851/20.08.2018 Hotărîre cu privire la aprobarea Cadrului bugetar pe termen mediu (2019-2021)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Cadrului bugetar

pe termen mediu (2019-2021)

nr. 851  din  20.08.2018

 (în vigoare 28.09.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 366-376 art. 965 din 28.09.2018

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Cadrul bugetar pe termen mediu (2019-2021) (se anexează).

2. Cadrul bugetar pe termen mediu (2019-2021) va servi organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi altor autorităţi administrative centrale ca suport la planificarea proiectului bugetului de stat pentru anul 2019, iar autorităţilor administraţiei publice locale – la planificarea bugetelor locale şi a programelor locale de dezvoltare a teritoriilor respective.

3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.851/2018

CADRUL BUGETAR PE TERMEN MEDIU

(2019-2021)

I. PREZENTARE GENERALĂ

A. Introducere

Cadrul bugetar pe termen mediu (2019-2021) (în continuare – CBTM (2019-2021)) este documentul principal în baza căruia urmează a fi elaborat bugetul anual pentru 2019. Scopul elaborării CBTM (2019-2021) este de a oferi o analiză în conformitate cu cadrul macroeconomic al ţării, stabilind astfel baza pentru planificarea bugetară pe următorii ani, în conformitate cu priorităţile strategice ale Guvernului.

CBTM (2019-2021) reprezintă o actualizare a CBTM (2018-2020) aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.609/2017, cu extinderea prognozelor şi analizei pentru anul 2021. CBTM (2019-2021) a fost elaborat cu respectarea indicatorilor-ţintă ai cadrului macrobugetar agreat în timpul celei de-a treia evaluări (din perioada 15–27 martie 2018) a Programului de reforme economice susţinut prin acordul pe trei ani semnat cu Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Astfel, în conformitate cu angajamentele asumate de către Guvern prin semnarea Programului cu FMI, actualizarea CBTM (2019-2021) a avut loc în perioada martie-iunie, reflectînd politicile şi indicatorii bugetar-fiscali agreaţi cu misiunea FMI şi nu reflectă măsurile de politică fiscală adoptate de către Parlament la sfîrşitul lunii iulie 2018.

CBTM (2019-2021) urmăreşte promovarea unei politici bugetar-fiscale prudente şi cu un profil al datoriei precaut, în acelaşi timp concentrîndu-se pe alocarea resurselor necesare pentru cheltuielile sociale şi cheltuielile ce stimulează creşterea economică. Astfel, la determinarea deficitului bugetului public naţional a fost aplicată clauza de derogare pentru investiţiile capitale publice finanţate din surse externe (în conformitate cu art.15 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014).

Obiectivul principal pe termen scurt şi mediu rămîne implementarea reformelor structurale, consolidarea finanţelor publice şi a stabilităţii financiare drept condiţii primordiale pentru atingerea durabilităţii bugetar-fiscale, prin menţinerea unui deficit al bugetului public naţional la nivel sustenabil, evitînd riscurile legate de şocurile interne şi externe, precum şi dependenţa excesivă de asistenţa financiară externă.

Prin adoptarea Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 s-au introdus reguli pentru întărirea guvernanţei bugetar-fiscale. Aplicarea şi consolidarea regulilor bugetar-fiscale instituite în legislaţia naţională capătă o importanţă de prim ordin în contextul proiecţiei bugetare pe anul 2019 şi perspectiva 2020-2021.

Unul dintre obiectivele de bază ale CBTM (2019-2021), care constituie şi o premisă pentru susţinerea noilor iniţiative de politică, este eficientizarea utilizării resurselor bugetare şi redirecţionarea resurselor existente spre programele de importanţă majoră.

Priorităţile în contextul CBTM (2019-2021) reflectă întocmai priorităţile de politici sectoriale pe termen mediu (2019-2021), aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.350/2018 şi derivă din Strategia Naţională de Dezvoltare “Moldova 2020”, Programul de activitate al Guvernului pentru anii 2016-2018, Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Priorităţile de politici pe sectoare se bazează, de asemenea, pe alte documente strategice sectoriale, care oferă autorităţilor bugetare flexibilitatea de a determina structura cea mai adecvată şi nivelurile posibile de finanţare pentru realizarea acestor obiective.

În procesul de elaborare a CBTM au avut loc consultările politicilor publice cu ministerele de ramură pe parcursul lunii iunie 2018. Ca urmare a acestor discuţii cu autorităţile publice, limitele de cheltuieli sectoriale au fost actualizate în conformitate cu priorităţile din sectoare. Limitele respective şi principalele priorităţi sectoriale sînt reflectate în capitolul IV şi în anexele nr.2 şi nr.3.

În baza limitelor sectoriale de cheltuieli, autorităţile publice urmează să actualizeze strategiile sectoriale de cheltuieli, cu plasarea lor ulterioară pe paginile web ale autorităţilor. De asemenea, în baza limitelor sectoriale, se elaborează limitele de cheltuieli pe autorităţi publice centrale finanţate de la bugetul de stat pentru anii 2019-2021.

B. Îmbunătăţirea performanţei economice

Rezultatele macroeconomice recente au depăşit aşteptările. În anul 2017 s-a înregistrat o creştere economică de 4,5%, care a fost determinată de cererea internă puternică şi de mediul extern pozitiv. Cererea internă a crescut brusc în mare parte datorită consumului privat şi creşterii volumului investiţiilor, care a înregistrat valori pozitive după criza din anii precedenţi. Cererea internă mai puternică a fost adversă comerţului net, importurile crescînd într-un ritm mai rapid decît exporturile. Inflaţia medie anuală s-a apropiat de ţinta stabilită de Banca Naţională a Moldovei şi a atins nivelul de 6,6 la sută. Deficitul bugetului public naţional a înregistrat 0,8% din PIB (comparativ cu cifra prognozată de 3,0 la sută). Deficitul mai mic se datorează subexecutării cheltuielilor din partea bugetelor locale, precum şi incertitudinii finanţării proiectelor finanţate din surse externe, executării lucrărilor, efectuării achiziţiilor şi rezilierii contractelor pe unele proiecte.

Tendinţele macroeconomice înregistrate în anul 2017 au avut o continuitate şi în anul 2018, unele demonstrînd o tendinţă şi mai pronunţată, cu un impact pozitiv asupra bugetului. Pe termen mediu, prognoza nu prevede înrăutăţirea condiţiilor macroeconomice, iar reformele structurale preconizate urmează să aibă efect benefic asupra situaţiei macroeconomice.

C. Gestionarea provocărilor bugetare continue

Consolidarea poziţiei bugetar-fiscale şi gestionarea responsabilă a finanţelor publice continuă să fie obiectivul principal al Guvernului pentru perioada 2019-2021. În acest context, planificarea şi executarea bugetară vor fi în conformitate cu regula bugetar-fiscală, care limitează deficitul bugetar la 2,5% din PIB, excluzînd granturile. Avînd în vedere că spaţiul fiscal existent este limitat, Guvernul intenţionează să atingă obiectivele din documentele strategice prin alocarea mai eficientă a resurselor, precum şi prin realocarea celor deja existente în cadrul sectoarelor.

Cu toate acestea, punerea în aplicare a clauzei de derogare permite Guvernului să finanţeze proiecte de investiţii capitale peste limita deficitului (fără granturi) de 2,5% din PIB, cu condiţia ca aceste proiecte să fie finanţate din surse externe, astfel avînd surse reale de finanţare şi capacităţi de implementare.

În contextul provocărilor curente, Guvernul urmează să îşi concentreze eforturile pe promovarea unor politici macroeconomice orientate spre stabilitate şi reforme care să favorizeze creşterea economică, obiectivele principale ale politicii bugetare pentru anul 2019 şi orizontul 2020-2021 fiind:

1) consolidarea finanţelor publice prin implementarea regulii bugetar-fiscale care limitează deficitul bugetului public naţional (fără granturi) la 2,5% din PIB, precum şi întreprinderea măsurilor pentru îmbunătăţirea structurii cheltuielilor bugetare prin reducerea cheltuielilor curente neproductive şi crearea spaţiului pentru proiecte de dezvoltare;

2) consolidarea veniturilor, prin extinderea bazei fiscale, adoptarea măsurilor pentru combaterea economiei tenebre şi avansarea în implementarea reformei administrării fiscale şi conformării fiscale. De asemenea, urmează a fi revizuite şi optimizate diverse scutiri şi/sau cote reduse la TVA, accize, impozitul pe venit al persoanelor fizice, impozitul pe venit al persoanelor juridice şi impozitele pe proprietate. Aceste eforturi vor contribui la reducerea treptată a dependenţei de granturile externe;

3) promovarea unei politici prudente privind ocuparea forţei de muncă şi în domeniul salarizării. În acest context, Guvernul se angajează să restrîngă angajarea în măsura necesară pentru furnizarea eficientă de bunuri şi servicii publice;

4) eficientizarea cheltuielilor, inclusiv celor destinate cheltuielilor capitale, sporirea eficienţei cheltuielilor în învăţămînt şi îmbunătăţirea performanţei în domeniul ocrotirii sănătăţii;

5) implementarea unei politici clare de protecţie socială, care nu numai va susţine categoriile sensibile ale populaţiei, ci şi va încuraja ocuparea forţei de muncă, asigurarea sustenabilităţii fiscale şi administrarea rapidă şi eficientă a acestor cheltuieli. Astfel, Guvernul intenţionează să menţină baza stimulentelor necesare creşterii economice durabile şi a ocupării forţei de muncă.

Aceste elemente vizează în mod egal toate autorităţile bugetare, prin urmare este necesară avansarea cooperării la nivel guvernamental pentru a permite monitorizarea agendei de dezvoltare economică a ţării, menţinînd în acelaşi timp stabilitatea macrofiscală.

D. Eficientizarea cheltuielilor publice

O provocare pe termen mediu constă în îmbunătăţirea eficienţei de cheltuire a resurselor bugetare. Pentru a furniza măsuri mai bine ţintite şi durabile de economisire, precum şi cheltuieli de o calitate sporită este necesară introducerea unei analize de cheltuieli pe termen mediu pentru a consolida livrarea serviciilor publice şi pentru a identifica domenii potenţiale pentru economii sau cîştiguri la nivel de eficienţă.

La prima etapă pot fi supuse raţionalizării cheltuielile ministerelor care au înregistrat cheltuieli mari sau sectoarele unde cheltuielile au demonstrat că există un potenţial sporit de cîştiguri de eficienţă. De asemenea pot fi efectuate şi analize ce au o ţintă a cheltuielilor pe sectoare sau programe specifice. Pe termen mediu se preconizează ca fiecare minister de ramură să facă obiectul raţionalizării cheltuielilor bugetare.

Astfel, în cadrul măsurilor de reformă bugetară introduse pentru prima dată de Guvern în anul 2018, cheltuielile curente ale statului cu privire la furnizarea de servicii publice fac obiectul unei revizuiri periodice. În scopul pilotării exerciţiului de raţionalizare a cheltuielilor în anul 2018, a fost selectat sectorul educaţiei, şi anume învăţămîntul superior şi cel vocaţional/profesional tehnic. Scopul pilotării acestui exerciţiu este sporirea eficienţei utilizării banilor în acest sector, cu determinarea unor eventuale economii/cheltuieli neprioritare, care, ulterior, vor fi direcţionate la implementarea unor noi politici din sectorul educaţiei, cu includerea în CBTM (2020-2022) şi corespunzător în bugetul pentru anul 2020.

Procesul de elaborare a prognozelor de cheltuieli pentru perioada 2019-2021 se bazează pe următoarele principii, care urmează a fi luate în considerare la evaluarea propunerilor de buget în procesul de planificare bugetară, în care estimările de cheltuieli sînt menţinute în plafonul prevăzut în limitele sectoriale pentru anul 2019 din CBTM (2019-2021).

Alocarea resurselor în CBTM (2019-2021) urmăreşte:

1) corelarea strînsă cu priorităţile stabilite în documentele naţionale de planificare strategică – Hotărîrea Guvernului nr.350/2018 cu privire la aprobarea priorităţilor de politici sectoriale pe termen mediu (2019-2021), Strategia Naţională de Dezvoltare “Moldova 2020”, Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, Programul de activitate al Guvernului pentru anii 2016-2018;

2) alocarea resurselor pentru programele de cheltuieli care sînt mai eficiente şi au un impact mai mare în atingerea obiectivelor de politici ale Guvernului;

3) obţinerea unui raport înalt de “valoare pentru bani”, prin direcţionarea resurselor spre priorităţile de nivel înalt;

4) corelarea cu finanţarea externă, oferită prin intermediul partenerilor de dezvoltare.

Aceste principii servesc drept orientare pentru noi iniţiative de finanţare şi pentru repartizarea spaţiului fiscal (cheltuielile bugetului asupra cărora Guvernul poate decide fără a pune în pericol poziţia bugetar-fiscală şi stabilitatea economică). Toate iniţiativele noi acceptate sînt incluse în limitele de cheltuieli definitivate.

La elaborarea propunerilor de buget pentru 2019 şi a estimărilor pe termen mediu (2019-2021), autorităţile/instituţiile bugetare trebuie să demonstreze modul în care planurile lor bugetare răspund priorităţilor politice ale Guvernului. Autorităţile/instituţiile bugetare sînt încurajate să îmbunătăţească eficienţa cheltuielilor în raport cu priorităţile date, inclusiv prin redistribuiri în cadrul limitelor existente de cheltuieli.

II. PERSPECTIVE ECONOMICE

A. Perspective economice globale

1. Evoluţia economiei globale atestă consolidarea creşterii în contextul relansării investiţiilor, productivităţii şi comerţului. Ţinînd cont de conjunctura existentă, se presupune o creştere economică moderată a economiilor avansate, în timp ce băncile centrale renunţă treptat la măsurile post-criză şi ritmul investiţiilor se stabilizează. În economiile emergente şi în cele aflate în dezvoltare, creşterea economică ar urma să se consolideze în contextul continuării relansării activităţilor exportatorilor de produse de bază şi al stabilizării preţurilor.

2. Economia mondială a crescut cu 3,2% în anul 2016 şi cu 3,8% în 2017. Creşterea economică este în recuperare în economiile dezvoltate, SUA şi zona euro înregistrînd cîte 2,3% pentru anul 2017. Producţia în Comunitatea Statelor Independente, care a înregistrat o scădere cu 2,2% în anul 2015, a atestat creşteri cu 0,3% în 2016 şi cu 2,1% în 2017. Pentru aceeaşi perioadă, în China şi India, producţia a crescut cu 6,9% şi, respectiv, 6,7%. Pentru anul 2018, FMI prevede accelerarea creşterii economice în toate ţările, pe cînd pentru 2019 în accelerare rămîne doar economia Indiei cu 7,8% şi creşteri puţin mai temperate se aşteaptă pentru restul ţărilor.

3. Se preconizează că preţurile de consum în economiile avansate vor creşte de la 1,7% în anul 2017 la 2,0% în 2018 şi 1,9% în 2019. Inflaţia prognozată în economiile emergente şi cele în curs de dezvoltare se situează în intervalul 4,3%–4,6% pentru anii următori (tabelul 2.1).

4. Volumul comerţului mondial a înregistrat o creştere de 4,9% în anul 2017 şi se preconizează că va accelera pînă la 5,1% în 2018, iar pentru 2019 va creşte cu 4,7%.

5. Riscurile prognozei includ posibile sistări ale comerţului global, ale fluxurilor de capital şi ale migraţiei, înăsprirea condiţiilor economice şi financiare şi a incertitudinii, plus factori noneconomici, cum ar fi riscurile geopolitice.

B. Economia Republicii Moldova – evoluţii recente şi perspective

6. Economia naţională, conform estimărilor preliminare, a crescut cu aproximativ 4,5% în 2017. Acest lucru se datorează ascensiunii înregistrate în majoritatea activităţilor economice, creşteri fiind înregistrate în domenii ca investiţiile, comerţul exterior, consumul privat şi public.

7. Rata medie a inflaţiei în perioada 2015-2017 a fost volatilă, de la creşterea de 9,7% în 2015 şi reducere la 6,4% în 2016, urmînd o uşoară creştere pentru anul 2017 (6,6%). Valuta naţională s-a apreciat de la 19,92 lei pentru un dolar SUA în 2016 pînă la 18,49 lei în 2017. O politică monetară restrictivă, susţinută de stabilizarea monedei naţionale, a dus la apropierea inflaţiei de intervalul-ţintă 5% +/- 1,5%.

8. În urma scăderii volumului exporturilor constatate în anul 2015 cu 19,5%, acestea au înregistrat o creştere de 4% în 2016 şi 19% în 2017, iar importurile au înregistrat o scădere de 25% în 2015, urmată de o creştere cu 0,8% şi 20% respectiv pentru următoarele perioade.

9. În Strategia naţională de dezvoltare “Moldova 2020” şi în Documentul de dezvoltare economică a Moldovei, care evidenţiază importanţa sporirii productivităţii, atragerii investiţiilor şi promovării dezvoltării umane, sînt formulate politici pentru asigurarea unei creşteri economice durabile şi incluzive. Documentul de dezvoltare economică specifică domeniile prioritare pentru creşterea economică şi eradicarea sărăciei, educaţie, sectorul financiar, climatul de afaceri, energetică şi eficienţa energetică, sectorul agricol, agroprocesare şi diversificarea exporturilor (boxa 2.1).

10. Prognoza principalilor indicatori macroeconomici ai Republicii Moldova pentru perioada 2018-2021 (tabelul 2.2) se bazează pe o serie de ipoteze. Acestea includ menţinerea condiţiilor internaţionale favorabile, continuarea reformelor structurale, promovarea exporturilor şi sprijinul acordat sectorului privat prin eforturi de simplificare şi liberalizare, menţinerea stabilităţii financiare, a preţurilor şi a cursului de schimb.

11. În perioada 2018-2021:

1) se preconizează ca PIB-ul real să înregistreze o creştere medie anuală de aproximativ 4,0%. Această creştere este condiţionată de evoluţia relativ bună a sectoarelor economiei naţionale;

2) structura PIB va suporta unele schimbări: pe categorii de resurse va scădea ponderea valorii adăugate brute de la 84,6% (în 2017) pînă la 83% (în 2021) cu majorarea, respectiv, a ponderii impozitelor nete pe produs datorită reformei administrării fiscale.

Graficul 2.1

Structura PIB pe categorii de resurse, %

Sursă: Biroul Naţional de Statistică

3) creşterea cererii externe se va datora, în mare parte, creşterii consumului privat, ceea ce se va reflecta în structura PIB pe categorii de utilizări. Ponderea consumului final al gospodăriilor casnice în PIB se va majora de la 86% în 2017 pînă la 87% în anul 2021. Totodată, ponderea formării brute de capital fix va fi în descreştere, de la 22% pînă la 21%. Ponderea exportului net va diminua de la circa 28% la 26% în PIB;

Graficul 2.2

Structura PIB pe categorii de utilizări, %

Sursă: Biroul Naţional de Statistică

4) politica monetară va continua să fie orientată spre menţinerea ratei inflaţiei în intervalul de 5% ±1,5% pentru a asigura stabilitatea preţurilor pe termen mediu;

5) se preconizează o apreciere a ratei medii de schimb faţă de dolarul SUA de la 18,49 lei în 2017 pînă la 16,83 lei în 2018, urmată de deprecierea treptată pentru următorii ani pînă la 18,51 lei/dolar SUA în anul 2021;

6) exporturile vor înregistra niveluri de creştere regresive pentru perioada 2018-2021 de la 15,1% la 5,7% cu o modificare medie anuală de 9,1%;

7) pentru importuri se prognozează reducerea ratei de creştere de la 17,4% în 2018 pînă la 5,0% în 2021 cu o medie anuală de 8,9%, ceea ce presupune aprecierea negativă, în continuare, a soldului balanţei comerciale. În baza estimărilor, comerţul exterior cu statele membre ale UE va creşte ca urmare a implementării depline a Acordului de liber schimb cu UE.

12. Factorii de risc pentru prognoza macroeconomică rămîn a fi în continuare:

1) condiţiile meteorologice nefavorabile, care afectează agricultura şi sectoarele de prelucrare ale produselor agricole;

2) instabilitatea regională, care ar spori gradul de incertitudine;

3) evoluţiile negative în economiile principalilor parteneri comerciali ai Republicii Moldova şi ale ţărilor de destinaţie pentru emigranţii moldoveni.

13. Prognoza detaliată a indicatorilor macroeconomici care au stat la baza estimărilor CBTM (2019-2021) se regăseşte în anexa nr.1.

III. POLITICA BUGETARĂ ŞI PROGNOZELE CBTM (2019-2021)

A. Prezentarea generală a politicilor

14. În perioada 2019-2021, Guvernul îşi va consolida progresele în asigurarea stabilităţii şi sustenabilităţii finanţelor publice, protejînd, în acelaşi timp, alocările pentru cheltuielile sociale şi de capital. Măsurile-cheie care necesită a fi întreprinse sînt:

1) consolidarea bazei fiscale prin raţionalizarea scutirilor fiscale, îmbunătăţirea raportării privind impozitul pe venit şi consolidarea administrării fiscale;

2) finanţarea asigurărilor sociale şi de sănătate pe o bază mai durabilă;

3) cheltuieli publice mai eficiente, restructurarea administraţiei publice centrale şi locale, o mai bună orientare a beneficiilor sociale, îmbunătăţirea finanţării şi gestionării programului de investiţii publice;

4) extinderea şi aprofundarea pieţei interne a valorilor mobiliare de stat, inclusiv ca răspuns la oportunităţile reduse de împrumuturi externe concesionale;

5) consolidarea monitorizării şi gestionării riscurilor bugetar-fiscale.

Respectarea regulii bugetar-fiscale

15. Pe durata CBTM (2019-2021), se păstrează implementarea regulii bugetar-fiscale stipulate în Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014. Regula bugetar-fiscală impune ca deficitul bugetului public naţional, excluzînd granturile, să nu depăşească 2,5% din PIB.

16. Totodată, în condiţiile existenţei surselor reale de finanţare a proiectelor de investiţii capitale finanţate din surse externe, se permite depăşirea nivelului-limită al deficitului bugetului public naţional.

17. Soldul bugetar negativ al bugetului public naţional se estimează a fi 2,5% din PIB în 2018, 2,3% – 2019, 1,5% – 2020 şi 1,4% – 2021. Aplicarea clauzei de derogare pentru cheltuielile capitale finanţate din surse externe, cu respectarea concomitentă a ţintelor de deficit stabilite în Memorandumul cu Fondul Monetar Internaţional în perioada 2019-2021, reflectă încadrarea soldului bugetar în regula bugetar-fiscală (tabelul 3.1).

Cadrul bugetar-fiscal în conformitate cu obiectivele

Programului Fondului Monetar Internaţional

18. CBTM (2019-2021) a fost elaborat cu respectarea indicatorilor-ţintă ai cadrului macrobugetar agreat în timpul evaluării a treia (din perioada 15–27 martie 2018) a Programului susţinut de FMI prin mecanismele de finanţare EFF (mecanismul de finanţare extinsă) şi ECF (mecanismul extins de creditare), tabelul 3.1a.

19. Aflîndu-se la jumătate de termen în realizarea programului pe trei ani (noiembrie 2016 – noiembrie 2019), susţinut de FMI, Guvernul promovează în continuare programul cuprinzător de reforme, elaborat în scopul consolidării economice şi eliminării vulnerabilităţilor-cheie. În general, condiţiile programului se realizează cu respectarea parametrilor conveniţi, stabilitatea macroeconomică a fost asigurată şi economia continuă să se consolideze. Prin urmare, este esenţial de menţinut angajamentul ferm de a promova politici eficiente şi buna guvernanţă economică, pentru a consolida progresul realizat şi a îmbunătăţi perspectivele economice ale ţării.

20. La 29 iunie curent, Consiliul de directori executivi al FMI a aprobat a treia evaluare a programului Republicii Moldova, susţinut prin mecanismul extins de creditare (ECF) şi mecanismul de finanţare extinsă (EFF), în urma căreia Republica Moldova a primit circa 33,8 milioane dolari SUA legate de politici, asumate în cadrul programului.

O perspectivă fiscală şi bugetară restrînsă – spaţiu fiscal limitat

21. Agregatele bugetare pentru perioada CBTM (2019-2021) confirmă faptul că Republica Moldova se află în continuă redresare, dar încă într-un cadru bugetar-fiscal foarte constrîns (tabelul 3.2).

Acoperirea cheltuielilor curente din venituri, cu excepţia granturilor

22. Pe durata CBTM (2019-2021), sustenabilitatea bugetară estimată prin acoperirea cheltuielilor curente din venituri (cu excepţia granturilor) se va îmbunătăţi în mod constant, excedentul bugetar majorîndu-se de la 0,8% în 2018 pînă la 1,1% în 2021. Aceasta denotă faptul că Guvernul va fi în stare să acopere cheltuielile principale fără a recurge la împrumuturi, ceea ce reprezintă un indicator important al revenirii pe o traiectorie sustenabilă. Perspectivele bugetare însă sînt foarte restrînse pentru perioada CBTM. Veniturile încă urmează a fi colectate, iar opţiunile de finanţare sînt limitate.

Diminuarea asistenţei acordate sub formă de granturi externe

23. Începînd cu anul 2019, volumul granturilor externe va scădea considerabil, primordial din contul diminuării suportului bugetar din partea UE. Acest fapt va fi parţial compensat prin reducerea cheltuielilor recurente în perioada CBTM. Cu toate acestea, volumul redus de sprijin bugetar va afecta în mod inevitabil spaţiul bugetar-fiscal, în special pentru cheltuielile de capital.

Cheltuieli limitate pentru investiţii capitale

24. Ponderea cheltuielilor capitale în totalul cheltuielilor rămîne modestă şi reprezintă circa 10% din totalul cheltuielilor bugetare în 2017. Pe termen mediu, va fi necesar un volum mai mare de investiţii publice în infrastructură şi în alte domenii importante. CBTM (2019-2021) prevede majorarea cheltuielilor capitale la aproximativ 13,7% din totalul cheltuielilor bugetare.

Problema angajamentelor nefinanţate

25. Unele angajamente asumate rămîn încă neasigurate financiar. Astfel, suma totală a solicitărilor suplimentare de resurse bugetare înaintate de către autorităţile publice în cadrul audierilor de politici în procesul de elaborare a CBTM este de 6,5 mld lei în 2019, 7,0 mld lei în 2020 şi circa 6,5 mld lei în 2021. Din aceste solicitări, în limita spaţiului fiscal disponibil, au fost acceptate măsuri/acţiuni preponderent cu caracter social la nivel de 36 la suta (anul 2019) şi 45 la sută (anii 2020-2021) din CBTM. Măsurile/acţiunile propuse de autorităţile publice centrale şi susţinute în urma audierilor de politici sînt reflectate în anexa nr.3.

B. Venituri

Performanţa în 2017

26. În anul 2017 veniturile bugetului public naţional au înregistrat 53 378 mil. lei (35,5% din PIB), comparativ cu 45 954 mil. lei (33,9% din PIB) în 2016. Faţă de anul precedent, veniturile bugetului public naţional au crescut cu circa 7 424 mil. lei sau cu 1,6% în PIB. Partea majoră care a determinat această creştere a constituit încasările din impozite şi taxe, care s-au majorat cu 5 245 mil. lei sau cu 1,3% în PIB.

27. Performanţa grupurilor principale de venituri pentru anul 2017 poate fi sintetizată în modul următor:

1) încasările din impozitele pe venit au crescut cu 18,0%, reflectînd o majorare a profitului şi, respectiv, a venitului impozabil obţinut de către agenţii economici, precum şi a veniturilor sub formă de salariu atît în sfera bugetară, cît şi în sectorul real comparativ cu anul 2016;

2) încasările contribuţiilor de asigurări sociale de stat şi ale primelor obligatorii şi de asigurare medicală au crescut cu 18,2% şi, respectiv, 12,6% în 2017. Creşterea poate fi atribuită creşterii fondului de remunerare a muncii;

3) încasările din impozite şi taxe pe bunuri şi servicii au crescut cu 18,2% în 2017.

28. Cea mai mare creştere a fost înregistrată la veniturile din accize (30,9%), ca urmare a creşterii ratelor accizelor şi a volumelor de importuri ale produselor accizabile. Veniturile din TVA au înregistrat la fel o creştere destul de ridicată (15,8%), ca urmare a creşterii consumului privat şi a volumelor de importuri.

Alte venituri s-au majorat cu 14,8% în 2017, în principal ca urmare a creşterii încasărilor din amenzi, iar granturile externe pentru suport bugetar şi pentru proiectele finanţate din surse externe au scăzut cu 26,5% în 2017.

29. Conform deciziilor primite de către Comisia Europeană şi alţi donatori, precum şi fluctuaţia cursului de schimb valutar, granturile pentru suport bugetar au fost debursate în sumă de 740 mil. lei (1,4% din veniturile totale). Totodată, a avut loc o scădere, de la 974 mil. lei la 269 mil. lei, a granturilor pentru finanţarea proiectelor investiţionale, ţinînd cont de nivelul executării lucrărilor şi efectuarea achiziţiilor pe proiecte în curs de execuţie şi fluctuaţia cursului de schimb valutar.

Perspective de venituri pe termen mediu

30. Proiecţiile bugetare pe anii 2019-2021 demonstrează efortul Guvernului de a consolida veniturile. Pe termen mediu se estimează că veniturile bugetare vor creşte în valori nominale de la 57 000 mil. lei în 2018 la 72 611 mil. lei în 2021 sau cu 24,7 la sută (tabelul 3.3). Majorarea veniturilor va fi susţinută de creşterea PIB, intensificarea comerţului exterior, majorarea cotelor accizelor, precum şi de măsurile luate pentru consolidarea administrării fiscale.

Granturi externe

31. Se estimează că debursările de granturi externe se vor majora de la 0,7% din PIB în 2017 la 1,8% în 2018. Totodată, pe termen mediu, accesul Republicii Moldova la finanţări suplimentare sub formă de granturi pentru suport bugetar este incert. Previziunile CBTM (2019-2021) presupun că finanţarea din contul granturilor se va reduce de la 0,8% în 2019 pînă la 0,3% din PIB la sfîrşitul perioadei.

Politica fiscală şi vamală

32. La baza politicii fiscale şi vamale pentru perioada 2019-2021 va sta Conceptul de rescriere a Codului fiscal şi a Codului vamal (actualizat). Acest document strategic vizează armonizarea cadrului legislativ naţional la prevederile directivelor Uniunii Europene şi perfecţionarea cadrului legislativ existent în baza calendarului de armonizare agreat.

33. Măsurile de politică fiscală şi vamală pentru perioada 2019-2021 se axează pe următoarele obiective:

1) armonizarea politicilor şi regulamentelor fiscale cu standardele Uniunii Europene legate de punerea în aplicare a Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană;

2) facilitarea unui mediu de afaceri favorabil pentru dezvoltare şi creştere;

3) generarea unor venituri suficiente şi stabile pentru finanţarea cheltuielilor publice;

4) contribuţia la o distribuţie corectă şi echitabilă a veniturilor;

5) îmbunătăţirea şi simplificarea sistemului fiscal.

34. Rescrierea Codului fiscal se va realiza prin prisma revizuirii (elaborării şi/sau modificării) titlurilor din Codul fiscal, conform următorului calendar (tabelul 3.4), care îşi va regăsi reflectarea în Conceptul de rescriere a Codului fiscal şi a Codului vamal (varianta actualizată).

Impozitul pe venit

35. Încasările din impozitul pe venitul persoanelor fizice şi juridice reprezintă aproximativ 16,1% din impozitele şi taxele totale pentru anul 2018. Pentru perioada 2019-2021, acest indicator a fost estimat ţinînd cont de cotele impozitului pe venit pentru persoanele fizice, care, în prezent, constituie 7% şi 18% şi cota impozitului pe venitul persoanelor juridice, care în prezent constituie 12%. Vor fi luate măsuri pentru a reduce evaziunea fiscală, în special prin intermediul diminuării fenomenului “salariului în plic”, cu accent pe prevenirea “subdeclarării”/declarării evazive a veniturilor.

Taxa pe valoarea adăugată

36. Veniturile din taxa pe valoarea adăugată reprezintă aproximativ 33,2% din totalul impozitelor şi taxelor în 2018. Pentru perioada 2019-2021, acest indicator a fost estimat pornind de la menţinerea cotei standard a TVA în mărime de 20% şi a cotei reduse de 8%.

37. Pe termen mediu se prevede revizuirea facilităţilor fiscale şi vamale. În acest sens, restricţionarea facilităţilor fiscale aferente TVA urmează a fi concepută să acţioneze pe trei căi. Prima direcţie va consta în aplicarea cotei standard a TVA pentru o serie de mărfuri şi servicii scutite anterior de TVA. A doua direcţie presupune aplicarea cotei reduse a TVA în schimbul scutirii de TVA, iar a treia direcţie prevede reformularea facilităţilor fiscale, prin restrîngerea acestora.

38. Astfel, scutirile de TVA aferente livrării locuinţei, pămîntului, mărfurilor şi serviciilor livrate de instituţiile de învăţămînt, mărfurilor şi produselor alimentare pentru copii, serviciilor legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor, serviciilor medicale, serviciilor financiare urmează a fi examinate şi reformulate, în contextul în care prevederile directivelor Uniunii Europene reglementează scutirea de TVA pentru mărfurile şi serviciile în cauză sau cota redusă a TVA.

39. Importul/livrarea pachetelor de servicii turistice şi a biletelor de tratament şi de odihnă în staţiunile balneoclimaterice, a tractoarelor agricole şi a tehnicii agricole, a lucrărilor de construcţie şi montaj al parcurilor eoliene şi al parcurilor fotovoltaice, a utilajului şi tehnicii pentru colectarea deşeurilor, a aeronavelor, locomotivelor şi vagoanelor automotoare etc. nu îşi găseşte reflectare în prevederile directivelor Uniunii Europene aferent scutirii de TVA sau cel puţin a cotei reduse a TVA, fapt pentru care acestea trebuie reexaminate din perspectiva utilităţii sociale a acestora.

Accizele

40. În anul 2018, încasările din accize reprezintă 11,4% din impozitele şi taxele totale. În perioada 2019-2021 vor fi luate măsuri pentru armonizarea conceptelor, legislaţiei şi reglementărilor privind accizele pentru a reflecta mai îndeaproape standardele UE. Cotele la produsele din tutun, băuturi alcoolice şi produse petroliere vor fi majorate, pentru a le aduce în conformitate cu valorile minime stabilite în directivele UE, fiind stabilite, gradual, cotele accizelor pentru anul 2021.

Impozitul pe bunurile imobiliare

41. În prezent, impozitul pe bunurile imobiliare reprezintă 1% din totalul impozitelor şi taxelor încasate în anul 2018, însă constituie o sursă importantă de finanţare pentru administraţiile publice locale. Ajustarea sistemului de impozitare a bunurilor imobiliare se va realiza în urma revizuirii complexe a proceselor de evaluare a bunurilor imobiliare.

Impozitul pe avere

42. Se propune menţinerea sistemului existent de aplicare a impozitului pe avere.

Contribuţiile la asigurările sociale de stat şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

43. Încasările din contribuţiile de asigurări sociale de stat şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală constituie 31,7% din veniturile totale din impozite şi taxe în anul 2018. Sustenabilitatea financiară a bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale fondurilor obligatorii de asistenţă medicală este una dintre priorităţile de politici pe termen mediu.

Politica vamală

44. Pe termen mediu, măsurile de politică vamală se vor concentra pe raţionalizarea legislaţiei vamale şi punerea în aplicare a unui nou Cod vamal, aliniat la legislaţia vamală din Uniunea Europeană şi din ţările din regiune. Spectrul de servicii vamale pentru care se achită taxa pentru efectuarea procedurilor vamale se propune a fi revizuit prin prisma noului Cod vamal, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Acordului de Asociere, care prevede ca această taxă să se poată aplica doar în afara programului de lucru şi în alte locuri decît birourile vamale şi posturile vamale, iar valoarea acestei taxe să nu depăşească costul serviciilor prestate.

45. Noul Cod vamal va fi precedat de elaborarea, definitivarea şi aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Codului vamal.

Politica de administrare fiscală şi vamală

46. Politica de administrare fiscală pe termen mediu 2019-2021 este orientată spre asigurarea corectitudinii, coerenţei şi transparenţei în administrarea fiscală. În acest sens vor fi întreprinse măsuri pentru:

1) promovarea şi dezvoltarea serviciilor fiscale acordate contribuabililor;

2) promovarea principiilor de conformare voluntară;

3) dezvoltarea sistemului de management al riscurilor de neconformare fiscală în vederea eficientizării acţiunilor de control şi de prevenire a evaziunii fiscale;

4) revizuirea sistemului de amenzi, cu excluderea unora din Codul fiscal şi includerea în Codul contravenţional, ţinînd cont de practica internaţională;

5) elaborarea şi implementarea sistemului “Monitorizarea electronică a vînzărilor”.

47. În vederea sporirii eficienţei serviciilor de administrare fiscală şi pentru îmbunătăţirea colectării impozitelor şi taxelor, în perioada 2019-2021 vor fi întreprinse următoarele măsuri:

1) gestionarea operaţională consolidată (monitorizarea proceselor; controlul conformităţii fiscale, controlul fiscal şi gestionarea arieratelor);

2) întreprinderea măsurilor pentru îmbunătăţirea performanţei Direcţiei generale a contribuabililor mari şi a programului individual pe averile/bunurile de lux, inclusiv a conformării persoanelor fizice cu statut de contribuabil mare.

48. Politica de administrare vamală va fi consolidată prin intermediul următoarelor măsuri:

1) promovarea conformării voluntare la plata drepturilor de import/export prin implementarea procedurilor vamale moderne, care facilitează comerţul extern şi asigură securitatea lanţului de aprovizionare internaţional;

2) sporirea nivelului de securitate economică a statului şi de securizare a frontierei de stat;

3) transpunerea standardelor internaţionale de facilitare a comerţului în reglementările vamale naţionale;

4) formarea unui efectiv consolidat cu un nivel înalt de profesionalism şi integritate, capabil să realizeze eficient şi în mod transparent misiunea Serviciului Vamal.

C. Cheltuieli

Performanţa în 2017

49. Cheltuielile publice în valoare nominală au crescut de la 48462,6 mil. lei în anul 2016 pînă la 54522,4 mil. lei în anul 2017. De asemenea, s-a majorat ponderea acestora în PIB cu 0,5 puncte procentuale, de la 35,8% în anul 2016 pînă la 36,3% în anul 2017.

50. Cheltuielile de personal s-au majorat în volum nominal şi ca pondere în PIB de la 8,1% în anul 2016 pînă la 8,3% în anul 2017. De asemenea, s-au majorat cheltuielile pentru subsidii de la 1,6% din PIB în anul 2016 pînă la 1,7% din PIB în anul 2017. Cheltuielile pentru prestaţii sociale s-au majorat în volum nominal, însă s-au diminuat de la 12,1% din PIB în anul 2016 pînă la 11,9% din PIB în anul 2017.

Politica şi prognoza cheltuielilor: 2019-2021

Priorităţile politicii cheltuielilor

51. Ca şi în anii precedenţi, Guvernul îşi propune să rămînă prudent şi să promoveze utilizarea eficientă a resurselor publice alocate serviciilor publice, programelor de asistenţă socială şi dezvoltării şi întreţinerii infrastructurii. Aceste obiective vor fi atinse prin intermediul următoarelor măsuri:

1) gestionarea eficientă a salarizării în sectorul public, în raport cu implementarea restructurării administraţiei publice din Republica Moldova;

2) susţinerea reformelor structurale în sectoare-cheie, precum educaţia şi sănătatea, pentru a asigura o prestare mai eficientă a serviciilor, în concordanţă cu resursele bugetare disponibile;

3) asigurarea unei finanţări adecvate pentru programele de protecţie socială şi o mai bună orientare şi gestionare a programelor;

4) prioritizarea cheltuielilor operaţionale şi de întreţinere ale autorităţilor administraţiei publice centrale, pentru a asigura o mai bună alocare a resurselor pentru serviciile publice;

5) consolidarea gestionării programului de investiţii capitale.

Cheltuieli de personal

52. În domeniul salarizării angajaţilor din sectorul bugetar, CBTM (2019-2021) include alocaţii pentru implementarea în continuare a măsurilor salariale prevăzute de legislaţia în vigoare. Cheltuielile de personal pentru perioada 2019-2021, deşi vor fi mai mari cu 26% în termeni nominali, se aşteaptă să se reducă de la 8,4% din PIB în 2019 la 8,2% în 2021. Dinamica cheltuielilor de personal pe anii 2018-2021 se prezintă în tabelul 3.6.

53. În domeniul remunerării muncii, obiectivul primordial pe termen mediu îl constituie fortificarea cadrului legislativ şi normativ în domeniu, în scopul perfecţionării şi eficientizării sistemului de salarizare a angajaţilor din economia naţională, menite să asigure o creştere sustenabilă a salariilor angajaţilor, corelată cu ritmurile de creştere a productivităţii muncii.

54. În sectorul bugetar se preconizează implementarea noii legi privind sistemul unitar de salarizare, care va veni cu o viziune conceptual nouă asupra modului de stabilire a salariilor, transparent, echitabil, capabil să reflecte şi să remunereze performanţa profesională în domeniul de activitate.

55. În scopul protejării de către stat a salariaţilor cu retribuţie mică din unităţile cu autonomie financiară se va reexamina anual cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, în funcţie de creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi a ratei de creştere a productivităţii muncii la nivel naţional.

56. Se va extinde aplicarea sistemelor netarifare ca modalităţi de diferenţiere a salariilor angajaţilor orientate spre rezultatele finale ale activităţii de producţie şi financiare ale unităţilor.

57. Concomitent, în perioada de referinţă vor fi elaborate şi realizate acţiuni în vederea minimizării practicii de achitare a salariilor “în plic” şi “muncii la negru”, precum şi se va examina posibilitatea schimbării modalităţii de stabilire a salariului minim garantat în ţară.

58. În condiţiile constrîngerilor financiare care au un caracter persistent, pentru susţinerea în continuare a reformelor sectoriale şi administrative, este necesară constrîngerea şi raţionalizarea cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, astfel încît o parte a costurilor majorărilor salariale să fie acoperită din contul resurselor economisite în urma reorganizărilor structurale şi a optimizării numărului de personal din sectorul bugetar. În perioada 2019-2021 se preconizează reducerea numărului de unităţi de personal în instituţiile finanţate din bugetul de stat cu peste 1300 de unităţi.

59. Nivelul înalt al cheltuielilor de personal (peste 20% din cheltuielile totale ale bugetului public naţional) şi deficienţele sistemului de salarizare în vigoare impun necesitatea de monitorizare permanentă şi control strict, precum şi planificarea eficientă, în vederea sporirii transparenţei cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.

60. Astfel, la elaborarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale a proiectului de buget pe anul 2019 şi a estimărilor pe anii 2020-2021 urmează să se ţină cont de măsurile de majorări salariale aplicate în anul 2018, care au continuitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare, ajustările structurale deja operate şi reformele structurale planificate pentru anii 2019-2021 pe domeniile respective, precum şi de politicile noi acceptate pentru anii 2019-2021 ce implică cheltuieli de personal.

Cheltuielile pentru bunuri şi servicii

61. Se va menţine tendinţa de creştere în valoare nominală a cheltuielilor pentru bunuri şi servicii, însă raportate la PIB acestea se vor diminua de la 7,4% în anul 2018 pînă la 6,8% în anul 2021. Majorarea acestor cheltuieli rezultă din specificul programelor de cheltuieli implementate în sectoare şi în final urmează să contribuie la îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice.

Plata dobînzilor

62. Plăţile aferente dobînzilor vor creşte în valoare nominală, însă raportate la PIB se vor reduce de la 1,2% în anul 2018 pînă la 1,1% în anul 2021. Politica şi managementul datoriei de stat sînt discutate mai detaliat în secţiunea D a prezentului capitol.

Subsidiile

63. Pentru anii 2019-2021 se estimează o diminuare a subsidiilor raportate la PIB pînă la 1,2% în anul 2021. Cele mai importante programe de subsidii sînt direcţionate gospodăriei drumurilor, transporturilor şi producătorilor agricoli. Pe termen mediu şi lung se prevede de a revizui programele majore de subvenţionare pentru a determina eficacitatea şi eficienţa acestora şi pentru a identifica unde sînt necesare reforme.

Prestaţiile sociale

64. Prestaţiile sociale reprezintă cea mai mare categorie de cheltuieli economice şi includ trei grupuri de prestaţii sociale:

1) prestaţiile de asigurări sociale, finanţate din veniturile proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat;

2) prestaţiile de asistenţă socială, achitate din mijloacele bugetului de stat;

3) prestaţiile sociale ale angajatorilor, achitate la locul de muncă.

Prestaţiile de asigurări sociale reprezintă 64,7% din totalul de prestaţii sociale, iar prestaţiile de asistenţă socială – 32,3% şi prestaţiile sociale ale angajatorilor – 0,3%. Bugetul de stat acoperă, de asemenea, orice deficit al contribuţiilor de asigurări sociale necesare pentru a acoperi plăţile pentru prestaţiile de asigurări sociale de stat.

Cheltuielile capitale

65. Se estimează că totalul cheltuielilor capitale va reveni la 4,8% din PIB în 2019 şi va avea tendinţa de creştere pînă la 5,0% din PIB în 2021 (tabelul 3.7). O prioritate de bază pentru perioada 2019-2021 va fi îmbunătăţirea calităţii planificării şi gestionării investiţiilor publice.

66. O prioritate pe termen scurt este evaluarea portofoliului proiectelor investiţionale şi selectarea celor viabile, care merită să fie continuate (portfolio cleaning). Astfel, urmează a fi elaborată Metodologia de “curăţare” a portofoliului, pentru identificarea şi închiderea proiectelor neperformante. Ulterior, se vor lua măsuri pentru implementarea progresivă a procedurilor îmbunătăţite stabilite în Ghidul pentru pregătirea şi evaluarea proiectelor de investiţii capitale publice în sectorul public.

D. Finanţarea şi datoria de stat

Obiectivele de gestionare a datoriei de stat

67. Obiectivul principal al managementului datoriei de stat este de a asigura necesităţile de finanţare ale soldului (deficitului) bugetului de stat la nivel acceptabil de cheltuieli pe termen mediu şi lung, în condiţiile limitării riscurilor implicate. În concordanţă cu acest obiectiv de politică, acţiunile în perioada 2019-2021 se vor concentra pe:

1) dezvoltarea pieţei interne a valorilor mobiliare de stat;

2) contractarea împrumuturilor de stat externe, ţinînd cont de raportul cost–risc;

3) managementul riscului operaţional asociat datoriei de stat.

Finanţarea externă

68. Prognozele indică, pe termen mediu, un declin al finanţării soldului bugetului de stat din surse externe, din cauza reducerii fluxurilor destinate susţinerii bugetului, astfel creditorii externi vor aloca surse preponderent pentru implementarea proiectelor de investiţii capitale. Se estimează că cei mai mari creditori externi ai Guvernului, pe termen mediu, vor rămîne Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă etc.

Finanţarea internă

69. Se estimează că finanţarea internă netă a bugetului de stat se va majora de la 0,6% din PIB în 2019 la 1,3% din PIB în 2021. Acest fapt reflectă creşterea cerinţelor de finanţare, ca urmare a reducerii finanţării externe.

70. În prezent predomină finanţarea internă prin emisiunea de valori mobiliare de stat cu scadenţa de pînă la 12 luni. Unul dintre obiectivele de gestionare a datoriei de stat în perioada anilor 2019-2021 rămîne extinderea maturităţii valorilor mobiliare de stat şi dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare de stat. Acţiunile Ministerului Finanţelor, pe termen mediu, întreprinse în scopul realizării acestui obiectiv se vor axa pe creşterea gradului de transparenţă şi predictibilitate a pieţei valorilor mobiliare de stat, monitorizarea şi evaluarea performanţelor dealerilor primari.

Soldul şi deservirea datoriei

71. Pe termen mediu, ponderea datoriei de stat în PIB se va diminua de la 38,6% la sfîrşitul anului 2018 pînă la 36,7% la sfîrşitul anului 2021, fapt ce se explică prin ritmul de creştere mai mare al PIB-ului prognozat comparativ cu ritmul de creştere al soldului datoriei de stat. Astfel, soldul datoriei de stat va înregistra o majorare de la 61 729,5 mil. lei la sfîrşitul anului 2018 pînă la 77 562,1 mil. lei la sfîrşitul anului 2021 (tabelul 3.9).

72. Se estimează că plăţile dobînzilor şi comisioanelor aferente datoriei de stat vor creşte mai lent decît în ultimii ani şi vor rămîne în jur de 1,1% din PIB pe parcursul anilor 2019-2021. În această perioadă, pentru serviciul datoriei de stat externe se preconizează a se utiliza mijloace în sumă de 1 442,2 mil. lei (23,2% din total), iar pentru serviciul datoriei de stat interne – 4 764,5 mil. lei (76,8% din total). În fiecare din anii 2019, 2020 şi 2021, cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat interne vor oscila în legătură cu majorarea soldului datoriei de stat interne în această perioadă, precum şi în condiţiile micşorării ratelor dobînzii la valorile mobiliare de stat.

Garanţiile de stat

73. Pe termen mediu, se estimează că soldul garanţiilor de stat va fi egal cu soldul garanţiilor emise pentru creditele ipotecare în cadrul Programului “Prima casă”.

Recreditarea de stat

74. Recreditarea de stat în anul 2017 a însumat 783,21 mil. lei (0,5% din PIB) şi se preconizează că va ajunge la 1 667,0 mil. lei (0,8% din PIB) în anul 2021. În structura mijloacelor financiare destinate recreditării în perioada 2019-2021 sub aspectul ramurilor economiei naţionale, ponderea majoră le revine sectorului energetic, complexului agroindustrial şi transportului.

Recreditarea directă a întreprinderilor de stat şi a sectorului privat

75. Pe parcursul anilor 2019-2021 se evidenţiază un trend uşor crescător al recreditării întreprinderilor de stat (de la 0,4% PIB în 2018 pînă la 0,5% PIB în 2021) ca urmare a implementării de către întreprinderile de stat a proiectelor de importanţă majoră naţională.

76. Viitoarele propuneri de împrumut ar trebui, prin urmare, să fie însoţite de:

1) studii de fezabilitate ample, care au fost supuse unei revizuiri independente, care confirmă viabilitatea economică şi financiară a proiectului;

2) un plan de afaceri pe termen mediu pentru întreprinderile de stat, care demonstrează confirmarea viabilităţii operaţiunilor sale de bază;

3) o evaluare independentă a riscului de credit care identifică măsurile necesare pentru consolidarea administrării şi gestionării întreprinderii.

Împrumuturile acordate prin intermediul sectorului bancar

77. Împrumuturile externe sînt canalizate sectorului privat prin intermediul sectorului bancar. În acest caz băncile sînt responsabile de evaluarea cererilor de împrumut şi aprobarea împrumuturilor, precum şi îşi asumă riscul de credit. Pe termen mediu şi lung, această modalitate rămîne prioritară. Pe parcursul anilor 2019-2021 se preconizează recreditarea sectorului privat în sumă de 1 731,6 mil. lei.

Recreditarea unităţilor administrativ-teritoriale

78. În vederea implementării proiectelor finanţate din surse externe în teritoriu de către autorităţile publice locale, Ministerul Finanţelor recreditează împrumuturi de stat externe. Prin această modalitate sînt implementate proiecte în domeniul construcţiei locuinţelor sociale, dezvoltarea serviciilor de aprovizionare cu apă potabilă.

IV. CADRUL DE CHELTUIELI PENTRU 2019-2021

A. Linia de bază şi spaţiul fiscal

79. Capitolul respectiv abordează priorităţile de cheltuieli şi alocarea resurselor bugetare în cadrul a 10 grupuri sectoriale, respectînd clasificarea internaţională a funcţiilor guvernamentale (CoFoG), aplicată de Ministerul Finanţelor pentru raportarea cheltuielilor publice. Se face distincţia între două elemente de bază ale cadrului de cheltuieli:

1) linia de bază: cheltuielile pe termen mediu pentru asigurarea financiară a volumului actual de servicii publice în baza politicilor existente şi actelor normative în vigoare (exclude plăţile aferente dobînzilor);

2) spaţiul fiscal: finanţarea disponibilă pentru proiectele de investiţii publice (în curs de desfăşurare şi noi), precum şi pentru noile iniţiative de politică pentru perioada anilor 2019-2021;

3) informaţia referitor la linia de bază şi spaţiul fiscal rezervat pentru CBTM (2019-2021) se prezintă în tabelul 4.1.

80. Linia de bază a fost stabilită în conformitate cu cadrul bugetar restrîns şi constituie circa 92% din cheltuielile totale. Este necesar de a continua identificarea economiilor şi măsurilor de eficientizare a programelor în cadrul liniei de bază pentru a elibera resursele în vederea menţinerii şi consolidării serviciilor şi pentru satisfacerea cererilor de cheltuieli nediscreţionare.

81. Cheltuielile de bază în contextul CBTM (2019-2021) au fost determinate pe baza analizei alocărilor bugetare din anul 2017, a alocaţiilor aprobate pe anul 2018 şi a unui exerciţiu de actualizare, ţinînd cont de factorii tehnici, cum ar fi schimbările prognozate în rîndul înmatriculărilor în instituţiile de învăţămînt şi numărul beneficiarilor de prestaţii sociale. Ulterior, pornind de la cadrul estimat de resurse, a fost calculat spaţiul fiscal total.

82. Limitele de cheltuieli de bază pentru 2019-2021 s-au majorat comparativ cu prognozele limitelor anuale din ultimii ani pentru CBTM (2018-2021). Obiectivul pe termen mediu este de a asigura un buget viabil, oferind în acelaşi timp posibilităţi de finanţare pentru noi măsuri de politică prioritare.

83. Un factor semnificativ în majorarea spaţiului fiscal pentru cheltuielile de investiţii capitale sînt proiectele finanţate din surse externe, precum proiectele în domeniul drumurilor şi sistemul penitenciar.

B. Implicaţii şi priorităţi ale cadrului de cheltuieli sectoriale

Tendinţele recente

84. Alocările de cheltuieli pentru grupurile din sectorul social (sănătate, odihnă şi cultură, educaţie şi protecţie socială) au reprezentat 25,5% din PIB în bugetul anului 2018 şi 68% din totalul cheltuielilor planificate ale bugetului public naţional (excluzînd plăţile aferente dobînzilor). Începînd cu anul 2016, cheltuielile totale raportate la PIB au înregistrat o creştere, cu majorări în alocările pentru servicii în domeniul economiei (care includ agricultura, sectorul energetic, dezvoltarea sectorului privat şi sectorul transporturilor), protecţia socială, ocrotirea sănătăţii, învăţămînt, serviciile publice generale.

C. Politica şi priorităţile privind cheltuielile

Perspectivele CBTM (2019-2021)

85. Programul de activitate al Guvernului pentru anii 2016-2018, Strategia Naţională de Dezvoltare “Moldova-2020”, Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Euroepană şi priorităţile de politici sectoriale pe termen mediu pentru anii 2019-2021, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.350/2018, sînt principalele documente care au servit ca bază pentru stabilirea priorităţilor de politici sectoriale în CBTM (2019-2021).

86. Priorităţile de politici pe sectoare se bazează, de asemenea, pe alte documente strategice sectoriale care oferă autorităţilor bugetare flexibilitatea de a determina cea mai adecvată structură a programelor de cheltuieli şi nivelurile posibile de finanţare pentru implementarea acestora.

87. La baza alocării resurselor pe sectoare în CBTM (2019-2021) au stat următoarele priorităţi:

1) cheltuielile de investiţii capitale în sectoarele infrastructurii economice;

2) asigurarea durabilităţii programelor în sectoarele sociale;

3) îmbunătăţirea eficienţei serviciilor publice/administraţiei publice generale.

Prognoza cheltuielilor pe grupuri sectoriale pentru anii 2019-2021

88. Tabelul 4.3 rezumă alocările prognozate pentru CBTM (2019-2021) pe categoriile principale CoFoG.

89. Principalele provocări şi priorităţi pe domenii sînt prezentate în continuare.

Servicii generale de stat

90. Unul dintre obiectivele Guvernului pe termen mediu este consolidarea responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice prin îmbunătăţirea gestionării acestora şi asigurarea prestării unor servicii publice de calitate.

91. A fost iniţiat de către Guvern procesul de elaborare a Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2030”, care are menirea de a identifica factorii fundamentali care au influenţat şi vor continua să influenţeze traiectoria de dezvoltare a ţării în perioada de pînă în anul 2030. În acest context, se va pune accent pe optimizarea şi operaţionalizarea unui sistem de planificare strategică riguros, integrat şi coerent, precum şi corelat cu resursele financiare disponibile.

92. Reforma administraţiei publice este o prioritate strategică a Guvernului, care, de altfel, este prevăzută şi în Agenda de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, pentru că aceasta este conexă cu multe alte reforme, care trebuie să fie realizate în Republica Moldova. Sectorul public urmează să fie ajustat evoluţiilor socioeconomice, iar administraţia publică eficientă şi profesionistă poate servi ca un avantaj competitiv pentru dezvoltarea ţării. Noul concept al sistemului administrativ public trebuie să fie bazat pe aşa valori ca transparenţa, predictibilitatea, responsabilitatea, adaptabilitatea şi eficienţa.

Planurile Guvernului sînt îndreptate spre continuarea procesului de reformă a administraţiei publice în conformitate cu Strategia privind reforma administraţiei publice pentru anii 2016-2020 (Hotărîrea Guvernului nr.911/2016) şi pregătirea reformei administrative teritoriale. Acest subiect necesită o abordare multidimensională, analize aprofundate, inclusiv a experienţei altor ţări în acest domeniu, şi dialog cu reprezentanţii autorităţilor publice locale, experţi, alte părţi interesate.

93. De asemenea, pe termen mediu va continua procesul modernizării serviciilor publice în conformitate cu Planul de acţiuni privind reforma de modernizare a serviciilor publice pentru anii 2017-2021 (Hotărîrea Guvernului nr.966/2016) în scopul creşterii calităţii şi accesibilităţii serviciilor publice, digitizării acestora, instituţionalizării centrelor universale de prestare a serviciilor publice şi creării acestora la nivel local.

94. Obiectivul guvernamental de reintegrare a ţării îşi propune drept scop dezvoltarea şi modernizarea instituţiilor din sistemul educaţional, din domeniul culturii, de reabilitare a apeductelor, de iluminare stradală, precum şi altor activităţi conexe în Zona de Securitate şi în localităţile din stînga Nistrului.

Justiţia, ordinea şi securitatea publică

95. Sectorul ordinea publică şi securitatea naţională include domeniile ordinea publică, securitatea naţională, justiţia şi penitenciare.

96. Pe parcursul ultimilor ani în acest sector au fost adoptate cadrul normativ, un număr mare de documente strategice în domeniu, prin care s-au reformat conceptual o serie de instituţii-cheie din domeniile vizate, şi anume: sistemul judecătoresc, organele procuraturii, avocatura, sistemul de executare, poliţia etc. Au fost adoptate legi prin care s-au instituit noi mecanisme şi instituţii.

97. Obiectivul strategic în domeniul justiţiei este asigurarea unui sistem al

justiţiei accesibil, eficient, independent, transparent şi responsabil faţă de societate, care să corespundă standardelor internaţionale şi celor mai bune practici europene. Astfel, Guvernul acordă o atenţie sporită asigurării continuităţii reformei în sectorul justiţiei.

98. Procesul de reformare a sistemului afacerilor interne are drept scop constituirea unui sistem de ordine şi securitate publică integrat, capabil să asigure servicii publice de calitate pentru protecţia persoanei, siguranţa societăţii şi statului. Prin urmare, o atenţie deosebită va fi atribuită pregătirii iniţiale şi continue profesionale ale poliţiştilor la toate nivelurile, precum şi dotării corespunzătoare a acestora.

99. În cadrul sistemului penitenciar se urmăreşte instituirea unui sistem eficient de executare a pedepsei, modernizarea infrastructurii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie şi garantarea siguranţei de detenţie.

100. Priorităţile pe termen mediu din sector derivă din documentele strategice sectoriale: Strategia naţională de ordine şi securitate publică pentru anii 2017-2020, Strategia de dezvoltare a Poliţiei pentru anii 2016-2020, Strategia de reformare a Trupelor de Carabinieri pentru anii 2017-2020, Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru anii 2016-2020, Strategia de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

101. În domeniile vizate, pe termen mediu, au fost identificate o serie de provocări majore:

1) realizarea planului de construire a clădirilor noi şi/sau de renovare a clădirilor existente, necesare pentru buna funcţionare a sistemului instanţelor judecătoreşti;

2) reformarea sistemului penitenciar în scopul diminuării numărului mare de condamnări ale Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

3) reformarea Poliţiei şi a Trupelor de Carabinieri;

4) consolidarea capacităţilor de asigurare eficientă a securităţii naţionale;

5) sporirea gradului de securitate a frontierei şi de siguranţă a persoanelor;

6) îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate cetăţenilor etc.

102. Pentru CBTM (2019-2021) au fost identificate următoarele priorităţi de bază:

1) implementarea planului de construire a clădirilor noi şi/sau de renovare a clădirilor existente, necesare pentru buna funcţionare a sistemului instanţelor judecătoreşti;

2) modernizarea infrastructurii sistemului penitenciar;

3) garantarea siguranţei sistemului de detenţie;

4) realizarea unui serviciu de poliţie profesionist şi eficient, care exercită atribuţiile sale în interesul cetăţeanului şi al comunităţii;

5) consolidarea capabilităţilor Trupelor de Carabinieri de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii publice, de prevenire şi combatere a criminalităţii, de protecţie a cetăţeanului şi statului cu mijloace şi metode moderne;

6) dezvoltarea capabilităţilor de intervenţie în caz de incendii şi situaţii de urgenţă;

7) consolidarea managementului integrat al frontierei de stat şi al sistemului de gestionare a migraţiei;

8) consolidarea capacităţilor de asigurare eficientă a securităţii naţionale.

103. Pentru susţinerea realizării acţiunilor prevăzute în Strategia de dezvoltare a Poliţiei pentru anii 2016-2020 şi Strategia de reformare a Trupelor de Carabinieri pentru anii 2017-2020 au fost atrase mijloace financiare acordate de către Uniunea Europeană prin suportul bugetar pentru reformarea Poliţiei, a cărui valoare constituie pentru anii 2017-2021– 51,0 mil. euro.

Apărarea naţională

104. Apărarea naţională este un domeniu fundamental şi distinct al securităţii naţionale, care se află într-o relaţie de interdependenţă cu procesele de dezvoltare a statului. Structurile consultative şi de conducere ale Armatei Naţionale asigură funcţionalitatea sistemului de apărare pe timp de pace şi război.

105. Apărarea naţională se confruntă cu un şir de provocări, printre care cele mai importante sînt:

1) armament şi tehnică militară învechite, păstrate în condiţii neadecvate;

2) obiecte de infrastructură în stare de degradare continuă;

3) stocuri pe cale de epuizare;

4) deficit de personal calificat şi fluctuaţia acestuia;

106. Obiectivele de bază în domeniul apărării sînt dezvoltarea şi modernizarea capacităţii de apărare a Armatei Naţionale, creşterea şi menţinerea contribuţiei Republicii Moldova la misiunile şi operaţiile internaţionale cu privire la consolidarea păcii. Astfel, se propune crearea unei armate moderne, profesionale care să corespundă cu cerinţele actuale şi capabilă de a răspunde atît provocărilor interne, cît şi celor externe.

107. Priorităţile pe termen mediu în acest sector rezultă din mai multe documente strategice şi de planificare, printre care: Programul “Armata Profesionistă 2018-2021”, Strategia naţională de apărare, Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova.

108. În scopul atingerii obiectivelor stabilite pe domeniul dat, au fost identificate următoarele priorităţi:

1) profesionalizarea Armatei Naţionale prin majorarea treptată a numărului efectivului de militari prin contract;

2) dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii militare şi sociale;

3) dotarea cu armament, muniţii şi echipament modern;

4) îmbunătăţirea condiţiilor sociale pentru militari şi sporirea atractivităţii serviciului militar în societate;

5) intensificarea relaţiilor de cooperare cu partenerii externi.

Sectorul economic

109. Pe parcursul următoarei perioade, Guvernul se va concentra în special pe dezvoltarea economică, ocuparea forţei de muncă şi bunăstarea socială. Punerea în aplicare a acestor priorităţi va constitui cea mai mare parte a cadrului bugetar în eforturile pe care Guvernul le va întreprinde pentru a asigura o creştere economică şi a crea noi locuri de muncă. Pentru a realiza aceste obiective, Guvernul va pune accent pe crearea unui mediu fiscal mai favorabil, îmbunătăţirea politicii comerciale şi integrarea în economia globală, inclusiv îmbunătăţirea mediului de afaceri, continuarea proiectelor existente de modernizare a infrastructurii, precum şi politicile în sectorul energetic şi sprijinul continuu acordat agriculturii şi dezvoltării rurale.

110. Fiind unul dintre principalii piloni ai dezvoltării economice, susţinerea de către stat se concentrează pe alocarea mijloacelor financiare care ar contribui la consolidarea activităţii agenţilor economici în particular şi a mediului de afaceri în general. Principalele mecanisme de susţinere a sectorului economic sînt subvenţiile care se alocă din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, programele de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii (PARE 1+1), precum şi programele de iniţiere a afacerilor pentru tinerii antreprenori (START-UP).

Dezvoltarea sectorului privat

111. Susţinerea dezvoltării sectorului privat este unul dintre obiectivele fundamentale ale Guvernului, înscrise în principalele documente de dezvoltare strategică a ţării. Conform proiectului Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2030”, în vederea asigurării unei creşteri economice durabile, pînă în anul 2020 urmează să fie asigurate schimbări structurale ale economiei naţionale, prin înlocuirea modelului inerţial de creştere, bazat pe consumul alimentat de remitenţe, în favoarea unui model dinamic, bazat pe atragerea de investiţii, dezvoltarea industriilor exportatoare de bunuri şi servicii. Astfel, în scopul dezvoltării sectorului privat, politicile statului ţintesc următoarele domenii de intervenţie:

1) promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor prin efectul cumulat al investiţiilor străine şi al celor locale, integrate în lanţurile tehnologice ale investitorilor străini şi canalizate în sectoarele economice orientate spre export;

2) ameliorarea mediului de afaceri – Republica Moldova îşi propune să îmbunătăţească mediul de afaceri, astfel încît pînă în anul 2020 riscurile şi costurile asociate fiecărei etape a ciclului de viaţă al afacerii să fie mai mici decît în ţările din regiune;

3) dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii prin transformarea întreprinderilor mici şi mijlocii într-un factor al creşterii economice sustenabile, prin îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la finanţare, dezvoltarea culturii antreprenoriale, încurajarea tînărului antreprenor şi spiritului inovator, dezvoltarea parteneriatelor în afaceri;

4) administrarea eficientă a patrimoniului de stat prin impulsionarea procesului de privatizare a patrimoniului.

112. În scopul atingerii obiectivelor stabilite pe domeniul dat, au fost identificate următoarele priorităţi:

1) ameliorarea climatului investiţional şi promovarea imaginii Republicii Moldova ca destinaţie pentru investiţiile străine directe;

2) sporirea capacităţilor de export ale producătorilor autohtoni şi asigurarea valorificării potenţialului de export pe piaţa mondială, în special pe piaţa Uniunii Europene;

3) îmbunătăţirea sistemului de dezvoltare a forţei de muncă pentru sectoarele prioritare orientate spre export;

4) eliminarea barierelor administrative şi a constrîngerilor în lansarea, derularea şi lichidarea afacerilor;

5) facilitarea accesului la instrumentele de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi promovarea culturii antreprenoriale în rîndul populaţiei;

6) impulsionarea procesului de privatizare a patrimoniului de stat din domeniile liberalizate, bazat pe principiile transparenţei, legalităţii şi eficienţei.

113. Guvernul va depune eforturi pentru eliminarea barierelor juridice şi reducerea birocraţiei, subvenţionarea întreprinderilor cu potenţial de export, operaţionalizarea zonelor de liber schimb şi lupta împotriva economiei informale. Scopul este de a dezvolta politici care să permită creşterea investiţiilor în afaceri, în special în sectorul producţiei şi în serviciile cu valoare adăugată. În vederea susţinerii întreprinderilor cu potenţial de export, Guvernul îşi propune să implementeze şi să dezvolte noi programe cu sprijinul partenerilor de dezvoltare. De asemenea, subvenţionarea locurilor de muncă este o prioritate a Guvernului care, ca şi alte politici, îşi propune să contribuie la creşterea economică.

Sectorul energetic

114. Sectorul energetic este un alt sector de bază al economiei naţionale care are un rol important în implementarea cu succes a programelor de dezvoltare a economiei, precum şi în menţinerea stabilităţii sociale.

115. Printre provocările majore cu care se confruntă sectorul energetic al Republicii Moldova la momentul actual se pot menţiona:

1) dependenţa de importul de resurse energetice şi energie electrică;

2) necesitatea construcţiei de linii electrice de înaltă tensiune în sectorul electroenergetic pentru a îndeplini criteriile de siguranţă şi de a creşte capacitatea interfeţei cu sistemul electroenergetic al României;

3) necesitatea de a asigura în sectorul gazelor naturale diversificarea surselor şi căilor de aprovizionare;

4) eficienţa scăzută la producerea şi distribuţia energiei electrice şi termice din cauza instalaţiilor şi reţelelor învechite;

5) implementarea redusă a legislaţiei privind performanţa energetică a clădirilor, eficienţa energetică şi promovarea utilizării energiei din surse regenerabile;

6) implementarea redusă a proiectelor de eficientizare a energiei şi valorificare a potenţialului regenerabil.

116. În scopul diminuării impactului provocărilor menţionate pentru CBTM (2019-2021) au fost identificate următoarele priorităţi:

1) asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale prin diversificarea căilor şi surselor de alimentare, concomitent cu consolidarea rolului Republicii Moldova în calitate de culoar de tranzit bidirecţional al gazelor naturale;

2) asigurarea securităţii aprovizionării cu energie electrică şi consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al energiei electrice;

3) crearea unei platforme de generare a energiei electrice şi termice prin asigurarea retehnologizării şi încălzirii centralizate eficiente, cu utilizarea tehnologiei de cogenerare;

4) îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea nivelului de valorificare a surselor de energie regenerabile pînă în anul 2020.

117. Dezvoltarea infrastructurii energetice pentru asigurarea unei surse stabile de energie şi gaze naturale va fi tratată cu prioritate în cadrul politicii guvernamentale pentru acest sector. Pentru perioada menţionată, cu suportul partenerilor de dezvoltare, Guvernul îşi propune implementarea unor proiecte majore de investiţii capitale:

1) construcţia conductei de transport de gaze naturale pe direcţia Ungheni-Chişinău, proiect care va fi implementat cu suportul partenerilor din România;

2) interconectarea sistemului electroenergetic al Republicii Moldova cu cel al României prin construcţia liniei electrice Vulcăneşti–Chişinău;

3) reabilitarea reţelelor electrice, care presupune modernizarea şi reutilarea infrastructurii electrice;

4) implementarea măsurilor de eficienţă energetică prin reabilitarea clădirilor încălzite şi/sau răcite.

Agricultura

118. Agricultura în Republica Moldova este o activitate volatilă şi foarte vulnerabilă la riscuri, fiind susceptibilă la factori naturali, cum ar fi îngheţurile, inundaţiile, secetele, eroziunile şi căderile de grindină. Reducerea dependenţei de astfel de fenomene este o provocare majoră pe termen mediu şi lung în acest sector. Alte provocări, inclusiv pe termen mediu, sînt:

1) nivelul scăzut de competitivitate a produselor agricole;

2) insuficienţa investiţiilor şi a capitalului;

3) lipsa infrastructurii de vînzări atît la nivel naţional, cît şi la nivel local;

4) lipsa de diversitate a produselor;

5) fragmentarea excesivă a terenurilor agricole, ceea ce contribuie la scăderea randamentului producţiei prin nerespectarea tehnologiilor de cultivare şi degradare a solului;

6) vulnerabilitatea înaltă la schimbările climatice;

7) accesibilitatea inputurilor agricole;

8) imposibilitatea de extindere a agriculturii irigate ca măsură de control al riscurilor în agricultură;

119. Urmărind continuarea reformelor şi sprijinul acordat sectorului agricol prin Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, precum şi prin sursele considerabile ale donatorilor externi, Guvernul va continua să sprijine sectorul agricol, care reprezintă o prioritate în implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020.

120. Pentru CBTM (2019-2021) în acest domeniu ca priorităţi principale au fost identificate:

1) creşterea ponderii produselor agricole cu valoare adăugată;

2) creşterea competitivităţii sectorului agroalimentar prin restructurarea şi modernizarea pieţei;

3) asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale în agricultură;

4) îmbunătăţirea nivelului de trai în mediul rural prin creşterea ponderii produselor agricole cu valoare adăugată;

5) sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor agricole şi a apei;

6) sprijinirea tehnologiilor de producţie prietenoase mediului, a produselor ecologice, inclusiv a biodiversităţii.

121. Principalele măsuri care vor fi implementate în sector sînt:

1) Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, care presupune acordarea subvenţiilor producătorilor agricoli pentru domeniile strategice ale sectorului;

2) Proiectul “Agricultura competitivă”, care presupune acordarea granturilor pentru producătorii agricoli şi grupurile de producători;

3) Programul rural de rezilienţă economico-climatică incluzivă (IFAD VI) şi Programul de rezilienţă rurală (IFAD VII);

4) Proiectul “Livada Moldovei”, prin care vor fi susţinuţi producătorii agricoli în domeniul horticulturii.

Transporturile şi infrastructura drumurilor

122. Transporturile şi infrastructura drumurilor includ cinci din cele mai importante ramuri din sectorul real al economiei naţionale, printre care: transportul auto, transportul feroviar, transportul naval şi aerian şi gospodăria rutieră.

123. Calitatea infrastructurii de transport este pe larg percepută ca o componentă importantă a competitivităţii şi a mediului de afaceri în general şi, prin urmare, reprezintă un factor important în atragerea investiţiilor şi asigurarea competitivităţii exporturilor. Starea proastă a drumurilor şi a infrastructurii feroviare este privită drept o constrîngere majoră, care împiedică dezvoltarea economică şi necesită investiţii publice substanţiale. O infrastructură rutieră adecvată este o precondiţie pentru dezvoltarea regională armonioasă şi pentru accesul populaţiei la servicii publice. În perspectivă, în urma instituirii Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, infrastructura rutieră este indispensabilă pentru valorificarea potenţialului de export al producătorilor autohtoni.

124. Principalele probleme şi provocări cu care se confruntă domeniul în cauză sînt:

1) starea proastă a obiectelor infrastructurii drumurilor naţionale şi locale;

2) lipsa utilajului modern pentru întreţinerea drumurilor naţionale şi locale;

3) starea proastă a obiectelor infrastructurii feroviare;

4) starea proastă a obiectelor infrastructurii căilor navigabile interne;

5) lipsa autorităţii responsabile pentru siguranţa rutieră.

125. În acest sens, pentru perioada anilor 2019-2021 au fost identificate un şir de priorităţi care necesită a fi implementate cu suportul donatorilor externi, în special Banca Mondială şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare:

1) asigurarea dezvoltării şi implementării politicii naţionale durabile în domeniul transporturilor şi infrastructurii drumurilor;

2) asigurarea dezvoltării şi menţinerii infrastructurii drumurilor publice în condiţii de siguranţă;

3) revitalizarea şi dezvoltarea transportului naval;

4) revitalizarea şi dezvoltarea transportului feroviar, care presupune implementarea proiectului de restructurare şi reorganizare a ÎS “Calea Ferată din Moldova”;

5) crearea autorităţii responsabile responsabile pentru siguranţa rutieră.

126. Pe perioada CBTM (2019-2021), susţinerea financiară a sectorului se va face prin intermediul mijloacelor fondului rutier pentru întreţinerea, reparaţia şi reconstrucţia drumurilor publice naţionale şi locale, prin intermediul Programului naţional “Drumuri bune pentru Moldova” şi din contul mijloacelor donatorilor externi, destinate în special pentru reconstrucţia drumurilor şi construcţia unor drumuri noi.

127. În vederea realizării acestor priorităţi, se impun măsuri dincolo de simpla alocare a resurselor financiare publice. Este necesară explorarea potenţialului de parteneriat public-privat în domeniul infrastructurii drumurilor şi serviciilor de logistică aferente serviciilor de transport şi serviciilor aferente infrastructurii drumurilor. Managementul reţelei de drumuri se află, de asemenea, în vizorul Guvernului. Reducerea cheltuielilor administrative pînă la standardul prescris de legislaţie reprezintă o sursă de economii care poate conduce la realizarea într-o măsură mai adecvată a lucrărilor de întreţinere.

Sectorul de aprovizionare cu apă şi canalizare

128. Sectorul de aprovizionare cu apă şi canalizare face parte din sectorul gospodăria comunală şi de locuinţe, care creează condiţii pentru viaţa de zi cu zi a locuitorilor Republicii Moldova.

129. Principalele probleme şi provocări cu care se confruntă domeniul în cauză sînt:

1) accesul redus al populaţiei (în special al celei din mediul rural) la surse sigure de apă şi calitative şi sisteme de canalizare, ceea ce afectează condiţiile de trai şi constituie un factor de risc pentru apariţia unor boli condiţionate de consumul de apă potabilă neconformă;

2) infrastructura ce funcţionează în domeniul alimentării cu apă şi sanitaţie, în domeniul epurării apelor uzate aflată într-o stare avansată de uzură şi degradare continuă, necesitînd reabilitare şi modernizare;

3) insuficienţa investiţiilor, lipsa interesului sectorului privat de a investi în dezvoltarea infrastructurii de aprovizionare cu apă şi canalizare, insuficienţa capacităţilor de absorbţie a fondurilor orientate spre acest sector.

130. În scopul diminuării impactului provocărilor menţionate, pentru CBTM (2019-2021) au fost identificate următoarele priorităţi:

1) asigurarea graduală a accesului la apă sigură şi sanitaţie adecvată pentru toate localităţile şi populaţia Republicii Moldova, contribuind astfel la îmbunătăţirea sănătăţii, demnităţii şi calităţii vieţii şi la dezvoltarea economică a ţării;

2) asigurarea epurării apei uzate urbane în conformitate cu cerinţele Directivei 91/271/CEE;

3) extinderea sistemelor centralizate de alimentare cu apă şi canalizare în contextul regionalizării serviciului.

131. Pentru perioada menţionată, cu suportul partenerilor de dezvoltare, Guvernul îşi propune implementarea unor proiecte majore de investiţii capitale:

1) proiectul de alimentare cu apă a raionului Cahul;

2) continuarea implementării proiectelor de alimentare cu apă şi canalizare din contul mijloacelor Fondului naţional pentru dezvoltare regională.

Sănătatea

132. Pe parcursul ultimilor ani, în baza priorităţilor stabilite în cadrul sistemului de sănătate au fost obţinute mai multe rezultate, care contribuie nemijlocit la ameliorarea continuă a sănătăţii populaţiei, protecţia cetăţenilor de riscurile financiare la accesarea serviciilor calitative de sănătate, reducerea inegalităţilor în utilizarea şi distribuirea serviciilor şi satisfacerea beneficiarilor.

133. Totuşi, pe lîngă rezultatele înregistrate, au fost identificate unele probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate, cum ar fi: prevalenţa mare a bolilor transmisibile şi netransmisibile, insuficienţa cadrelor medicale, eficienţa scăzută a prestatorilor de servicii medicale din cauza supracapacităţilor sistemului şi utilizării ineficiente a resurselor, asigurarea insuficientă cu transport sanitar etc.

134. Însă, în scopul asigurării continuităţii reformelor iniţiate ce vizează sporirea accesului şi creşterea calităţii serviciilor medicale, pentru CBTM (2019-2021) au fost identificate următoarele priorităţi:

1) reforma serviciului de sănătate publică;

2) controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile;

3) dezvoltarea asistenţei medicale de urgenţă;

4) modernizarea asistenţei medicale primare;

5) reforma asistenţei medicale spitaliceşti.

135. Alocările pentru sănătate sînt susceptibile de a creşte pe termen mediu. Avînd în vedere că finanţarea publică este ridicată în comparaţie cu ţările cu o dezvoltare economică similară, este necesară în continuare o utilizare mai eficientă a resurselor guvernamentale în cadrul bugetului disponibil.

136. Astfel, pe perioada CBTM (2019-2021), susţinerea financiară a acestui sector, prezentată în tabelul 4.4, se va face prin intermediul mijloacelor provenite din primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în mărime procentuală şi cele în sumă fixă, mijloacelor bugetului de stat şi bugetelor locale.

137. Estimările cheltuielilor pe termen mediu pentru sectorul respectiv, pe anii 2018-2021, sînt prezentate în tabelul 4.4.

138. Ponderea principală din cuantumul resurselor financiare pentru anul 2018 revine mijloacelor provenite din primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în mărime procentuală şi cele în sumă fixă, care constituie 49,5%, urmate de mijloacele transferate de la bugetul de stat – 49,0 % şi mijloacele bugetelor locale – 1,5%.

Educaţia

139. Tendinţele demografice negative generează probleme de supradimensionare a reţelei de instituţii de învăţămînt, în special în învăţămîntul general, ceea ce conduce la utilizarea ineficientă a resurselor şi nu permite realizarea de investiţii în modernizarea şi dotarea şcolilor. În condiţiile în care populaţia şcolară s-a diminuat în ultimii 10 ani cu peste 30 la sută, mai persistă problema accesului la studii, determinată de diverşi factori la diferite niveluri de învăţămînt.

140. Pentru perioada 2019-2021 printre principalele provocări se pot evidenţia:

1) insuficienţa asigurării relevanţei studiilor pentru viaţă şi economia naţională în contextul formării competenţelor pentru viaţă şi realizării finalităţilor educaţionale în învăţămînt;

2) necesitatea dezvoltării procesului de învăţare pe tot parcursul vieţii prin implementarea unei abordări noi şi noilor forme de instruire, pornind de la necesitatea consolidării sistemului de învăţare pe tot parcursul vieţii din perspectiva formării generale şi a formării profesionale continue;

3) necesitatea eficientizării utilizării mijloacelor bugetare din perspectiva perfecţionării modelelor de finanţare a învăţămîntului;

4) accesul limitat la servicii educaţionale de calitate şi necesitatea eficientizării procesului educaţional.

141. Este de menţionat că în sector se prevăd măsuri de majorare a salariilor cadrelor didactice, care au ca obiectiv atragerea şi reţinerea capitalului uman în acest domeniu. Pentru aceste măsuri, în perioada CBTM (2019-2021), vor fi alocate suplimentar peste 1,3 mld lei. Totodată, se preconizează majorarea normei financiare de alimentare a copiilor/elevilor din instituţiile de învăţămînt, precum şi includerea a două proiecte finanţate din surse externe, care urmează a fi implementate începînd cu anul 2019. Astfel, pentru perioada CBTM (2019-2021), volumul alocaţiilor va constitui, în medie, 6,0% din PIB.

142. Principalele priorităţi care au fost identificate, pe termen mediu, în acest sector sînt:

1) asigurarea relevanţei studiilor pentru viaţă şi economia naţională;

2) consolidarea sistemului de învăţare pe tot parcursul vieţii din perspectiva formării generale şi a formării profesionale continue;

3) consolidarea instituţională şi perfecţionarea modelelor de finanţare a învăţămîntului;

4) asigurarea accesului la educaţie de calitate şi eficientizarea procesului educaţional.

Protecţia socială

143. Domeniul protecţiei sociale presupune reforme complexe şi multidimensionale, a căror realizare este condiţionată de necesitatea echilibrului între reformele economice şi cele de suport financiar. Necesitatea accelerării reformelor din domeniul protecţiei sociale reiese din impactul major pe care îl are asupra reducerii sărăciei, prin asigurarea garanţiilor sociale ale persoanelor cu dizabilităţi, susţinerea familiilor cu copii, sporirea natalităţii şi soluţionarea problemei demografice.

Sistemul de asigurări sociale

144. Actualmente sistemul de asigurări sociale se confruntă cu probleme condiţionate de evoluţia negativă a indicatorilor demografici din ultimii ani, scăderea raportului dintre salariaţii contribuabili şi pensionari, fragilizarea sustenabilităţii financiare a acestui sistem şi crearea unui deficit, care, începînd cu anul 2009, poartă un caracter permanent. În acest context o realizare importantă a autorităţilor este implementarea reformei sistemului de pensionare, începînd cu anul 2017.

Sistemul de asistenţă socială

145. Accesul limitat al persoanelor cu dizabilităţi la serviciile de infrastructură socială şi educaţie, dificultăţi de încadrare în cîmpul muncii, precum şi predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială sînt unele probleme cu care se confruntă acest domeniu. În scopul diminuării impactului acestor fenomene vor fi continuate implementarea acţiunilor prevăzute de Programul naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022. Totodată, se propune realizarea unor acţiuni noi, ce urmează a fi incluse în Programul naţional de dezinstituţionalizare a persoanelor cu dizabilităţi din instituţiile rezidenţiale.

146. În domeniul protecţiei familiei şi copilului se impune asigurarea condiţiilor necesare pentru creşterea şi educaţia copiilor în mediul familial. Sînt necesare măsuri de uniformizare şi majorare a prestaţiilor acordate copiilor rămaşi fără ocrotirea părintească plasaţi în servicii alternative de tip familial, ajustarea prestaţiilor respective în funcţie de necesităţile speciale ale copiilor plasaţi. În acest scop, urmează a fi majorate indemnizaţiile pentru familiile cu copii, precum şi prestaţiile acordate copiilor plasaţi în serviciile la nivel comunitar.

147. În sistemul existent de asistenţă socială, politicile promovate se axează pe direcţionarea asistenţei acordate celor mai defavorizate familii, accentul fiind pus pe responsabilizarea beneficiarilor de ajutor social pentru a utiliza prestaţia conform necesităţilor familiei. Totodată, un accent sporit se pune pe implicarea autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de implementare a activităţilor de interes comunitar al persoanelor din cadrul familiilor beneficiare de ajutor social.

148. În acelaşi timp, schimbările survenite în procesele demografice din ultima perioadă, care la momentul actual nu asigură stabilitatea demografică şi prezintă un pericol pentru dezvoltarea durabilă a ţării, implică necesitatea intervenţiilor prin politici demografice. În vederea ameliorării situaţiei, în acest domeniu se propune implementarea reformei ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea guvernării pieţei muncii, realizarea noilor măsuri active, dezvoltarea politicilor centrate pe oameni, bazate pe dovezi prin desfăşurarea Studiului cu privire la structura familiei în baza metodologiei internaţionale ş.a.

149. Pentru perioada anilor 2019-2021 se propune promovarea consecventă a reformelor demarate în anii precedenţi, axate pe următoarele priorităţi:

1) sustenabilitatea sistemului public de asigurări sociale;

2) reforma incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi;

3) îmbunătăţirea politicilor de susţinere financiară a familiilor cu copii şi protecţia copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;

4) susţinerea socială a persoanelor cu venituri mici şi a persoanelor în etate.

150. Astfel, susţinerea financiară a acestui sector, prezentată în tabelul 4.5, se va face prin intermediul mijloacelor provenite din veniturile proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat care pentru anul 2018 constituie 59,9%, din mijloacele bugetului de stat – 36,4% şi mijloacele bugetelor locale – 3,7%.

Politici ocupaţionale

151. Implementarea cadrului strategic în domeniul politici ocupaţionale va contribui la crearea oportunităţilor de angajare, creşterea competitivităţii forţei de muncă şi reducerea decalajului între cerere şi ofertă pe piaţa muncii, îmbunătăţirea guvernării pieţei muncii şi o mai bună gestionare a migraţiei, prin realizarea noilor măsuri active: formarea profesională la locul de muncă, stagii, angajarea subvenţionată, subvenţionarea agenţilor economici care angajează persoane cu dizabilităţi, susţinerea autoocupării, susţinerea proiectelor de iniţiative locale ş.a.

Cultură, sport şi tineret

152. Principalele priorităţi de politici şi acţiuni pe domeniul culturii derivă din angajamentele luate în documentele de politici sectoriale şi naţionale, în special Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a culturii “Cultura 2020”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.271/2014. Ca priorităţi pe termen mediu au fost identificate:

1) dezvoltarea infrastructurii instituţiilor de cultură;

2) salvgardarea şi promovarea patrimoniului cultural naţional;

3) susţinerea dezvoltării industriilor creative.

153. Pentru realizarea acestor priorităţi, statul asigură funcţionarea instituţiilor culturale, organizarea şi desfăşurarea diferitor sărbători naţionale şi evenimente de anvergură. De asemenea, asigură subvenţionarea activităţii instituţiilor teatral-concertistice, radiodifuzorului public IPNA Compania “Teleradio-Moldova”, precum şi susţine proiectele/programele culturale ale asociaţiilor obşteşti.

154. Pe termen mediu, provocările principale în cadrul sectorului sînt:

1) degradarea continuă a patrimoniului cultural al Republicii Moldova;

2) lipsa unor mecanisme legale care ar asigura integritatea patrimoniului cultural naţional în măsura necesară.

155. În domeniul tineretului şi sportului principalele priorităţi de politici şi acţiuni derivă din angajamentele luate în documentele de politici sectoriale şi naţionale, în special Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1006/2014.

156. Ca priorităţi pe termen mediu în domeniul tineretului şi sportului au fost identificate:

1) creşterea nivelului de implicare a tinerilor în procesele decizionale şi dezvoltarea serviciilor de tineret;

2) modernizarea infrastructurii sportive şi susţinerea sportului de performanţă şi de masă.

În domeniul tineretului şi sportului, provocările majore cu care se confruntă sectorul sînt condiţiile nesatisfăcătoare pentru organizarea şi desfăşurarea antrenamentelor şi competiţiilor în edificiile sportive, mecanismele slabe de susţinere a sportivilor de performanţă.

Ştiinţa şi inovarea

157. La elaborarea politicilor sectoriale în domeniul ştiinţei şi inovării pentru anii 2019-2021, a fost furnizată o analiză concisă şi realistă a provocărilor-cheie şi a acţiunilor prioritare din acest sector, cu impact asupra activităţii Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării, Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţiei Naţionale pentru Cercetare şi Dezvoltare, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat şi bugetelor locale (UTA Găgăuzia şi raionul Cimişlia).

158. Cheltuielile pentru sectorul respectiv pe perioada CBTM (2019-2021) sînt prevăzute, în medie, în mărime de 479,8 mil. lei, cu o majorare de 0,9 mil. lei faţă de 2018. Pe parcursul anilor, resursele generale destinate pentru acest compartiment se majorează faţă de anul 2018, ceea ce se datorează în mare parte majorării cheltuielilor de salarizare, majorării cheltuielilor ce ţin de deservirea şi reparaţia infrastructurii clădirilor.

159. Pentru realizarea obiectivelor stipulate în Strategia de cercetare-dezvoltare a Republicii Moldova pînă în anul 2020 (Hotărîrea Guvernului nr.920/2014) şi Strategia inovaţională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 “Inovaţii pentru competitivitate” (Hotărîrea Guvernului nr.952/2013), şi anume: guvernarea domeniului cercetării-dezvoltării în baza unui model consensual de administrare, orientat spre performanţă şi excelenţă, dezvoltarea capacităţilor umane, instituţionale şi de infrastructură, definirea şi managementul priorităţilor de cercetare, dialogul continuu între ştiinţă şi societate, diseminarea cunoştinţelor şi implementarea în practică a rezultatelor cercetării, internaţionalizarea cercetării, integrarea în spaţiul european de cercetare şi creşterea vizibilităţii internaţionale, se preconizează revederea mecanismului integral a procesului de elaborare a politicilor, implementarea acestora şi a modului de gestionare a fondurilor în domeniile cercetării şi inovării.

160. Scopul final al acestor măsuri de reformă constă în elaborarea unui sistem capabil să creeze cunoaştere ştiinţifică performantă în vederea creşterii competitivităţii economiei naţionale şi a gradului de bunăstare a populaţiei.

D. Proiecte de investiţii capitale

161. Programul investiţiilor capitale prin prisma surselor de finanţare şi repartizarea pe sectoare este prezentată în tabelul 4.6.

162. Reforma managementului investiţiilor capitale publice a început prin aprobarea cadrului normativ în acest domeniu, precum şi prin aprobarea, prin ordinul ministrului finanţelor, a Instrucţiunii privind managementul proiectelor de investiţii capitale. Toate aceste activităţi au avut ca scop impunerea unei metodologii unice şi transparente de examinare şi prioritizare a proiectelor.

163. Următoarea etapă este crearea unei baze de date unice a proiectelor de investiţii capitale în curs de execuţie/nefinalizate, care reprezintă un instrument analitic indispensabil în procesul de analiză şi prioritizare a proiectelor. La sfîrşitul anului 2017 a fost elaborat sistemul informaţional “Registrul proiectelor de investiţii capitale” (RPIC) şi în perioada ianuarie–iunie 2018 registrul nominalizat a fost completat cu circa 112 obiective nefinalizate. Ulterior, urmează a fi elaborată metodologia privind analiza şi eliminarea proiectelor care nu mai sînt prioritare (portfolio cleaning).