Decizie nr.112 din 08.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.49g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 279/1 alin.(2) din Codul de procedură penală (disjungerea cauzelor penale [III])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.49g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 279¹ alin.(2)

din Codul de procedură penală

(disjungerea cauzelor penale [III])

nr. 112  din  08.09.2022

 (în vigoare 08.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-296 art. 142 din 23.09.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 aprilie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarelor,

Deliberând la 8 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dna avocat Aurelia Bagrin, în interesele dlui Ion Lăpteanu, în dosarul nr.1-3516/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Petru Păun, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Ion Lăpteanu pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă.

4. Pe 23 martie 2022, dna avocat Aurelia Bagrin a ridicat, în interesele inculpatului Ion Lăpteanu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală, care reglementează disjungerea cauzelor penale.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea – în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 29

Inviolabilitatea domiciliului

"(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:

a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;

b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant."

Articolul 30

Secretul corespondenţei

"(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile când această derogare este necesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în scopul prevenirii infracţiunilor."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 42

Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate a cauzelor penale

"(1) În caz de indivizibilitate sau de conexitate a cauzelor penale, judecata în primă instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă.

(2) Constituie indivizibilitate a cauzelor penale cazurile în care la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane, când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin aceeaşi faptă ori în cazul unei infracţiuni continue sau prelungite.

(3) Constituie conexitate a cauzelor penale cazurile:

1) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin fapte diferite de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;

2) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit;

3) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura absolvirea de răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni;

4) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.

[…]."

Articolul 279¹

Conexarea şi disjungerea cauzelor penale

"[...]

(2) Disjungerea unei cauze privitoare la participanţii la una sau la mai multe infracţiuni se admite în cazul în care împrejurările cauzei o cer şi această disjungere nu se va răsfrânge negativ asupra efectuării depline şi obiective a urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării afirmă că norma prevăzută la articolul 279¹ alin. (2) din Codul de procedură penală este neconstituţională pentru că nu interzice disjungerea unei cauze, în care sunt acuzate mai multe persoane, în cazul în care nu a fost identificat autorul infracţiunii. Autorul sesizării consideră că, atât timp cât autorul infracţiunii nu este identificat, cauza penală trebuie să fie suspendată, inclusiv în privinţa celorlalţi participanţi la infracţiune, e.g. în privinţa complicilor.

9. În opinia autorului excepţiei, norma contestată este contrară articolelor 1 alin.(3), 20, 23 alin.(2), 25, 26, 28, 29, 30, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală, conform căruia: "Disjungerea unei cauze privitoare la participanţii la una sau la mai multe infracţiuni se admite în cazul în care împrejurările cauzei o cer şi această disjungere nu se va răsfrânge negativ asupra efectuării depline şi obiective a urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti."

14. Curtea reţine că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia.

15. Analizând sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză penală de judecare în fond a unor acuzaţii de comiterea infracţiunii prevăzute de articolele 42 alin.(5) şi 326 alin.(1) din Codul penal.

16. Criticând norma contestată, autorul excepţiei şi-a exprimat dezacordul cu disjungerea cauzei penale de către procuror la faza de urmărire penală. Curtea constată că, la faza de urmărire penală, ordonanţa de disjungere a cauzei penale era susceptibilă de contestare în faţa judecătorului de instrucţie (articolul 313 din Codul de procedură penală). La faza judecării cauzei penale în fond, ordonanţa procurorului de disjungere a cauzei penale a devenit irevocabilă, iar instanţa de judecată nu poate examina în mod separat legalitatea acesteia.

17. Cu toate acestea, de vreme ce instanţa de judecată trebuie să se asigure că a fost respectată echitatea în ansamblu a procesului penal, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată. Instanţa ar putea verifica dacă prin disjungerea cauzei penale nu a fost afectat caracterul deplin, obiectiv şi echitabil al procesului penal.

18. Autorul excepţiei a susţinut că sunt încălcate articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei], 26 [dreptul la apărare], 28 [viaţa intimă, familială şi privată], 29 [inviolabilitatea domiciliului], 30 [secretul corespondenţei], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

19. Curtea constată că prevederile articolului 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al unor sesizări depuse la Curtea Constituţională, fiind pronunţate Decizia nr.54 din 13 aprilie 2021 şi Decizia nr.114 din 15 iulie 2021. Totuşi, în prezenta cauză, autorul sesizării ridică o altă problemă decât cele examinate prin deciziile menţionate. Autorul susţine că este neconstituţională omisiunea de a reglementa în articolul 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală faptul că este interzisă disjungerea unei cauze, astfel ca urmărirea penală şi judecarea unor participanţi la infracţiune (e.g. complicii) să se facă separat de urmărirea penală şi de judecarea autorului infracţiunii.

20. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea subliniază că acest articol comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat (DCC nr.80 din 17 iunie 2022, § 22). Referitor la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a subliniat, în jurisprudenţa sa, că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

21. În continuare, Curtea va analiza incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie în privinţa problemei abordate de autorul sesizării.

22. Articolul 42 alin.(1) din Codul de procedură penală prevede că, în caz de indivizibilitate sau de conexitate a cauzelor penale, judecata se efectuează de aceeaşi instanţă dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii. Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că sunt indivizibile cauzele penale atunci când la comiterea unei infracţiuni au participat mai multe persoane, când două sau mai multe infracţiuni au fost comise prin aceeaşi faptă ori în cazul unei infracţiuni continue sau prelungite. Potrivit alineatului (3), cauzele penale sunt conexe: 1) când două sau mai multe infracţiuni sunt comise prin fapte diferite de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc; 2) când două sau mai multe infracţiuni sunt comise de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit; 3) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura absolvirea de răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni; 4) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei. Totuşi, articolul 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală instituie o excepţie: disjungerea unei cauze privitoare la participanţii la una sau la mai multe infracţiuni este permisă în cazul în care împrejurările cauzei o cer şi disjungerea nu se va răsfrânge negativ asupra efectuării depline şi obiective a urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.

23. Prin urmare, articolul 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală prevede posibilitatea disjungerii cauzei în situaţia în care la comiterea unei infracţiuni au participat două sau mai multe persoane.

24. Astfel de reglementări pot fi identificate şi în legislaţiile procesual-penale ale altor state, e.g. la articolele 2-4 din Codul de procedură penală german sau la articolele 43 alin.(2) şi 46 din Codul de procedură penală român. Prin oferirea posibilităţii disjungerii cauzei în ipoteza în care la comiterea faptei au participat mai multe persoane, legislatorul a creat posibilitatea ca, în cauzele cu un număr mare de suspecţi şi inculpaţi, care uneori sunt greu de instrumentat, participanţii să poată fi trimişi în judecată în dosare separate, în funcţie de contribuţia lor la comiterea infracţiunii şi de alte aspecte legate de soluţionarea concretă a cauzei. Astfel, dosarele penale cu mulţi participanţi pot fi soluţionate mai uşor, cu respectarea condiţiei asigurării termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor.

25. Curtea reţine că, după disjungerea cauzei, fiecare participant la comiterea infracţiunii va parcurge toate etapele procesuale prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală, beneficiind de toate garanţiile procesuale pe care le impune dreptul la un proces echitabil. Astfel, participanţii la comiterea unei infracţiuni cercetaţi sau trimişi în judecată în dosare diferite au dreptul să adopte poziţiile procesuale pe care le doresc, e.g. să încheie acorduri de recunoaştere a vinovăţiei sau să ceară aplicarea procedurii simplificate de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, folosindu-se astfel de toate mijloacele procesuale puse la dispoziţia lor pentru a-şi apăra drepturile şi interesele procesuale.

26. Prin urmare, Curtea conchide că problema abordată de autorul sesizării nu constituie, la modul abstract, o ingerinţă în drepturile garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

27. Curtea mai observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării ridică, de fapt, o problemă de interpretare şi aplicare a normelor procesual-penale într-o cauză concretă. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţa le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29).

28. Cu privire la incidenţa articolelor 25, 28, 29, 30 şi 46 din Constituţie, Curtea menţionează că, la modul practic, efectuarea unor acţiuni de investigaţie/de urmărire penală sau aplicarea de pedepse pentru infracţiuni constituie, prin definiţie, ingerinţe în exercitarea drepturilor garantate de aceste articole. Contează legalitatea şi proporţionalitatea efectuării acţiunilor de urmărire penală sau a aplicării pedepselor la modul concret pentru a se putea afirma existenţa unei încălcări a acestor drepturi fundamentale.

29. Pentru că, în acest caz, nu s-a demonstrat afectarea vreunui drept fundamental, Curtea notează că nici articolele 1 alin.(3), 23 şi 54 din Constituţie nu sunt aplicabile.

30. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dna avocat Aurelia Bagrin, în interesele dlui Ion Lăpteanu, în dosarul nr.1-3516/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.