Decizie nr.110 din 12.08.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.95g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) lit.d) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi a articolului 210 din Codul de procedură penală (aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului insolvabil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.95g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 75 alin.(1) lit.d) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

şi a articolului 210 din Codul de procedură penală

(aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului insolvabil)

nr. 110  din  12.08.2025

 (în vigoare 12.08.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 529-531 art.135 din 16.10.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 august 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) lit.d) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi a articolului 210 din Codul de procedură penală, ridicată de dl Marcel Lungu, lichidator al SRL "S.I. Demir-Agro" în procedură de faliment, în dosarul nr.10-260/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător de instrucţie Ana Bologan, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost prezentate de autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Printr-o hotărâre din 26 mai 2021, Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa S.I. Demir-Agro.

5. Printr-o încheiere din 26 septembrie 2024, Judecătoria Comrat, sediul central, a dispus trecerea la procedura de faliment a S.I. Demir-Agro.

6. Printr-o încheiere din 2 iunie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis demersul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi a aplicat sechestru pe bunurile imobile şi mobile aflate în proprietatea S.I. Demir-Agro.

7. La 9 decembrie 2024, lichidatorul S.I. Demir-Agro i-a solicitat Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale să ridice sechestrul aplicat bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea S.I. Demir-Agro.

8. Printr-o ordonanţă din 27 decembrie 2024, cererea de ridicare a sechestrului a fost respinsă.

9. La 9 ianuarie 2025, S.I. Demir-Agro a contestat, potrivit articolului 299¹ din Codul de procedură penală, ordonanţa din 27 decembrie 2024.

10. Printr-o ordonanţă din 15 ianuarie 2025, contestaţia a fost respinsă.

11. La 27 ianuarie 2025, S.I. Demir-Agro a contestat în faţa judecătorului de instrucţie ordonanţa din 15 ianuarie 2025.

12. În procesul de examinare a cauzei, la 4 martie 2025, dl Marcel Lungu, lichidator al S.I. Demir-Agro, a ridicat, în interesele S.I. Demir-Agro, în procedură de faliment, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) lit.d) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, sub aspectul omisiunii de a reglementa aplicarea sechestrului în materie penală de către instanţa de insolvabilitate, şi a articolului 210 din Codul de procedură penală, sub aspectul omisiunii de a reglementa anularea ope legis a sechestrului penal asupra bunurilor din patrimoniul debitorului insolvabil, din momentul intentării procesului de insolvabilitate.

13. Printr-o încheiere din 27 martie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"(1) Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

15. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 75

Alte efecte

"(1) Din momentul intentării procedurii de insolvabilitate:

[...]

d) sechestrarea patrimoniului debitorului, alte măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului, administratorului insolvabilităţii/lichidatorului în dreptul de administrare şi de valorificare a masei debitoare aplicate de alte instanţe de judecată sau de organele abilitate în acest sens se anulează de drept şi se aplică în exclusivitate numai de către instanţa de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate;

[...]"

16. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 210

Scoaterea bunurilor de sub sechestru

în procesul penal

"(1) Bunurile se scot de sub sechestru prin hotărîrea organului de urmărire penală sau instanţei dacă, în urma retragerii acţiunii civile, modificării încadrării juridice a infracţiunii incriminate bănuitului, învinuitului, inculpatului ori din alte motive, a decăzut necesitatea de a menţine bunurile sub sechestru. Instanţa de judecată, judecătorul de instrucţie sau procurorul, în limitele competenţei lor, ridică sechestrul asupra bunurilor şi în cazurile în care constată ilegalitatea punerii acestora sub sechestru de către organele de urmărire penală fără autorizaţia respectivă.

(2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată este în drept să menţină bunurile sub sechestru şi după încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau achitarea persoanei, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii respective.

(3) Bunurile se scot de sub sechestru când persoana juridică a executat amenda de interes public stabilită în acordul judiciar de interes public şi a reparat prejudiciul cauzat prin infracţiune."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

17. În opinia autorului sesizării, punerea sub sechestru a bunurilor unei persoane juridice în cadrul unui proces penal, înainte de intentarea procedurii falimentului, nu trebuie să suspende procedura de lichidare a masei debitoare, în ceea ce priveşte bunurile sechestrate.

18. Autorul excepţiei mai susţine că omisiunea legislativă de a reglementa aplicarea sechestrului în materie penală de către instanţa de insolvabilitate din prevederile articolelor 75 alin.(1) lit.d) din Legea insolvabilităţii şi 210 din Codul de procedură penală limitează competenţa exclusivă a instanţei de insolvabilitate în materie de supraveghere a aspectelor procedurale ale procesului. Cele din urmă aduc atingere atât dreptului de proprietate al creditorilor de a-şi recupera creanţele pecuniare din patrimoniului debitorului, cât şi dreptului de proprietate al debitorului insolvabil, deoarece generează cheltuieli în procesul de insolvabilitate.

19. Autorul pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 16, 20, 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii şi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

23. Obiecte ale excepţiei de neconstituţionalitate sunt articolul 75 alin.(1) lit.d) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi articolul 210 din Codul de procedură penală. Curtea observă că unele sintagme din articolul 210 alin.(1) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiecte ale controlului de constituţionalitate din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.115 din 31 octombrie 2019), iar articolul 75 alin.(1) lit.d) din Legea insolvabilităţii nu a făcut obiectul controlului de constituţionalitate.

24. După cum rezultă din sesizare, procedura judiciară pendinte în faţa judecătorului de instrucţie are ca obiect anularea ordonanţei Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale prin care a fost respinsă cererea lichidatorului de ridicare a sechestrului aplicat asupra bunurilor mobile şi imobile ale unei persoane juridice insolvabile. Prin urmare, Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

25. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 16 (egalitatea), 20 (accesul la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

26. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr.179 din 14 decembrie 2023, § 15; DCC nr.105 din 5 septembrie 2024, § 22). De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23; DCC nr.12 din 2 februarie 2023, § 20).

27. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul sesizării a susţinut, în principal, că prevederile contestate stabilesc că măsurile de asigurare aplicate de instanţele de judecată sau de alte organele abilitate, inclusiv de aplicare a sechestrului asupra bunurilor unei persoane juridice insolvabile, "se anulează de drept şi se aplică în exclusibitate de către instanţa de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate". Totodată, autorul a afirmat că această prevedere omite să anuleze măsurile de asigurare [sechestrul de bunuri] aplicate în proceduri penale şi a pretins calificarea acestei omisiuni ca fiind neconstituţională, deoarece efectul unui asemenea sechestru aplicat de instanţele penale ar împiedica realizarea drepturilor patrimoniale de către debitorul insolvabil, precum şi ale creditorilor acestuia.

28. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 32). În prezenta cauză, Curtea reţine că lichidatorul, în calitate de autor al sesizării, a contestat la judecătorul de instrucţie refuzul procurorului de ridicare a sechestrului asupra bunurilor debitorului insolvabil. Judecătorul de instrucţie urmează să se pronunţe asupra cerinţelor lichidatorului şi să decidă ridicarea sau menţinerea sechestrului. Mai mult, în cazul în care cauza penală se instrumentează în privinţa debitorului insolvabil, lichidatorul va reprezenta interesele acestuia în instanţa penală, cu toate drepturile ce derivă din calitatea sa procesuală (e.g. învinuit, inculpat). Prin urmare, accesul liber la justiţie al debitorului insolvabil şi al lichidatorului acestuia nu a fost îngrădit.

29. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de lichidatorul debitorului insolvabil într-o cauză penală în care s-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor incluse în masa debitoare. Autorul excepţiei a pretins că dispoziţiile contestate lezează dreptul de proprietate atât al debitorului insolvabil, cât şi al creditorilor validaţi, fapt care generează încălcarea caracterului concursual al stingerii creanţelor şi încălcarea celerităţii procesului de insolvabilitate.

30. Curtea constată că, deşi autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate îi lezează inclusiv dreptul de proprietate al debitorului insolvabil, criticile avansate de către acesta vizează de fapt imposibilitatea creditorilor validaţi de a-şi valorifica creanţele în cadrul dosarului de insolvabilitate, pe durata aplicării sechestrului asupra bunurilor incluse în masa debitoare.

31. Astfel, Curtea observă că invocarea omisiunilor legislative de către autorul sesizării nu urmăreşte apărarea drepturilor fundamentale ale lichidatorilor sau ale debitorului insolvabil, ci mai curând apărarea dreptului de proprietate al creditorilor validaţi. În pofida faptului că acţiunile administratorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanţelor creditorilor (articolul 68 alin.(2) din Legea insolvabilităţii), creditorii sunt ei înşişi participanţi la procesul de insolvabilitate şi ar putea acţiona în mod independent pentru a-şi proteja propriul interes (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.179 din 25 noiembrie 2021, § 18). Mai mult, Curtea admite că în cadrul procesului penal ar putea fi identificaţi alţi creditori, care, la etapa examinării cererii lichidatorului de ridicare a sechestrului, nu sunt cunoscuţi. Prin urmare, Curtea reţine că pretinsa problemă de constituţionalitate pe care o ridică autorul sesizării nu-l vizează în mod direct (a se vedea DCC nr.97 din 10 august 2023, § 25; DCC nr.20 din 21 martie 2024, § 36).

32. Curtea subliniază că poate verifica constituţionalitatea prevederilor contestate dacă soluţia sa poate fi favorabilă autorului excepţiei. În caz contrar, acest instrument devine o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia (DCC nr.54 din 19 aprilie 2022, § 32; DCC nr.20 din 21 martie 2024, § 37).

33. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.95g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alin.(1) lit.d) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi a articolului 210 din Codul de procedură penală, ridicată de dl Marcel Lungu, lichidator al SRL "S.I. Demir-Agro", în dosarul nr.10-260/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.