Decizie nr.13 din 01.02.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.259g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 46 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (răspunderea debitorilor solidari şi înaintarea creanţelor viitoare faţă de debitorul insolvabil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.259g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 46 alin.(2) din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(răspunderea  debitorilor solidari şi înaintarea

creanţelor viitoare faţă de debitorul insolvabil)

nr. 13  din  01.02.2022

 (în vigoare 01.02.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 73-77 art. 31 din 18.03.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 22 noiembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 1 februarie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 46 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către reprezentanţii creditorilor S.A "Interpares Prim", S.A. "Galanta", S.A. "Protos" şi S.R.L. "Krapivka&Co" , în dosarul nr.2i-407/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Gheorghe Mîţu de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 21 august 2020, a fost admisă cererea introductivă a B.C. "Victoriabank" S.A. faţă de debitorul S.R.L. "Orvento-Metall Trading Company".

4. Prin Hotărârea din 20 octombrie 2020 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului S.R.L. "Orvento-Metall Trading Company".

5. La 3 decembrie 2020, В.С. "Victoriabank" S.A. a formulat o cerere de validare a creanţelor garantate faţă de debitorul insolvabil.

6. Ulterior, pe parcursul lunilor decembrie 2020 şi ianuarie 2021, au înaintat creanţe şi alte persoane, printre care S.A "Interpares Prim", S.A. "Galanta", S.A. "Protos" şi S.R.L. "Krapivka&Co". Acestea din urmă persoane au contestat mai multe acţiuni ale administratorului insolvabilităţii, inclusiv de includere în tabelul definitiv al creanţelor a unor creanţe înaintate de В.С. "Victoriabank" S.A.

7. La 26 octombrie 2021, reprezentanţii creditorilor S.A "Interpares Prim", S.A. "Galanta", S.A. "Protos" şi S.R.L. "Krapivka&Co" au ridicat patru excepţii de neconstituţionalitate a articolului 46 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

8. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis cererile de ridicare a excepţiilor de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 46

Răspunderea debitorilor solidari

"(1) Creditorul căruia, pentru aceeaşi prestaţie, îi sunt datori debitori solidari poate cere oricărui dintre ei achitarea întregii sume pe care acesta o datorează la momentul intentării procesului de insolvabilitate.

(2) Debitorii solidari şi fidejusorul pot înainta creanţele pe care aceştia ar putea să le aibă din executarea creanţelor creditorului pe viitor faţă de debitorul aflat în proces de insolvabilitate numai dacă creditorul nu a înaintat creanţele sale în procesul de insolvabilitate."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorii excepţiei menţionează că prevederile contestate sunt lipsite de previzibilitate şi claritate. Din cauza redactării imprecise a textului de lege criticat, devine posibilă aplicarea diferită a normei criticate de către instanţele judecătoreşti şi, prin urmare, se creează premisa aplicării într-o manieră arbitrară din partea instanţelor.

12. De asemenea, nici articolul contestat, nici articolul 669 din Codul civil sau Legea ipotecii (articolul 9), în vigoare la momentul încheierii contractului de ipotecă, şi nici în literatura de specialitate nu este specificat când este în drept debitorul ipotecar să-şi înainteze creanţele faţă de debitorul insolvabil.

13. Potrivit autorilor, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 20, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 46 alin.(2) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei. După cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, se află contestaţiile depuse de autorii sesizării împotriva acţiunilor administratorului insolvabilităţii cu privire la neadmiterea spre validare în tabelul definitiv al creanţelor creditorilor împotriva patrimoniului debitorului a propriilor creanţe, în baza articolului 144 alin.(2) din Legea insolvabilităţii. Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 20; HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 38; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

19. Curtea reţine că autorii sesizării au invocat articolele 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Legea Supremă], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

20. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 4 şi 7 din Constituţie, Curtea a subliniat că aceste norme comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova. Ele nu pot constitui repere separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr.4 din 21 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.170 din 4 noiembrie 2021, § 23).

21. Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 17; DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 17). Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental. De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22).

22. Cu referire la incidenţa articolelor 20, 26 şi 46 din Constituţie, autorii excepţiei nu au oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 15-16; DCC nr.65 din 13 mai 2021, § 16-17).

23. În acest sens, autorii excepţiei nu au prezentat argumente raportate la unul sau mai multe drepturi fundamentale. Critica lor s-a bazat doar pe neclaritatea prevederilor contestate. Astfel, pentru că nu s-a demonstrat incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea nu poate efectua o analiză a calităţii prevederilor contestate prin prisma articolului 23 din Constituţie (DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 18).

24. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 46 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către reprezentanţii creditorilor S.A "Interpares Prim", S.A. "Galanta", S.A. "Protos" şi S.R.L. "Krapivka&Co", în dosarul nr.2i-407/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.