Decizie nr.11 din 31.01.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.214g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul penal (răspunderea penală a judecătorului pentru pronunţarea unei hotărâri care nu a fost casată de instanţele superioare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.214g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul penal

(răspunderea penală a judecătorului pentru

pronunţarea unei hotărâri care nu a fost

 casată de instanţele superioare)

nr. 11  din  31.01.2023

 (în vigoare 31.01.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 45-48 art. 34 din 17.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 decembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 31 ianuarie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicată de dl Igor Vornicescu, parte în dosarul nr.1a-696/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău (format din dna Oxana Robu, dl Igor Mânăscurtă şi dl Stelian Teleucă), pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află cauza penală de învinuire a dlui Igor Vornicescu de comiterea infracţiunii de pronunţare cu bună-ştiinţă a unei hotărâri judecătoreşti contrare legii, prevăzută la articolul 307 alin.(1) din Codul penal.

4. Pe parcursul judecării cauzei în apel, dl Igor Vornicescu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din 28 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

[…]."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al

altor hotărâri judecătoreşti definitive

"Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 307

Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii

"(1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii

se pedepseşte cu amendă în sumă de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) legată de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei a menţionat că articolul 307 din Codul penal sancţionează fapta de pronunţare cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii. Aceste prevederi admit răspunderea penală a judecătorului pentru pronunţarea unui act judecătoresc care nu a fost casat de instanţele superioare. În opinia sa, verificarea caracterului legal al hotărârilor judecătoreşti poate fi efectuată doar de către instanţele ierarhic superioare prin intermediul căilor de atac. În acest context, autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolelor 1 alin.(3), 22, 23 alin.(2), 114, 116 alin.(1) şi (6), 119 şi 120 din Constituţie.

9. De asemenea, autorul excepţiei a susţinut că articolul 4 alin.(1) literele a), b) şi i) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor stabileşte următoarele abateri disciplinare: nerespectarea intenţionată sau din neglijenţă gravă a obligaţiei de abţinere; adoptarea unei hotărâri judecătoreşti prin care, intenţionat sau din neglijenţă gravă, au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale; încălcarea normelor imperative în procesul de înfăptuire a justiţiei. Potrivit autorului excepţiei, aceleaşi fapte pot fi catalogate ca infracţiune pe baza articolului 307 din Codul penal. Autorul excepţiei consideră că legislatorul nu a reglementat criterii de delimitare a răspunderii disciplinare şi penale a judecătorilor, fapt contrar articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată. Astfel, excepţia a fost ridicată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Curtea notează că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia. Curtea reţine că dispoziţiile articolului 307 din Codul penal incriminează pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii şi ar putea fi aplicate în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pentru că inculpatului din această cauză i se impută comiterea infracţiunii în discuţie.

14. Prevederile contestate au mai constituit obiectul unor sesizări la Curtea Constituţionale (a se vedea HCC nr.12 din 28 martie 2017; DCC nr.58 din 27 iunie 2017; DCC nr.59 din 27 iunie 2017). Totuşi, raportate la argumentele menţionate de autorul excepţiei, prevederile contestate nu au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Potrivit autorului excepţiei, faptul că articolul 307 din Codul penal permite tragerea la răspundere penală a judecătorului pentru pronunţarea unui act judecătoresc care nu a fost casat de instanţele superioare este contrar articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 114 [înfăptuirea justiţiei], 116 alineatele (1) şi (6) [statutul judecătorilor], 119 [folosirea căilor de atac] şi 120 [caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive] din Constituţie. De asemenea, autorul consideră că legislatorul nu a reglementat criterii de delimitare a răspunderii disciplinare şi penale a judecătorilor, fapt contrar articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie

16. Curtea constată că, deşi aceste critici de neconstituţionalitate nu au mai fost avansate în raport cu articolul 307 din Codul penal, problemele abordate de autorul excepţiei au fost tranşate de Curte cu ocazia soluţionării unor sesizări care vizau alte norme legale.

17. Referitor la iniţierea unei anchete penale pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti ilegale care nu a fost casată de instanţele superioare, Curtea s-a pronunţat în Decizia nr.24 din 22 februarie 2022.

18. Curtea a reţinut că problema în discuţie a fost abordată în recomandările instituţiilor internaţionale. Sub acest aspect, analizând nota de fundamentare a unei modificări în legea penală a Republicii Kârgâze, Comisia de la Veneţia a menţionat că, de principiu, o persoană poate fi trasă la răspundere penală atunci când sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, astfel cum sunt definite de lege. De regulă, acestea le reprezintă fapta prejudiciabilă (actus reus – în contextul judecătorilor, "adoptarea unei hotărâri injuste") împreună cu o formă de vinovăţie (mens rea – în contextul judecătorilor, "cu bună ştiinţă"). De fapt, elementele constitutive ale infracţiunii pot exista în mod independent de casarea hotărârii. Casarea hotărârii poate avea loc din diferite motive, care nu au neapărat legătură cu infracţiunea. De asemenea, se poate întâmpla ca hotărârea să nu fie casată, însă elementele constitutive ale infracţiunii să fie întrunite. Răspunderea penală a judecătorului şi rezultatul procedurilor de atac sunt două aspecte distincte, care nu trebuie suprapuse (a se vedea Opinia comună a Comisiei de la Veneţia şi a Biroului pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile Omului, CDL-AD(2014)018, § 48). Ulterior, Comisia de la Veneţia a reiterat în mod parţial aceste raţionamente în Opinia sa amicus curiae pentru Curtea Constituţională a Republicii Moldova (CDLAD(2017)002) referitoare la răspunderea penală a judecătorilor (DCC nr.24 din 22 februarie 2022, § 24).

19. Curtea a constatat că actus reus (i.e. pronunţarea unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii) şi mens rea (i.e. cu bună-ştiinţă) ale infracţiunii prevăzute de articolul 307 din Codul penal pot fi întrunite în mod independent de existenţa unei hotărâri de casare a actului judecătoresc despre care se pretinde că este ilegal. Spre exemplu, atât în procesul civil, cât şi în cel penal, judecătorii pot pronunţa hotărâri (lato sensu) ilegale care nu pot fi supuse niciunei căi de atac, însă ilegalitatea să fi fost comisă în mod deliberat. Dacă, prin absurd, tragerea la răspundere penală a judecătorilor pe baza articolului 307 din Codul penal s-ar face potrivit criteriului posibilităţii de a ataca hotărârea, atunci judecătorii ale căror pretinse hotărâri ilegale pot fi atacate ar fi trataţi în mod discriminatoriu în comparaţie cu judecătorii ale căror pretinse hotărâri ilegale nu pot fi contestate în faţa unei instanţe superioare. Pentru cei din urmă, situaţia ar reprezenta o cale de eludare a legii penale. De asemenea, ilegalitatea unui act judecătoresc irevocabil poate rezulta din aprecierea Curţii Europene în procesul examinării unei plângeri împotriva Republicii Moldova. În practică pot fi şi alte exemple care demonstrează că elementele infracţiunii pot exista indiferent de casarea hotărârii judecătoreşti (DCC nr.24 din 22 februarie 2022, § 25-26).

20. Aşadar, având în vedere că problema care vizează tragerea la răspundere penală a judecătorului pentru pronunţarea unei hotărâri neanulate de instanţele superioare este similară celei care a făcut obiectul Deciziei nr.24 din 22 februarie 2022, Curtea reţine că considerentele acesteia sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză.

21. Referitor la argumentele privind lipsa unor criterii de delimitare a răspunderii disciplinare a judecătorilor de răspunderea penală, Curtea subliniază că, potrivit jurisprudenţei sale, Constituţia nu interzice cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală în cazul în care una şi aceeaşi faptă comisă de salariat constituie, deopotrivă, o abatere disciplinară şi o infracţiune (a se vedea HCC nr.24 din 14 septembrie 2016, § 81; DCC nr.44 din 18 mai 2020, § 44).

22. Prin urmare, având în vedere cele menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicată de dl Igor Vornicescu, parte în dosarul nr.1a-696/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.