Decizie nr.136 din 24.10.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.102g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) lit.b) din Legea nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor (modul de calculare a despăgubirilor acordate la încălcarea drepturilor asupra unei mărci)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.102g/2024 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) lit.b) din Legea

nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor

(modul de calculare a despăgubirilor acordate la

încălcarea drepturilor asupra unei mărci)

nr. 136  din  24.10.2024

 (în vigoare 24.10.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 506-508 art. 192 din 05.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 2 mai 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 24 octombrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) lit.b) din Legea nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, ridicată de dl Serghei Neruh, în interesele SRL "Suvorov-Vin", în dosarul nr.2c-2511/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Andrei Ojoga de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 25 august 2021, SA "Tomai-Vinex" a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva "SRL Suvorov-Vin" şi SRL "Esmalda" privind încasarea prejudiciului material provocat prin încălcarea dreptului asupra unei mărci.

4. În şedinţa de judecată din 26 iunie 2023, reprezentantul Suvorov-Vin a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) lit.b) din Legea privind protecţia mărcilor.

5. Prin Încheierea din 18 aprilie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]"

7. Prevederile relevante ale Legii nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor sunt următoarele:

Articolul 72

Despăgubirile

"(1) La cererea părţii lezate, pârâtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau având motive rezonabile de a şti acest lucru va repara titularului de drepturi pagubele pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor:

a) se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pârât şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi dauna morală cauzată titularului de drept prin încălcarea drepturilor sale; sau

b) poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea royalty sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pârâtul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza marca respectivă.

(2) În cazul când a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a avea motive rezonabile de a şti acest lucru, contravenientul se obligă să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse titularului de drepturi, stabilite conform legii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei menţionează că dispoziţia articolului 72 alin.(1) lit.a) din Legea privind protecţia mărcilor, pe care îşi întemeiază reclamantul cerinţa privind mărimea prejudiciului care urmează a fi încasat, stabileşte o metodă analitică de calculare a prejudiciului cauzat prin folosirea mărcii şi care are în vedere mai mulţi factori. Norma contestată permite instanţei de judecată să evalueze eventualele despăgubiri fără a stabili amploarea prejudiciului efectiv. Astfel, în eventualitatea unui litigiu, titularul mărcii este degrevat de sarcina probei şi nu este obligat să demonstreze prejudiciul efectiv suportat.

9. Mai mult, nu sunt clare modul şi criteriile care au stat la baza acestor delimitări, care, în esenţă, stabilesc chestiuni identice, iar prevederea contestată nu doar oferă unei probe un caracter predeterminat, dar şi generează o situaţie de incertitudine juridică, care creează impedimente la interpretarea legii de către instanţe.

10. În lipsa unor criterii obiective, unei părţi i se oferă avantajul de a încasa pretinse despăgubiri în lipsa exercitării obligaţiei de probare în proces, iar norma contestată ar conduce la abuzuri din partea titularului mărcii. Mai mult, acest fapt ar admite abuzuri din partea instanţei, care este obligată să pronunţe o hotărâre în limita pretenţiilor titularului mărcii.

11. Potrivit autorului, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1, 4, 20, 23, 26 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind protecţia mărcilor, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 72 alin.(1) lit.b) din Legea privind protecţia mărcilor. Curtea admite că textul contestat ar putea fi aplicat la soluţionarea cauzei. Curtea constată că textul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

16. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

17. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) şi 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) din Constituţie.

18. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă. De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.12 din 2 februarie 2023, § 20).

19. Curtea observă că autorul sesizării menţionează că norma contestată i-ar încălca dreptul la un proces echitabil, deoarece îl plasează într-o poziţie dezavantajoasă în raport cu titularul mărcii, acesta din urmă fiind degrevat de probaţiune şi absolvit de necesitatea prezentării probelor, pe când pârâtul are mai puţine mijloace de apărare.

20. Analiza legislaţiei naţionale permite Curţii să conchidă că orice persoană [fizică sau juridică] este în drept să se adreseze instanţei de judecată în apărarea unui drept încălcat (articolul 15 din Codul civil şi articolul 5 din Codul de procedură civilă) şi să solicite încasarea prejudiciilor suportate (a se vedea articolele 19 şi 934 din Codul civil). În acord cu prevederile menţionate, articolul 61 alin.(1) din Legea privind protecţia mărcilor stabileşte că orice persoană a cărei marcă a fost utilizată fără voie este în drept "să iniţieze acţiune în instanţa judecătorească pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime" şi a încasa prejudiciile suportate.

21. Curtea reţine că articolul 72 din Lege, care include textul contestat, a reglementat distinct modul de calculare a prejudiciului suportat de către reclamantul-titular de marcă, în funcţie de faptul dacă autorul prejudiciului a încălcat dreptul asupra unei mărci cu "bună ştiinţă" (alineatul (1)) sau din "neştiinţă" (alineatul (2)).

22. Având în vedere situaţia juridică în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că legislatorul a stabilit că pârâtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună ştiinţă va repara titularului de drepturi pagubele pe care acesta le-a suportat în mod real. Pentru a determina mărimea eventualelor pagube reale suportate, partea interesată sau instanţa; (i) va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative (inclusiv beneficiu ratat, daună morală etc.); sau alternativ, (ii) va încasa o sumă unică, calculată ca royalty sau o altfel de plată pe care titularul de drept ar fi încasat-o în mod obişnuit din utilizarea autorizată a mărcii respective.

23. Aşadar, Curtea nu poate reţine alegaţiile autorului sesizării potrivit cărora norma contestată nu s-ar baza pe criterii obiective şi ar crea un dezechilibru procesual care ar absolvi persoana lezată de obligaţia de a prezenta probe în demonstrarea prejudiciului real suportat. Norma contestată reprezintă doar una din metodele de calculare a prejudiciului real suportat de persoana-titulară de marcă, iar instanţa, în funcţie de circumstanţele concrete şi de probele prezentate de părţile în proces, are prerogativa de a decide asupra mărimii prejudiciului pe care trebuie să-l achite pârâtul.

24. De asemenea, în analiza sa abstractă, Curtea nu poate reţine afirmaţiile autorului sesizării că norma contestată i-ar îngrădi pârâtului dreptul de a prezenta o referinţă sau alte probe care ar răsturna prezumţia încălcării drepturilor asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau că, de exemplu, prejudiciul pretins reprezintă o sumă exagerată. Norma contestată nu impune limite pentru exercitarea dreptului său de a se apăra. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele prezentate de autor referitor la încălcarea dreptului său la apărare. Astfel, Curtea nu constată incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie.

25. Mai mult, Curtea menţionează Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală¹, la care a fost armonizată legislaţia naţională (a se vedea preambulul la Legea nr.38/2008). Similar normei contestate, articolul 13 din Directiva menţionată stabileşte că statele membre trebuie să se asigure că autorităţile judiciare competente, la cererea părţii vătămate, ordonă persoanei, care cu bună ştiinţă sau despre care se cunoaşte cu bună-ştiinţă că este implicată într-o activitate de încălcare a drepturilor de autor, să plătească titularului de drepturi despăgubiri corespunzătoare prejudiciului efectiv suferit de acesta ca urmare a încălcării. Acestea trebuie să ia în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv profiturile nerealizate, pe care le-a suferit partea vătămată, orice profituri neloiale realizate de autorul încălcării şi, în cazurile corespunzătoare, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului prin încălcare; sau ca alternativă, acestea pot, în anumite cazuri, să stabilească despăgubirile sub forma unei sume forfetare pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin valoarea redevenţelor sau a taxelor care ar fi fost datorate în cazul în care autorul încălcării ar fi solicitat autorizarea de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.

___________________________

¹ https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A32004L0048R%2801%29 

26. Directiva menţionată mai prevede că, în vederea compensării prejudiciului suferit, ca urmare a unei încălcări săvârşite de un contravenient care a desfăşurat o activitate în cunoştinţă de cauză sau cu motive întemeiate pentru a şti că aceasta ar da naştere la o astfel de încălcare, cuantumul despăgubirilor acordate deţinătorului dreptului ar trebui să ia în considerare toate aspectele importante, iar ca alternativă, de exemplu, în cazul în care ar fi dificil să se determine cuantumul prejudiciului real suferit, valoarea despăgubirilor ar putea fi derivată din elemente precum redevenţele sau onorariile care ar fi fost datorate dacă contravenientul ar fi solicitat autorizaţia de utilizare a dreptului de proprietate intelectuală în cauză. Scopul Directivei nu este de a introduce obligaţia de a prevedea daune punitive pentru contravenient, ci de a permite o despăgubire bazată pe un criteriu obiectiv, ţinând cont de cheltuielile suportate de titularul dreptului.

27. Referitor la argumentele autorului că prevederile contestate ar încălca articolul 46 din Constituţie, Curtea menţionează că plata unor despăgubiri prevăzută de normele Legii contestate constituie, în principiu, o ingerinţă în dreptul constituţional la proprietate, întrucât privează persoana în cauză de un bun, şi anume de suma bănească care trebuie plătită. Totuşi, Curtea a menţionat, în jurisprudenţa sa, că dreptul naţional trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei autorităţi competente care să se pronunţe în privinţa măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (a se vedea DCC nr.110 din 6 septembrie 2022, § 31). În situaţia în care se pretinde încălcarea cu bună ştiinţă a unui drept asupra mărcii, eventualul pârât dispune de mecanisme procesuale necesare apărării dreptului său de proprietate, inclusiv prin demonstrarea faptului neîncălcării dreptului la marcă, încălcării din neştiinţă a acestui drept sau a mărimii exagerate a prejudiciului pretins. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele invocate de autor referitoare la incidenţa articolului 46 din Constituţie.

28. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 72 alin.(1) lit.b) din Legea nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, ridicată de dl Serghei Neruh, în interesele SRL "Suvorov-Vin", în dosarul nr.2c-2511/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.