Decizie nr.117 din 16.07.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.273g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 297 alin.(4), 320 alin.(5), 325 alin.(2) şi 326 alin.(1) din Codul de procedură penală (contestarea ordonanţei de modificare a acuzării în şedinţa de judecată, atunci când aceasta agravează situaţia inculpatului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 273g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 297 alin.(4), 320 alin.(5),

325 alin. (2) şi 326 alin. (1) din  Codul  de  procedură penală

(contestarea ordonanţei de modificare a acuzării în şedinţa de

judecată, atunci când aceasta agravează situaţia inculpatului)

nr. 117  din  16.07.2026

 (în vigoare 16.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 355-358 art.135 din 04.08.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 297 alin.(4), 320 alin.(5), 325 alin.(2) şi 326 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Radu Dumneanu, în interesele dlui Petru Ţugulschi, în dosarul nr.1-580/2016, pendinte la Judecătoria Hînceşti, sediul Ialoveni.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Natalia Doroftei, judecător de la Judecătoria Hânceşti, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele procesului penal

3. Pe rolul Judecătoriei Hânceşti, se află cauza penală de acuzare a dlui Petru Ţugulschi de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 352 alin.(3) lit.d) din Codul penal (samavolnicia).

4. Prin ordonanţele din 10 noiembrie şi 4 decembrie 2025, acuzatorul de stat a dispus modificarea acuzaţiilor aduse dlui Petru Ţugulschi.

5. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Radu Dumneanu a ridicat, în interesele dlui Petru Ţugulschi, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 297 alin.(4), 320 alin.(5), 325 alin.(2) şi 326 alin.(1) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 18 decembrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

" (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 51

Procurorul

"(1) Procurorul este persoana care, în limitele competenţei sale, exercită sau, după caz, conduce în numele statului urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţă, exercită sau, după caz, conduce şi alte atribuţii prevăzute de prezentul cod. Procurorul care participă la judecarea cauzei penale are funcţie de acuzator de stat.

[…]"

Articolul 297

Trimiterea cauzei în judecată

"[…]

(4) Toate cererile, plângerile şi demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza.

[…]"

Articolul 320

Participarea procurorului la judecarea cauzei şi efectele neprezentării lui. Renunţarea la învinuire

"[…]

(5) Dacă, în procesul judecării cauzei, ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, procurorul este obligat să renunţe parţial sau integral la învinuire. Renunţarea procurorului la învinuire se face prin ordonanţă motivată şi atrage adoptarea de către instanţa de judecată a unei sentinţe de achitare sau de încetare a procesului penal."

Articolul 325

Limitele judecării cauzei

"(1) Judecarea cauzei în primă instanţă se efectuează numai în privinţa persoanei puse sub învinuire şi numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

(2) Modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situaţiei inculpatului se admite numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod."

Articolul 326

Modificarea acuzării în şedinţa de judecată în sensul agravării ei

"(1) Procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanţă şi în instanţa de apel este în drept să modifice, prin ordonanţă, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrşit o infracţiune mai gravă decât cea incriminată anterior, aducând la cunoştinţă inculpatului, apărătorului lui şi, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire. În asemenea situaţie, instanţa, la cererea inculpatului şi a apărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă. În instanţa de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel."

[…]"

Articolul 382

Obiectul deliberării

"(1) Completul de judecată sau judecătorul, când judecă singur cauza, deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept.

(2) Deliberarea se face asupra chestiunilor prevăzute în art.385."

Articolul 384

Sentinţa judecătorească

"(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinţei de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

(2) Sentinţa se adoptă în numele legii.

(3) Sentinţa instanţei de judecată trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată.

(4) Instanţa îşi întemeiază sentinţa numai pe probele care au fost cercetate în şedinţa de judecată."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării afirmă că normele contestate sunt deficitare, deoarece nu prevăd un mecanism procedural explicit prin care partea apărării să poată contesta, la etapa cercetării judecătoreşti, ordonanţa procurorului de modificare a învinuirii, atunci când aceasta agravează situaţia inculpatului.

10. În opinia autorului sesizării, această omisiune afectează accesul liber la justiţie, prezumţia nevinovăţiei, independenţa judecătorului şi dreptul la apărare.

11. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 6, 20, 21, 23, 26, 54 şi 114 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Curtea constată că, deşi autorul contestă mai multe articole din Codul de procedură penală, în argumentarea sesizării el se referă la omisiunea legislatorului de a reglementa în articolul 326 alin.(1) din Codul de procedură penală un mecanism de contestare a ordonanţei de modificare a acuzaţiilor la etapa cercetării judecătoreşti, atunci când aceasta agravează situaţia inculpatului.

16. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate face obiectul de examinare al Curţii, dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, § 30).

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care printr-o ordonanţă s-au modificat acuzaţiile aduse persoanei în sensul agravării acestora. Curtea admite că instanţa de judecată va ţine cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea constată că prevederile criticate de la articolul 326 alin.(1) din Codul de procedură penală au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate în Hotărârea nr.5 din 17 martie 2009, în Decizia nr.18 din 11 februarie 2019 şi în Decizia nr.106 din 29 septembrie 2020. De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate, din perspectiva unor critici noi (a se vedea DCC nr.85 din 25 iulie 2024, § 15).

19. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.25 din 2 martie 2020, § 19). Curtea observă că prezenta excepţie de neconstituţionalitate pune în discuţie o problemă nouă în raport cu sesizările anterioare.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

21. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 114 (înfăptuirea justiţiei) din Constituţie.

22. Referitor la articolele 6, 21 şi 114 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a prezentat argumente care să demonstreze incidenţa acestor articole în prezenta cauză.

23. Curtea reiterează că articolele 23 şi 54 din Constituţie pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea acestora împreună cu un drept fundamental (a se vedea DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

24. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorul sesizării susţine că norma contestată îi permite procurorului să agraveze situaţia inculpatului în şedinţa de judecată prin emiterea unei ordonanţe de modificare a învinuirii, fără ca legea să prevadă posibilitatea contestării acesteia. În opinia autorului, această situaţie afectează dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare, pentru că persoana vizată nu dispune de un remediu efectiv pentru a supune controlului judecătoresc actul procurorului care îi înrăutăţeşte poziţia procesuală.

25. Cu titlu preliminar, Curtea subliniază că judecarea cauzei în primă instanţă se efectuează numai în privinţa persoanei puse sub învinuire şi numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situaţiei inculpatului se admite numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Cod (a se vedea articolul 325 alin.(1) şi (2) din Codul de procedură penală).

26. În acest context, Curtea reţine că articolul 326 alin.(1) din Codul de procedură penală oferă procurorului care participă la judecarea cauzei penale în primă instanţă şi în apel competenţă să modifice, prin ordonanţă, acuzaţiile aduse inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării, dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârşit o infracţiune mai gravă decât cea incriminată anterior, aducând la cunoştinţa inculpatului, apărătorului şi, după caz, reprezentantului său legal noua învinuire.

27. Pentru această etapă, Parlamentul nu a reglementat un mecanism separat de control al legalităţii ordonanţei procurorului de modificare a învinuirii, deoarece un asemenea exerciţiu ar implica o examinare anticipată a fondului cauzei. Din acest motiv, Curtea va examina dacă posibilitatea unui asemenea control este asigurată într-o altă etapă a procedurii, pentru a stabili dacă există garanţii compensatorii.

28. Astfel, conform articolelor 382 alin.(1) şi 384 alin.(1) - (3) din Codul de procedură penală, completul de judecată sau judecătorul, dacă judecă singur cauza, deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept. Judecând cauza, instanţa de judecată se pronunţă asupra acuzaţiilor formulate în privinţa inculpatului prin sentinţa de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului. Sentinţa instanţei de judecată trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată şi să răspundă la toate aspectele enumerate de articolul 385 din Codul de procedură penală. Instanţa de judecată îşi întemeiază sentinţa numai pe probele care au fost cercetate în şedinţa de judecată, la a căror cercetare au avut acces toate părţile în egală măsură, şi motivează în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate (a se vedea articolele 101 alin.(4) şi 384 alin.(4) din Cod). Aşadar, Curtea observă că examinarea legalităţii ordonanţei de modificare a acuzaţiilor, precum şi a temeiniciei acesteia formulate în privinţa inculpatului este rezervată pentru etapa deliberării.

29. Cu privire la argumentele autorului sesizării care pretinde că norma contestată încalcă dreptul la apărare, Curtea constată că în cazul în care procurorul solicită modificarea invinuirii instanţa, la cererea inculpatului şi a apărătorului, are obligaţia de a acorda termenul necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire (a se vedea articolul 326 alin.(1) din Codul de procedură penală).

30. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în mod constant că acuzatul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi organiza apărarea într-un mod adecvat şi fără restricţii din perspectiva capacităţii de a prezenta toate argumentele relevante în faţa instanţei de judecată pe baza oricăror informaţii, inclusiv acuzaţii noi şi, astfel, de a influenţa rezultatul procedurii (a se vedea Lilian Erhan v. Republica Moldova, 5 octombrie 2022, § 19; Mattoccia v. Italia, 25 iulie 2000, § 61).

31. Acest fapt îi permite Curţii să constate că prevederile contestate nu reprezintă o ingerinţă în dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

32. Cu privire la argumentele autorului sesizării că admiterea modificării învinuirii în şedinţa de judecată ar afecta independenţa judecătorului, Curtea constată că autorul excepţiei nu a argumentat în ce măsură norma contestată afectează independenţa judecătorului.

33. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

34. Curtea constată că, sub aparenţa unor critici privind încălcarea normelor constituţionale, autorul excepţiei contestă, în realitate, modul de încadrare juridică a faptelor imputate inculpatului. În acest context, Curtea reiterează că aspectele legate de aplicarea legii nu ţin de competenţa sa (a se vedea DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29). Această competenţă le revine instanţelor de judecată.

35. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 297 alin.(4), 320 alin.(5), 325 alin.(2) şi 326 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Radu Dumneanu, în interesele dlui Petru Ţugulschi, în dosarul nr.1-580/2016, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.