Decizie nr.116 din 08.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.39g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (dovada insolvabilităţii în cazul nerealizării planului procedurii de restructurare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 39g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 217 alin.(1)

din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(dovada insolvabilităţii în cazul nerealizării

planului procedurii de restructurare)

nr. 116  din  08.09.2022

 (în vigoare 08.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 298-304 art.147 din 30.09.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 14 martie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Nicolae Bostan în dosarul nr.2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Olga Jamba de la Judecătoria Soroca, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 5 februarie 2016 a fost intentată procedura de insolvabilitate în privinţa Întreprinderii Interraionale de Stat "Acva Nord".

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Soroca din 19 septembrie 2018 a fost confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului şi dl Nicolae Bostan a fost desemnat în calitate de administrator autorizat.

5. Dl Serghei Mocanu, creditor al Întreprinderii Interraionale de Stat "Acva Nord", a formulat o cerere introductivă pe baza articolului 217 din Legea insolvabilităţii, prin care a solicitat intrarea în faliment, susţinând că debitorul nu a realizat planul de restructurare în termen.

6. În cadrul şedinţei de judecată, dl Nicolae Bostan a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

7. Prin Încheierea din 24 decembrie 2021, Judecătoria Soroca, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 217

Cererea de lichidare în cazul nerealizării planului procedurii de restructurare

"(1) Dacă, pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în termen, comitetul creditorilor sau fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment şi lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui.

(2) Intentarea procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare conduce la revocarea planului. În acest caz, creditorii ale căror creanţe au fost stinse ca urmare a executării planului sunt obligaţi să restituie tot ceea ce au primit. Creanţele unor astfel de creditori se restabilesc în tabelul creanţelor în mărimea corespunzătoare.

(3) Revocarea planului procedurii de restructurare nu serveşte temei pentru restituirea sumelor achitate creditorilor masei şi creditorilor cu creanţe de rangul întâi şi doi în perioada aplicării planului.

(4) Creanţele amânate sau eşalonate prin planul procedurii de restructurare, odată cu revocarea acestuia, se restabilesc la scadenţă.

(5) Înregistrarea cererii menţionate la alin.(1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când instanţa de insolvabilitate nu hotărăşte asupra ei.

(6) Hotărârea instanţei de insolvabilitate cu privire la respingerea unei noi cereri introductive poate fi atacată cu apel de către creditori.

(7) Respingerea apelului nu exclude posibilitatea înaintării ulterioare de către creditori a unei cereri introductive dacă aceştia consideră continuarea executării planului procedurii de restructurare drept o cauză a pierderii patrimoniului debitorului, care a afectat interesele creditorilor.

(8) În partea nereglementată de prezentul articol se aplică efectele prevăzute de legislaţia civilă la nulitatea actelor juridice.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul menţionează că textul contestat contravine principiilor echităţii şi egalităţii participanţilor la procesul judiciar, deoarece le permite creditorilor să intenteze de sine stătător, fără acordul adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor, procedura falimentului faţă de debitorul aflat în procedura realizării planului de restructurare. În acest sens, autorul excepţiei face trimitere la articolul 53 alineatele (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii, care prevede că în cadrul derulării procedurilor de insolvabilitate, interesele tuturor creditorilor sunt reprezentate de adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor şi că toate acţiunile împotriva debitorului sunt exercitate în numele creditorilor de către adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres exercitarea dreptului de către creditor în mod individual.

11. De asemenea, autorul excepţiei notează că textul "fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii contravine dreptului la un proces echitabil, în special principiului contradictorialităţii, deoarece îi interzice debitorului să-şi demonstreze solvabilitatea în cazul în care un creditor solicită intrarea în faliment a debitorului pe motiv că acesta nu respectă prevederile planului procedurii de restructurare sau că planul nu este realizat în termen.

12. Prin urmare, autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile contestate contravin articolelor 16, 20, 23, 26 şi 54 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Nicolae Bostan în dosarul nr.2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Deşi autorul excepţiei a contestat doar textul "fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în motivarea sesizării acesta a criticat şi textul "fiecare creditor" din articolul menţionat. Aşa cum rezultă din sesizare, pe rolul Judecătoriei Soroca, sediul central, se află o cerere referitoare la intrarea în faliment în cazul nerealizării planului procedurii de restructurare. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

18. Curtea reţine că o altă condiţie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental.

19. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 16 [egalitatea], 20 [accesul la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

20. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a subliniat că aceste articole nu pot fi aplicate de sine stătător, ci doar dacă sunt coroborate cu o prevedere ce consacră un drept fundamental (DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22; DCC nr.9 din 20 ianuarie 2022, § 22).

21. Cu privire la argumentul autorului sesizării referitor la faptul că procedura de insolvabilitate reprezintă o procedură colectivă, iar interesele tuturor creditorilor sunt reprezentate de adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor, Curtea observă că articolul 53 alin.(2) din Lege stabileşte că toate acţiunile împotriva debitorului sunt exercitate în numele creditorilor de către adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor, cu excepţia cazurilor în care prezenta lege prevede în mod expres exercitarea dreptului de către creditor în mod individual. Astfel, în cazurile stabilite de lege, creditorul poate acţiona în mod individual pentru apărarea drepturilor sale, dacă nerealizarea planului de restructurare afectează direct interesele creditorului.

22. Cu privire la textul "fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, Curtea observă că autorul excepţiei a menţionat că prevederile contestate încalcă principiul contradictorialităţii, care garantează dreptul său la apărare. Curtea reiterează că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situaţia în care persoana nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 32).

23. Curtea observă că, în cazul în discuţie, autorul excepţiei nu afirmă că-i sunt limitate mijloacele procedurale necesare pentru a-şi realiza dreptul la apărare, ci contestă prevederile care se referă la nerealizarea planului procedurii de restructurare, adică a unei hotărâri anterioare a instanţei de insolvabilitate [articolele 204-207 din Legea insolvabilităţii]. Prin urmare, Curtea nu poate identifica în ce măsură este restrâns exerciţiul dreptului la apărare. Mai mult, faptul că textul contestat nu solicită dovada solvabilităţii debitorului, nu-l împiedică pe debitor să dovedească în faţa instanţei de judecată că a respectat prevederile planului şi/sau că l-a realizat în termen.

24. Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu prevederile articolului 20 din Constituţie. Simpla trimitere la această prevedere constituţională nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.109 din 13 iulie 2021, § 24).

25. De asemenea, Curtea observă că autorul sesizării se referă la o eventuală contradicţie între textul contestat şi articolele 1 alin.(1) şi 53 din Legea insolvabilităţii, precum şi între textul contestat şi articolele 5 şi 118 din Codul de procedură civilă. Curtea reiterează că pretinsa neconcordanţă dintre două sau mai multe norme conţinute în aceeaşi lege sau în legi diferite nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, competenţă care le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.64 din 13 mai 2021, § 19).

26. Prin urmare, date fiind cele menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui" din articolul 217 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Nicolae Bostan în dosarul nr.2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.