Decizie nr.53 din 19.04.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.25g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 309 alin.(1) din Codul de procedură penală (omisiunea includerii apărătorului în categoria persoanelor care au dreptul de a solicita eliberarea provizorie a învinuitului/inculpatului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 25g/2022 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 309

alin. (1) din Codul de procedură penală

(omisiunea includerii apărătorului în categoria

persoanelor care au dreptul de a solicita eliberarea

provizorie a învinuitului/inculpatului)

nr. 53  din  19.04.2022

 (în vigoare 19.04.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.159-163 art. 77 din 27.05.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 18 februarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 aprilie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 309 alin.(1) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată din oficiu de dl judecător Victor Sandu, în dosarul nr.17-332/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională la 18 februarie 2022, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Procuraturii Anticorupţie se află cauza penală de învinuire a dlui Ion Motînga de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 324 alin.(2) lit.b) [Corupere pasivă] din Codul penal.

4. Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a fost sesizată de dl procuror Vadim Prisacari cu privire la prelungirea arestului preventiv în privinţa dlui Ion Motînga pentru o perioadă de 30 de zile.

5. La 21 decembrie 2021, dl avocat Roman Scripnic a formulat o cerere cu privire la eliberarea provizorie a învinuitului Ion Motînga.

6. În cadrul şedinţei din 28 decembrie 2021, dl judecător Victor Sandu a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 309 alin.(1) din Codul de procedură penală, sub aspectul omisiunii includerii apărătorului în categoria persoanelor care au dreptul de a solicita eliberarea provizorie a învinuitului sau inculpatului.

7. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 309

Cererea de eliberare provizorie şi examinarea acesteia

"(1) Cererea de eliberare provizorie, în condiţiile art.191 sau 192 poate fi depusă de către învinuit, inculpat, de soţul, rudele lui apropiate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecării cauzei, până la terminarea cercetării judiciare în primă instanţă.

(2) Cererea va cuprinde numele, prenumele, domiciliul şi calitatea procesuală a persoanei care o depune, precum şi menţiunea despre cunoaşterea dispoziţiilor prezentului cod privind cazurile în care se admite revocarea eliberării provizorii.

(3) În cazul eliberării provizorii pe cauţiune, cererea va cuprinde şi obligaţia depunerii cauţiunii, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor prezentului cod privind cazurile de nerestituire a cauţiunii.

(4) Cererea depusă la administraţia locului de deţinere a persoanei se remite instanţei de judecată competente în termen de 24 de ore."

Articolul 190

Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune

"Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi dispusă de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată, la solicitarea procurorului, a persoanei arestate preventiv sau a avocatului acesteia."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării susţine că articolul 309 alin.(1) din Codul de procedură penală nu prevede dreptul avocatului de a depune cerere de eliberare provizorie în numele învinuitului sau inculpatului.

11. Autorul consideră că omisiunea includerii apărătorului în categoria persoanelor care dispun de dreptul de a formula o cerere de eliberare provizorie constituie o ingerinţă în accesul liber la justiţie şi o restrângere a dreptului la apărare prin intermediul avocatului.

12. Totodată, autorul menţionează că, deşi dispoziţiile generale ale Codului de procedură penală (articolele 67 alin.(1) şi 68 alin.(1) pct.7)) prevăd că apărătorul reprezintă interesele învinuitului sau inculpatului şi îi acordă asistenţa juridică prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege, inclusiv prin formularea cererilor necesare, norma contestată nu prevede posibilitatea depunerii cererii de eliberare provizorie sub control judiciar de către avocatul persoanei arestate preventiv. Din acest motiv, autorul pretinde că norma contestată nu corespunde condiţiilor calităţii legii, în conformitate cu articolul 23 din Constituţie.

13. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 23 alin.(2), 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată din oficiu de dl judecător Victor Sandu în dosarul nr.17-332/2021, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie articolul 309 alin.(1) din Codul de procedură penală, sub aspectul omisiunii includerii apărătorului în categoria persoanelor care au dreptul de a solicita eliberarea provizorie a învinuitului sau inculpatului. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care a avut ca obiect examinarea unui demers înaintat de avocat cu privire la eliberarea provizorie a învinuitului. Prin urmare, norma contestată a fost deja aplicată la examinarea acestei cauze. Totuşi, în eventualitatea în care Curtea nu ar exercita controlul de constituţionalitate, prezenta excepţie de neconstituţionalitate ar fi lipsită de eficacitate. Curtea rămâne competentă să examineze prevederile criticate, având în vedere caracterul special al măsurilor preventive, imposibilitatea suspendării procedurii de soluţionare a acestora, precum şi celeritatea examinării acestor categorii de dosare (a se vedea HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 14).

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, § 30).

20. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental.

21. Autorul sesizării susţine că norma contestată, sub aspectul omisiunii includerii apărătorului în categoria persoanelor care dispun de dreptul de a formula cerere de eliberare provizorie în interesul învinuitului sau inculpatului, încalcă articolele 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

22. Cu privire la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20).

23. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate nu permit apărătorului să solicite eliberarea provizorie a învinuitului sau inculpatului, fapt care constituie o ingerinţă în accesul liber la justiţie şi o restrângere a dreptului la apărare.

24. Curtea reţine că articolul 20 alin.(1) din Constituţie prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Totodată, cu privire la dreptul la apărare prevăzut de articolul 26 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acest drept reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor în faţa instanţelor judecătoreşti (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 65).

25. Potrivit normei contestate, cererea de eliberare provizorie, în condiţiile articolelor 191 [liberarea provizorie sub control judiciar] sau 192 [liberarea provizorie pe cauţiune], poate fi depusă de către învinuit, inculpat, de soţul, rudele lui apropiate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecării cauzei, până la terminarea cercetării judiciare în primă instanţă.

26. Totuşi, Curtea observă că o analiză sistemică a prevederilor Codului de procedură penală ar permite unui observator independent să identifice rolul şi locul unui apărător la toate fazele procesului penal.

27. Curtea subliniază că dreptul la apărare este asigurat expres de articolul 17 din Codul de procedură penală, potrivit căruia părţile au dreptul să fie asistate sau, după caz, reprezentate de un apărător ales sau de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, iar organul de urmărire penală şi instanţa judecătorească sunt obligate să le asigure deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, în condiţiile Codului.

28. Mai mult decât atât, dispoziţiile generale ale Codului de procedură penală prevăd că apărătorul pe parcursul procesului penal reprezintă interesele învinuitului sau inculpatului şi îi acordă asistenţa juridică prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege, inclusiv prin formularea cererilor sau plângerilor necesare, precum şi dreptul de a lua cunoştinţă de orice demersuri prezentate de procuror cu privire la aplicarea, prelungirea, revocarea sau înlocuirea măsurii procesuale de constrângere, înainte de a fi transmise judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată (articolele 67 alin.(1) şi 68 alin.(1) pct.7) şi pct.14), alin.(2) pct.3).

29. Totodată, Curtea observă că articolul 190 din Codul de procedură penală stabileşte că liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi dispusă la solicitarea procurorului, a persoanei arestate preventiv sau a avocatului acesteia. Prin urmare, Curtea constată că avocatul nu este privat de dreptul de a solicita eliberarea provizorie a învinuitului sau inculpatului. Mai mult, apărătorul poate contesta cu recurs încheierea judecătorului de instrucţie în cazul în care acesta refuză liberarea provizorie a învinuitului (articolul 311 alin.(1) din Codul de procedură penală).

30. În acest context, Curtea reaminteşte că principiul preeminenţei dreptului reclamă ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante (a se vedea DCC nr.162 din 2 noiembrie 2021, § 22).

31. Cu privire la argumentul autorului precum că norma contestată nu corespunde exigenţelor de calitate a legii, în condiţiile în care alte norme cu caracter general acordă avocatului dreptul de a înainta cererile necesare apărării învinuitului sau inculpatului, Curtea reţine că acesta vizează aspecte de aplicare şi de interpretare a normelor care ţin exclusiv de competenţa instanţelor de judecată (DCC nr.27 din 24 februarie 2022, § 28).

32. Aşadar, Curtea reţine că prevederile contestate nu aduc vreo ingerinţă în articolele 20 şi 26 din Constituţie. Din acest motiv, Curtea constată că în acest caz nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

33. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 309 alin.(1) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată din oficiu de dl judecător Victor Sandu, în dosarul nr.17-332/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.