Decizie nr.127 din 11.09.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.51g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 126 alineatele (1), (3), (9), (10) şi (11) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (poprirea mijloacelor băneşti datorate debitorului insolvabil [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.51g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate  a articolului  126 alineatele (1), (3), (9),

(10) şi (11) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(poprirea mijloacelor băneşti datorate debitorului insolvabil [2])

nr. 127  din  11.09.2025

 (în vigoare 11.09.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 544-546 art.153 din 28.10.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 februarie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 11 septembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 126 alineatele (1), (3), (9), (10) şi (11) din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl Ivan Bişir, în interesele SRL "Tarservice-Companie", în dosarul nr.2i-453-1/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Arhip de la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, se află cauza de insolvabilitate în privinţa SRL "Agrogled", aflată în procedura de restructurare.

4. La 26 decembrie 2023, administratorul insolvabilităţii debitorului Agrogled a formulat o cerere de validare a popririi faţă de Tarservice-Companie.

5. La 28 noiembrie 2024, dl Ivan Bişir a ridicat, în interesele Tarservice-Companie, excepţia de neconstituţionalitate a unor texte din alineatele (1), (3), (9), (10) şi (11) ale articolului 126 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

6. Prin Încheierea din 5 februarie 2025, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 126

Poprirea şi vânzarea dreptului litigios sau cesiunea creanţei

"(1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sunt datorate debitorului ori sunt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

(2) Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

(3) Prin somaţie se va pune în vedere terţului, care devine, potrivit alin.(1), terţ poprit, interdicţia de a plăti fără acordul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarîndu-le indisponibilizate. De la data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi şi până la achitarea integrală a obligaţiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Orice operaţiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi este nulă. Când se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.

(4) Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va comunica administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, după caz, numele şi adresa celorlalţi creditori, sumele poprite de fiecare în parte.

(5) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor – de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.

(6) Odată cu primirea sumelor de bani, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va proceda la distribuirea lor în modul prevăzut de lege. Bunurile preluate de la terţul poprit le va include în lista masei debitoare şi le va valorifica conform procedurii stabilite.

(7) Terţul în a cărui posesie se află bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor îndatoririlor şi sancţiunilor prevăzute de lege pentru custozii de bunuri sechestrate. În cazul în care termenul de restituire a bunurilor este scadent, terţul poate cere administratorului insolvabilităţii/lichidatorului să le încredinţeze unui custode.

(8) Terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de insolvabilitate, care validează poprirea.

(9) Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi.

(10) Instanţa de insolvabilitate îi va cita pe administratorul insolvabilităţii/lichidator, precum şi pe terţul poprit, şi, la termenul stabilit pentru judecarea cererii de validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărârea de validare a popririi este supusă numai apelului de către terţul poprit.

(10¹) Dacă valoarea cererii de validare privind încasarea mijloacelor băneşti, în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, nu depăşeşte 10 salarii medii pe economie prognozate la data sesizării instanţei, fără a se lua în considerare dobânzile, penalităţile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, aceasta se examinează de instanţa de insolvabilitate ca cerere cu valoare redusă, în modul stabilit de Codul de procedură civilă.

(11) Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărâre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărârea nu poate fi executată decât după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sânt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente.

(12) Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înfiinţării în posesia terţului poprit, instanţa va decide predarea lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile mobile incorporale datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia terţului sau nu pot fi predate în natură, acesta este obligat, prin hotărâre de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc.

(13) După validarea popririi, terţul poprit va proceda la consemnarea sau la plata datoriei, după caz, în limitele sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit în baza hotărârii de validare, în limitele sumei ce trebuia consemnată sau plătită.

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei susţine că normele contestate încalcă dreptul de proprietate al terţului poprit, deoarece instanţa de insolvabilitate poate constata ulterior că cererea de validare a popririi este neîntemeiată. De asemenea, pe baza articolului 126 alin.(3) din Legea insolvabilităţii, sumele datorate de terţul poprit se consideră indisponibilizate.

10. Autorul menţionează că terţul poprit este lipsit de dreptul la toate căile de atac, deoarece hotărârea de validare a popririi este supusă numai apelului. Totodată, mijloacele băneşti încasate de la terţul poprit pot fi distribuite creditorilor înainte de soluţionarea cererii de apel formulată de acesta şi, prin urmare, terţul poprit poate fi pus în imposibilitatea recuperării banilor încasaţi.

11. În concluzie, autorul excepţiei afirmă că dispoziţiile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 16, 20, 23, 46, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea ridicată de reprezentantul părţii într-un proces din faţa instanţei de insolvabilitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie unele texte ale alineatelor (1), (3), (9), (10) şi (11) din articolul 126 al Legii insolvabilităţii. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, administratorul insolvabilităţii al unui debitor aflat în procedura de restructurare a solicitat instanţei de insolvabilitate să valideze poprirea faţă de terţul poprit, subiect în numele căruia a fost ridicată excepţia. Prin urmare, Curtea admite că dispoziţiile contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Curtea constată că articolul 126 alineatele (1) şi (10) din Legea insolvabilităţii au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii (a se vedea DCC nr.47 din 12 aprilie 2022).

17. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolul 1 alin.(3) din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor reglementărilor. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25). Totodată, Curtea precizează că şi articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

19. Cu referire la criticile aduse de autorul sesizării, Curtea menţionează următoarele.

20. Din analiza sistematică a legislaţiei, Curtea observă că legislatorul, având competenţa constituţională de a reglementa procedura de judecare a cauzelor de insolvabilitate, a prevăzut că poprirea este o procedură prin care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul urmăreşte bunurile sau sumele datorate debitorului de către o a treia persoană (a se vedea articolul 2 din Legea nr.149/2012). În cadrul acestei proceduri, legislatorul stabileşte că administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul deţine competenţa de a soma terţul-datornic şi de a-l anunţa că mijloacele băneşti/bunurile pe care acesta le datorează debitorului insolvabil se declară indisponibilizate şi urmează a fi plătite/transmise doar la indicaţia sa (articolul 126 alin.(3) din Legea insolvabilităţii).

21. De asemenea, legislatorul stabileşte că, în cazul în care terţul poprit nu îndeplineşte cerinţele formulate în somaţie, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul este în drept să solicite instanţei de insolvabilitate să adopte o hotărâre de validare a popririi şi să dispună încasarea forţată a mijloacelor băneşti sau a bunurilor datorate. Terţul se poate apăra, la rândul său, de efectele popririi doar în şedinţa judecătorească de validare a ei, folosind excepţiile, mijloacele şi probele pe care le are pentru a demonstra ilegalitatea popririi şi, respectiv, desfiinţarea ei. Drept rezultat al examinării cererii de validare a popririi şi a probelor administrate, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărâre motivată, fie de validare a popririi, fie de desfiinţare a ei.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că condiţia stabilită de articolul 20 din Constituţie este ca instanţa de judecată să ofere motive rezonabile în hotărârea de admitere a cererii de validare a popririi (a se vedea DCC nr.47 din 12 aprilie 2022, § 18). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecţii sau de a contesta hotărârea, şi serveşte, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătoreşti către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63).

23. Cu referire la argumentul că hotărârea de validare a popririi este supusă doar apelului, Curtea reiterează că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii" (a se vedea DCC nr.32 din 25 martie 2021, § 38). Dreptul la un dublu grad de jurisdicţie, garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană se referă doar la materia penală (a se vedea HCC nr.9 din 7 aprilie 2022, § 29).

24. Aşadar, din analiza argumentelor autorului excepţiei, Curtea nu poate reţine că articolul 20 din Constituţie a fost afectat.

25. Referitor la argumentele autorului că norma contestată ar fi contrară dispoziţiilor articolelor 46 şi 127 din Constituţie, Curtea a menţionat, în jurisprudenţa sa, că dreptul naţional trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei autorităţi competente, care să se pronunţe în privinţa măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (a se vedea DCC nr.110 din 6 septembrie 2022, § 31). În această cauză, legislatorul a stabilit că terţul poate răsturna poprirea prin prezentarea probelor care confirmă că, inter alia, (i) nu are datorii faţă de debitorul insolvabil şi nici nu deţine bunuri ale acestuia; (ii) şi-a executat obligaţiile pe care le-a avut anterior; sau (iii) obligaţia sa a fost stinsă printr-o altă modalitate. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele invocate de autor referitoare la incidenţa dreptului de proprietate.

26. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alin.(2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor texte din articolul 126 alineatele (1), (3), (9), (10) şi (11) din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl Ivan Bişir, în interesele SRL "Tarservice-Companie", în dosarul nr.2i-453-1/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.