Decizie nr.123 din 30.07.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.255g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 48 alin.(3) teza I din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (refuzul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de a separa sau partaja bunurile din masa debitoare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.255g/2025 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a articolului 48 alin.(3) teza I

din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(refuzul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului

de a separa sau partaja bunurile din masa debitoare)

nr. 123  din  30.07.2026

 (în vigoare 30.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 452-455 art. 143 din 16.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 8 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[î]n caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, stabileşte dacă bunurile sunt supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii" din articolul 48 alin.(3) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Leşanu, în interesele dlui Anatolie Culciţchi, administrator statutar al SA "Scana", în planul procedurii de restructurare, parte în dosarul nr.2i-103-31/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Arhip, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o hotărâre din 13 octombrie 2016, Curtea de Apel a intentat procedura de insolvabilitate în privinţa Scana şi l-a desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii pe dl Dumitru Chicu.

4. Printr-o hotărâre din 13 noiembrie 2019, Judecătoria Chişinău a confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului Scana, a dispus restabilirea dreptului debitorului de a administra masa debitoare sub supravegherea administratororului insolvabilităţii, dl Ruslan Vasiliev.

5. La 23 decembrie 2024, SRL "Euro Line-Construct" a formulat în instanţa de insolvabilitate o cerere de separare din masa debitoare a Scana a bunurilor ce-i aparţin, şi anume: (i) plăci de ceramică în valoare totală de 49 906,19 lei şi (ii) panouri compozite din aluminiu (78 de unităţi) în valoare totală de 515 970 lei.

6. În cadrul şedinţei de judecată din 8 septembrie 2025, dl avocat Tudor Leşanu a ridicat, în interesele dlui Anatolie Culciţchi, administrator statutar al Scana, în planul procedurii de restructurare, excepţia de neconstituţionalitate a textului "[î]n caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, stabileşte dacă bunurile sunt supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii" din articolul 48 alin.(3) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

7. Printr-o încheiere din 2 decembrie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a întregului alineat contestat şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[...]"

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 48

Separarea şi partajarea patrimoniului

"(1) Proprietarul bunului aflat în posesia debitorului fără un temei legal sau contractual poate înainta administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare. Coproprietarul bunului poate înainta o cerere de partajare a bunurilor în proprietatea comună deţinută împreună cu debitorul.

(2) Proprietarul sau, după caz, coproprietarul este obligat să indice în cererea prevăzută la alin.(1) dreptul în baza căruia cere separarea sau partajarea, bunurile care urmează a fi separate sau partajate, evaluarea bunurilor a căror partajare se cere, locul unde se află bunurile care urmează a fi separate sau partajate, persoana care le deţine sau le administrează. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate refuza separarea bunurilor dacă debitorul are un temei de a le folosi şi valoarea masei debitoare va fi maximizată prin continuarea exercitării folosinţei.

(3) În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, stabileşte dacă bunurile sunt supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se partajează o masă succesorală, instanţa stabileşte obligaţiile masei succesorale, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile masei succesorale.

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării afirmă că textul contestat, îndeosebi cuvântul "refuz", din articolul 48 alin.(3) din Legea insolvabilităţii comportă un caracter neclar şi riscă să genereze o interpretare greşită din partea instanţei de judecată, în lipsa unui domeniu clar al acestei noţiuni.

11. În opinia autorului sesizării, în absenţa unei delimitări exacte între un răpuns informativ şi un refuz expres al administratorului insolvabilităţii, destinatarul normei este plasat într-o stare de incertitudine în privinţa existenţei temeiului juridic al acţiunii sale, precum şi în privinţa conduitei debitorului.

12. De asemenea, autorul susţine că neclaritatea normelor criticate conduce la încălcarea drepturilor de acces liber la justiţie şi de proprietate atât ale debitorului insolvabil, cât şi ale creditorilor validaţi.

13. Mai mult, autorul excepţiei menţionează că instanţa de judecată nu urma să accepte spre examinare cererea de separare a bunului din masa debitoare în lipsa anexării refuzului comunicat de administratorul insolvabilităţii/lichidator.

14. Prin urmare, autorul sesizării consideră că dispoziţiile contestate contravin articolelor 20, 23, 26, 46, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Curtea observă că, în această sesizare, judecătorul cazului a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a întregului alineat (3) al articolului 48 din Legea insolvabilităţii. Totuşi, autorul critică doar prima teză a acestui alineat, şi anume textul "[î]n caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, stabileşte dacă bunurile sunt supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii". Prin urmare, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în constituie această teză din articolul 48 alin.(3) din Legea insolvabilităţii.

19. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul examinării unei cereri privind separarea unor bunuri din masa debitoare, Curtea admite că instanţa ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepţia. Curtea constată că această prevedere nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

20. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 25).

21. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 alin.(2) (calitatea legii), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 21; DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

23. Cu referire la articolul 26 din Constituţie, Curtea reţine că autorul sesizării nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu norma constituţională invocată. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 25; DCC nr.40 din 3 aprilie 2025, § 30).

24. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea nu poate reţine criticile autorului în sensul în care textul contestat îi încalcă dreptul de acces liber la justiţie, de vreme ce articolul 48 alin.(3) din Legea insolvabilităţii îi garantează persoanei interesate dreptul de a se adresa cu o cerere în instanţa de insolvabilitate pentru separarea sau partajarea unor bunuri din masa debitoare, în cazul refuzului exprimat de administratorul insolvabilităţii/lichidator. Totodată, în cadrul aceleiaşi proceduri, debitorul nu este lipsit de posibilitatea de a-şi exprima poziţia în raport cu cererea formulată de persoana îndreptăţită şi de a aduce argumente în favoarea menţinerii bunurilor în cadrul masei debitoare. Prin urmare, dispoziţiile articolului 20 din Constituţie nu devin incidente.

25. Referitor la incidenţa articolelor 46 şi 127 din Constituţie, autorul sesizării a afirmat, în principal, că neclaritatea cuvântului "refuz" din textul contestat riscă să genereze o interpretare greşită din partea instanţei de judecată şi, în consecinţă, să conducă la excluderea nejustificată a bunurilor solicitate din masa debitoare.

26. Curtea notează că scopul Legii insolvabilităţii constă în instituirea unei proceduri judiciare colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil (a se vedea articolul 1). Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a notat că procedura administrării extraordinare a unei societăţi în curs de lichidare urmăreşte asigurarea unei gestiuni echitabile a patrimoniului acestei societăţi, în vederea garantării unei protecţii identice pentru toţi creditorii. Astfel, ingerinţa în cauză urmăreşte scopuri legitime în conformitate cu interesul public, şi anume buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor terţilor (a se vedea Saggio v. Italia, 25 octombrie 2001, §§ 28-29).

27. Astfel, Curtea reţine că Parlamentul, pe baza normelor constituţionale, deţine prerogativa de a reglementa prin lege organică: (i) regimul juridic general al proprietăţii (articolul 72 alin.(3) lit.i)) şi (ii) procedura de judecată şi competenţa instanţelor la examinarea cauzelor (articolele 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4) din Constituţie). În vederea realizării acestor competenţe, legislatorul a adoptat Legea insolvabilităţii, care reglementează o procedură judiciară specială privind identificarea subiectelor de drept care, din cauza dificultăţilor economico-financiare, nu sunt în stare să-şi onoreze obligaţiile de natură pecuniară ajunse la scadenţă şi sunt declarate de instanţă în stare de insolvabilitate. Procedura de insolvabilitate se deosebeşte nu doar după componenţa participanţilor (administrator/lichidator, debitor, creditori/adunarea creditorilor/comitetul creditorilor), dar şi după modul special de intentare, de examinare, de încetare a cauzelor, precum şi complexitatea acţiunilor/măsurilor care se desfăşoară sub autoritatea instanţei (a se vedea DCC nr.125 din 2 septembrie 2025, § 26).

28. Având în vedere că procedura de insolvabilitate are principalul scop de a satisface creanţele creditorilor din contul patrimoniului/bunurilor debitorului insolvabil, legislatorul a precizat cu mai multe ocazii că masa debitoare a acestuia include: (i) "bunuri[le], inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului […]" (a se vedea articolul 2 din Legea insolvabilităţii); (ii) "[…] toate bunurile debitorului […]" (a se vedea articolul 39 alin.(1) din Lege). Aceste prevederi confirmă un principiu al dreptului obligaţiilor civile potrivit căruia subiectul de drept răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său (a se vedea articolele 35 şi 184 din Codul civil), iar tragerea la răspundere patrimonială a altor persoane pentru obligaţiile debitorului insolvabil se poate face doar în cazurile prevăzute de lege. Pentru că persoana în privinţa căreia s-a declanşat o procedură de insolvabilitate ar putea deţine bunuri care aparţin terţilor sau constituie proprietate comună a debitorului insolvabil cu persoane terţe şi valoarea lor nu ar putea fi folosită la stingerea datoriilor, Parlamentul a considerat oportună reglementarea mecanismului de separare şi partajare a bunurilor din masa debitoare pentru a garanta realizarea drepturilor patrimoniale de către alte persoane îndreptăţite (articolul 48 din Legea insolvabilităţii).

29. De asemenea, Curtea observă că legislatorul a acordat prerogativa corespunzătoare administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de a soluţiona cererile de separare şi partajare a bunurilor incluse în masa debitoare, atunci când ele sunt întemeiate. Totuşi, în cazul în care cel din urmă refuză separarea/partajarea bunurilor incluse în masa debitoare, legislatorul a prevăzut competenţa instanţei de insolvabilitate, după caz, de a determina dacă terţul-solicitant are sau nu calitatea de proprietar/coproprietar, care este cota-parte din bunul pretins ce i se cuvine fiecărui coproprietar, precum şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii (articolul 48 alin.(3) din Lege). Prin urmare, pe lângă obligaţia administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de a acţiona cu diligenţa unui bun profesionist în exercitarea atribuţiilor sale (articolul 68 alin.(1) din Lege), controlul judiciar subsecvent constituie o garanţie suplimentară a întregii proceduri, inclusiv pentru asigurarea integrităţii drepturilor patrimoniale ale debitorului. Mai mult, raţiunea controlului judiciar constă în clarificarea regimului juridic al bunurilor care fac obiectul cererii, precum şi în identificarea titularului dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Din acest motiv, Curtea nu constată incidenţa articolelor 46 şi 127 din Constituţie.

30. Referitor la criticile privind pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al creditorilor, Curtea subliniază că autorul, administrator statutar al debitorului, poate pleda doar în interesele sale personale sau în interesele debitorului, nu şi în favoarea unor terţi. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că creditorii sunt ei înşişi participanţi la procesul de insolvabilitate şi ar putea acţiona în mod independent pentru a-şi proteja propriul interes (a se vedea DCC nr.110 din 12 august 2025, § 31; DCC nr.154 din 30 octombrie 2025, § 22).

31. Cu referire la pretinsa neclaritate a cuvântului "refuz", Curtea menţionează că aceasta nu constituie, în esenţă, o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci abordează un posibil mod de interpretare a normelor contestate de către instanţa competentă.

32. În mod similar, referitor la oportunitatea instanţei de judecată de a accepta spre examinare cauza în discuţie, Curtea subliniază că judecata sa este "o judecată a legilor", la modul abstract, dar nu "o judecată a cazurilor concrete". Curtea nu poate verifica, potrivit competenţelor sale, caracterul necesar şi proporţional al modului de aplicare a prevederilor contestate în circumstanţele unei cauze particulare. Aspectele referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale le revin instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.112 din 12 august 2025, § 37).

33. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu devin incidente.

34. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[î]n caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, stabileşte dacă bunurile sunt supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii" din articolul 48 alin.(3) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Leşanu, în interesele dlui Anatolie Culciţchi, administrator statutar al SA "Scana", în planul procedurii de restructurare, parte în dosarul nr.2i-103-31/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.