Decizie nr.130 din 19.11.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.75g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 32 alin.(1) din Codul familiei (răspunderea soţului debitor în cazul neinformării creditorilor săi despre încheierea, modificarea şi rezilierea contractului matrimonial)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.75g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 32 alin.(1)

din Codul familiei

(răspunderea soţului debitor în cazul neinformării

creditorilor săi despre încheierea, modificarea

şi rezilierea contractului matrimonial)

nr. 130  din  19.11.2020

 (în vigoare 19.11.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 332-342 art. 185 din 11.12.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 mai 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 noiembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului: "În cazul neexecutării acestei obligaţii, soţul debitor răspunde pentru obligaţiile sale indiferent de conţinutul contractului" din articolul 32 alin.(1) din Codul familiei, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele dnei Nadejda Leahovcenco, în dosarul nr.2r-275/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet din cadrul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ de la Curtea de Apel Chişinău (judecătorii: doamnele Ana Panov, Liuba Pruteanu şi domnul Ion Ţurcan), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 21 iunie 2018, dna Nadejda Leahovcenco a formulat o cerere privind contestarea unor acte emise de executorul judecătoresc.

4. În motivarea cererii, dna Nadejda Leahovcenco a susţinut că, pe 12 iunie 2018, a luat cunoştinţă de încheierea executorului judecătoresc emisă în cadrul procedurii de executare a titlului executoriu nr.906/2013 din 4 martie 2013 privind încasarea de la dl Vladmir Leahovcenco, în beneficiul dlui Artur Cucer, o datorie în sumă de 12 000 euro şi aplicarea interdicţiei la înstrăinarea unor mijloace de transport.

5. De asemenea, în cerere se menţionează că încheierea executorului judecătoresc privind aplicarea sechestrului asupra bunurilor care constituie proprietatea personală este nejustificată, pentru că bunurile asupra cărora s-a aplicat interdicţia au fost procurate după încheierea contractului matrimonial.

6. Pe 11 noiembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a respins cererea depusă de dna Nadejda Leahovcenco.

7. Nefiind de acord cu încheierea instanţei de judecată, dna Nadejda Leahovcenco a formulat o cerere de recurs.

8. În procesul examinării cererii de recurs, dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele dnei Nadejda Leahovcenco, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "În cazul neexecutării acestei obligaţii, soţul debitor răspunde pentru obligaţiile sale indiferent de conţinutul contractului" din articolul 32 alin.(1) din Codul familiei.

9. Prin Încheierea din 26 martie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt

garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

11. Prevederile relevante ale Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, sunt următoarele:

Articolul 32

Garanţiile drepturilor creditorilor la încheierea, modificarea

şi rezilierea contractului matrimonial

"(1) Fiecare dintre soţi este obligat să înştiinţeze creditorii săi despre încheierea, modificarea sau rezilierea contractului matrimonial. În cazul neexecutării acestei obligaţii, soţul debitor răspunde pentru obligaţiile sale indiferent de conţinutul contractului.

(2) Creditorii soţului debitor pot cere modificarea sau rezilierea contractului matrimonial dacă acesta le lezează drepturile şi interesele ocrotite prin lege".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate din articolul 32 alin.(1) din Codul familiei sunt neconstituţionale, pentru că nu prevăd în mod clar procedura înştiinţării creditorilor de către soţi despre încheierea contractului matrimonial. De asemenea, autorul consideră că realizarea dreptului la informarea creditorului nu are nicio legătură cu efectele juridice produse de contractul matrimonial privind stabilirea regimului de proprietate personală a soţilor asupra bunurilor ce vor fi dobândite după semnarea contractului matrimonial. În viziunea autorului, prin aplicarea prevederilor contestate după semnarea contractului matrimonial poate fi diminuată averea personală dobândită de soţul care nu este debitor. Totodată, autorul excepţiei reţine că dispoziţiile contestate pot crea situaţii de abuzuri din partea creditorilor, care vor pretinde nu doar la averea soţului debitor, dar şi la averea dobândită de soţul care nu este debitor.

13. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului familiei, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către reprezentantul reclamantei (a se vedea § 1 supra). Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul: "În cazul neexecutării acestei obligaţii, soţul debitor răspunde pentru obligaţiile sale indiferent de conţinutul contractului" din articolul 32 alin.(1) din Codul familiei, care reglementează garanţiile de care beneficiază creditorii soţului debitor în cazul încheierii, modificării şi rezilierii contractului matrimonial.

18. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanţa de judecată în cauza în care a fost ridicată (a se vedea § 3-7 supra).

19. Curtea notează că prevederile contestate sub aspectul invocat de autorul excepţiei nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de judecată. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 7 aprilie 2020, § 18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 35; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 25; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 22).

21. Curtea observă că autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 46 [dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

22. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că acesta are un caracter general şi poate fi invocat, în general, dacă se constată aplicabilitatea sa cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25).

23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a articolelor 23 şi 54 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile aceste articole, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 25; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 21; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr.94 din 4 august 2020, § 24).

24. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei, prin argumentele prezentate, ridică problema unei eventuale încălcări a dreptului de proprietate privată garantat de articolul 46 din Constituţie.

25. În prezenta cauză, Curtea reţine că prevederile contestate nu ridică o problemă de constituţionalitate din perspectiva articolului 46 alin.(1) din Constituţie. Totodată, cu referire la argumentele sesizării în partea în care ridică problema unei eventuale aplicări a prevederilor contestate de o manieră care să conducă la încălcarea dreptului de proprietate în cazul urmăririi bunurilor soţului debitor, Curtea notează că asemenea aspect nu poate fi analizat într-un proces din faţa Curţii Constituţionale, care efectuează controlul constituţionalităţii actelor normative. Această problemă rămâne de competenţa instanţelor de drept comun, care trebuie să aplice legea infraconstituţională care reglementează conţinutul şi limitele exercitării atributelor dreptului de proprietate.

26. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr.97 din 6 august 2020, § 31). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, § 50-51).

27. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului: "În cazul neexecutării acestei obligaţii, soţul debitor răspunde pentru obligaţiile sale indiferent de conţinutul contractului" din articolul 32 alin.(1) din Codul familiei, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele dnei Nadejda Leahovcenco, în dosarul nr.2r-275/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.