Decizie nr.133 din 17.10.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.194g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 8 alin.(1) din Legea nr.134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat (eliberarea din funcţie a directorului Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.194g/2024 privind

excepţia de  neconstituţionalitate a articolului 8

alin.(1) din  Legea nr.134  din 13 iunie 2008  cu

privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat

(eliberarea  din  funcţie  a  directorului

Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat)

nr. 133  din  17.10.2024

 (în vigoare 17.10.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 506-508 art.189 din 05.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 2 octombrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 octombrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 8 alin.(1) din Legea nr.134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, ridicată de dna avocat Cristina Ciubotaru, în interesele dlui Iaroslav Martin, parte în dosarul nr.3a-815/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 25 iunie 2019, dl Iaroslav Martin a fost numit în funcţia de director al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat prin decretul Preşedintelui Republicii Moldovei de la acea dată, dl Igor Dodon.

4. La 30 decembrie 2020, Preşedintele nou ales al ţării, dna Maia Sandu, a dispus eliberarea dlui Iaroslav Martin din funcţia de director al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat.

5. La 24 februarie 2021, dl Iaroslav Martin a contestat decretul privind eliberarea sa din funcţie în faţa instanţei de contencios administrativ. Printr-o hotărâre din 2 martie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins acţiunea formulată de dl Iaroslav Martin. Această hotărâre a fost atacată cu apel în faţa Curţii de Apel Chişinău.

6. La 17 septembrie 2024, în cadrul şedinţei de judecată, dna avocat Cristina Ciubotaru a ridicat, în interesele dlui Iaroslav Martin, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 8 alin.(1), 21 alin.(2) şi 35 alin.(1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat.

7. Printr-o Încheiere din 26 septembrie 2024, un complet de judecători ai Curţii de Apel Chişinău, format din dnii Ghenadie Mîra şi Grigore Daşchevici şi dna Angela Bostan, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în privinţa articolului 8 alin.(1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 39

Dreptul la administrare

"(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Legea nr.134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat sunt următoarele:

Articolul 8

Conducerea Serviciului

"(1) Serviciul este condus de un director, numit şi eliberat din funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

10. Autorul sesizării susţine că articolele 8 alin.(1), 21 alin.(2) şi 35 alin.(1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat sunt neclare şi imprevizibile. În opinia sa, normele contestate nu reglementează motivele de eliberare din funcţie a directorului Serviciului de Pază şi Protecţie de Stat şi nici statutul ofiţerului de protecţie care a fost eliberat din funcţia de director al acestui serviciu.

11. De asemenea, autorul susţine că normele contestate sunt disproporţionate şi nu-i oferă posibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv în privinţa ingerinţei în drepturile sale.

12. În final, autorul consideră că prevederile contestate contravin articolelor 20, 23, 39, 43, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei parţi în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Cu privire la obiectul sesizării, Curtea observă, în cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, că autorul ei contestă articolele 8 alin.(1), 21 alin.(2) şi 35 alin.(1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat. Totuşi, în încheierea sa, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate doar în privinţa articolului 8 alin.(1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat. Aceasta a respins ridicarea excepţiei în privinţa articolelor 21 alin.(2) şi 35 alin.(1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, pentru că acestea nu urmează să fie aplicate la soluţionarea cauzei. De asemenea, instanţa a menţionat că sarcina ei constă în verificarea corectitudinii aplicării normele legale de către autoritatea care a emis actul administrativ. Instanţa de judecată nu poate să-i indice sau să-i recomande autorităţii publice normele legale pe care trebuia să le aplice la adoptarea actului administrativ.

17. În acest sens, Curtea notează că instanţa de judecata este mai bine poziţionată să evalueze litigiul concret şi să stabilească legea aplicabilă acestuia. Astfel, Curtea va confirma doar constatarea instanţei. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ în care se contestă eliberarea din funcţie a directorului Serviciului de Pază şi Protecţie de Stat pe baza articolului 8 alin.(1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat. Astfel, Curtea observă că această normă poate fi aplicată la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi o va reţine spre examinare.

18. Prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectul criticilor avansate de autor.

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.174 din 7 decembrie 2023, § 20).

20. În sesizare, se afirmă că norma contestată contravine articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 39 (dreptul la administrare), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. Referitor la aplicabilitatea articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că litigiul în care a fost ridicată această excepţie de neconstituţionalitate se desfăşoară în faţa unei instanţe de judecată. Prin urmare, nu se poate afirma existenţa vreunei ingerinţe în dreptul de acces la justiţie. Aceeaşi este concluzia Curţii în privinţa aplicabilităţii articolului 53 din Constituţie.

22. Articolele 23 şi 54 din Constituţie pot fi aplicate de Curte doar dacă este incident un drept fundamental (HCC nr.5 din 14 februarie 2023, § 41; DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 19; DCC nr.168 din 7 decembrie 2023, § 18).

23. Dreptul la administrare, invocat de autorul sesizării şi garantat de articolul 39 din Constituţie, presupune dreptul cetăţeanului de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii săi, precum şi accesul la o funcţie publică. Acest drept nu trebuie perceput ca o obligaţie a statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate funcţiile publice, ci ca o posibilitate a persoanei de a ocupa o funcţie publică, dacă îndeplineşte condiţiile legale inerente exercitării acesteia. Curtea reţine că prevederile contestate nu stabilesc interdicţii sau impedimente pentru accesul, în condiţiile legii, la o funcţie publică sau de demnitate publică. Totuşi, acest drept nu este incident în prezenta cauză, de vreme ce autorul sesizării a ocupat o funcţie publică, aşadar a putut participa la administrarea treburilor publice.

24. Problema dedusă din argumentele autorului sesizării şi supusă analizei Curţii ar putea fi raportată la dreptul la muncă, care este garantat de articolul 43 alin.(1) din Constituţie. Totuşi, pentru a putea examina cauza din perspectiva acestui articol, Curtea trebuie să verifice dacă directorii Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat au o aşteptare legitimă de a rămâne în funcţie, pentru un mandat fix.

25. Curtea are în vedere statutul special al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat. Analiza coroborată a legislaţiei naţionale permite Curţii să constate că Serviciul Protecţie şi Pază de Stat este un organ de stat care face parte din sistemul organelor securităţii statului (a se vedea articolul 13 din Legea securităţii statului nr.618/1995; articolul 13 din Legea nr.619/1995 privind organele securităţii statului) cu atribuţii speciale în domeniul securităţii statului, specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor Republicii Moldova, a demnitarilor străini pe timpul şederii lor în Republica Moldova, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestora.

26. Curtea are în vedere că îndeplinirea atribuţiilor în cadrul Serviciului este o formă specială a serviciului public prin care se exercită drepturile şi obligaţiile Serviciului în domeniul securităţii statului (a se vedea articolul 1 alin.(2) din Legea nr.134/2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat). Curtea notează că Serviciul are ca obligaţii, între altele: (i) să prevină, să depisteze şi să anihileze orice acţiune, risc sau ameninţare prin care s-ar atenta la viaţa, integritatea fizică, libertatea de acţiune şi la sănătatea persoanelor beneficiare de protecţie de stat, indiferent de locul lor de aflare, să asigure paza sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestor persoane; (ii) să participe, în limitele competenţei, la combaterea terorismului. De asemenea Serviciul are dreptul, între altele, (i) să efectueze verificarea specială a locurilor de aflare permanentă sau temporară a persoanelor beneficiare de protecţie de stat şi să supună testelor de securitate obiectele aflate în folosinţa acestora, utilizând în acest scop câini detectori şi mijloace speciale din dotare; (ii) să poarte armă, să deţină, să aplice şi să folosească arma şi muniţiile din dotare, să aplice forţa fizică şi mijloacele speciale, în cazurile şi în modul prevăzute de legislaţie (a se vedea articolele 11 literele a) şi g), 12 literele c) şi l) din Legea nr.134/2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat). Aşadar, Curtea subliniază că măsura contestată este legată de exercitarea prerogativelor Serviciului în discuţie.

27. Pornind de la prevederile constituţionale, potrivit cărora Preşedintele Republicii Moldova deţine prerogativele: (i) de a fi "garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării"; (ii) de a apăra democraţia, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei; (iii) de a întreprinde "măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice" (articolele 77 alin.(2), 79 alin.(2), 87 alin.(4) din Constituţie) legislatorul a elaborat mecanisme legale care să permită Preşedintelui Republicii Moldova să-şi aducă la îndeplinire competenţele constituţionale. În acest sens, Legea nr.134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat stabileşte că Serviciul Protecţie şi Pază de Stat este subordonat Preşedintelui Republicii Moldova (articolul 1 alin.(3)). De asemenea, se stabileşte că Preşedintele Republicii Moldova numeşte în funcţie directorul Serviciului care este persoana care conduce Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, precum şi îl eliberează din această funcţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că este necesar ca exercitarea unor funcţii importante sub aspectul interesului general al societăţii să fie reglementată prin lege, inclusiv să fie impuse unele condiţii şi restricţii mai stricte (a se vedea HCC nr.6 din 22 martie 2011, § 2).

28. Cu privire la durata mandatului directorului Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat Curtea reţine că Constituţia nu reglementează această funcţie, inclusiv nu stabileşte un termen fix/limitativ al duratei mandatului acestuia. Nici Legea nr.134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat nu stabileşte un termen limitativ al duratei mandatului directorului Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, prevăzând doar că acesta [directorul] "este eliberat din funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova".

29. Mai mult, Curtea observă că şi Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor de demnitate publică prevede că "în cazul demnitarului numit, încetarea înainte de termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din funcţie a demnitarului în temeiul actului administrativ al autorităţii care l-a numit în funcţie" (articolul 22 alin.(3)).

30. Aşadar, având în vedere prerogativele constituţionale ale Preşedintelui Republicii Moldova, dar şi statutul legal special al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Curtea conchide că legislatorul a lăsat la discreţia Preşedintelui Republicii Moldova competenţa de a numi persoane în funcţia de director al Serviciului, precum şi de a le elibera din această funcţie pe baza articolului 88 litera d) din Constituţie.

31. Cu privire la afirmaţia autorului sesizării cu privire la eventuala neclaritate sau neproporţionalitate a articolului 8 alin.(1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat în cazul în care acesta omite să reglementeze statutul juridic al ofiţerului de protecţie care a fost eliberat din funcţia de director al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Curtea nu reţine o problemă din perspectiva dreptului la muncă.

32. Cât priveşte argumentele autorului care pretind că prevederile contestate omit să reglementeze temeiurile eliberării din funcţie a directorului Serviciului, Curtea nu le poate reţine atât timp cât ele se bazează pe o analiză comparativă dintre norma contestată şi articolul 35 alin.(1) din aceeaşi Lege. În acest context, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unei prevederi legale are în vedere compatibilitatea acesteia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu compararea prevederilor infraconstituţionale cuprinse în acelaşi act normativ şi raportarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (HCC nr.36 din 23 noiembrie 2021, § 25; HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 14). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (DCC nr.135 din 27 septembrie 2022, § 34).

33. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Având în vedere cele menţionate, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 8 alin.(1) din Legea nr.134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, ridicată de dna avocat Cristina Ciubotaru, în interesele dlui Iaroslav Martin, parte în dosarul 3a-815/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.