Decizie nr.104 din 19.07.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.292g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "comportamentul acestuia din urmă" din articolul 64 alin.(1) din Codul familiei (interzicerea întrevederilor părintelui cu copilul său)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.292g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a textului "comportamentul acestuia

 din urmă" din articolul 64 alin.(1) din Codul familiei

(interzicerea întrevederilor părintelui cu copilul său)

nr. 104  din  19.07.2022

 (în vigoare 19.07.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 246-250 art.133 din 05.08.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 31 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 iulie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "comportamentul acestuia din urmă" din articolul 64 alin.(1) din Codul familiei, ridicată de dna avocat Doina Ioana Străisteanu, în interesele dlui V.D., reclamant în dosarul nr.2a-2276/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din dnele Nelea Budăi şi Viorica Mihaila şi dl Iurie Cotruţă, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 17 mai 2018, dl V.D. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva dnei V.D., având ca intervenient accesoriu Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului, sectorul Râşcani, prin care a solicitat obligarea pârâtei să nu împiedice comunicarea şi întrevederile reclamantului cu fiicele minore.

4. Prin Hotărârea din 30 martie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea reclamantului. În motivarea hotărârii sale, instanţa de judecată a menţionat că din probele administrate rezultă clar că comportamentul reclamantului este în detrimentul intereselor copiilor minori şi prezintă pericol pentru starea lor fizică şi psihică. În consecinţă, instanţa de judecată a făcut trimitere la articolul 64 din Codul familiei, care prevede că părintele care locuieşte împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil şi celălalt părinte care locuieşte separat, cu excepţia cazurilor în care comportamentul acestuia din urmă este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică (a se vedea § 34 din Hotărârea citată).

5. La 23 aprilie 2021, reclamantul a formulat un apel împotriva Hotărârii primei instanţe.

6. La 13 decembrie 2021, dna avocat Doina Ioana Străisteanu a ridicat, în interesele dlui V.D., excepţia de neconstituţionalitate a textului "comportamentul acestuia din urmă" din articolul 64 alin.(1) din Codul familiei.

7. Prin Încheierea din 16 decembrie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"[…]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 48

Familia

"(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

[…]."

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

[…]."

9. Prevederile relevante ale Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, sunt următoarele:

Articolul 64

Exercitarea drepturilor părinteşti în cazul când părinţii locuiesc separat

"(1) Părintele care locuieşte împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil şi celălalt părinte care locuieşte separat, cu excepţia cazurilor când comportamentul acestuia din urmă este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică.

(2) Părinţii au dreptul să încheie un acord privind exercitarea drepturilor părinteşti de către părintele care locuieşte separat de copil. Litigiile apărute se soluţionează de către autoritatea tutelară teritorială, care stabileşte un program de întrevederi, iar decizia acesteia poate fi atacată în instanţa judecătorească, care va emite hotărârea respectivă. Părinţii pot, din iniţiativa proprie sau la recomandarea autorităţii tutelare teritoriale, să se adreseze unui mediator pentru soluţionarea litigiului.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autoarea excepţiei susţine că textul "comportamentul acestuia din urmă" din articolul 64 alin.(1) din Codul familiei este imprevizibil, deoarece părintele care nu locuieşte cu copilul său nu cunoaşte circumstanţele în care i se poate refuza întrevederea cu copilul. Comunicarea cu copilul este o componentă a dreptului la viaţa de familie, garantat de Constituţie şi de articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. După divorţ, părintele care locuieşte separat de copilul său are o aşteptare legitimă de a-şi menţine relaţiile cu copilul. Această aşteptare este bazată pe prevederile legislaţiei familiei şi a celei civile.

11. Autoarea excepţiei menţionează că textul criticat acordă părintelui care locuieşte cu copilul împuternicirea de a decide, în mod arbitrar, subiectiv şi părtinitor, dacă comportamentul celuilalt părinte este sau nu în detrimentul copilului. Textul criticat nu prevede că măsura împiedicării contactului dintre părinte şi copil se decide pe baza unei proceduri contradictorii. Această interdicţie de a comunica cu copilul are caracter permanent. De asemenea, autorul consideră că nu există un mecanism reglementat de lege pentru a preveni abuzul de drept cauzat de părintele care locuieşte cu copilul.

12. Autoarea excepţiei susţine că ingerinţa în discuţie este prevăzută de lege şi urmăreşte protecţia copilului. Totuşi, această ingerinţă este disproporţionată.

13. Prin urmare, autoarea excepţiei susţine că textul criticat contravine articolelor 16, 20, 23 alin.(2), 28, 48 şi 49 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul reclamantului într-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul familiei, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "comportamentul acestuia din urmă" din articolul 64 alin.(1) din Codul familiei. Prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri de apel împotriva hotărârii primei instanţe prin care s-a refuzat obligarea unui părinte să nu împiedice comunicarea celuilalt părinte cu copiii minori şi să se abţină de la crearea obstacolelor la realizarea întrevederilor dintre celălalt părinte şi copiii minori (a se vedea § 3-6 supra). Curtea observă că textul criticat a fost aplicat de prima instanţă la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă textul criticat reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.129 din 10 august 2021, § 20; DCC nr.132 din 12 august 2021, § 28; DCC nr.37 din 24 martie 2022, § 21; DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 18).

20. Autoarea excepţiei a susţinut că textul "comportamentul acestuia din urmă" din articolul 64 alin.(1) din Codul familiei contravine articolelor 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 28 [viaţa intimă, familială şi privată], 48 [familia] şi 49 [protecţia familiei şi a copiilor orfani] din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autoarea excepţiei susţine că textul criticat nu prevede că măsura întreruperii comunicării trebuie aplicată pe baza unei proceduri în contradictoriu. Curtea reţine că părintele care locuieşte separat poate formula cereri în faţa instanţei de judecată, în care îşi poate prezenta opinia cu privire la comportamentul său în raport cu copilul. În acest sens, instanţa de judecată are competenţa deplină de a examina aceste litigii, sub toate aspectele, în fapt şi în drept.

22. Cu privire la incidenţa articolelor 28, 48 şi 49 din Constituţie, autoarea excepţiei menţionează că textul criticat (i) nu stabileşte circumstanţele în care poate fi aplicată această măsură; (ii) permite părintelui care locuieşte împreună cu copilul să interpreteze în mod subiectiv comportamentul părintelui care locuieşte separat şi să împiedice în mod arbitrar contactul cu copilul; (iii) nu stabileşte perioada de timp pentru care se aplică interdicţia comunicării cu copilul; (iv) permite părintelui care locuieşte împreună cu copilul să aplice interdicţia comunicării cu copilul faţă de părintele care locuieşte separat fără participarea instanţei de judecată.

23. Cu privire la lipsa enumerării circumstanţelor în care se poate aprecia că comportamentul părintelui care locuieşte separat justifică întreruperea comunicării cu copilul, Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie nu-i impune legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept substanţial. În acest context, pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că formularea lor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară (a se vedea HCC nr.24 din 10 august 2021, § 38; HCC nr.33 din 26 octombrie 2021, § 46; DCC nr.36 din 22 martie 2022, § 37).

24. Curtea observă că articolul 64 din Codul familiei reglementează situaţia în care un părinte locuieşte împreună cu copilul, iar celălalt nu. Părintele care nu locuieşte cu copilul are dreptul să petreacă timpul cu copilul la domiciliul său, dacă acest fapt nu contravine interesului superior al copilului (articolul 63 alin.(5) din Codul familiei). Totuşi, dacă părintele care locuieşte separat are un comportament care este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru sănătatea fizică şi psihică a copilului, norma contestată îi permite părintelui care locuieşte cu copilul minor să întrerupă comunicarea celuilalt părinte cu copilul.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a stabilit că articolul 8 din Convenţie nu poate autoriza un părinte să ia măsuri care dăunează sănătăţii şi dezvoltării copilului (a se vedea Endrizzi v. Italia, 23 martie 2017, § 51).

26. Prin textele "este în detrimentul intereselor copilului" şi "prezintă pericol pentru sănătatea fizică şi psihică a copilului" legislatorul a oferit indicii pentru aplicarea măsurii stabilite de norma contestată. Aceste indicii limitează marja discreţionară a părintelui care aplică interdicţia. În cazul în care părintele care locuieşte separat consideră că întrevederea cu copilul i-a fost împiedicată în mod nejustificat, el îi poate solicita instanţei să oblige celălalt părinte să-i permită contactul cu copilul. Tribunalele de drept comun sunt mai bine poziţionate să evalueze situaţiile concrete şi să cenzureze eventualele abuzuri din partea părintelui care locuieşte cu copilul (a se vedea, mutatis mutandis, Svernei v. Republica Moldova, 19 octombrie 2021, § 23).

27. Cu privire la lipsa unei perioade de timp pentru care se aplică interdicţia comunicării cu copilul, Curtea reţine că, într-adevăr, legislatorul nu a prevăzut un termen pentru aplicarea măsurii contestate. Totuşi, legislaţia îi oferă părintelui care locuieşte separat posibilitatea să solicite instanţei întreruperea măsurii aplicate.

28. Cu privire la aplicarea măsurii contestate fără participarea instanţei de judecată, Curtea reţine că interdicţia întrevederii cu copilul este dictată de necesitatea protejării imediate a interesului superior al copilului sau a protejării stării lui fizice şi psihice. Pe de altă parte, Curtea constată că aplicarea interdicţiei contestate în mod direct de către părintele care locuieşte cu copilul minor nu-i anulează dreptul celuilalt părinte să-i solicite instanţei un control al proporţionalităţii măsurii şi obligarea părintelui care locuieşte cu copilul de a respecta graficul întrevederilor.

29. Aşadar, Curtea reţine că textul contestat de autorul excepţiei nu contravine, în sine, prevederilor articolelor 16, 20, 23, 28, 48 şi 49 din Constituţie. Curtea nu poate verifica, potrivit competenţelor sale, aplicarea prevederilor articolului 64 din Codul familiei în circumstanţele unei cauze particulare.

30. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "comportamentul acestuia din urmă" din articolul 64 alin.(1) din Codul familiei, ridicată de dna avocat Doina Ioana Străisteanu, în interesele dlui V.D., reclamant în dosarul nr.2a-2276/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.