Decizie nr.125 din 03.08.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.77g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 257 alin.(5) şi 313 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală (competenţa Procurorului General referitoare la transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală la alt organ de urmărire penală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a sesizării nr. 77g/2021 privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 257 alin.(5)

şi 313 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală

(competenţa Procurorului General referitoare la transmiterea cauzei

de la un organ de urmărire penală la alt organ de urmărire penală)

nr. 125  din  03.08.2021

 (în vigoare 03.08.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 212-218 art.167 din 10.09.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 2 aprilie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 3 august 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 257 alin.(5) şi a textului "alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei" din articolul 313 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Iurie Alexa, în interesele dlui Iurie Fluieraru, petiţionar în dosarul nr.10-283/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Ghenadie Pavliuc din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 8 februarie 2021, dl avocat Iurie Alexa a depus o plângere la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, prin care a solicitat anularea ordonanţei Procurorului General din 17 mai 2019 privind retragerea cauzei penale nr.20193480003 de la organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliţie din raionul Ştefan Vodă şi transmiterea acesteia către organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliţie din raionul Căuşeni.

4. Pe 18 martie 2021, în cadrul examinării cauzei, dl avocat Iurie Alexa a ridicat, în interesele dlui Iurie Fluieraru, o cerere privind excepţia de neconstituţionalitate a alin.(5) din articolul 257 şi a textului "alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei" din articolul 313 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală.

5. Printr-o încheiere din 24 martie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 15

Universalitatea

"Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 271

Verificarea competenţei

"(1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut de articolul 262 este obligat să-şi verifice competenţa.

(2) Dacă organul de urmărire penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi penale pentru a o transmite organului competent.

[…]

(7) Procurorul General şi adjuncţii lui pot dispune, printr-o ordonanţă motivată, efectuarea urmăririi penale de către orice organ de urmărire penală în conformitate cu prevederile prezentului cod.

[…]".

Articolul 257

Locul efectuării urmăririi penale

"[…]

(5) Procurorul General şi adjuncţii lui pot dispune, motivat, transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală în conformitate cu prevederile prezentului cod.

[…]"

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire

penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

"(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

(2) Persoanele indicate în alin.(1) sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucţie:

[…]

3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile contestate ale articolului 257 alin.(5) din Codul de procedură penală nu sunt clare şi nu acordă garanţiile necesare pentru realizarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil. Astfel, din conţinutul prevederilor contestate nu rezultă cu claritate procedura transmiterii cauzei penale de la un organ de urmărire penală la alt organ de urmărire penală.

9. Totodată, prevederile contestate acordă Procurorului General şi adjuncţilor lui o marjă discreţionară nelimitată în cazul iniţierii procedurii de transmitere a cauzei.

10. De asemenea, autorul contestă prevederile articolului 313 alin.(2) pct.3) din acelaşi Cod, pentru că ordonanţa Procurorului General privind strămutarea cauzei penale la faza de urmărire penală nu cade sub incidenţa sintagmei "acţiuni", fapt care ar presupune că nu poate fi contestată. Astfel, articolul 313 alin.(2) pct.3) din acelaşi Cod restrânge dreptul părţii în procesul penal de a depune plângere împotriva ordonanţei de strămutare a cauzei penale emise de Procurorul General.

11. În opinia sa, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 15, 16, 20, 21, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolelor 257 alin.(5) şi 313 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală.

16. O condiţie obligatorie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea autorului excepţiei referitoare la anularea unei ordonanţe privind strămutarea cauzei emisă de Procurorul General. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei.

17. Curtea notează că, sub aspectul invocat de autorul excepţiei, prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 18; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 19).

19. Autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

20. Cu referire la incidenţa articolelor 4 şi 15 din Constituţie, Curtea notează că aceste norme comportă un caracter general şi nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu un drept fundamental incident (a se vedea DCC nr.105 din 24 septembrie 2020, § 15; DCC nr.26 din 16 februarie 2021, § 21; DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 21).

21. Totodată, Curtea reiterează că dispoziţiile articolului 16 din Constituţie devin incidente numai atunci când se demonstrează o discriminare (tratament diferenţiat) directă sau indirectă, precum şi în cazul în care discriminarea se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea, în acest sens, DCC nr.143 din 15 decembrie 2020, § 21; DCC nr.26 din 16 februarie 2021, § 22).

22. Cu privire la incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27; DCC nr.13 din 2 februarie 2021, § 20).

23. Cu privire la invocarea principiului constituţional al prezumţiei nevinovăţiei, garantat de articolul 21 din Constituţie, Curtea reţine că norma contestată nu instituie vreo prezumţie cu privire la vinovăţia persoanelor acuzate de comiterea infracţiunilor. Prin urmare, articolul 21 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

24. Curtea mai observă că autorul excepţiei contestă prevederile articolelor 257 alin.(5) şi 313 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală prin raportare la articolele 20 şi 26 din Constituţie.

25. Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană. Condiţia din articolul 6 § 1 din Convenţie, potrivit căreia cauzele trebuie examinate în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul asigurării respectării principiilor fundamentale ale procesului judiciar. Totodată, articolul 26 din Constituie, care garantează dreptul la apărare, îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi operează, din perspectiva Convenţiei Europene, ca un aspect al procesului echitabil în materie penală.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că, atunci când examinează un capăt de cerere bazat pe articolul 6, ea verifică dacă procedurile penale au avut un caracter echitabil, în întregul lor (Prade v. Germania, 3 martie 2016, § 33; Dimitrov şi Momin v. Bulgaria, 7 iunie 2018, § 51 şi § 62).

27. Curtea observă că, potrivit normei contestate de la articolul 257 alin.(5) din Codul de procedură penală, Procurorul General şi adjuncţii lui deţin competenţa de a dispune, motivat, transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală.

28. Din această prevedere legală, Curtea deduce că retragerea cauzei penale presupune întocmirea unei ordonanţe motivate prin care se justifică necesitatea efectuării urmăririi penale de un alt organ de urmărire penală. Totodată, Curtea notează că transmiterea cauzei de la un organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală nu este o procedură de soluţionare a cauzei în fond, ci constituie o acţiune procesuală, care ţine de eficienţa organizării şi desfăşurării urmăririi penale.

29. În acest context, Curtea notează că cerinţa motivării ordonanţei în discuţie, prevăzută de dispoziţiile articolului 257 alin.(5) din Codul de procedură penală limitează marja discreţionară a Procurorului General şi a adjuncţilor săi în domeniul respectiv.

30. Curtea reţine că reglementarea, de principiu, a competenţei Procurorului General şi a adjuncţilor săi de a transmite o cauză de la un organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală este necesară pentru funcţionarea eficientă a activităţilor de urmărire penală. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că, având în vedere principiile care guvernează activitatea parchetelor şi rolul acestora în etapele iniţiale ale procedurii penale, este justificată existenţa unui control ierarhic de către un parchet de nivel superior (a se vedea Mihalache v. Romania [MC], 8 iulie 2019, § 122).

31. Prin urmare, având în vedere cele invocate supra, Curtea constată că argumentele autorului privind afectarea articolelor 20 şi 26 din Constituţie prin aplicarea prevederilor contestate nu pot fi reţinute.

32. De asemenea, cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor articolului 313 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, Curtea notează că nu ţine de competenţa sa să stabilească dacă ordonanţa în discuţie emisă de Procurorul General sau de adjuncţii lui cade sub incidenţa actelor sau a acţiunilor organului de urmărire penală care pot fi contestate prin prisma prevederilor articolului 313 din Codul de procedură penală.

33. Curtea reţine că problema ridicată de autorul excepţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.13 din 2 februarie 2021, § 22; DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 19; DCC nr.64 din 13 mai 2021, § 19).

34. În aceste condiţii, Curtea este scutită de a analiza incidenţa articolelor 4, 15, 16, 23 şi 54 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei în prezenta cauză.

35. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 257 alin.(5) şi a textului "alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei" din articolul 313 alin.(2) pct.3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Alexa Iurie, în interesele dlui Iurie Fluieraru, petiţionar în dosarul nr.10-283/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.