Decizie nr.121 din 30.07.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.113g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii şi a articolului IV din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii) (modificarea condiţiilor pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a  sesizării nr.113g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea

 reproducerii şi a articolului IV din Legea nr. 339 din 8 decembrie 2022

pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii)

(modificarea condiţiilor pentru prestarea serviciilor de

reproducere asistată medical)

nr. 121  din  30.07.2026

 (în vigoare 30.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 448-451 art. 141 din 14.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 mai 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii şi a articolului IV din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii), ridicată de dl avocat Victor Godonoagă, în interesele dlui Veaceslav Moşin, parte în dosarul nr.10-832/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Valeriu Curicheru de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. În cadrul examinării sesizării, domnul judecător Sergiu Litvinenco i-a prezentat Plenului o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituţională a decis admiterea cererii.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

4. La 17 decembrie 2024, Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale i-a acordat dlui Veaceslav Moşin calitatea de bănuit pentru comiterea traficului de organe, ţesuturi şi celule umane şi practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, potrivit articolelor 158 alin.(3) lit.c) şi 241 alin.(2) lit.f) din Codul penal.

5. La 13 martie 2025, printr-o ordonanţă a procurorului de caz, dl Veaceslav Moşin a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunilor de care era bănuit, fiindu-i incriminată, în mod suplimentar, agravanta "de două sau mai multe persoane", conform articolelor 158 alin.(3) lit.c) şi e) şi 241 alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal.

6. La 16 aprilie 2025, dl Veaceslav Moşin a contestat, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală, ordonanţa de punere sub învinuire în faţa judecătorului de instrucţie.

7. La 24 aprilie 2025, dl avocat Victor Godonoagă a ridicat, în interesele dlui Veaceslav Moşin, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii şi a articolului IV din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii).

8. Printr-o încheiere din 2 mai 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 36

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

"(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.

(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice."

10. Prevederile relevante ale Legii nr 138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii sunt următoarele:

Articolul 9

Folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical

"[…]

(13) În domeniul reproducerii asistate medical sunt interzise:

[…]

f) prestarea serviciilor de reproducere asistată medical în lipsa unei autorizaţii sanitare de funcţionare eliberate de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi în lipsa autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant;

[…]."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii) sunt următoarele:

"Art.III. - Legea nr.138/2012 privind sănătatea reproducerii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.205-207, art.673), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

[…]

Art.IV. - (1) Prevederile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2023.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, va pune actele sale normative în concordanţă cu prevederile acesteia."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul sesizării afirmă că, prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022, legislatorul a introdus condiţia obţinerii unei autorizaţii eliberate de Ministerul Sănătăţii, la propunerea Agenţiei de Transplant, pentru a presta servicii de reproducere asistată medical. Totodată, legislatorul a stabilit că această condiţie intră în vigoare la 1 ianuarie 2023, iar Guvernul este obligat ca, în termen de 6 luni, să aducă actele sale normative în concordanţă cu prevederile acesteia. În acest mod, autorul consideră că legislatorul a omis să reglementeze o perioadă de tranziţie pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical pe baza noii condiţii.

13. Autorul mai consideră că această omisiune legislativă lipseşte persoanele de dreptul la tratamentul infertilităţii, inclusiv cu folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical, fiind contrară articolelor 36 şi 47 din Constituţie. Aşadar, măsura în discuţie, în viziunea autorului sesizării, este contrară obligaţiei pozitive a statului de a asigura accesul la servicii medicale. De asemenea, omisiunea în discuţie a condus la învinuirea autorului de practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător şi, totodată, îi restrânge dreptul de a desfăşura o anumită activitate profesională sau comercială, contrar articolului 28 din Constituţie.

14. În acelaşi timp, autorul pretinde încălcarea dreptului la proprietate privată, protejat de articolele 46 şi 127 din Constituţie. Acesta susţine că serviciile de reproducere asistată medical pe care le presta generau venituri, care reprezentau "bunuri" în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Totuşi, noua condiţie legală de autorizare a serviciilor de reproducere asistată medical, care a intrat în vigoare la scurt timp după adoptarea ei, fără a reglementa o perioadă de tranziţie pentru aceasta, a condus la imposibilitatea legală de a presta aceste servicii.

15. Mai mult, autorul susţine că, deşi noua condiţie a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023, iar Guvernul era obligat să adopte în termen de 6 luni un regulament care să stabilească criteriile de acreditare pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical, un asemenea cadru normativ nu există nici la data formulării respectivei excepţii de neconstituţionalitate. Proiectul de Regulament privind aplicarea tehnologiilor de reproducere asistate medical se afla la etapa consultărilor publice, organizate de Ministerul Sănătăţii. De asemenea, niciun prestator de servicii medicale public sau privat nu deţine încă autorizaţii eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant, impusă de Legea nr.339 din 8 decembrie 2022. În pofida acestui fapt, prestatori de servicii medicale private au participat la programele naţionale şi municipale de suport financiar al cuplurilor infertile pentru efectuarea unei proceduri de fertilizare in vitro din 2024.

16. În fine, autorul îi cere Curţii să declare neconstituţională pretinsa omisiune legislativă de a stabili o perioadă de tranziţie pentru obţinerea autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant necesară pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical şi să ofere o soluţie provizorie în acest sens.

17. Acesta susţine că omisiunea legislativă contestată contravine articolelor 1 alin.(3), 23, 28, 36, 46, 47, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea observă că, prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii), legislatorul a modificat Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii şi a introdus, inter alia, condiţia deţinerii unei autorizaţii eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical.

20. Întrucât, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a notat că dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (HCC nr.19 din 31 octombrie 2023, § 28), Curtea îşi va raporta obiectul analizei, pe de o parte, la articolul 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii, iar, pe de altă parte, la articolul IV din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii), în măsura în care acesta reglementează intrarea în vigoare şi obligaţia Guvernului de conformare a actelor sale normative.

21. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

22. Obiectul sesizării îl constituie pretinsa omisiune legislativă de a stabili o perioadă de tranziţie pentru obţinerea autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical din articolele 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii şi IV din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii). Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din această perspectivă.

23. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea împotriva ordonanţei de punere sub învinuire. Astfel, în cauza în care a fost ridicată excepţia este contestată legalitatea acuzaţiei. Având în vedere că acuzaţia vizează pretinsa practicare ilegală a activităţii de întreprinzător desfăşurată fără autorizaţia introdusă prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii) în articolul 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012, Curtea consideră că prevederile criticate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 16).

24. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 28 (viaţa intima, familială şi privată), 36 (dreptul la ocrotirea sănătăţii), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

25. Referitor la articolele 1 alin.(3) şi 23 şi 54 din Constituţie, Curtea subliniază că acestea nu au o aplicabilitate autonomă. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr.55 din 29 mai 2025, § 22).

26. Referitor la incidenţa articolului 28 din Constituţie, autorul susţine că lipsa unei perioade tranzitorii pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical pe baza noii cerinţe de autorizare a condus la învinuirea autorului de practicare ilegală a activităţii de întreprinzător şi îi restrânge dreptul de a desfăşura o anumită activitate profesională. Curtea notează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, noţiunea de viată privată nu exclude, în principiu, activităţile de natură profesională sau comercială. Totuşi, Curtea Europeană a menţionat că declanşarea procedurilor penale implică o imixtiune în viaţa privată şi de familie a inculpatului şi că nu există o încălcare a articolului 8 din Convenţie, dacă nu se depăşeşte ceea ce este necesar şi inevitabil într-o astfel de situaţie (Sannino v. Italia (dec.), 24 februarie 2005; Calmanovici v. România, 1 iulie 2008, § 137). Astfel, Curtea constată că autorul nu a demonstrat contrarietatea normei contestate cu articolul 28 din Constituţie.

27. Referitor la incidenţa articolelor 36 şi 47 din Constituţie, Curtea observă că, în acest capăt de cerere, autorul susţine încălcarea dreptului pacienţilor şi al cuplurilor infertile de a avea acces la servicii de reproducere asistată medical. Aceste persoane nu sunt părţi în cauza penală. Potrivit jurisprudenţei sale, în cazul excepţiilor de neconstituţionalitate în care autorul sesizării a abordat problema respectării drepturilor unor persoane terţe şi din a căror eventuală admitere autorul nu ar profita direct, Curtea a considerat că aceste sesizări reprezintă actiones populares (a se vedea DCC nr.174 din 11 noiembrie 2021, §§ 52-53). Astfel, Curtea observă că autorul pretinde încălcarea drepturilor unor persoane care nu sunt parte la proces şi, prin urmare, în acest capăt al său, sesizarea este inadmisibilă.

28. Curtea notează, cu titlu suplimentar, că reglementarea unui regim de autorizare pentru serviciile de reproducere asistată medical urmăreşte un scop legitim: protecţia sănătăţii publice, siguranţa pacienţilor, calitatea serviciilor medicale şi trasabilitatea ţesuturilor şi celulelor reproductive.

29. Cu privire la articolele 46 şi 127 din Constituţie, Curtea reţine că acestea garantează dreptul de proprietate şi corespund, în substanţă, articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totuşi, dreptul de proprietate nu garantează dreptul necondiţionat de a desfăşura o activitate medicală supusă autorizării şi supravegherii statului.

30. În acest context, Curtea observă că, până la modificările făcute de legislator prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022, prestarea serviciilor de reproducere umană era interzisă în lipsa autorizaţiilor sau a licenţelor necesare (a se vedea articolul 9 alin.(3) lit.e) din Legea cu privire la sănătatea reproducerii, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.339/2022), iar activităţile privind reproducerea umană asistată medical erau coordonate şi monitorizate de Ministerul Sănătăţii (a se vedea articolul 9 alin.(13) din Legea cu privire la sănătatea reproducerii, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.339/2022). Prin urmare, autorul nu putea avea o aşteptare legitimă de a presta, fără a se adapta la noile standarde legale, o activitate medicală care implică interese majore pentru sănătatea publică.

31. Curtea notează că. prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022, legislatorul a inclus ţesuturile şi celulele reproductive, ţesuturile şi celulele embrionare şi fetale (inclusiv celulele hematopoietice embrionare) în obiectul de reglementare al Legii privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane (a se vedea articolul II pct.1 din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022). Totodată, legislatorul a modificat şi articolul 9 din Legea cu privire la sănătatea reproducerii, stabilind interdicţia de a presta servicii de reproducere asistată medical în lipsa unei autorizaţii sanitare de funcţionare eliberate de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi în lipsa autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant (a se vedea articolul III pct.4 din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022). Această opţiune legislativă ţine de politica statului în domeniul sănătăţii şi urmăreşte alinierea cadrului naţional la standardele europene privind calitatea, siguranţa şi trasabilitatea materialului biologic utilizat la om.

32. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă lipsa, la un anumit moment, a cadrului normativ subsecvent necesar obţinerii autorizaţiei şi, prin aceasta, opinează că ar exista o pretinsă omisiune legislativă de a stabili o perioadă de tranziţie pentru obţinerea autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant potrivit articolului 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii.

33. Curtea observă că, potrivit articolului 48 alin.(3) din Legea privind actele normative, dispoziţiile tranzitorii ale unei legi pot indica o perioadă de tranziţie necesară implementării dispoziţiilor actului normativ şi perioada necesară pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu noile norme juridice.

34. În acest sens, Curtea notează că, prin articolul IV alin.(2) din Legea nr.339/2022, Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, a fost obligat să aducă actele sale normative în concordanţă cu prevederile acesteia, termenul fiind calculat de la publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, i.e. de la 30 decembrie 2022.

35. Cu privire la executarea legii şi la controlul executării legii, Curtea reiterează că hotărârile Guvernului sunt acte de reglementare secundară (secundum legem), care sunt emise în vederea executării legilor şi, prin urmare, trebuie să nu contravină acestora. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale abordează, mutatis mutandis, problemele care afirmă că o hotărâre a Guvernului contravine unei legi şi cele care pretind o omisiune a Guvernului de a executa o lege. Aceste situaţii vizează cazurile privind neconcordanţa dintre lege şi actele normative care aplică legea, fiind obiectul controlului de legalitate, şi nu al celui de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.85 din 30 iunie 2022, § 28). Astfel, Curtea reţine că problema invocată de autorul excepţiei în capătul de sesizare referitor la articolele 46 şi 127 din Constituţie nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii.

36. În concluzie, Curtea reţine că pretinsa omisiune invocată de autor nu are la bază o încălcare a Constituţiei. Curtea notează că autorul nu a demonstrat existenţa unei ingerinţe directe şi actuale într-un drept constituţional propriu, care să rezulte din textul legal contestat. Criticile sale vizează drepturile unor terţi, modul de executare a legii şi legalitatea acuzaţiei penale, aspecte care excedează competenţei Curţii.

37. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate articolului 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii şi a articolului IV din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii), ridicată de dl avocat Victor Godonoagă, în interesele dlui Veaceslav Moşin, parte în dosarul nr.10-832/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ

la Decizia Curţii Constituţionale nr.121 din 30 iulie 2026

Curtea Constituţională a declarat inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 9 alin.(13) lit.f) din Legea nr.138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii şi a articolului IV din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii), ridicată de dl avocat Victor Godonoagă, în interesele dlui Veaceslav Moşin, parte în dosarul nr.10-832/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

Nu susţin poziţia majorităţii care au considerat că omisiunea legislativă de a stabili o perioadă de tranziţie pentru obţinerea autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical nu ar face incidente prevederile articolelor 1 alin.(3), 28 şi 46 din Constituţia Republicii Moldova.

Consider că omisiunea legislativă semnalată de autor face incidente prevederile acestor articole, iar sesizarea urma să fie examinată în fond.

Din analiza sistemică a legislaţiei de până la intervenţia Parlamentului prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii), am constatat că pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical instituţiile medico-sanitare private trebuiau: i) să fie incluse în Nomenclatorul instituţiilor medico-sanitare al Ministerului Sănătăţii şi să presteze servicii în corespundere cu specializările profesionale; ii) să deţină autorizaţie sanitară, în care se indica genul de activitate practicat, şi; iii) să deţină un certificat de acreditare, care urma a fi eliberat pe parcursul unui an de activitate.

Din argumentele autorului sesizării, reiese că, la data intrării în vigoare a normelor enunţate, adică la 1 ianuarie 2023, instituţia medico-sanitară în care activa acesta dispunea de actele menţionate mai sus.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui dosar penal. Autorul excepţiei a fost pus sub învinuire pentru că, după intrarea în vigoare a Legii nr.339 din 8 decembrie 2022, adică 1 ianuarie 2023, a prestat servicii de reproducere asistată medical în lipsa unei autorizaţii eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical şi a comis trafic de organe, de ţesuturi şi de celule umane.

Potrivit prevederilor enunţate mai sus, între altele, Parlamentul a inclus ţesuturile şi celulele reproductive, organele, ţesuturile şi celulele embrionare şi fetale în obiectul de reglementare al Legii privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane şi a modificat articolul 9 din Legea cu privire la sănătatea reproducerii, stabilind condiţia de a presta servicii de reproducere asistată medical pe baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant.

Legea nr.339 pentru modificarea unor acte normative (sănătatea reproducerii) a fost adoptată la 8 decembrie 2022, fiind publicată în Monitorul Oficial din 30 decembrie 2022. Parlamentul a hotărât să pună în aplicare legea începând cu 1 ianuarie 2023, cu menţiunea că Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării legii, va aduce actele respective în concordanţă cu prevederile acesteia.

Hotărârea Guvernului nr.186 din 13 martie 2024 cu privire la organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate a instituit acest Consiliu şi a aprobat Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea acestuia. În continuare, la 13 februarie 2026, adică peste 3 ani, Ministerul Sănătăţii a emis ordinul nr.103, în vigoare din 5 martie 2026, şi a aprobat Regulamentul de acordare a serviciilor în domeniul reproducerii umane asistate medical. Printre alte reglementări, prestatorilor de servicii medicale care desfăşoară activităţi de reproducere asistată medical li s-a acordat un termen de 6 luni, pentru a depune cererile de autorizare către Agenţia de Transplant şi documentele care fac dovada îndeplinirii criteriilor de autorizare pentru desfăşurarea activităţilor de donare, prelevare, testare, prelucrare, conservare, stocare, import/export, distribuţie, transport şi utilizare la om a ţesuturilor şi celulelor reproductive. De asemenea, Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical, în colaborare cu comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii din domeniile obstetricii şi ginecologiei, andrologiei şi medicinei sexuale, trebuiau să elaboreze, în termen de 6 luni, protocolul clinic privind serviciile de sănătate în domeniul reproducerii asistate medical.

Autorul sesizării a susţinut că prin modificarea cadrului legal pentru prestarea serviciilor de reproducere asistată medical şi prin introducerea unor condiţii suplimentare pentru acest gen de activitate Parlamentul nu a reglementat o perioadă de tranziţie pentru a acorda instituţiilor medicale care activau pe baza condiţiilor anterioare posibilitatea să se conformeze noilor condiţii de activitate.

Am observat că în situaţii similare, de exemplu, în cazul reformei cadrului instituţional în domeniul controlului de stat, Parlamentul a avut grijă ca în dispoziţiile finale ale Legii nr.185 din 21 septembrie 2017, pe lângă impunerea Guvernului a obligaţiei de a crea organele emitente de acte permisive şi de a-şi aduce actele normative în concordanţă cu legea, să menţioneze că prevederile privind noile autorităţi emitente de acte permisive, prevăzute în Nomenclatorul actelor permisive, să fie puse în aplicare pe măsura implementării reformei cadrului instituţional în domeniul controlului de stat (a se vedea art.CX alin.(6) din Legea nr.185/2017).

Observ faptul că noile condiţii au intrat în vigoare într-un timp foarte scurt: la două zile de la publicarea Legii. Parlamentul nu a prezentat vreun motiv plauzibil pentru punerea ei în aplicare într-un termen atât de scurt, fără reglementarea unei perioade de tranziţie, în pofida faptului că instituţiile medicale care prestau servicii de reproducere asistată medical la data intrării în vigoare a legii îndeplineau toate condiţiile pentru desfăşurarea activităţii, deţinând implicit autorizaţia sanitară pentru fertilizare in vitro.

Potrivit articolului 48 din Legea nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, dispoziţiile tranzitorii ale actului normativ trebuie să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la continuarea raporturilor juridice născute în temeiul vechilor reglementări care urmează a fi abrogate sau înlocuite de noul act normativ şi care trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, i) corelarea noilor reglementări cu cele ale actelor normative preexistente, ii) menţinerea temporară a unor situaţii juridice născute în temeiul vechilor reglementări şi, iii) după caz, modificarea altor acte normative. Totuşi, în art.IV din Legea nr.339 din 8 decembrie 2022, Parlamentul a stabilit doar perioada necesară pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu noile norme juridice, obligând Guvernul ca, în termen de 6 luni de la data publicării legii, să-şi pună actele normative în concordanţă cu prevederile acesteia. Parlamentul nu a reglementat şi o perioadă de tranziţie necesară pentru implementarea dispoziţiilor actului normativ cu menţinerea temporară a situaţiei juridice născute pe baza vechilor reglementări.

Consider că trebuie diferenţiată perioada de tranziţie necesară implementării dispoziţiilor actului normativ de perioada necesară pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu noile norme juridice.

Articolul 28 din Constituţia Republicii Moldova garantează dreptul la respectarea vieţii private. Aşa cum au menţionat şi colegii mei cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene, noţiunea de viaţă privată nu exclude activităţile de natură profesională sau comercială, iar declanşarea procedurilor penale implică o imixiune în viaţa privată şi de familie. Totuşi, pentru a constata dacă nu se depăşeşte ceea ce este necesar şi dacă există sau nu o încălcare a articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională trebuia să examineze excepţia de neconstituţionalitate în fond.

Cu privire la articolul 46 din Constituţie, autorizaţia sau permisul pentru desfăşurarea unei activităţi constituie un bun care se bucură de protecţia dreptului de proprietate. Încetarea sau retragerea unei autorizaţii echivalează cu o ingerinţă în dreptul persoanelor la respectarea bunurilor lor, inclusiv la respectarea intereselor economice. Totodată, modificările la lege sau modul de implementare a acestora pot reprezenta o ingerinţă în acest drept.

Legislatorul ar trebui să aibă în vedere că prin reglementarea unor condiţii suplimentare şi prin interdicţia pe care a impus-o a intervenit în exerciţiul dreptului de proprietate al instituţiei medicale private şi în viaţa privată a autorului excepţiei, căruia i-a suspendat, ex lege, autorizaţia sanitară pentru genul de activitate practicat, precum şi celelalte acte necesare valabile la momentul intrării legii în vigoare.

Prin urmare, omisiunea de a reglementa perioada de tranziţie necesară implementării dispoziţiilor Legii nr.339 din 8 decembrie 2022, cu menţinerea temporară a situaţiei juridice născute pe baza vechilor reglementări, echivalează cu o ingerinţă în drepturile autorului excepţiei, care nu poate fi considerată vădit neîntemeiată în sensul articolului 27 alin.(3) lit.f) din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Acest fapt ne obliga să examinăm problema de drept ridicată în fond.

În continuare, Curtea trebuia să verifice, printr-o hotărâre, dacă omisiunea Parlamentului urmăreşte vreun scop legitim permis de Constituţie şi dacă este proporţională.

Referitor la scopul legitim al unei norme contestate, am subliniat că în vederea protejării sănătăţii publice, Constituţia îi oferă Parlamentului o marjă discreţionară largă şi, prin urmare, acesta poate adopta măsuri preventive. Totuşi, la adoptarea acestor măsuri, marja discreţionară a Parlamentului nu este nelimitată. Articolul 54 alin.(4) din Constituţie prevede că restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că ingerinţele în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un echilibru corect între interesul general al comunităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Prin urmare, trebuie să existe o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Echilibrul necesar nu va fi asigurat dacă persoanele trebuie să suporte o sarcină individuală excesivă (HCC nr.13 din 30 aprilie 2024, § 76). Intrarea în vigoare a unor prevederi care reglementează condiţii suplimentare pentru activitate, fără a acorda un termen rezonabil destinatarilor pentru a se conforma noilor prevederi legale, constituie o sarcină disproporţionată şi nu se asigura un echilibru corect între necesitatea asigurării interesului general al statului şi exigenţa protecţiei drepturilor fundamentale ale individului. Prin încetarea înainte de termen a valabilităţii unei autorizaţii de activitate într-un anumit domeniu, autorizaţie obţinută în conformitate cu legea, are loc o ingerinţă excesivă în dreptul persoanelor de a poseda şi folosi bunurile lor, fapt care reprezintă o încălcare a articolului 46 din Constituţie.

În situaţia juridică analizată, existenţa unor clauze tranzitorii cu privire la menţinerea temporară a situaţiei juridice născute pe baza vechilor reglementări, până la punerea în aplicare a noilor norme, ar fi constituit un factor important la aprecierea respectării condiţiei echilibrului corect.

Dispoziţiile tranzitorii atenuează impactul modificărilor legislative atunci când legislatorul decide să intervină în regulile de desfăşurare a unei activităţi bazate pe o autorizaţie valabilă, pentru ca destinatarii să se adapteze cerinţelor legii, cum ar fi, în acest caz, prelucrarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor şi a celulelor umane.