Decizie nr.111 din 12.08.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.163a/2025 pentru controlul constituţionalităţii articolelor 6 alineatele (5) şi (6) şi 71 din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice (obligativitatea ţinerii registrului membrilor de partid şi prezentării acestuia autorităţilor publice competente)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.163a/2025 pentru controlul constituţionalităţii articolelor 6

alineatele (5) şi (6) şi 7¹ din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice

(obligativitatea ţinerii registrului membrilor de partid şi prezentării

acestuia autorităţilor publice competente)

nr. 111  din  12.08.2025

 (în vigoare 12.08.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 529-531 art.136 din 16.10.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 iulie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 august 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională pe 9 iulie 2025, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie şi 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, de către dl Vlad Batrîncea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea articolelor 6 alineatele (5) şi (6) şi 7¹ din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, care reglementează obligaţia partidelor politice de a ţine registre ale membrilor de partid şi procedura de înscriere în registru a membrilor.

A. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 5

Democraţia şi pluralismul politic

"(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.

(2) Nicio ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 41

Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

"(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

(2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sunt egale în faţa legii.

(3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice.

(4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituţionale.

(5) Asociaţiile secrete sunt interzise.

(6) Activitatea partidelor constituite din cetăţeni străini este interzisă.

(7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică."

4. Prevederile relevante ale Legii nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul cetăţenilor Republicii Moldova

la asociere politică

"(1) Pot fi membri ai partidelor politice cetăţenii Republicii Moldova care, potrivit normelor legale, au dreptul la vot. Membrilor partidelor politice li se eliberează legitimaţii în conformitate cu prevederile statutului partidului.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul să se asocieze liber în partide politice, să participe la activitatea acestora şi să iasă din componenţa lor. Nici o persoană nu poate fi constrânsă să adere sau să nu adere la un partid politic.

(3) Aderând la un partid politic, orice persoană este obligată să declare în scris, pe propria răspundere, dacă este sau nu membru al altui partid politic.

(4) Nu pot fi membri ai partidelor politice persoanele cărora, conform prevederilor legale, le este interzisă participarea la activităţi cu caracter politic.

(5) Partidele politice ţin registre ale membrilor de partid, care sunt actualizate în conformitate cu prevederile art.7¹. Registrele membrilor de partid sunt prezentate Comisiei Electorale Centrale şi Agenţiei Servicii Publice în termenele şi formele stabilite de către acestea.

(6) Persoana obţine drepturile şi obligaţiile membrului de partid politic la data înscrierii acesteia în registrul membrilor de partid. Drepturile şi obligaţiile respective încetează la data înscrierii menţiunii în registrul în cauză despre încetarea calităţii de membru al partidului politic respectiv."

Articolul 7¹

Registrul membrilor de partid

"(1) Partidele politice ţin registre ale membrilor de partid ai acestora, care sunt structurate potrivit organizaţiilor teritoriale şi care sunt actualizate permanent.

(2) În registrul menţionat la alin.(1) sunt indicate numele şi prenumele, data naşterii, numărul de identificare de stat (IDNP), adresa de domiciliu declarată, data efectuării înscrierii în registru, precum şi data suspendării sau încetării calităţii de membru al partidului politic. Înscrierile iniţiale în registrul membrilor de partid se efectuează în termen de cel mult 7 zile de la data înregistrării partidului politic. Înscrierile privind modificările ulterioare se efectuează în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data dobândirii, suspendării sau încetării calităţii de membru al partidului politic.

(3) Organele executive centrale ale partidului politic ţin registrul membrilor de partid şi poartă răspundere pentru corectitudinea datelor şi a informaţiilor înscrise, precum şi pentru prezentarea acestora. Neprezentarea datelor şi informaţiilor din registrul membrilor de partid atrage inclusiv aplicarea prevederilor art.21 alin.(1¹) cu referire la partidul politic respectiv."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

5. Autorul sesizării menţionează că prevederile contestate exced obiectivului legislatorului reflectat în nota de fundamentare şi că ele contravin articolului 41 din Constituţie, în partea dreptului la asociere în partide politice, şi, de principiu, afectează pluralismul politic.

6. Potrivit autorului sesizării, solicitarea periodică a unei liste nominale cu toţi membrii partidului politic poate afecta şi descuraja libertatea de asociere, întrucât acest fapt ar expune unele persoane la eventuale presiuni sociale, profesionale sau politice. Mai mult, această măsură ar crea un efect de intimidare în special în zonele rurale şi în domenii profesionale sensibile, precum ar fi sfera educaţiei sau serviciul public.

7. Autorul sesizării afirmă că, prin prisma Regulamentului general privind protecţia datelor (RGPD), adoptat de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene în 26 aprilie 2016, datele colectate reprezintă date personale sensibile, iar raportarea acestora către autorităţi ar genera un risc de scurgere amplă de informaţii şi de utilizare a lor în scopuri politice, în lipsa unui temei legal clar şi proporţional pentru un astfel de transfer.

8. Autorul mai susţine că pentru alte forme de asociere, cum ar fi organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile de orice tip, legislatorul nu a instituit reglementări privind evidenţa prin raportare a membrilor lor. Instituirea acestei măsuri pentru partidele politice reprezintă un factor discriminatoriu. Prin urmare, dispoziţiile atacate instituie condiţii excesive şi disproporţionate în raport cu pretinsul scop legitim şi reprezintă o ingerinţă a statului în exercitarea unui drept fundamental.

9. De asemenea, autorul sesizării consideră că stabilirea condiţiei legale privind numărul minim de membri fondatori şi a dispersiei lor teritoriale este exagerată în raport cu esenţa dreptului de asociere, în condiţiile în care legislatorul trebuie să aleagă cele mai puţin intruzive măsuri asupra drepturilor fundamentale.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind partidele politice, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Conform articolului 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, deputaţii din Parlament au competenţa de a sesiza Curtea Constituţională.

13. Sunt obiecte ale sesizării prevederile articolelor 6 alineatele (5) şi (6) şi 7¹ din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice. Aceste prevederi nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

14. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate contravin articolelor 5 (democraţia şi pluralismul politic), 16 (egalitatea) şi 41 (libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice) din Constituţie.

15. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 5 din Constituţie, Curtea a notat, în jurisprudenţa sa, că acest articol are un caracter general şi poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea lui împreună cu alte dispoziţii din Constituţie, care trebuie să fie incidente (a se vedea DCC nr.173 din 13 decembrie 2022, § 18; DCC nr.10 din 5 martie 2024, § 16).

16. Referitor la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi incident, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.167 din 6 decembrie 2022, § 23; DCC nr.8 din 30 ianuarie 2025 § 19).

17. Cu privire la incidenţa articolului 41 din Constituţie, Curtea reţine că acesta recunoaşte dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a se asocia în partide politice. Partidele politice sunt organizaţii care contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Curtea reţine că Legea Supremă acordă partidelor politice, spre deosebire de alte asociaţii de cetăţeni, un loc special, în virtutea importanţei de neînlocuit a acestora în procesul democratic al ţării şi a posibilităţii lor de a participa cu liste proprii la alegerea deputaţilor în organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova. Totuşi, Curtea reiterează că dreptul la asociere în partide politice nu este unul absolut (a se vedea HCC nr.5 din 25 februarie 2020, §§ 50 şi 94), că legislatorul are prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea partidelor politice (articolul 72 alin.(3) lit.g) din Constituţie).

18. Interpretând articolul 41 din Constituţie, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa că partidul politic este "expresia exercitării de către cetăţeni a dreptului la asociere ca manifestare liberă [şi] nestingherită a voinţei lor", care "îşi propune scopuri politice", precum şi că "cetăţenii sunt liberi să-şi exprime voinţa privind asocierea într-un partid sau altul sau să nu se asocieze în nici un partid, această voinţă nefiind impusă sau dictată din afară" (a se vedea HCC nr.37 din 10 decembrie 1998; HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 63). Respectiv, atât aderarea la partide politice, aflarea şi retragerea cetăţenilor în/din ele, cât şi dreptul de a nu se asocia în partide politice sunt garantate de dispoziţiile articolului 41 alin.(1) din Constituţie.

19. În opinia sa, Comisia de la Veneţia a menţionat că deşi nu este necesar ca partidele politice, ca atare, să fie guvernate de o legislaţie diferită de cea care reglementează asociaţiile în general, poate fi elaborată o legislaţie care ar reglementa unele aspecte suplimentare, specifice partidelor politice, cum ar fi finanţarea şi supravegherea, pentru a reflecta rolul unic pe care partidele îl joacă într-o societate democratică (a se vedea CDL-AD(2020)032, § 31).

20. În mod similar, Curtea Europeană a statuat că marja de apreciere a statelor poate include şi dreptul de a interveni în organizarea internă şi funcţionarea unui partid în cazul nerespectării de către acesta a unor formalităţi juridice rezonabile (a se vedea, mutatis mutandis, Tebieti Mühafize Cemiyyeti şi Israfilov v. Azerbaidjan, 8 octombrie 2009, § 72; Partidul Republican din Rusia v. Rusia, 12 aprilie 2011, § 87). Cu toate acestea, autorităţile nu ar trebui să intervină într-o măsură atât de mare încât să asigure respectarea de către un partid a tuturor formalităţilor prevăzute în statutul acestuia (a se vedea Tebieti Mühafize Cemiyyeti şi Israfilov v. Azerbaidjan, 8 octombrie 2009, § 78; Sagir şi alţii v. Grecia, 24 iunie 2025, § 39).

21. Curtea are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a afirmat că asocierea în partide politice are un rol esenţial în asigurarea pluralismului şi a funcţionării corespunzătoare a democraţiei (a se vedea Partidul Comunist al Turciei şi alţii v. Turcia, 30 ianuarie 1998, § 44; Partidul Popular Creştin Democrat v. Moldova, 14 februarie 2006, § 62) şi doar motive convingătoare şi imperioase pot justifica restrângerea acestei libertăţi (a se vedea, spre exemplu, Sidiropoulos şi alţii v. Grecia, 10 iulie 1998, § 40, Eğitim ve Bilim Emekçileri Sendikası v. Turcia, 25 septembrie 2012, § 48). Competenţa statului de a proteja instituţiile şi cetăţenii de asociaţiile care i-ar putea pune în pericol trebuie să fie utilizată cu moderaţie, iar excepţiile de la regula dreptului de asociere trebuie interpretate în mod restrictiv (a se vedea, spre exemplu, Stankov şi Organizaţia Macedoneană Unită Ilinden v. Bulgaria, 2 octombrie 2001, § 84; Gorzelik şi alţii v. Polonia [MC], 17 februarie 2004, §§ 94-95; Magyar Kereszteny Mennonita Egyhaz şi alţii v. Ungaria, 8 aprilie 2014, § 79).

22. Curtea reţine că normele contestate stabilesc obligaţia partidelor politice de a ţine şi de a actualiza cu regularitate registrele membrilor de partid cu indicarea în ele, inter alia, a datelor de identitate cu caracter personal ale fiecărui membru de partid, a datei dobândirii şi încetării calităţii de membru. Partidul politic are obligaţia de a prezenta periodic registrul către autorităţile publice competente (Agenţiei Servicii Publice şi Comisiei Electorale Centrale), iar neîndeplinirea acestei obligaţii nici în termenul suplimentar conduce la iniţierea procedurilor judiciare de limitare a activităţii partidului, reglementată de articolul 21 din Legea privind partidele politice.

23. Autorul sesizării solicită verificarea constituţionalităţii normelor contestate, întrucât consideră că obligaţia partidelor politice de a ţine şi de a actualiza registrul membrilor partidului, cu indicarea expresă a datelor cu caracter personal (nume, prenume, IDNP, data naşterii, domiciliul) şi prezentarea periodică a acestuia la autorităţile competente ale statului (Agenţiei Servicii Publice şi Comisiei Electorale Centrale), "poate descuraja aderarea şi participarea" la activitatea partidelor şi, implicit, încalcă dreptul la asociere, deoarece ar "expune cetăţenii la posibile presiuni sociale, profesionale sau politice" şi ar crea "un efect de intimidare în special în zone rurale, domenii profesionale sensibile (ex.: educaţie, funcţionari publici)."

24. Curtea observă că deşi autorul contestă dispoziţiile articolelor 6 alineatele (5) şi (6) şi 7¹ în integralitatea lor, criticile sunt aduse, cu precădere, dispoziţiilor care stabilesc obligaţia partidelor politice de a actualiza registrul membrilor de partid şi de a-l prezenta periodic către Agenţia Servicii Publice şi Comisia Electorală Centrală. Curtea va analiza în mod distinct (i) obligaţia de a ţine registrul membrilor de partid şi (ii) obligaţia de a prezenta registrul respectiv autorităţilor competente.

• Cu privire la obligaţia partidelor politice de a ţine şi de a actualiza registrul membrilor de partid

25. Cu privire la obligativitatea ţinerii registrului membrilor de partid, Curtea reţine că legislatorul are prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea partidelor politice. În acest sens, legislatorul a adoptat Legea privind partidele politice în care se stabilesc criterii/cerinţe pentru constituirea, înregistrarea, organizarea, funcţionarea şi activitatea partidelor politice.

26. Partidele politice sunt, potrivit Legii Supreme, unicele structuri organizate [persoane juridice] de cetăţeni ai Republicii Moldova care au dreptul constituţional de a participa la alegeri în autorităţile publice centrale ale statului şi în administraţia publică locală şi care, prin organele reprezentative alese, ar putea exercita puterea publică într-un mod transparent, democratic şi cu respectarea pluralismului politic. Pentru ca exerciţiul puterii publice să se realizeze cu respectarea normelor constituţionale, legislatorul a prevăzut că şi partidele politice trebuie să aibă o activitate transparentă şi să asigure pluralismul în interiorul său. Respectiv, atât membrii partidelor politice, cât şi întreaga societate trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaşte oamenii care se asociază în partide şi care vor să lupte pentru a obţine puterea politică.

27. Având în vedere subiectul analizat, Curtea reţine că legislatorul a stabilit că partidul politic poate fi înregistrat de Agenţia Servicii Publice doar dacă prezintă documentele necesare (a se vedea articolul 8 alin.(1) lit.d)). Printre documentele obligatorii, partidul politic trebuie să prezinte pe hârtie şi în format electronic lista membrilor partidului politic, care include un număr nu mai mic de o mie de membri, actele de constituire ale organizaţiilor teritoriale ale partidului, lista delegaţilor participanţi la congresul de constituire. Lista membrilor partidului trebuie întocmită în baza cererilor de aderare la partid şi trebuie să cuprindă: numele, prenumele, sexul, data naşterii, domiciliul, seria şi numărul actului de identitate şi semnătura membrului. Legislatorul impune fondatorilor partidului politic, chiar până la înregistrare, să îndeplinească în mod public o serie de activităţi organizatorice, inter alia, să colecteze cereri de la cetăţenii cu drept de vot, să constituie organizaţiile teritoriale, să desfăşoare un congres de constituire al partidului la care în mod colegial să aprobe actele de constituire, programul politic, să aleagă membrii organelor partidului care vor acţiona din numele partidului şi vor reprezenta interesele partidului în activitatea politică.

28. Curtea observă că legislatorul, în reglementarea legală, a pornit de la dezideratul că prevederile Legii Fundamentale califică apartenenţa cetăţeanului la un partid politic ca fiind una publică. Având în vedere că partidele politice nu sunt organizaţii secrete, Curtea reţine că Constituţia nu admite nici existenţa unor membri secreţi/tainici ai partidului şi nici nu garantează drepturile acestora. Având în vedere aceste considerente, legislatorul a prevăzut în articolul 6 alin.(5) şi articolul 7¹ alin. (1) din Lege ca "partidele politice ţin registre ale membrilor de partid ai acestora, care sunt structurate potrivit organizaţiilor teritoriale şi care sunt actualizate permanent".

29. Potrivit autorilor amendamentului nr.02/03-29 din 17 martie 2025¹, propus la proiectul de lege nr.381/2024, instituirea obligativităţii ţinerii registrului membrilor partidului politic are drept scop contribuirea la îmbunătăţirea funcţionalităţii partidelor politice, la disciplinarea organelor de conducere şi a organizaţiilor teritoriale ale fiecărui partid.

30. Curtea reţine că legislatorul a stabilit că evidenţa membrilor partidului politic, precum şi cunoaşterea momentului dobândirii şi pierderii calităţii de membru de partid este necesară pentru desfăşurarea activităţilor comune, identificarea voinţei politice a membrilor şi contribuţia acestora la promovarea valorilor democratice şi a pluralismului politic atât la nivelul celei mai mici unităţi administrativ-teritoriale, cât şi la nivelul întregii ţări. Având în vedere numărul semnificativ al membrilor unui partid politic, amplasarea teritorială a structurilor de partid (organizaţii raionale şi organizaţii primare), categoriile de vârstă diferite ale membrilor, domeniile de activitate ale acestora, o evidenţă corectă permite partidului să-şi cunoască membrii săi şi să le ceară îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege şi statut, precum şi să-şi asume rezultatul activităţilor acestora. Concomitent, legislatorul permite fiecărui membru de partid să cunoască ceilalţi membri ai partidului, calităţile acestora, să înţeleagă dacă împărtăşesc viziuni comune, dacă le place să meargă împreună şi să-i susţină la înaintarea şi alegerea lor în funcţiile publice.

31. Curtea mai constată că exigenţa ţinerii registrului membrilor de partid constituie un factor de disciplinare şi organizare a activităţii interne a partidelor politice, astfel evitându-se situaţiile în care aceste partide ar putea, de exemplu, obţine puterea politică, fără a se cunoaşte cu exactitate identitatea membrilor şi chiar componenţa numerică a acestora.

32. În plus, adoptarea prevederilor contestate vine să pună în operă principiul transparenţei în activitatea politică şi buna administrare, în condiţiile în care anume statului îi revine rolul de a asigura faptul că atât partidele politice, cât şi publicul larg, dispun de informaţii relevante şi accesibile cu privire la procedurile şi funcţionarea lor (a se vedea CDL-AD(2020)032, § 61).

33. Ţinerea registrului membrilor partidului devine imperioasă şi pentru respectarea unor norme constituţionale care interzic calitatea de membru al unui partid din Republica Moldova pentru cetăţenii străini (articolul 41 alin.(6) din Constituţie), pentru unele categorii de funcţionari publici şi funcţionari de demnitate publică (articolul 41 alin.(7) din Constituţie), dar şi pentru a preveni asocierea secretă interzisă (articolul 41 alin.(5) din Constituţie). Aşadar, Curtea consideră că obligaţia de a ţine registrul membrilor de partid de către fiecare partid politic nu restrânge libertatea cetăţenilor de a se asocia în partide politice şi nu face incident articolul 41 alin.(1) din Constituţie.

• Cu privire la obligaţia partidelor politice de a prezenta periodic autorităţilor publice competente registrul actualizat al membrilor partidului

34. Cu privire la obligaţia partidelor politice de a prezenta periodic Agenţiei Servicii Publice şi Comisiei Electorale Centrale registrul actualizat al membrilor partidului, Curtea reţine că Legea privind partidele politice, chiar şi până la intrarea în vigoare a Legii nr.100 din 13 iunie 2025, prin care au fost adoptate normele contestate, conţinea dispoziţii care obligau partidele politice să prezinte acestor autorităţi datele cu caracter personal, în special date ce se referă la: (i) persoanele care participă la constituirea unui partid politic (articolul 8 alineatele (1) lit.d) şi (2) din Lege); (ii) membrii partidului care achită cotizaţia de membru (articolul 25¹ alineatele (3)-(4) din Lege); (iii) membrii care fac donaţii partidului politic sau contribuie patrimonial în alt fel la activitatea partidului politic (articolul 29 alineatele (4)-(9) din Lege). Aceste date se prelucrează, se păstrează şi se publică de către autoritate conform legii, prin asigurarea respectării drepturilor şi a garanţiilor persoanelor respective.

35. Curtea reţine că în nota de fundamentare a normelor contestate se menţionează că anumite fenomene din politica naţională, precum ar fi, de exemplu, migraţia politică a membrilor de la un partid la altul, poate conduce la necunoaşterea de către partid, de către organele centrale şi organizaţiile teritoriale a faptului că unele persoane s-au retras din partid sau au aderat la alt partid, acreditând ideea că registrul membrilor de partid ar putea să conţină informaţii învechite. Luând în considerare că unele date din registrul membrilor de partid ar putea fi într-adevăr învechite/neactuale, fără ca această neregulă să-i fie imputabilă partidului (e.g. renunţarea unor membri ai partidului la cetăţenia Republicii Moldova, deţinerea calităţii de membru la un alt partid, decesul persoanei care a fost membru de partid etc.), Curtea reţine că prin depunerea registrului membrilor partidului la autoritatea competentă, în special la Agenţia Servicii Publice (autoritatea care deţine registrul de stat al populaţiei şi eliberează actele de identitate şi de stare civilă), eventualele inadvertenţe pot fi înlăturate.

36. Referitor la criticile autorului privind existenţa unui pretins risc de scurgere a unor date cu caracter personal, Curtea constată că, în situaţia invocată, colectarea datelor cu caracter personal se efectuează în scopuri determinate, explicite şi legitime. Astfel, informaţia care conţine date cu caracter personal este necesară strict pentru a fi verificată de către autorităţile abilitate, i.e. – Agenţia Servicii Publice şi Comisia Electorală Centrală în vederea îndeplinirii cerinţelor legale pentru organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a activităţii unui partid politic. Aceste autorităţi au competenţa legală de a prelucra date cu caracter personal (articolul 25 literele w) şi x) din Codul electoral şi articolul 14 din Legea nr.234 din 23 decembrie 2021 cu privire la serviciile publice), iar prelucrarea acestor date se efectuează cu respectarea măsurilor de securitate şi de confidenţialitate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

37. Cu privire la posibila utilizare a datelor colectate în alte scopuri decât cele indicate supra, legislaţia în vigoare stabileşte obligativitatea respectării confidenţialităţii informaţiei colectate de către terţi – "operatorii şi terţii care au acces la datele cu caracter personal sunt obligaţi să asigure confidenţialitatea acestor date" (articolul 29 alin.(1) din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal). Mai mult, crearea şi ţinerea registrelor se efectuează, inter alia, în baza principiului protecţiei datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice, cu respectarea strictă a drepturilor şi libertăţilor omului (articolele 4 lit.c) şi 21 alin.(1) din Legea nr.71 din 22 martie 2007 cu privire la registre).

38. Totodată, legislaţia stabileşte răspunderea civilă, contravenţională şi penală pentru încălcarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal (articolul 33 din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal).

39. Cu referire la afirmaţia autorului sesizării precum că unii cetăţeni ar putea fi supuşi persecuţiilor din motivul afilierii la un partid politic, Curtea menţionează că legislaţia în vigoare sancţionează acţiunile de discriminare în funcţie de opinia politică sau apartenenţa politică (a se vedea, de exemplu, articolul 70² din Codul contravenţional, articolul 176 din Codul penal). Prin urmare, cetăţenii beneficiază de mijloace juridice de apărare împotriva unor eventuale abuzuri.

40. Suplimentar, Curtea observă că prevederile contestate au fost introduse prin Legea nr.100 din 13 iunie 2025 pentru modificarea unor acte normative, care a vizat o serie de reglementări legislative noi care au ca obiectiv combaterea eficientă a fenomenului corupţiei electorale şi a aspectelor conexe acestuia, fapt care derivă din însăşi denumirea Legii. Astfel, modificările din Legea privind partidele politice cu privire la obligativitatea ţinerii registrului membrilor de partid şi prezentarea acestuia autorităţilor publice competente se încadrează în logica unei coerenţe legislative, care include adoptarea măsurilor în vederea asigurării exprimării voinţei libere a cetăţenilor în cadrul scrutinelor, dar şi în vederea furnizării către publicul larg a unor informaţii cât mai exacte despre organizarea, funcţionarea şi activitatea partidelor politice, care, într-un proces electoral, dispută puterea politică.

41. De altfel, în Hotărârea nr.25 din 28 noiembrie 2024 cu privire la confirmarea rezultatelor alegerilor şi la validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova Curtea a subliniat că, având în vedere numărul mare al cazurilor de corupere a alegătorilor, număr raportat de autorităţile de investigaţie în contextul primului tur şi al celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din acel an, autorităţile trebuie să depună toate eforturile pentru a preveni asemenea cazuri la scrutinele viitoare. Totodată, Curtea a menţionat că ar putea fi îmbunătăţite mecanismele legale de combatere a corupţiei electorale, astfel încât acestea să fie efective, având în vedere şi modalităţile inedite ale cazurilor înregistrate la acest scrutin. De asemenea, în Hotărârea sa Curtea a calificat ca o obligaţie constituţională responsabilitatea autorităţilor de a lua măsurile necesare pentru a asigura exprimarea liberă a voinţei poporului în cadrul alegerilor şi dezvoltarea democratică a ţării (HCC nr.25 din 28 noiembrie 2024, § 104).

42. Referitor la criticile autorului sesizării precum că condiţia legală privind numărul minim de membri fondatori şi dispersia lor teritorială este una excesivă şi disproporţionată în raport cu dreptul de asociere, Curtea notează că obiecţiile respective depăşesc sfera de reglementare a prevederilor contestate, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute.

43. Date fiind constatările expuse, Curtea concluzionează că impunerea obligaţiei de a ţine registrul membrilor de partid şi de a-l prezenta periodic autorităţilor competente este în interesul transparenţei şi al democraţiei şi nu poate fi considerată, per se, o măsură contrară articolului 41 din Constituţie, în condiţiile în care (i) registrul asigură o evidenţă corectă a membrilor fiecărui partid; (ii) în registru sunt incluse doar persoane care într-adevăr doresc să aparţină acestui partid şi şi-au manifestat voinţa în acest sens; (iii) evidenţa datelor din registrul membrilor de partid este ţinut cu respectarea strictă a regimului de prelucrare a datelor cu caracter personal. Aşadar, Curtea reţine că prevederile contestate de autorul sesizării nu aduc atingere valorilor protejate de articolul 41 din Constituţie.

44. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de dl Vlad Batrîncea, deputat în Parlament, privind controlul de constituţionalitate al articolelor 6 alineatele (5) şi (6) şi 7¹ din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

^{_________________________________}

¹ https://parlament.md/preview?id=c839e22b-ba59-4f96-8020-7bb2a63feca0&url=https://ep-sp.parlament.md/

   materials/638697240112970194/Documents/20250317161352.pdf&method=GetDocumentContent

Opinie separată

expusă în temeiul articolului 36 alin.(5) din Legea cu privire

la Curtea Constituţională nr.74 din 10 aprilie 2025

Prin Decizia nr.111 din 12 august 2025, Curtea Constituţională a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de dl Vlad Batrîncea, deputat în Parlament, privind controlul de constituţionalitate al articolelor 6 alineatele (5) şi (6) şi 7¹ din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice.

Nefiind de acord cu concluziile colegilor judecători constituţionali, am formulat prezenta opinie separată, din următoarele considerente.

1. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate contravin articolului 41 din Constituţie, în partea dreptului la asociere în partide politice, şi, de principiu, afectează pluralismul politic. Potrivit autorului, solicitarea periodică a unei liste nominale cu toţi membrii partidului politic poate afecta şi descuraja libertatea de asociere, întrucât acest fapt ar expune unele persoane la eventuale presiuni sociale, profesionale sau politice. Mai mult, această măsură ar crea un efect de intimidare în special în zonele rurale şi în domenii profesionale sensibile, precum ar fi sfera educaţiei sau serviciul public. Autorul mai susţine că dispoziţiile atacate instituie condiţii excesive şi disproporţionate în raport cu pretinsul scop legitim şi reprezintă o ingerinţă a statului în exercitarea unui drept fundamental. De asemenea, autorul sesizării consideră că stabilirea condiţiei legale privind numărul minim de membri fondatori şi a dispersiei lor teritoriale este exagerată în raport cu esenţa dreptului de asociere, în condiţiile în care legislatorul trebuie să aleagă cele mai puţin intruzive măsuri asupra drepturilor fundamentale.

2. Din conţinutul normelor contestate rezultă că partidelor politice le este stabilită obligaţia de a ţine şi de a actualiza cu regularitate registrele membrilor de partid cu indicarea în ele, inter alia, a datelor de identitate cu caracter personal ale fiecărui membru de partid, a datei dobândirii şi încetării calităţii de membru. Partidul politic are obligaţia de a prezenta periodic registrul către autorităţile publice competente (Agenţiei Servicii Publice şi Comisiei Electorale Centrale), în forma şi în termenele stabilite de către acestea, iar neîndeplinirea acestei obligaţii conduce la iniţierea procedurilor judiciare de limitare a activităţii partidului, reglementată de articolul 21 din Legea privind partidele politice, care prevede, inter alia, interzicerea participării la alegeri sau referendumuri (a se vedea articolul 21 alin.(5)).

3. În jurisprudenţa sa Curtea a menţionat că partidul politic este "expresia exercitării de către cetăţeni a dreptului la asociere ca manifestare liberă [şi] nestingherită a voinţei lor", care "îşi propune scopuri politice", precum şi că "cetăţenii sunt liberi să-şi exprime voinţa privind asocierea într-un partid sau altul sau să nu se asocieze în nici un partid, această voinţă nefiind impusă sau dictată din afară" (a se vedea HCC nr.37 din 10 decembrie 1998; HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 63). Respectiv, atât aderarea la partide politice, aflarea şi retragerea cetăţenilor în/din ele, cât şi dreptul de a nu se asocia în partide politice sunt garantate de dispoziţiile articolului 41 alin.(1) din Constituţie.

4. În acest context, Comisia de la Veneţia a menţionat că deşi nu este necesar ca partidele politice, ca atare, să fie guvernate de o legislaţie diferită de cea care reglementează asociaţiile în general, poate fi elaborată o legislaţie care ar reglementa unele aspecte suplimentare, specifice partidelor politice, cum ar fi finanţarea şi supravegherea, pentru a reflecta rolul unic pe care partidele îl joacă într-o societate democratică (a se vedea CDL-AD(2020)032, § 31).

5. La rândul său, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că marja de apreciere a statelor poate include şi dreptul de a interveni în organizarea internă şi funcţionarea unui partid în cazul nerespectării de către acesta a unor formalităţi juridice rezonabile (a se vedea, mutatis mutandis, Tebieti Mühafize Cemiyyeti şi Israfilov v. Azerbaidjan, 8 octombrie 2009, § 72; Partidul Republican din Rusia v. Rusia, 12 aprilie 2011, § 87). Cu toate acestea, autorităţile nu ar trebui să intervină într-o măsură atât de mare încât să asigure respectarea de către un partid a tuturor formalităţilor prevăzute în statutul acestuia (a se vedea Tebieti Mühafize Cemiyyeti şi Israfilov v. Azerbaidjan, 8 octombrie 2009, § 78; Sagir şi alţii v. Grecia, 24 iunie 2025, § 39).

6. Totodată, Curtea Europeană a afirmat că asocierea în partide politice are un rol esenţial în asigurarea pluralismului şi a funcţionării corespunzătoare a democraţiei (a se vedea Partidul Comunist al Turciei şi alţii v. Turcia, 30 ianuarie 1998, § 44; Partidul Popular Creştin Democrat v. Moldova, 14 februarie 2006, § 62) şi doar motive convingătoare şi imperioase pot justifica restrângerea acestei libertăţi (a se vedea, spre exemplu, Sidiropoulos şi alţii v. Grecia, 10 iulie 1998, § 40, Eğitim ve Bilim Emekçileri Sendikası v. Turcia, 25 septembrie 2012, § 48). Competenţa statului de a proteja instituţiile şi cetăţenii de asociaţiile care i-ar putea pune în pericol trebuie să fie utilizată cu moderaţie, iar excepţiile de la regula dreptului de asociere trebuie interpretate în mod restrictiv (a se vedea, spre exemplu, Stankov şi Organizaţia Macedoneană Unită Ilinden v. Bulgaria, 2 octombrie 2001, § 84; Gorzelik şi alţii v. Polonia [MC], 17 februarie 2004, §§ 94-95; Magyar Kereszteny Mennonita Egyhaz şi alţii v. Ungaria, 8 aprilie 2014, § 79).

7. Totuşi, fără a nega necesitatea reglementării de către stat a procesului de constituire a partidelor politice, de înregistrare a lor, a transparenţei registrelor membrilor partidelor şi organelor de conducere, aceste proceduri trebuie să fie asigurate cu un mecanism bine reglementat, necesar într-o societate democratică, echilibrat şi proporţional în raport cu măsurile cu caracter punitiv în cazul neîndeplinirii obligaţiilor.

8. Aşadar, rezumând cele expuse supra, am ajuns la concluzia că prevederile contestate din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice fac, prima facie, incidente articolele 5 şi 41 din Constituţie.

9. Prin urmare, consider că Curtea Constituţională trebuia să declare sesizarea în cauză admisibilă şi să o examineze în fond. Totodată, ar fi fost rezonabil şi relevant de a solicita opinia Comisiei de la Veneţia.

Opinie separată,

expusă în temeiul articolului 36 alin.(5) din Legea cu privire

la Curtea Constituţională nr.74 din 10 aprilie 2025

1. Prin Decizia nr.111 din 12 august 2025 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr.163a/2025 privind controlul de constituţionalitate al articolelor 6 alineatele (5) şi (6) şi 7¹ din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, depusă de dl Vlad Batrîncea, deputat în Parlament.

2. Normele contestate reglementează obligaţia partidelor politice de a ţine registre ale membrilor de partid, procedura de înscriere în registru a membrilor, obligaţia de a prezenta registrele Comisiei Electorale Centrale şi Agenţiei Servicii Publice, precum şi consecinţele neprezentării datelor şi informaţiilor din registrul membrilor de partid.

3. Potrivit autorului sesizării, prevederile contestate depăşesc obiectivul legislatorului reflectat în nota de fundamentare şi contravin articolului 41 (libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice) din Constituţie. Dispoziţiile atacate instituie condiţii excesive şi disproporţionate în raport cu pretinsul scop legitim şi reprezintă o ingerinţă a statului în exercitarea acestui drept fundamental (a se vedea §§ 5, 8 din Decizia nr.111 din 12 august 2025).

4. În raport cu aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că prevederile contestate de autorul sesizării nu aduc atingere valorilor protejate de articolul 41 din Constituţie (a se vedea DCC nr.111 din 12 august 2025, § 43).

5. Reţin faptul că dreptul de asociere în partide politice reprezintă un drept fundamental garantat de articolul 41 din Constituţie şi articolul 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Conform articolului 41 alin.(1) din Constituţie, partidele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că partidele politice au un rol decisiv în formarea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor (a se vedea Vona v. Ungaria, 9 iulie 2013, § 56).

6. Potrivit normelor contestate, neprezentarea datelor şi informaţiilor din registrul membrilor de partid atrage inclusiv aplicarea prevederilor articolului 21 alin.(1¹) cu referire la partidul politic respectiv (articolul 7¹ alin.(3) din Legea privind partidele politice). Potrivit articolului 21 alin.(1¹) din Lege, activitatea partidului politic poate fi limitată, dacă partidul nu a depus raportul privind gestiunea financiară sau nu a prezentat informaţiile necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic ori dacă nu a prezentat datele din registrul membrilor de partid, în termenele şi forma stabilite de Comisia Electorală Centrală sau Agenţia Servicii Publice.

7. În acelaşi timp, pe perioada limitării activităţii partidului politic, acestuia îi este interzisă participarea individuală sau în comun la alegeri şi referendumuri, producerea, furnizarea, distribuirea şi difuzarea publicităţii politice, fondarea mijloacelor de informare în masă, organizarea întrunirilor, a mitingurilor, a demonstraţiilor, a pichetărilor şi a altor acţiuni publice, folosirea tuturor tipurilor de depuneri bancare, cu excepţia cazurilor când sunt necesare decontări cu contractanţii, decontări aferente îndeplinirii contractelor individuale de muncă, decontări pentru repararea prejudiciilor cauzate prin acţiunile partidului politic, decontări pentru plata impozitelor, a taxelor şi amenzilor (articolul 21 alin.(5) din Legea privind partidele politice).

8. Prin urmare, limitarea activităţii unui partid politic produce ingerinţe în dreptul de a fi ales, libertatea de exprimare a opiniei şi libertatea întrunirilor. Drepturile la libera asociere, la întrunire paşnică, la exprimarea opiniei şi la alegeri sunt fundamentale pentru buna funcţionare a unei societăţi democratice. Partidele politice, ca instrumente colective de exprimare politică, precum şi membrii acestora, se bucură pe deplin de aceste drepturi (a se vedea Liniile directoare comune privind reglementarea partidelor politice, CDL-AD(2020)032, ediţia a 2-a, § 76). Realizarea acestor drepturi fundamentale ţine de esenţa activităţii unui partid politic.

9. Astfel, ţinând cont de consecinţele care pot surveni pentru partidele politice în cazul neprezentării datelor şi informaţiilor din registrul membrilor de partid, constat incidenţa articolului 41 din Constituţie în prezenta cauză.

10. Curtea Europeană a statuat că marja de apreciere a statelor poate include şi dreptul de a interveni în organizarea internă şi funcţionarea unui partid în cazul nerespectării de către acesta a unor formalităţi juridice rezonabile. Dar o asemenea intervenţie poate avea loc doar sub rezerva condiţiei de proporţionalitate (a se vedea Tebieti Mühafize Cemiyyeti şi Israfilov v. Azerbaidjan, 8 octombrie 2009, § 72; Sagir şi alţii v. Grecia, 24 iunie 2025, § 39).

11. În plus, potrivit Curţii Europene, necesitatea suspendării (limitării) activităţii unui partid politic trebuie verificată foarte atent, chiar dacă este de scurtă durată. Natura temporară a suspendării nu are o importanţă decisivă la examinarea proporţionalităţii măsurii, deoarece chiar şi o suspendare temporară ar putea avea, în mod rezonabil, un "efect de descurajare" asupra capacităţii partidului de a-şi exercita libertatea de exprimare şi de a-şi urmări scopurile politice, mai ales, pentru că ea a fost adoptată în ajunul alegerilor (a se vedea Partidul Popular Creştin Democrat v. Republica Moldova, 14 februarie 2006, §§ 68, 77).

12. În baza celor menţionate, în opinia mea, Curtea trebuia să declare sesizarea admisibilă şi, în cadrul examinării acesteia în fond, să verifice dacă ingerinţa în dreptul fundamental la libertatea de asociere în partide politice este prevăzută de lege, dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă este proporţională cu situaţia care a determinat-o.