Decizie nr.123 din 05.10.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.190g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186 din 10 iulie 2008 (indemnizaţia unică în cazul decesului lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 190g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 18 alin. (2) din Legea

securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008

(indemnizaţia unică în cazul decesului lucrătorului în urma

unui accident de muncă sau a unei boli profesionale)

nr. 123  din  05.10.2023

 (în vigoare 05.10.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 404-407 art.165 din 31.10.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 18 noiembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 octombrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186 din 10 iulie 2008, ridicată de dl avocat Vasile Tarnovschi în interesele SRL "SDS Ekip", în dosarul nr.2-921/2021, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Ana Bologan de la Judecătoria Cahul, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 18 iunie 2021, dna Mariana Vîlcu s-a adresat în numele său şi al fiului minor cu o cerere de chemare în judecată împotriva SRL "SDS Ekip", SRL "Iluminaţie" şi dlui Iurie Scurtu, prin care a solicitat încasarea indemnizaţiei unice în legătură cu decesul soţului într-un accident de muncă şi a despăgubirii pentru pierderea întreţinătorului. În fundamentarea solicitării sale, dna Mariana Vîlcu a făcut referire la articolul 18 alin.(2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, care prevede că persoanele îndreptăţite pot cere plata unei indemnizaţii unice în cazul decesului lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

4. Dl avocat Vasile Tarnovschi a ridicat, în interesele SRL "SDS Ekip", excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(2) din Legea sănătăţii şi securităţii în muncă.

5. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2022, Judecătoria Cahul, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

[…]."

7. Prevederile relevante ale Legii sănătăţii şi securităţii în muncă nr.186 din 10 iulie 2008 sunt următoarele:

Articolul 18

Indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau decesului

lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale

"[…]

(2) În caz de deces al lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională repară prejudiciul material persoanelor care au dreptul la aceasta, în modul şi în mărimea stabilită de lege, şi, în plus, le plăteşte, din contul mijloacelor proprii, o indemnizaţie unică, luându-se ca bază salariul mediu anual al celui decedat, înmulţit la numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit până la vârsta de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale.

(3) Plata indemnizaţiei unice prevăzută la alin.(1) şi alin.(2) se efectuează începând cu data de 30 mai 2008.

(4) Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unităţii ci şi a accidentatului, se aplică răspunderea mixtă conform legii şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie a accidentatului.

(5) Indemnizaţia unică se plăteşte persoanelor care au dreptul la aceasta de către unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, în modul stabilit de Guvern.

(6) În cazul în care unitatea nu dispune de mijloacele respective, plata indemnizaţiei unice se efectuează, în baza hotărârii instanţei judecătoreşti, din contul oricăror bunuri sau mijloace ale unităţii.

(7) Litigiile ce ţin de achitarea indemnizaţiei unice se examinează de către instanţa judecătorească."

8. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 2028

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat

prin vătămare a integrităţii corporale

sau prin altă vătămare a sănătăţii

"[…]

(3) La determinarea salariului sau venitului ratat nu se iau în considerare pensia de dizabilitate, stabilită persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii sau sume, plătite pe linia asigurărilor sociale de stat.

 […]."

Articolul 2031

Răspunderea în caz de deces al persoanei vătămate

"[…]

(3) La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile persoanei îndreptăţite, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, defunctul le-ar fi avut pe perioada pentru care se acordă despăgubirea. Dispoziţiile art.2028-2030 se aplică în mod corespunzător.

 […]."

9. Prevederile relevante ale Regulamentului privind plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.513 din 11 august 1993, sunt următoarele:

"În scopul realizării art.18 al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la plata de către întreprinderi organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale (se anexează).

2. Indemnizaţia unică, prevăzută de Regulamentul aprobat, se plăteşte persoanelor care beneficiază de acest drept în legătură cu pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale stabilite în condiţiile legii.

[…]

Aprobat

prin hotărârea Guvernului

Republicii Moldova

nr.513 din 11 august 1993

REGULAMENT

cu privire la plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii

a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă

sau decesul angajatului în urma unui accident

de muncă sau unei afecţiuni profesionale

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile (în continuare – Întreprinderea), indiferent de formele lor de proprietate şi de activitate economică, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova poartă răspundere materială pentru prejudiciile cauzate angajaţilor de accidentele de muncă sau afecţiunile profesionale.

În afară de despăgubire, care se efectuează în modul stabilit de lege, Întreprinderea este obligată, conform art.18 al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, să plătească o indemnizaţie unică.

2. Întreprinderea este scutită de plata indemnizaţiei unice, prevăzute de legislaţia în vigoare, dacă dovedeşte că accidentul de muncă sau afecţiunea profesională nu-i poate fi imputată.

3. Vina Întreprinderii în producerea accidentului de muncă sau declanşarea afecţiunii profesionale o stabilesc organele de stat special abilitate.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei afirmă că articolul 18 alin.(2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă îi încalcă dreptul de proprietate, pentru că îi impune obligaţia compensării venitului ratat şi a achitării unei indemnizaţii unice stabilite în funcţie de salariul mediu anual al lucrătorului decedat într-un accident de muncă şi de numărul anilor compleţi pe care nu i-a trăit până la vârsta de 62 de ani.

11. Autorul excepţiei susţine că obligaţia compensării venitului ratat şi achitării indemnizaţiei unice îi impune o sarcină excesivă, pentru că îl obligă să repare acelaşi prejudiciu de două ori. Pe baza acestor motive, autorul solicită ca instanţa de judecată să decidă în fiecare caz individual fie încasarea venitului ratat de către defunct, fie plata indemnizaţiei unice, nu efectuarea ambelor plăţi în acelaşi timp. În caz contrar, norma contestată ar înceta să respecte o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între dreptul de proprietate şi dreptul la repararea prejudiciului provocat.

12. În acest context, autorul excepţiei consideră că prevederile contestate încalcă articolele 46 alin.(1) şi 127 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea sănătăţii şi securităţii în muncă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de o parte în proces este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 18 alin.(2) din Legea sănătăţii şi securităţii în muncă, care stabileşte indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau al decesului lucrătorului ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

17. Având în vedere că obiectul litigiului din faţa instanţei de judecată vizează plata indemnizaţiei unice în cazul decesul lucrătorului ca urmare a unui accident de muncă şi a despăgubirii pentru pierderea întreţinătorului, Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

18. Curtea menţionează că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (DCC nr.95 din 17 iunie 2021, § 28; DCC nr.125 din 13 septembrie 2022, § 22).

20. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate încalcă articolele 46 alin.(1) (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 127 alin.(1) (proprietatea) din Constituţie.

21. Curtea observă că autorul excepţiei face referire în sesizare la articolul 18 alin.(2) din Legea sănătăţii şi securităţii muncii şi afirmă că în baza acestei prevederi este obligat la o dublă despăgubire a aceluiaşi prejudiciu, i.e. decesul lucrătorului ca urmare a unui accident de muncă.

22. Curtea precizează că plata indemnizaţiei unice în caz de deces al lucrătorului într-un accident de muncă în baza normei contestate are consecinţe pentru dreptul de proprietate al angajatorului, garantat de articolele 46 alin.(1) şi 127 alin.(1) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.117 din 20 iulie 2021, § 32; DCC nr.60 din 22 aprilie 2022, § 29).

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că dreptul de proprietate, garantat de articolele 46 şi 127 din Constituţie, nu este un drept absolut, poate suporta limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Limitarea exerciţiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, iar uneori are ca scop protecţia drepturilor şi a libertăţilor altor persoane (DCC nr.9 din 20 ianuarie 2022, § 25).

24. Curtea observă că prevederea contestată stabileşte condiţiile în care se achită indemnizaţia unică în cazul în care într-un accident de muncă sau din cauza unei boli profesionale un lucrător decedează. Potrivit Legii menţionate, exerciţiul acestui drept reclamă stabilirea culpei angajatorului în producerea accidentului de muncă.

25. În continuare, Curtea menţionează că această normă prevede atât plata unei indemnizaţii unice, cât şi obligaţia reparării prejudiciului material, în condiţiile legii. Pentru că autorul sesizării a susţinut că repararea prejudiciului trebuie să ţină cont de plata indemnizaţiei unice şi cea pentru compensarea venitului ratat, altfel i s-ar impune o sarcină excesivă, Curtea va analiza acest argument.

26. Curtea menţionează că regula generală în materia răspunderii civile delictuale presupune repararea integrală a prejudiciului suferit de victima faptei ilicite. Astfel, la modul ideal, întinderea prejudiciului care ar putea fi reparat cuprinde atât pierderile pe care le-a suferit efectiv (damnum emergens), cât şi câştigurile de care aceasta a fost lipsită (lucrum cessans). Totuşi, pentru că este dificil de stabilit cu exactitate întinderea prejudiciului, Curtea reţine că aproximările sunt inevitabile în ambele capete ale răspunderii.

27. Referitor la indemnizaţia unică, Curtea reţine că abordarea pe care norma o aplică, i.e. salariul mediu anual al decedatului înmulţit cu numărul anilor compleţi pe care nu i-a trăit până la vârsta de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale, urmăreşte să faciliteze evaluarea prejudiciului, în funcţie de venitul exact al defunctului. Pe de altă parte, articolul 18 alin.(4) din Lege stabileşte posibilitatea diminuării indemnizaţiei unice în funcţie de concurenţa răspunderii determinate de gradul de vinovăţie a defunctului la producerea accidentului de muncă. Astfel, la modul abstract, Curtea reţine că la stabilirea valorii exacte a indemnizaţiei unice se ţine cont de salariul defunctului şi de circumstanţele concrete în care s-a produs accidentul de muncă. Curtea consideră că această metodă de calcul al prejudiciului efectiv nu este nerezonabilă.

28. Referitor la repararea prejudiciului material, în condiţiile legii, Curtea observă că norma contestată îl supune regulilor generale din Codul civil, fără a stabili dispoziţii speciale în acest sens.

29. Curtea precizează că în acest sens prezintă importanţă a doua teză a alineatului (3) al articolului 2031 din Codul civil, care prevede că, la stabilirea răspunderii în cazul decesului persoanei vătămate, articolele 2028-2030 se aplică în modul corespunzător. În continuare, Curtea observă că, potrivit articolului 2028 alin.(3) din Codul civil, la determinarea salariului sau a venitului ratat nu se iau în considerare pensia de dizabilitate, stabilită persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii sau sume, plătite pe linia asigurărilor sociale de stat.

30. A contrario, în cazul în care au fost achitate indemnizaţii sau alte plăţi care nu reprezintă drepturi de asigurări sociale, cum ar fi indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau decesului lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, Curtea menţionează că se ţine cont de aceste plăţi la repararea prejudiciului material în baza prevederilor Codului civil. Din acest motiv, Curtea respinge teza autorului sesizării care a susţinut că răspunderea sa ar putea depăşi ceea ce este necesar.

31. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186 din 10 iulie 2008, ridicată de dl avocat Vasile Tarnovschi în interesele SRL "SDS Ekip", în dosarul nr.2-921/2021, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.