Decizie nr.1 din 12.01.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.177g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 315 şi 364 alineatele (2) şi (3) din Codul de procedură penală (examinarea probelor în cadrul judecării recursului declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.177g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 315 şi 364 alineatele

 (2) şi (3) din  Codul de  procedură  penală

(examinarea probelor în cadrul judecării recursului

declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru

care nu este prevăzută calea de atac a apelului)

nr. 1  din  12.01.2023

 (în vigoare 12.01.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-34 art. 23 din 03.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 noiembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 ianuarie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 315 şi 364 alineatele (2) şi (3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Oleg Gorlenco, în interesele dlui Vladimir Tabanov, în cauza penală pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Cahul, format din dnii Ruslan Petrov şi Serghei Pilipenco şi dna Natalia Bondarenco, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Vladimir Tabanov a fost acuzat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(3) din Codul penal, care incriminează refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de a fi testat alcoolscopic, de a fi examinat medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de a i se recolta probe biologice în cadrul acestui examen medical.

4. Prin sentinţa Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 27 aprilie 2022, dl Vladimir Tabanov a fost condamnat pe baza articolului 264¹ alin.(3) din Codul penal la muncă neremunerată în folosul comunităţii pe un termen de 210 ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Nefiind de acord cu această hotărâre, dl avocat Oleg Gorlenco a formulat, în interesele dlui Vladimir Tabanov, un recurs la Curtea de Apel Cahul.

5. În cadrul procedurii de recurs, dl avocat Oleg Gorlenco a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 315 şi 364 alineatele (2) şi (3) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 25 octombrie 2022, completul de judecători de la Curtea de Apel Cahul, format din dnii Ruslan Petrov şi Serghei Pilipenco şi dna Natalia Bondarenco, au admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi au trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 315

Egalitatea în drepturi a părţilor în faţa instanţei

"Procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor beneficiază de drepturi egale în faţa instanţei de judecată în ce priveşte administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora şi formularea cererilor şi demersurilor".

Articolul 364

Formularea şi soluţionarea cererilor

sau demersurilor

"[…]

(2) Cererile sau demersurile formulate vor fi argumentate, iar dacă se solicită administrarea unor probe noi, se vor indica faptele şi circumstanţele ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află acestea, iar în privinţa martorilor, experţilor şi specialiştilor se va indica identitatea şi adresa lor în cazul în care partea nu poate asigura prezenţa lor în instanţa de judecată.

(3) Cererile sau demersurile formulate se soluţionează de către instanţă după audierea opiniilor celorlalte părţi asupra cerinţelor înaintate.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că normele contestate nu stabilesc în mod cert posibilitatea părţii apărării de a solicita reluarea cercetării judecătoreşti sau reaudierea martorilor în procedura examinării recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului. Astfel, în situaţia în care prima instanţă respinge demersul de reluare a cercetării judecătoreşti şi de reaudiere a martorilor, instanţa de recurs nu are competenţa de a repara aceste erori procedurale.

10. Totodată, autorul excepţiei afirmă că practica judiciară naţională interpretează în mod diferit obligaţia instanţei de recurs pe baza articolului 441 alin.(2) din Codul de procedură penală de a examina întreaga cauză sub toate aspectele şi, astfel, nu poate să prevadă în mod rezonabil cum îi va fi examinată cauza.

11. Potrivit autorului excepţiei, normele contestate sunt contrare articolelor 16, 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 315, care reglementează egalitatea în drepturi a părţilor în faţa instanţei în ceea ce priveşte administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora şi formularea cererilor şi demersurilor, şi articolul 364 alineatele (2) şi (3) din Codul de procedură penală, care reglementează procedura formulării şi a soluţionării cererilor şi a demersurilor.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează legalitatea unei sentinţe de condamnare pentru comiterea unei infracţiuni uşoare pentru care legea prevede doar o pedeapsă nonprivativă de libertate (a se vedea supra § 3). Potrivit articolului 441 alin.(2) din Codul de procedură penală, instanţa de recurs examinează cauza în limitele temeiurilor prevăzute în articolul 444, însă este obligată să examineze, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, fără a agrava situaţia părţii în favoarea căreia s-a formulat recursul. Astfel, Curtea admite că instanţa de recurs va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

17. Curtea constată că articolul 315 din Codul de procedură penală a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitatea, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021). Totodată, Curtea constată că articolul 364 din Codul de procedură penal nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

18. Curtea observă că autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolelor 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţiei], 23 [calitatea legii], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

19. Curtea precizează că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.36 din 30 martie 2021, § 18; DCC nr.128 din 13 septembrie 2022, § 23).

20. Autorul sesizării susţine că în lipsa unor reglementări exprese care să-i permită instanţei care examinează recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului să reaudieze martorii, acesta nu-şi poate realiza dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

21. În acest context, Curtea reţine că a analizat în Decizia sa nr.100 din 12 iulie 2022, § 25-27, dacă limitele de competenţă ale instanţei care judecă recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului afectează accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare al persoanei. Astfel, Curtea a menţionat că, de vreme ce recursul este singura cale de atac împotriva acestor hotărâri, articolul 441 alin.(2) din Codul de procedură penală obligă instanţa de recurs ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

22. Curtea a observat că efectul devolutiv prevăzut la articolul 441 alin.(2) este similar efectului devolutiv al instanţei de apel prevăzut de articolul 409 alin.(2) din Codul de procedură penală. Astfel, legislatorul a prevăzut că recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul va fi examinat de către instanţa de recurs în aceleaşi condiţii ca o instanţă de apel.

23. Prin urmare, Curtea consideră că aceste considerente sunt aplicabile şi în prezenta cauză, deoarece autorul sesizării ridică, de fapt, aceeaşi problemă de neconstituţionalitate – competenţa instanţei de recurs care judecă recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului – din perspectiva aceloraşi drepturi fundamentale.

24. Mai mult, Curtea observă că, potrivit articolului 447 alin.(4) din Codul de procedură penală, dacă părţile invocă necesitatea administrării de noi probe, ele trebuie să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în prima instanţă. Totodată, conform articolului 449 alin.(1) pct.2) literele b) şi c) din Codul de procedură penală, instanţa de recurs are competenţa să rejudece cauza cu adoptarea unei noi hotărâri sau să dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, dacă este necesară administrarea de probe suplimentare.

25. Astfel, instanţa de recurs are atât competenţa, cât şi obligaţia de a redresa la etapa judecării recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului pretinsele încălcări ale dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la apărare admise de prima instanţă.

26. Pentru că articolele 20 şi 26 din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente, Curtea nu reţine nici incidenţa articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie.

27. Totodată, sub aparenţa unor critici de imprevizibilitate şi neclaritate a prevederilor contestate, autorul sesizării îi cere Curţii să ofere o interpretare de care să profite la examinarea cauzei sale în instanţa de recurs. În acest context, Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii în situaţii concrete exced controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă a instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.20 din 17 februarie 2022, § 31).

28. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 315 şi 364 alineatele (2) şi (3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Oleg Gorlenco, în interesele dlui Vladimir Tabanov, în cauza penală pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.