Decizie nr.128 din 13.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.82g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "expirarea termenului de patru ani din momentul condamnării" din articolul 21/1 alin.(2) din Legea privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007 (redobândirea dreptului de conducere a vehiculului după expirarea termenului de patru ani din momentul condamnării)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 82g/2022 privind  excepţia de

neconstituţionalitate a textului "expirarea  termenului de patru

ani  din  momentul  condamnării" din  articolul 21¹ alin.(2)  din

Legea privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007

(redobândirea dreptului de conducere a vehiculului

după expirarea termenului de patru ani

din momentul condamnării)

nr. 128  din  13.09.2022

 (în vigoare 13.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 298-304 art.158 din 30.09.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 iunie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "expirarea termenului de patru ani din momentul condamnării" din articolul 21¹ alin.(2) din Legea privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007, ridicată de dna avocat Ludmila Stoianov, în interesele dlui Dumitru Istrati, reclamant în dosarul nr.3-2777/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Grigorii Cazacu de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o sentinţă din 29 noiembrie 2019, Judecătoria Cahul, sediul central, l-a găsit vinovat pe dl Dumitru Istrati de comiterea infracţiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe. Instanţa l-a obligat la muncă neremunerată în folosul comunităţii timp de 135 ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

4. La 5 septembrie 2020, dl Dumitru Istrati a depus la Agenţia Servicii Publice o cerere, prin care a solicitat admiterea la examenul de calificare pentru obţinerea permisului de conducere. În răspunsul său din 29 septembrie 2020, Agenţia Servicii Publice a respins cererea, pentru că, potrivit articolului 21¹ alin.(2) din Legea privind siguranţa traficului rutier, dreptul de a conduce poate fi redobândit după expirarea termenului de patru ani din momentul condamnării, în acest caz, după data de 29 noiembrie 2023.

5. Împotriva răspunsului din 29 septembrie 2020, dl Dumitru Istrati a formulat o cerere prealabilă, care a fost respinsă de Agenţie. Ulterior, la 12 octombrie 2021, dl Dumitru Istrati a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Servicii Publice, prin care a solicitat anularea refuzului Agenţiei de admitere la examenul de calificare.

6. În cadrul procesului, dna avocat Ludmila Stoianov a ridicat, în interesele dlui Dumitru Istrati, excepţia de neconstituţionalitate a textului "expirarea termenului de patru ani din momentul condamnării" din articolul 21¹ alin.(2) din Legea privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007.

7. Printr-o încheiere din 11 mai 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]."

9. Prevederile relevante ale Legii privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007 sunt următoarele:

Articolul 21¹

Redobândirea dreptului de conducere a vehiculului

"1) Anularea dreptului de conducere a vehiculului se dispune de către instanţa de judecată în următoarele cazuri:

a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă cu pedeapsă penală care prevede anularea dreptului de conducere a vehiculului;

b) titularul permisului de conducere a fost declarat inapt de către cadrele medicale abilitate să testeze medical conducătorii vehiculelor.

(2) Dreptul de conducere anulat poate fi redobândit, în condiţii generale, după decăderea temeiurilor de anulare a acestuia, la prezentarea unei dovezi în acest sens, şi susţinerea de către solicitant, la autoritatea competentă, a examenului de calificare pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, pe categorii şi subcategorii de vehicule solicitate. Suplimentar, în cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dreptul de conducere anulat poate fi redobândit după frecventarea programului probaţiunile antialcoolic şi antidrog şi expirarea termenului de 4 ani din momentul condamnării.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autoarea excepţiei consideră că persoana căreia i s-a anulat dreptul de a conduce unităţi de transport în legătură cu starea de ebrietate, dar care şi-a executat pedeapsa principală stabilită prin sentinţă, a urmat programul antialcoolic şi antidrog, are pregătirea specială şi capacitatea de a conduce unităţi de transport se află într-o poziţie de egalitate cu persoana care doreşte să obţină un permis de conducere în condiţiile generale. Interdicţia aplicată de a participa la examenul de calificare pe o perioadă de patru ani constituie o discriminare, interzisă de articolul 16 din Constituţie.

11. Autoarea excepţiei susţine că interdicţia reprezintă o ingerinţă în dreptul persoanei de a se deplasa cu mijlocul de transport în vederea realizării necesităţilor personale şi ale familiei sale. De asemenea, unitatea de transport serveşte şi ca mijloc de prestare a serviciilor de transport şi, prin urmare, reprezintă singura sursă de venit.

12. Autoarea mai afirmă că interdicţia de patru ani de a obţine permisul de conducere reprezintă o pedeapsă distinctă faţă de sancţiunea penală prevăzută de articolul 264¹ din Codul penal. Aşadar, persoana este pedepsită dublu pentru una şi aceeaşi faptă.

13. Prin urmare, autoarea excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 4, 16, 20, 21, 22, 28, 43, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul reclamantului într-un proces pendinte la o instanţă de drept comun. Excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind siguranţa traficului rutier, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "expirarea termenului de 4 ani din momentul condamnării" din articolul 21¹ alin.(2) din Lege. Acest articol stabileşte că dreptul de conducere anulat poate fi redobândit, în condiţiile generale, după decăderea motivelor de anulare a acestuia, la prezentarea unei dovezi în acest sens şi susţinerea de către solicitant, la autoritatea competentă, a examenului de calificare pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, pe categorii şi subcategorii de vehicule solicitate. În cazul în care titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă penală care presupune anularea dreptului de conducere a vehiculului, dreptul de conducere poate fi redobândit după frecventarea programului probaţiunile antialcoolic şi antidrog şi după expirarea termenului de patru ani de la condamnare.

18. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unor cereri de chemare în judecată privind anularea refuzului Agenţiei Servicii Publice de admitere la examenul de calificare pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule (a se vedea § 5-7 supra). Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei excepţiei, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.37 din 24 martie 2022, § 21; DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 18).

21. Autoarea excepţiei a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 22 [neretroactivitatea legii], 28 [viaţa intimă, familială şi privată], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii], 46 [dreptul la proprietate privată şi la protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

22. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 4 din Constituţie, Curtea a subliniat că aceasta normă comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova. Ea nu poate constitui un reper separat şi nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.60 din 22 aprilie 2022, § 28).

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 15; DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 21).

24. Cu privire la articolul 20 din Constituţie, Curtea observă că autoarea excepţiei nu a prezentat argumente care să demonstreze incidenţa acestuia în prezenta cauză. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr.34 din 22 martie 2022, § 27).

25. Cu privire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, autoarea excepţiei susţine că interdicţia pentru o perioadă de patru ani de a obţine permisul de conducere reprezintă în sine o pedeapsă distinctă de sancţiunea penală prevăzută de articolul 264¹ din Codul penal, care încalcă principiul non bis in idem.

26. Cu privire la interdicţia de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă, în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a prevăzut trei componente ale principiului ne bis in idem: 1) cele două seturi de proceduri trebuie să fie de natură "penală"; 2) ele trebuie să se refere la aceleaşi fapte; şi 3) trebuie să existe o dublare a procedurilor. În cazul în care se pretinde o încălcare a principiului ne bis in idem, aceste componente trebuie evaluate separat (Mihalache v. România, 8 iulie 2019, § 49) [DCC nr.153 din 19 octombrie 2021, § 27; DCC nr.37 din 24 martie 2022, § 25].

27. Sub acest aspect, Curtea observă că articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal sancţionează fapta de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore şi cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Ca rezultat al condamnării potrivit acestei norme penale, persoana poate redobândi dreptul de conducere a vehiculului doar după expirarea termenului de patru ani din momentul condamnării (articolul 21¹ alin.(2) teza a II-a din Legea privind siguranţa traficului rutier). Aşadar, Curtea reţine că interdicţia contestată de autoarea excepţiei este o consecinţă a faptului condamnării persoanei potrivit articolului 264¹ alin.(1) din Codul penal şi este aplicată în cadrul unui singur set de proceduri. Astfel, având în vedere cele invocate supra, Curtea reţine că articolul 21 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

28. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, autoarea excepţiei pune în discuţie problema aplicării în timp a prevederilor contestate în coroborare cu articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal. În acest caz, Curtea constată că autoarea excepţiei ridică o problemă de interpretare şi de aplicare a legii. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.66 din 17 mai 2022, § 24).

29. Cu privire la incidenţa articolului 28 din Constituţie, autoarea excepţiei menţionează că interdicţia contestată afectează dreptul persoanei de a se deplasa cu mijlocul de transport în vederea satisfacerii necesităţilor personale şi ale familiei sale. Curtea reţine că articolul 28 din Constituţie nu garantează deplasarea cu un anumit tip de transport (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.143 din 15 decembrie 2020, § 23). Prin urmare, acest articol nu este incident în prezenta cauză.

30. Cu privire la incidenţa articolelor 43 şi 46 din Constituţie, autoarea excepţiei susţine că interdicţia de a redobândi dreptul de conducere a vehiculului până la expirarea termenului de patru ani îi afectează dreptul de muncă şi de proprietate, sub aspectul prestării serviciilor de transport care îi generează un profit.

31. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că noţiunea de remuneraţie, în sensul articolului 43 din Constituţie, trebuie interpretată într-un sens larg. Aceasta cuprinde, în special, toate avantajele prezente sau viitoare, cu condiţia să fie acordate, chiar dacă indirect, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta, în baza unui contract de muncă sau a unor dispoziţii legale (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 63).

32. Curtea reţine că persoana sancţionată penal pentru fapta de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat nu poate avea o aşteptare legitimă că va rămâne conducător de vehicule. Totodată, venitul preconizat de a fi obţinut în calitate de conducător de vehicule nu constituie un "bun" (a se vedea, mutatis mutandis, J.B. şi alţii v. Ungaria (dec.), 27 noiembrie 2018, § 98-103, § 130-138).

33. În consecinţă, pentru că nu s-a constatat existenţa vreunei ingerinţe în drepturile fundamentale invocate de autoarea excepţiei, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 4, 16 şi 54 din Constituţie.

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "expirarea termenului de patru ani din momentul condamnării" din articolul 21¹ alin.(2) din Legea privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007, ridicată de dna avocat Ludmila Stoianov, în interesele dlui Dumitru Istrati, reclamant în dosarul nr.3-2777/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.