Decizie nr.107 din 07.11.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.135g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 68 alin.(1) şi (2) şi articolul 293 alin.(1) din Codul de procedură penală (accesul la materialele urmăririi penale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.135g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 68 alin.(1) şi (2)

şi articolul 293 alin.(1) din Codul de procedură penală

(accesul la materialele urmăririi penale)

nr. 107  din  07.11.2017

 (în vigoare 07.11.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 58-66 art. 33 din 23.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 13 octombrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 7 noiembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor:

- “din momentul terminării urmăririi penale” din alineatul (1) pct.10) al articolului 68;

- “pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării” din alineatul (2) pct.3) al articolului 68 [abrogat prin Legea nr.100 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, în vigoare din 29.07.2016];

- “şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în art.291” din alineatul (1) al articolului 293 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003,

ridicată de avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.10-64/2017, pendinte la Judecătoria Străşeni (sediul central).

2. Excepţia a fost depusă la Curtea Constituţională la 13 octombrie 2017 de către Tudor Andronic, judecător de instrucţie din cadrul Judecătoriei Străşeni (sediul central), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 15 iunie 2017, procuratura Străşeni a dispus începerea urmăririi penale pe faptul că la 4 mai 2017 în cadrul unei inventarieri efectuate de către ÎS “Întreprinderea Silvo-Cinegetică Străşeni” la cantonul nr.4, ocolul silvic Căpriana, a fost depistat neajuns de masă lemnoasă. Ca urmare, pădurarul I.Ciobanu a fost recunoscut în calitate de bănuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art.191 alin.(1) [Delapidarea averii străine] din Codul penal.

4. La 5 septembrie 2017, I.Ciobanu a depus la Judecătoria Străşeni (sediul central) o plângere, în conformitate cu art.313 din Codul de procedură penală, prin care solicită inter alia anularea ordonanţelor din 8 august 2017 şi din 30 august 2017, în partea ce ţine de refuzul procurorului şi respectiv, procurorului ierarhic superior de a satisface unele demersuri şi de a pune la dispoziţia sa şi a apărătorului său copiile materialelor urmăririi penale.

5. În şedinţa de judecată din 21 septembrie 2017, avocatul Igor Chiriac, reprezentând interesele lui I.Ciobanu, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Codul de procedură penală menţionate la §1.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 68

Drepturile şi obligaţiile apărătorului

“(1) Apărătorul, în funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese le apără, are dreptul:

[…]

10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să facă copii;

[…]

(2) Apărătorul bănuitului, învinuitului, inculpatului în scopul clarificării circumstanţelor care combat învinuirea, exclud răspunderea penală a persoanei pe care o apără sau atenuează pedeapsa ori măsurile procesuale de constrângere, precum şi în scopul acordării asistenţei juridice necesare, în afară de drepturile prevăzute la alin.(1), dispune, de asemenea, de următoarele drepturi:

[…]

3) să ia cunoştinţă de materialele prezentate în judecată de către organul de urmărire penală pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării.

[art.68 alin.(2) pct.3) în redacţia Legii nr.122 din 14 martie 2003, în vigoare până la 29.07.2016]

3) să ia cunoştinţă de materialele şi probele prezentate de procuror împreună cu demersul sau recursul său cu privire la aplicarea, prelungirea, revocarea, înlocuirea măsurii procesuale de constrângere, înainte de a fi transmise judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.

[art.68 alin.(2) pct.3) în redacţia Legii nr.100 din 26 mai 2016, în vigoare din 29.07.2016]”

Articolul 291

Soluţiile dispuse de procuror la terminarea urmăririi penale

“Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile prezentului cod privind urmărirea penală, că urmărirea penală este completă, că există probe suficiente şi legal administrate, el dispune una din următoarele soluţii:

1) atunci când din materialele cauzei rezultă că fapta există, că a fost constatat făptuitorul şi că acesta poartă răspundere penală:

a) pune sub învinuire făptuitorul conform prevederilor art.281 şi 282, dacă acesta nu a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, apoi întocmeşte rechizitoriul prin care dispune trimiterea cauzei în judecată;

b) dacă făptuitorul a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, întocmeşte rechizitoriul prin care dispune trimiterea cauzei în judecată;

2) prin ordonanţă motivată, dispune încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire.”

Articolul 293

Prezentarea materialelor de urmărire penală

“(1) După verificarea de către procuror a materialelor cauzei şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în art.291, procurorul aduce la cunoştinţă învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor despre terminarea urmăririi penale, locul şi termenul în care ei pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale. Părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor li se prezintă pentru a lua cunoştinţă doar materialele referitoare la acţiunea civilă la care sunt parte.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate, care permit apărătorului de a lua cunoştinţă de materialele cauzei penale numai din momentul terminării urmăririi penale şi care stabilesc condiţiile privind prezentarea materialelor de urmărire penală învinuitului şi apărătorului său, contravin articolului 26 din Constituţie.

10. Potrivit autorului excepţiei, textele legale a căror constituţionalitate este contestată suprimă nejustificat dreptul la apărare, restrângerile nefiind necesare într-o societate democratică şi, de asemenea, nu sunt proporţionale cu scopul legitim urmărit, prin aceasta încălcându-se art.54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.10-64/2017, pendinte la Judecătoria Străşeni (sediul central), este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

15. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele:

- “din momentul terminării urmăririi penale” din art.68 alin.(1) pct.10);

- “pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării” din art.68 alin.(2) pct.3) [abrogat prin Legea nr.100 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003];

- “şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în art.291” din art.293 alin.(1) din Codul de procedură penală.

16. Curtea observă că normele contestate vizează, în esenţă, momentul în care apărătorul poate lua cunoştinţă de materialele dosarului de urmărire penală.

17. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a textului din art.68 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, în redacţia Legii nr.122 din 14 martie 2003, care prevedea dreptul apărătorului de a lua cunoştinţă de materialele prezentate în judecată de către organul de urmărire penală pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării, Curtea menţionează că aceasta nu poate fi reţinută. Examinând actele dosarului, Curtea constată că în speţă urmărirea penală a fost începută la 15 iunie 2017. În acelaşi timp, Curtea menţionează că la 26 mai 2016 Parlamentul a adoptat Legea nr.100 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, prin care textul criticat a fost exclus. Or, potrivit art.3 alin.(1) din Codul de procedură penală, în desfăşurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanţa judecătorească. În această ordine de idei, Curtea constată că prevederile legale abrogate nu sunt aplicabile litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile contestate încalcă prevederile constituţionale ale art.26, care garantează dreptul la apărare, şi 54, care stabilesc condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.

19. Referitor la pretinsa încălcare a art.26 din Constituţie prin faptul că apărătorului nu i se permite accesul la materialele dosarului penal pe parcursul urmăririi penale, Curtea reţine că, deşi dreptul la o procedură contradictorie, implică facultatea de a lua cunoştinţă de observaţiile sau actele prezentate de cealaltă parte, precum şi de a le discuta, modalităţile de aplicare a acestor garanţii pe durata fazei de urmărire penală depind de particularităţile de procedură şi de circumstanţele cauzei.

20. Curtea reţine că prevederile legale contestate se circumscriu caracterului confidenţial al urmăririi penale, care presupune că anumite acte de urmărire penală pot fi cunoscute doar la momentul final al urmăririi penale. Această regulă este impusă de necesităţi obiective ce ţin de operativitatea actelor de urmărire penală, de respectarea demnităţii persoanelor ce fac obiectul cercetării, de protejarea identităţii unor martori, de protejarea surselor de informare şi a metodelor şi tehnicilor folosite pentru strângerea probelor.

21. Din analiza sistemică a normelor care reglementează dreptul părţilor de a li se prezenta materialele dosarului în cursul urmăririi penale, Curtea observă că apărătorul nu este lipsit totalmente de posibilitatea de a lua cunoştinţă de dosarul cauzei penale, acesta având dreptul de a lua cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui şi de a cere completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv (pct.10) alin.(1) din art.68 al CPP).

22. De asemenea, Curtea observă că interdicţia de a lua cunoştinţă de materialele dosarului la faza de urmărire penală este suplinită de alte garanţii procesuale asigurate de legislaţia procesual-penală în vigoare. Astfel, după verificarea materialelor cauzei, procurorul aduce la cunoştinţă învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor despre terminarea urmăririi penale, locul şi termenul în care ei pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale (art.293 alin.(1) al CPP), iar după ce au luat cunoştinţă de materialele urmăririi penale, aceştia au posibilitatea de a formula cereri noi în legătură cu urmărirea penală (art.293 alin.(6) al CPP).

23. În acest sens, şi Directiva nr.2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, la art.7 alin.(1), exige ca atunci când o persoană este arestată şi reţinută în orice etapă a procesului penal statele să se asigure că documentele referitoare la cauza specifică, aflate în posesia autorităţilor competente şi care sunt esenţiale pentru a contesta în mod efectiv, în conformitate cu dreptul intern, legalitatea arestării sau reţinerii, sunt puse la dispoziţia persoanelor arestate sau a avocaţilor acestora.

24. Curtea menţionează că art.293 alin.(4) din Codul de procedură penală, în acord cu art.7 alin.(3) din Directiva nr.2012/13/UE, prevede că termenul pentru a se lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale nu poate fi limitat, însă în cazul în care persoana care ia cunoştinţă de materiale abuzează de situaţia sa, procurorul fixează modul şi termenul acestei acţiuni, reieşind din volumul dosarului.

25. În acelaşi timp, Directiva nr.2012/13/UE stabileşte la art.7 alin.(4) că accesul la anumite materiale poate fi refuzat, în cazul în care astfel de acces ar putea conduce la periclitarea gravă a vieţii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important, ca de exemplu în cazurile în care accesul poate prejudicia o anchetă în curs sau poate afecta grav securitatea internă a statului membru în care se desfăşoară procedurile penale.

26. Ţinând cont de cele enunţate, Curtea menţionează că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a textului “din momentul terminării urmăririi penale” din alineatul (1) pct.10) al articolului 68;

- a textului “pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării” din alineatul (2) pct.3) al articolului 68 [abrogat prin Legea nr.100 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, în vigoare din 29.07.2016];

- a textului “şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în art.291” din alineatul (1) al articolului 293 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003,

ridicată de avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.10-64/2017, pendinte la Judecătoria Străşeni (sediul central).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.