurilor irigate pentru horticultură să crească până la 91,1 mii ha şi până la 241,8 ha – suprafaţa terenurilor protejate;

d) facilitarea integrării lanţurilor valorice pentru produsele horticole, asigurând o creştere a capacităţilor de depozitare frigorifică şi legumicolă cu 338 mii tone şi a capacităţilor de sortare şi ambalare – cu 45 mii tone până în 2025.

3) la Obiectivul general 3. Competitivitatea forţei de muncă:

a) racordarea sistemului educaţional şi de extensiune rurală la priorităţile sectorului horticol, ajungând ca până în 2025 rata de angajare în sector să atingă cel puţin 50% din totalul de specialişti, iar gradul de formare continuă a specialiştilor în sectorul horticol să crească anual cu cel puţin 200 de specialişti;

b) racordarea sistemului de cercetare la priorităţile sectorului, astfel încât în următorii 5 ani să fie create cel puţin 10 parteneriate în măsură să asigure o colaborare participativă a sectorului de cercetare cu cel privat.

4) la Obiectivul general 4. Competitivitatea mediului de afaceri:

a) perfecţionarea cadrului legal prin revizuirea şi îmbunătăţirea acestuia, astfel încât până în 2025 sectorul horticol să fie pliat pe reglementări pertinente, transparente şi racordate la legislaţia Uniunii Europene;

b) modernizarea şi consolidarea cadrului instituţional, care în următorii 5 ani să devină un liant durabil dintre sectorul public şi cel privat, în special în procesul de luare a deciziilor strategice pentru sectorul horticol.

Capitolul IV

ACŢIUNILE NECESARE A FI ÎNTREPRINSE

PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR

Secţiunea 1

Îmbunătăţirea accesului la pieţe

(Obiectivul general 1)

88. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerul Economiei şi Infrastructurii şi Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, prin programele de diplomaţie economică, urmează să întreprindă acţiuni comune în vederea semnării de acorduri comerciale noi, inclusiv cu India, Irak, Egipt, China etc.).

89. Darea în exploatare la începutul anului 2012 a Terminalului de Mărfuri Generale şi Containere din cadrul Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti a creat posibilitatea organizării exporturilor de produse horticole moldoveneşti în stare proaspătă şi procesată către noi destinaţii care sunt greu accesibile până în prezent pentru exportatorii noştri, precum Africa de Nord, Golful Persic, Orientul Mijlociu, Asia etc.

90. Prin intermediul prezentului Program, Guvernul îşi propune să faciliteze şi să încurajeze diversificarea pieţelor de export pentru produsele horticole, precum şi promovarea consumului intern al acestora. Astfel:

1) accentul se va pune pe dezvoltarea comerţului cu fructe şi legume în stare proaspătă (82,9% din volumul total), deoarece pieţele sunt mult mai receptive faţă de producţia proaspătă şi consumul creşte pentru această direcţie. Raportul de repartizare a utilizării producţiei horticole în stare proaspătă include 35,2% comercializate pe pieţele locale (în special majoritatea legumelor autohtone) şi 47,7% din volum sunt destinate exportului;

2) până în anul 2025 se estimează un consum intern al producţiei horticole mai mare cu 46,7% (832 mii tone) şi exportul va creşte de 1,93 ori (1,299 mii tone) în comparaţie cu anul 2017.

91. În context, promovarea pe pieţele externe a produselor horticole autohtone este condiţionată de:

1) coordonarea eforturilor tuturor actorilor în procesul de identificare şi stabilire a priorităţilor, precum şi a planificării resurselor financiare necesare promovării produselor horticole pe pieţele-ţintă;

2) dezvoltarea capacităţilor în domeniul exporturilor (Academia exportatorilor);

3) continuarea stimulării activităţilor de promovare pe pieţele externe a produselor horticole.

92. Consumul intern de produse horticole rămâne o prioritate pentru Guvern, astfel, prin aprobarea de programe naţionale de promovare a consumului de produse horticole autohtone va fi susţinut atât consumul de produse horticole autohtone, cât şi stimulată participarea producătorilor horticoli la realizarea acestor programe.

Secţiunea a 2-a

Accelerarea dezvoltării prin investiţii şi inovare

(Obiectivul general 2)

93. Accesul limitat la mijloace de producţie în agricultură (inputuri agricole) cu eficienţă înaltă, în măsură să sporească calitatea şi cantitatea produselor agricole, dar şi competitivitatea acestora în comparaţie cu produsele similare obţinute de producătorii din alte state (spre exemplu – din Comunitatea Europeană) continuă să fie o provocare pentru producătorii agricoli autohtoni, aceştia fiind vădit dezavantajaţi în comparaţie cu cei din Uniunea Europeană.

94. Astfel, reabilitarea sistemului de producere a materialului săditor pomicol şi bacifer cu valori biologice superioare, dar şi extinderea domeniului de înregistrare a produselor de uz fitosanitar deja înscrise în Registrul de Stat al produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor pentru a corespunde cu domeniul de înregistrare al Uniunii Europene (după modelul procedurii de recunoaştere), precum şi a produselor biologice de protecţie a plantelor şi a fertilizanţilor bio şi alte măsuri relevante reprezintă o prioritate pentru Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului în vederea facilitării accesului producătorilor autohtoni la inputuri agricole de calitate, dar şi de dezvoltare a infrastructurii de producere.

95. Aşa cum un risc major pentru sectorul horticol autohton rămâne grindina, îmbunătăţirea funcţionării Serviciului Special pentru Influenţe Active asupra Proceselor Hidrometeorologice, precum şi alocarea resurselor financiare necesare funcţionării corespunzătoare a Serviciului menţionat sunt măsuri eminente care urmează a fi întreprinse.

96. În acest context este necesară:

1) intensificarea acţiunilor de negociere cu ţările limitrofe în vederea încheierii unor acorduri de colaborare internaţională în domeniul realizării acţiunilor de prevenire a fenomenelor meteorologice periculoase, ceea ce ar reduce daunele cauzate din căderile de grindină în localităţile amplasate în perimetrul frontierei de stat;

2) asigurarea transparenţei şi interacţiunii cu mediul extern privind măsurile întreprinse la realizarea activităţilor de combatere a căderilor de grindină, prin intermediul lansării paginii electronice, în scopul promovării unui grad înalt de încredere din partea societăţii;

3) elaborarea metodologiei unice de constatare şi evaluare a pagubelor materiale produse în urma calamităţilor naturale, pentru a genera date credibile privind mărimea daunelor cauzate de căderile de grindină;

4) consolidarea capacităţii de acumulare a mijloacelor speciale prin contractarea cu agenţii economici cointeresaţi în serviciile de protecţie antigrindină.

Secţiunea a 3-a

Competitivitatea forţei de muncă

(Obiectivul general 3)

97. Relevanţa educaţiei în sectorul horticol va fi atinsă prin intermediul:

1) implementării unui sistem de studii superioare integrate în domeniul ştiinţelor agricole;

2) adaptării Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor în învăţământul superior, precum şi a Cadrului Naţional al calificărilor privind matricele competenţelor profesionale la cererea pieţei muncii;

3) stimulării creării de parteneriate educaţionale instituţie de învăţământ -companie privată pentru actualizarea curriculumului horticol.

98. Un sistem de cercetare racordat la priorităţile sectorului va fi funcţional odată cu asigurarea unei colaborări participative a acestuia cu sectorul privat, astfel încât procesul de cercetare să ofere acel spectru de soluţii inovative în măsură să contribuie la atingerea obiectivelor generale în dezvoltarea sectorului horticol.

Secţiunea a 4-a

Competitivitatea mediului de afaceri

(Obiectivul general 4)

99. Cooperarea şi crearea unor grupuri de producători bine organizate va permite realizarea prezentului Program mult mai rapid în ceea ce priveşte exportul şi diversificarea pieţelor. Atunci când producătorii horticoli prin intermediul grupurilor de producători vor fi conectaţi la pieţe, mai rapid le vor diversifica, astfel diminuându-şi riscurile la exportul producţiei horticole (în special sămânţoasele), cu condiţia:

1) revizuirii şi perfecţionării cadrului legal privind grupurile de producători şi extinderii conceptului de grup de producători;

2) revizuirii modului de subvenţionare a grupurilor de producători în dependenţă de numărul de membri prin plafonarea mărimii subvenţiilor reieşind din plafoanele acceptate pentru un producător ordinar;

3) revizuirii mărimii subvenţiilor la comercializarea producţiei horticole prin intermediul grupului de producători.

100. Totodată, pentru a asigura în continuare o creştere constantă şi dinamică a sectorului horticol, este necesară:

1) modernizarea şi consolidarea cadrului legal prin efectuarea unei analize ex-ante a Legii horticulturii;

2) efectuarea unei analize în vederea relevării necesităţii creării Oficiului horticol şi a Fondului de dezvoltare a horticulturii;

3) perfecţionarea cadrului de reglementare privind rezilienţa la efectele climatice şi la şocuri (grindina, seceta, infrastructura, postrecolta, asigurări).

Crearea Oficiului horticol şi a Fondului de dezvoltare a horticulturii

101. Deşi domeniul horticulturii a avut o dinamică ascendentă în ultimii ani, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului s-a aflat deseori în situaţia de a nu avea suficiente instrumente de implementare şi finanţare a politicilor elaborate. Crearea unei entităţi de implementare şi a unui fond destinat dezvoltării horticulturii, cu implicarea sectorului privat (pe bază de parteneriat public-privat), care ar avea ca obiectiv transpunerea în practică a diferitor proiecte/politici, ar îmbunătăţi situaţia şi ar servi drept un bun liant între deţinătorii de interese din sector.

102. Crearea Oficiului horticol şi a Fondului de dezvoltare a horticulturii ar urma să fie fundamentată prin efectuarea unor analize a celor mai bune practici pentru a implementa un model durabil. Ideea creării unei asemenea structuri a fost promovată şi implementată cu succes în sectorul vitivinicol şi se bucură de suport din partea sectorului privat şi a comunităţii donatorilor care contribuie la fortificarea instituţiei. Ar fi pretabil ca Oficiul horticol să fie o structură cu un număr minim de personal şi, respectiv, cu un impact bugetar minim, dar cu capacităţi suficiente de a organiza sectorul şi de a promova şi implementa eficient politica de dezvoltare a sectorului horticol.

Capitolul V

IMPACTUL ŞI ESTIMAREA COSTURILOR

103. Prognoza de dezvoltare a sectorului horticol al Republicii Moldova indică un trend pozitiv de creştere a volumului producţiei horticole, dat fiind modernizarea tehnologiilor de producere şi sporirea productivităţii sectorului la o unitate de suprafaţă (informaţii detaliate pentru fiecare ramură se anexează – anexele nr.1-6).

104. Tendinţele pozitive de dezvoltare a sectorului horticol sunt determinate de rezultatele prognozate pentru fiecare componentă a sectorului horticol, şi anume:

1) fructele sămânţoase – suprafaţa cultivată va continua să se reducă şi până în anul 2025 va constitui cca 48,1 mii ha, fiind dominată de ramura de producere a merelor ceea ce constituie 93% (la bază vor fi tehnologiile intensive şi superintensive). Schimbările calitative, precum modernizarea tehnologiilor, a gamei sortimentale şi sporirea gradului de intensitate vor permite sporirea constantă a recoltelor şi în final se estimează că volumul producerii de fructe sămânţoase va creşte până în anul 2025 cu 47,2% (284,5 mii tone), comparativ cu anul 2019. Important este faptul că ramura perelor nu este dezvoltată în modul cuvenit, iar piaţa de comercializare a perelor este una de perspectivă şi cu un consum în creştere constant (anexa nr.1);

2) fructele sâmburoase – suprafaţa cultivată va continua să se mărească nesemnificativ şi până în 2025 va constitui cca 43,9 mii ha, fiind dominată de ramura de producere a prunelor (53%). Fructele sâmburoase se bucură de o cerere mai sporită pe pieţele regionale şi consumul anual este în creştere. Astfel, este indicată intensificarea producerii cireşelor, vişinelor şi caiselor, deoarece piaţa de comercializare pentru fructele date este una de perspectivă şi cu un consum în creştere constant (anexa nr.2);

3) strugurii de masă – suprafaţa plantaţiilor de struguri de masă va creşte neesenţial, astfel încât către anul 2025 va constitui cca 20,7 mii ha. Strugurii de masă autohtoni se bucură de o cerere sporită şi consumul anual este în creştere. Dat fiind că în perioada 2012-2018 în Republica Moldova s-au plantat suprafeţe considerabile de struguri de masă, acest fapt va facilita creşterea în anul 2025 a producţiei de struguri de masă cu 62,6% (75,1 mii tone), comparativ cu anul 2019. Cu toate acestea este riscant să se pună miza doar pe subsectorul dat. În acest context, gama sortimentală necesită a fi diversificată cu soiuri albe solicitate pe piaţă (anexa 3);

4) culturile nucifere – cunoaşte o dezvoltare rapidă ţinând cont de tendinţele pe piaţa mondială, iar suprafaţa plantaţiilor de culturi nucifere creşte rapid şi către anul 2025 va constitui cca 37,4 mii ha (inclusiv pe rod 25,31 ha, ori mai mare cu 29,8% decât în anul 2019). Producţia de nuci se bucură de o cerere sporită şi consumul anual este în creştere. În perioada 2014-2018 în Republica Moldova au fost plantate suprafeţe considerabile de culturi nucifere (anual cca 1 000 ha), ceea ce va condiţiona creşterea până în anul 2025 a producţiei de nuci cu 70,3% (14,1 mii tone), în comparaţie cu anul 2019. Totodată, pe pieţe este solicitat alunul, iar Republica Moldova dispune de condiţiile necesare pentru cultivarea acestuia şi este necesară diversificarea producerii în cazul asigurării tuturor factorilor necesari pentru cultivare (anexa 4);

5) culturile bacifere – tendinţele globale privind piaţa pomuşoarelor au favorizat dezvoltarea rapidă a cultivării arbuştilor fructiferi şi a căpşunului. Culturile bacifere de bază sunt căpşunul, zmeură/mure, precum şi alte culturi de nişă (cătina, măceşul, aronia). Pomuşoarele se bucură de o cerere sporită, fiind primele fructe, consumul anual al acestora fiind în creştere (piaţa se dezvoltă dinamic). Modernizarea tehnologiilor şi sporirea intensităţii sunt măsurile necesare a fi implementat în acest sector, ceea ce va condiţiona creşterea până în anul 2025 a producţiei de bacifere cu 62% (9,6 mii tone), comparativ cu anul 2019. Dezvoltarea sectorului poate fi extinsă şi implementată mult mai rapid, dar sunt necesare soiuri performante, care permit o manipulare postrecoltare mai eficientă, o dezvoltare a infrastructurii postrecoltare şi o diversificare a pieţelor/canalelor de utilizare, deoarece sunt uşor alterabile şi necesită dezvoltarea în complex al lanţului valoric. Totodată este oportună dezvoltarea producerii fructelor moi cu recoltarea mecanizată şi congelarea lor, pentru comercializarea lor la export la preţuri avantajoase, astfel reducându-se considerabil costurile de salarizare a forţei de muncă şi necesarul de braţe de muncă în special la recoltare (anexa 5);

6) legumele – includ două componente de bază:

- legume produse în câmp deschis, destinat preponderent pentru procesare şi comercializare pe pieţele locale; şi

- legume produse în spaţii protejate (retail şi export). Legumele se bucură de o cerere sporită şi consumul anual este în creştere (piaţa se dezvoltă dinamic).

Un lucru important este asigurarea competitivităţii sectorului prin modernizarea tehnologiilor ce vor asigura sporirea recoltelor la hectar şi a calităţii recoltei. Totodată se estimează intensificarea producerii şi a roadei la hectar, ceea ce va contribui la creşterea până în anul 2025 a producţiei de legume cu 82,5% (432 mii tone) comparativ cu anul 2019. Aceasta va permite să exportăm mai mult producţia de legume şi ca rezultat să avem o balanţă comercială pozitivă (anexa nr.6).

105. Un imperativ în dezvoltarea durabilă a sectorului fructelor este asigurarea trendului în creştere a capacităţilor de depozitare şi de păstrare a producţiei horticole.

106. Dezvoltarea armonioasă a sectorului de fructe în Republica Moldova pentru perioada 2017-2025 se referă şi la sporirea capacităţii frigorifice adiţionale în cantitate de 338 mii tone. Acest volum este o necesitate minimă pentru o dezvoltare durabilă când pieţele sunt supraîncărcate cu fructe şi este necesar de reeşalonat exporturile pentru lunile reci ale anului. Aceste aspecte sunt în special pronunţate pentru subsectorul de producere a merelor, a strugurilor şi a prunelor, care necesită a fi depozitate în spaţii frigorifice şi devine o necesitate vitală pentru a putea fi competitivi pe pieţele de export.

107. Impactul prezentului Program asupra sectorului horticol este estimat şi cuantificat în tabelul de mai jos:

108. Prognoza investiţiilor necesare pentru modernizarea infrastructurii din sectorul horticol pentru anii 2021-2025 este prezentată în tabelul de mai jos:

109. Pentru modernizarea infrastructurii în sectorului horticol pentru anii 2021-2025 sunt necesare estimativ 1 679 mil. lei, dintre care 658,7 mil. lei vor constitui subvenţiile la compensarea unei părţi a investiţiilor.

110. Pentru dezvoltarea durabilă a sectorului horticol şi a lanţurilor valorice pentru anii 2021-2025 sunt necesare estimativ 9 543,8 mil. lei, dintre care 2 803,5 mil. lei vor constitui subvenţiile la compensarea unei părţi a investiţiilor.

111. Pentru dezvoltarea sectorului horticol în perioada anilor 2021-2025 mediul de afaceri va investi cca 11 223 mil. lei, 69,2% dintre care vor fi asigurate de antreprenori (capitalizarea profitului şi atragerea împrumuturilor din liniile de creditare internaţionale) şi 30,8% vor fi compensate din subvenţii (3 461 mil. lei).

112. Impactul rezultat din implementarea prezentului Program:

1) profitul brut cumulativ al sectorului horticol pentru anii 2021-2025 se estimează la 35 314,8 mil. lei, ceea ce va constitui o creştere cu 71,4% în anul 2025 în comparaţie cu anul 2019, acesta fiind din contul modernizării tehnologiilor, al marketingul produselor horticole şi al diversificării exporturilor. Aceasta corespunde unei creşteri medii de 5,9% a valorii adăugate în sector, ceea ce va depăşi ritmul prognozat al creşterii PIB-ului naţional;

2) horticultura este sectorul care creează locuri de muncă în zonele rurale, iar fondul estimativ de salarizare a muncitorilor zilieri este de 35,545 mil. lei pentru perioada anilor 2021-2025;

3) sectorul horticol va permite diversificarea producerii şi va creşte considerabil exporturile;

4) eficienţa economică a sectorului horticol – la un leu de subvenţii pentru perioada anilor 2021-2025 se vor obţine suplimentar 12,6 lei.

Capitolul VI

ETAPELE ŞI TERMENELE DE IMPLEMENTARE

Procedura de implementare şi monitorizare

113. Perioada de implementare a prezentului Program este până în anul 2025, conform prevederilor Regulamentului cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.386/2020.

114. Cadrul de dezvoltare a sectorului horticol este constituit din două instrumente interdependente:

1) Programul de dezvoltare a horticulturii pentru anii 2021–2025, care stabileşte viziunea, direcţiile strategice şi obiectivele specifice în dezvoltarea sectorului dat;

2) Planul de acţiuni privind implementarea Programului, care stabileşte activităţile şi/sau acţiunile, responsabilităţile, termenele şi resursele necesare pentru realizarea acestuia. Fiecare autoritate antrenată în implementarea prezentului Program va aloca din bugetul propriu mijloacele necesare pentru finanţarea tuturor măsurilor şi intervenţiilor particulare planificate spre realizare, conform Planului de acţiuni menţionat.

115. Unele estimări sunt incluse prin determinarea exactă a costurilor de implementare, fiind posibilă estimarea concretă a necesarului de mijloace financiare. În alte cazuri costurile financiare reprezintă estimări aproximative, care au fost elaborate în faza de prevedere a acţiunilor, atunci când aprecierea volumului finanţării nu era posibilă din motive justificate.

116. Fiind imperativă realizarea unor măsuri ce nu au acoperire financiară, urmează a fi iniţiată identificarea surselor de finanţare suplimentară, inclusiv prin suportul partenerilor de dezvoltare.

Capitolul VII

RISCURI DE IMPLEMENTARE

117. Principalele riscuri privind implementarea prezentului Program sunt:

1) neîndeplinirea acţiunilor din Plan şi/sau nerespectarea termenelor – va fi monitorizată evoluţia situaţiei, vor fi identificate şi evaluate motivele; vor fi luate măsuri de repunere în grafic a activităţilor şi de înlăturare a consecinţelor negative, vor fi intensificate acţiunile de cooperare cu misiunile, organizaţiile, agenţiile europene, în vederea obţinerii de asistenţă pentru gestionarea situaţiei;

2) întârzierea finanţărilor – va fi monitorizată permanent situaţia; vor fi revizuite măsurile şi identificate soluţiile financiare de alternativă, vor fi intensificate acţiunile de cooperare cu organizaţiile, agenţiile europene, donatorii, în vederea obţinerii de finanţare pentru gestionarea situaţiei;

3) asigurarea unui mediu stimulativ pentru investiţii pe termen lung, unde un rol important revine fortificării şi asigurării integrităţii instituţiilor de bază care asigură securitatea investiţiilor private şi facilitarea atragerii investiţiilor la dezvoltarea spaţiului rural.

Capitolul VIII

RESPONSABILI PENTRU IMPLEMENTAREA OBIECTIVELOR

118. În mare parte, responsabili de implementarea programului sunt:

1) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului;

2) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

3) Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură;

4) Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante;

5) Instituţia Publică "Agenţia de Investiţii";

6) Universitatea Agrară de Stat din Moldova;

7) Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare;

8) autorităţile publice locale;

9) instituţiile de învăţământ profesional tehnic;

10) asociaţiile de profil.

Capitolul IX

PROCEDURI DE RAPORTARE

119. Responsabil pentru monitorizarea implementării prezentului Program este Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, care va colecta, analiza şi sistematiza datele cu privire la indicatorii de monitorizare şi rezultatele la sfârşitul fiecărui semestru.

120. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, instituţiile publice, asociaţiile de profil, în limitele competenţelor atribuite, vor asigura realizarea prezentului Program şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia, raportând semestrial, până la data de 10 iulie şi, respectiv, 10 ianuarie, Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

121. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, în baza rapoartelor autorităţilor responsabile, va generaliza şi va prezenta Guvernului anual, până la data de 15 februarie, raportul integral privind realizarea Planului de acţiuni.

Anexa nr.1

la Programul de dezvoltare a

horticulturii pentru anii 2021-2025

Dezvoltarea sectorului pentru fructe

sămânţoase în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Estimarea impactului pentru

fructe sămânţoase în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Anexa nr.2

la Programul de dezvoltare a

horticulturii pentru anii 2021-2025

Prognoza dezvoltării sectorului

fructelor sâmburoase în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Dezvoltarea sectorului pentru

fructe sâmburoase în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Estimarea impactului pentru

sectorul fructe sâmburoase în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Anexa nr.3

la Programul de dezvoltare a

horticulturii pentru anii 2021-2025

Prognoza dezvoltării sectorului

struguri de masă în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Dezvoltarea sectorului pentru

struguri de masă în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Estimarea impactului pentru

sectorul struguri de masă în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Anexa nr.4

la Programul de dezvoltare a

horticulturii pentru anii 2021-2025

Dezvoltarea sectorului pentru nuc în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Estimarea impactului pentru

sectorul nucilor în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Anexa nr.5

la Programul de dezvoltare a

horticulturii pentru anii 2021-2025

Dezvoltarea sectorului pentru

culturi bacifere în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Estimarea impactului pentru

sectorul bacifer în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Anexa nr.6

la Programul de dezvoltare a

horticulturii pentru anii 2021-2025

Dezvoltarea sectorului pentru

legume în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Estimarea impactului pentru

sectorul legume în Republica Moldova în 2019-2025

Sursa: în baza datelor Biroului Naţional de Statistică şi a calculelor grupului de autori

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.840/2020

PLAN DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului de dezvoltare a horticulturii

în Republica Moldova pentru anii 2021-2025

[Planul de acţiuni modificat prin Hot.Guv. nr.910 din 21.12.2022, în vigoare 29.12.2022]