Decizie din 28.02.2006 asupra sesizării deputatului în Parlament Gheorghe SUSARENCO

Decizie asupra sesizării deputatului în Parlament Gheorghe SUSARENCO din 28.02.2006 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.39-42/5 din 10.03.2006 * * * Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Alina IANUCENCO - judecător Mircea IUGA - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Victoria Botnariuc, examinînd în prealabil, conform art.44 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco pentru controlul constituţionalităţii art.11 din Hotărîrea Parlamentului nr.1293-XV din 25 iulie 2002 "Asupra rezultatelor controlului privind executarea Legii cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor", a constatat: 1. La 15 februarie 2006 deputatul în Parlament Gheorghe Susarenco a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii art.11 din Hotărîrea Parlamentului nr.1293-XV din 25 iulie 2002 "Asupra rezultatelor controlului privind executarea Legii cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor"/1 (în continuare - Hotărîrea nr.1293-XV). ------------------- /1 M.O., 2002, nr.117-119, art.974 Art.11 al acestei hotărîri cuprinde următoarele: "Se menţionează faptul că Curtea Constituţională, care, în hotărîrea sa din 30 mai anul curent, a recunoscut drept neconstituţionale unele prevederi ale articolelor 10 şi 11 din Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor şi ale articolului 5 din Legea cu privire la actele de stare civilă, şi-a argumentat decizia nu prin motive juridice, ci prin cele politice, constatînd că aceste norme legislative în partea ce ţine de folosirea limbii ruse în sferele vieţii sociale generează disensiuni între minorităţile naţionale conlocuitoare". 2. Autorul sesizării consideră că prevederile art.11 din Hotărîrea nr.1293-XV aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cu privire la statutul Curţii Constituţionale (art.134) şi dispoziţiilor cu privire la caracterul definitiv şi inapelabil al hotărîrilor ei (art.140). 3. Supunînd sesizarea examinării preliminare, Curtea reţine următoarele. Potrivit dispoziţiilor art.135 din Constituţie, art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(3), art.6 alin.(1) şi alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa sa, în exclusivitate probleme de drept. Astfel sînt supuse controlului constituţionalităţii numai actele legislative ce conţin norme de drept. Norma juridică este o regulă de conduită prescrisă, impersonală, repetabilă, expresie a puterii publice, a cărei respectare este obligatorie în raporturile dintre subiecţii de drept şi se aplică unei serii întregi de situaţii concrete. Adoptarea legilor, hotărîrilor şi moţiunilor constituie atribuţia de bază a Parlamentului (art.66 lit.a) din Constituţie). Potrivit Legii nr.780-XV din 27 decembrie 2001 "Privind actele legislative", hotărîrile Parlamentului sînt acte legislative subordonate legilor. Parlamentul poate adopta hotărîri cu caracter individual şi alte hotărîri care nu conţin norme de drept. Articolul 11 din Hotărîrea nr.1293-XV, contestat prin sesizare, conţine opinia Parlamentului asupra Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.28 din 30 mai 2002/2, prin care au fost declarate neconstituţionale unele prevederi ale Legii nr.100-XV din 26 aprilie 2001 "Privind actele de stare civilă"/3 şi ale Legii nr.382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor"/4. ------------------- /2 M.O., 2002, nr.75, art.19 /3 M.O., 2001, nr.97-99, art.765 /4 M.O., 2001, nr.107, art.819 Prevederile art.11 din hotărîrea Parlamentului nu conţin norme de drept şi, deci, nu pot fi supuse controlului constituţionalităţii. Aprecierile politice nu fac domeniul jurisdicţiei constituţionale. Fiind lipsită de obiect, sesizarea nu întruneşte condiţiile impuse de art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi, în conformitate cu art.40 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Pentru considerentele expuse, conducîndu-se după prevederile art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională DECIDE: 1. Nu se acceptă spre examinare în fond sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco pentru controlul constituţionalităţii art.11 din Hotărîrea Parlamentului nr.1293-XV din 25 iulie 2002 "Asupra rezultatelor controlului privind executarea Legii cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor". 2. Prezenta decizie este definitivă, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 28 februarie 2006. OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.7 din Codul jurisdicţiei constituţionale Deputatul Gheorghe Susarenco, prin sesizarea depusă la 15.02.2006, a solicitat controlul constituţionalităţii prevederilor art.11 din Hotărîrea Parlamentului nr.1293-XV "Asupra rezultatelor controlului privind executarea Legii cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor", articol ce are următorul cuprins: "Se menţionează faptul că Curtea Constituţională, care, în hotărîrea sa din 30 mai anul curent, a recunoscut drept neconstituţionale unele prevederi ale articolelor 10 şi 11 din Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor şi ale articolului 5 din Legea cu privire la actele de stare civilă, şi-a argumentat decizia nu prin motive juridice, ci prin cele politice, constatînd că aceste norme legislative în partea ce ţine de folosirea limbii ruse în sferele vieţii sociale generează disensiuni între minorităţile naţionale conlocuitoare". În opinia sa, art.11 precitat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.134 şi art.140, care consacră statutul Curţii Constituţionale ca unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, independenţa Curţii faţă de orice altă autoritate publică şi subordonarea ei doar Constituţiei şi stipulează caracterul definitiv al hotărîrilor Curţii Constituţionale. Prin Decizia din 28.02.2006 sesizarea n-a fost acceptată spre examinare în fond, invocîndu-se argumentul că art.11 din Hotărîrea Parlamentului nr.1293-XV nu conţine norme de drept, ci enunţă aprecierea politică a Parlamentului asupra unei hotărîri a Curţii Constituţionale. Curtea a conchis că sesizarea este lipsită de obiect şi, deci, nu corespunde art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Consider decizia Curţii ca fiind nefondată. Curtea Constituţională are competenţa de a apăra şi asigura respectarea Constituţiei. Forţa Curţii derivă din rolul şi locul său distinct, în raport cu celelalte autorităţi ale statului, consacrate în Constituţie. Obligaţia de a arăta considerare pentru litera şi spiritul Constituţiei incumbă tuturor autorităţilor publice, inclusiv Parlamentului. Din art.135 alin.(1) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale rezultă univoc că hotărîrile Parlamentului pot fi supuse controlului constituţionalităţii. Actele menţionate, în sensul jurisdicţiei constituţionale, nu diferenţiază hotărîrile Parlamentului după caracterul pe care-l comportă. Hotărîrea Parlamentului nr.1293-XV stabileşte norme executorii pentru subiecţii de drept (Guvern, ministere, departamente, Consiliul Superior al Magistraturii etc.), iar art.11 contestat, în plus, învederează o imixtiune voalată în atribuţiile Curţii Constituţionale. Consider că sesizarea corespunde cerinţelor art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi, deci, trebuia să fie acceptată spre examinare în fond. Aplicînd prevederile capitolului 8 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea, în şedinţă plenară, ar fi putut elucida cu certitudine dacă prevederile art.11 din Hotărîrea nr.1293-XV încalcă prevederile art.134, art.137 şi art.140 din Constituţie, dacă Parlamentul a comis o ingerinţă în atribuţiile Curţii Constituţionale. JUDECĂTOR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE Mircea IUGA 28 februarie 2006.