Decizie nr.13 din 14.03.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.220g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 183 alin.(1) din Codul penal (încălcarea regulilor de protecţie a muncii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.220g/2023

privind  excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 183 alin. (1) din Codul penal

(încălcarea regulilor de protecţie a muncii)

nr. 13  din  14.03.2024

 (în vigoare 14.03.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.141-143 art. 52 din 09.04.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 octombrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 martie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 183 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Victor Pavlov, în interesele dlui Victor Patraş, în dosarul nr.1-3200/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Veaceslav Cernalev de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Victor Patraş este învinuit de pretinsa încălcare a regulilor de protecţie a muncii. Fapta este incriminată de articolul 183 alin.(1) din Codul penal. Cauza sa penală se află pe rolul Judecătoriei Chişinău.

4. La 4 octombrie 2023, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Victor Pavlov a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 183 alin.(1) din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din 9 octombrie 2023, dl judecător Veaceslav Cernalev a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 183 alin.(1) din Codul penal şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 183

Încălcarea regulilor de protecţie a muncii

"(1) Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării susţine că alin.(1) al articolului 183 din Codul penal prevede modalităţi normative abstracte şi nu conţine criterii clare şi previzibile pentru aprecierea impactului acţiunilor unei persoane. La modul concret, acesta susţine că textele "tehnica securităţii", "igiena industrială" şi "alte reguli de protecţie" sunt ambigue şi susceptibile de o interpretare imprevizibilă, în defavoarea acuzatului.

9. Aşadar, autorul consideră că norma contestată este contrară articolelor 1 alin.(3), 21, 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţii în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 183 alin.(1) din Codul penal, care incriminează infracţiunea de încălcare a regulilor de protecţie a muncii. Curtea constată că această normă nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală pentru încălcarea regulilor de protecţie a muncii iniţiată pe baza alin.(1) al articolului 183 din Codul penal. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată poate fi aplicată la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

15. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va examina dacă problema de drept ridicată de autorul sesizării face incidente dispoziţiile constituţionale invocate.

16. În sesizare, autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 22 (neretroactivitatea legii) şi 23 (calitatea legilor) din Constituţie.

17. Cu referire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi a prevederilor legale contestate cu acesta, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 22). Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la invocarea argumentelor de neconstituţionalitate (DCC nr.52 din 4 mai 2023, § 27).

18. Cu privire la articolul 22 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează, în concordanţă cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea DCC nr.13 din 2 februarie 2023, § 20). Articolul 22 garantează împreună cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 21).

19. Curtea observă că prin utilizarea textelor "tehnica securităţii", "igiena industrială" şi "alte reguli de protecţie" în articolul 183 alin.(1) din Codul penal, legislatorul a reglementat o normă de trimitere. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în pofida exactităţii sale, dreptul penal, exprimat printr-o lex certa, este o ramură de drept sensibilă anume din cauza excesului de text normativ necesar a fi supus interpretării (îndeosebi în cazul obiectului juridic, fie al laturii subiective a componenţei de infracţiune), inclusiv în baza normelor de trimitere (a se vedea HCC nr.25 din 13 octombrie 2015, § 39). Compatibilitatea cu articolul 7 din Convenţie a utilizării tehnicii "normei de trimitere" în dreptul penal a fost analizată în Avizul consultativ al Curţii Europene a Drepturilor Omului din 29 mai 2020 pentru Curtea Constituţională a Armeniei cu privire la utilizarea tehnicii "trimiterii generale" sau a "legiferării prin trimitere" în definiţia unei infracţiuni şi standardele de comparaţie între legea penală în vigoare la momentul comiterii infracţiunii şi legea penală modificată.

20. Deşi jurisprudenţa sa de până la pronunţarea Avizului nu ridica, în mod explicit, problema stabilirii elementelor constitutive ale unei infracţiuni prin trimitere la alte legi, Curtea Europeană a acceptat, în mod implicit, utilizarea acestei tehnici şi a examinat dacă legea penală în discuţie era suficient de precisă şi de previzibilă în sensul jurisprudenţei sale. Totuşi, cu ocazia emiterii Avizului consultativ pentru Curtea Constituţională a Armeniei, Curtea Europeană a conchis că utilizarea tehnicii "trimiterii generale" sau a "legiferării prin trimitere" la incriminarea unor acţiuni sau inacţiuni nu este incompatibilă, în sine, cu exigenţele articolului 7 din Convenţie. Citite împreună, prevederea la care se face trimitere şi norma de trimitere trebuie să-i permită persoanei vizate să prevadă, dacă este necesar cu ajutorul asistenţei juridice corespunzătoare, conduita care îi poate angaja răspunderea penală (a se vedea Avizul consultativ al Curţii Europene din 29 mai 2020 pentru Curtea Constituţională a Armeniei, § 70 şi § 74).

21. În acest sens, Curtea notează că există un şir de acte normative care reglementează reguli de protecţie a muncii. Cadrul legal general care instituie obligaţia asigurării securităţii şi sănătăţii salariaţilor îl constituie articolul 222 din Codul muncii şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186 din 10 iulie 2008. Acestea stabilesc principiile generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecţia lucrătorilor la locul de muncă, eliminarea factorilor de risc şi de accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi liniile directoare generale privind aplicarea principiilor menţionate.

22. Totodată, în scopul implementării prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, Guvernul a adoptat mai multe acte normative care stabilesc condiţiile minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă. De exemplu, prin Hotărârea nr.95 din 5 februarie 2009, Guvernul a aprobat Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale. Regulamentul în discuţie stabileşte cerinţele minime pentru activităţile de protecţie şi prevenire. Acesta îi impune angajatorului să elaboreze instrucţiuni pentru toate ocupaţiile şi lucrările desfăşurate în unitate pe baza actelor normative de securitate şi de sănătate în muncă, a instrucţiunilor de utilizare a echipamentelor de lucru şi a echipamentelor de protecţie emise de producător, precum şi pe baza documentaţiei tehnologice (a se vedea pct.76-79 din Regulament). De asemenea, prin Hotărârea nr.603 din 11 august 2011, Guvernul a aprobat condiţiile minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă. Anexa nr.1 la această Hotărâre îi obligă pe angajatori să întreprindă măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din unitate să corespundă muncii prestate sau să fie adaptat acestui scop şi să poată fi folosit de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.

23. Aşadar, Curtea constată că cadrul normativ naţional conţine mai multe repere obiective care le permit subiectelor legii să identifice regulile de protecţie a muncii, iar pe baza acestora, să cunoască faptele care ar putea să le atragă răspunderea pentru nerespectarea lor, conform articolului 183 din Codul penal.

24. Mai mult, prin Hotărârea Guvernului nr.1361 din 22 decembrie 2005 a fost adoptat Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. Acest Regulament impune determinarea circumstanţelor, a cauzelor şi a încălcărilor actelor normative şi a altor reglementări care au provocat accidentarea salariaţilor şi stabilirea persoanelor care au încălcat prevederile actelor normative. Totuşi, îndoielile privind încadrarea juridică pe baza normei contestate urmează a fi clarificate de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată, ţinând cont de circumstanţele precise ale fiecărui caz particular (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.147 din 31 octombrie 2023, § 39-40).

25. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu pot fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 183 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Victor Pavlov, în interesele dlui Victor Patraş, în dosarul nr.1-3200/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.