Decizie nr.146 din 02.10.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 70 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (remuneraţia lichidatorului pentru îndeplinirea funcţiilor de conducere a activităţii debitorului în procedura simplificată a falimentului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 81g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 70 alin.(1)

din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(remuneraţia  lichidatorului  pentru  îndeplinirea

funcţiilor de conducere a activităţii debitorului

în procedura simplificată a falimentului)

nr. 146  din  02.10.2025

 (în vigoare 02.10.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 565-568 art. 172 din 13.11.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 martie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 octombrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[p]entru îndeplinirea funcţiilor" din articolul 70 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dna Tatiana Piculin, administrator al SRL "Danatol-Trans", parte în dosarul nr.2i-31/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Arhip, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o hotărâre din 14 mai 2021, Judecătoria Chişinău a dispus iniţierea procedurii simplificate a falimentului în privinţa debitorului Danatol-Trans şi a desemnat în calitate de lichidator pe dna Zinaida Druguş.

4. La 5 decembrie 2024, lichidatorul Zinaida Druguş a formulat o cerere împotriva dnei Tatiana Piculin, administrator statutar al Danatol-Trans, şi a solicitat încasarea onorariului fix pentru 52 de luni de exercitare a conducerii debitorului aflat în procedura simplificată a falimentului.

5. La 18 martie 2025, dna Tatiana Piculin a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "[p]entru îndeplinirea funcţiilor […]" din articolul 70 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

6. Printr-o încheiere din 27 martie 2025, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[...]"

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, sunt următoarele:

Articolul 70

Remunerarea administratorului/lichidatorului.

Compensarea cheltuielilor

"(1) Pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remuneraţie şi la compensarea cheltuielilor aferente.

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autoarea sesizării susţine că textul contestat reprezintă o noţiune generală, care îi oferă instanţei de judecată o marjă discreţionară largă pentru a decide care acţiuni justifică calcularea şi încasarea remuneraţiei. De asemenea, dată fiind neclaritatea normei, pârâtul se află în imposibilitatea de a anticipa conduita instanţei la adoptarea soluţiei.

10. Totodată, autoarea excepţiei invocă unele neclarităţi ale prevederilor contestate ce se referă la volumul de funcţii ale lichidatorului care urmează a fi luate în calcul de către instanţă, la mărimea remuneraţiei lichidatorului în situaţia în care debitorul s-a aflat în procedura simplificată a falimentului şi la aplicabilitatea garanţiilor prevăzute la articolul 25 alin.(6) din Legea insolvabilităţii în cazul muncii prestate de lichidator.

11. Suplimentar, autoarea excepţiei mai afirmă că prin textul contestat legislatorul a instituit un tratament diferenţiat în raport cu persoanele care au calitatea procesuală de pârât în cauzele în care se solicită încasarea remuneraţiei administratorilor provizorii. În opinia autoarei, în cazul solicitării remuneraţiei de către lichidator, legea nu instituie garanţia încasării sumei de la pârât doar pentru activitatea efectiv prestată şi confirmată documentar.

12. Prin urmare, autoarea sesizării consideră că textul contestat contravine articolelor 16, 23, 46, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "[p]entru îndeplinirea funcţiilor" din articolul 70 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Curtea constată că norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

17. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect încasarea remuneraţiei lichidatorului de la administratorul statutar al debitorului, Curtea admite că instanţa ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepţia.

18. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 25).

19. Autoarea excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 16 (egalitatea), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 21; DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

21. Referitor la incidenţa articolelor 46 şi 127 din Constituţie, Curtea reţine că autoarea sesizării, în calitate de administrator statutar al debitorului de până la data intentării procesului de insolvabilitate, consideră că textul contestat, prin caracterul său general, îi permite lichidatorului să-şi calculeze un onorariu exagerat pentru activitatea desfăşurată, onorariu care urmează să fie încasat din patrimoniul său, fapt care nu-i permite să-şi ajusteze propria conduita şi să evite urmărirea patrimoniului. De asemenea, autoarea afirmă că textul contestat ar lăsa la descreţia instanţei de insolvabilitate competenţa de a decide asupra îndeplinirii de către lichidator a atribuţiilor ce îi revin şi asupra încasării remuneraţiei corelative, fără a lua în consideraţie dacă lichidatorul confirmă documentar că efectiv a lucrat în interesul participanţilor la procedura simplificată a falimentului.

22. Curtea notează că scopul Legii insolvabilităţii constă în instituirea unei proceduri judiciare colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil (a se vedea articolul 1). Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a notat că procedura administrării extraordinare a unei societăţi în curs de lichidare urmăreşte asigurarea unei gestiuni echitabile a patrimoniului acestei societăţii, în vederea garantării unei protecţii identice pentru toţi creditorii. Astfel, ingerinţa în cauză urmăreşte scopuri legitime în conformitate cu interesul public, şi anume buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor terţilor (a se vedea Saggio v. Italia, 25 octombrie 2001, §§ 28-29).

23. Curtea reţine că reglementarea remunerării lichidatorului în procesele de faliment reprezintă o obligaţie pozitivă a statului de a pune la dispoziţia particularilor instrumente juridice adecvate de realizare şi protecţie a drepturilor, inclusiv a celui de proprietate. Atunci când o persoană particulară aduce atingere dreptului la respectarea "bunurilor", statul are obligaţia pozitivă să se asigure, în ordinea sa juridică internă, că dreptul de proprietate este protejat suficient de lege şi că sunt prevăzute căi de atac adecvate, prin care victima unei ingerinţe îşi poate revendica drepturile, inclusiv, dacă este cazul, prin solicitarea de despăgubiri pentru orice prejudiciu suferit (a se vedea Kotov v. Rusia, § 113; Blumberga v. Letonia, § 67).

24. Din analiza legislaţiei naţionale Curtea reţine că activitatea administratorului autorizat reprezintă o activitate de liber profesionist de interes public, eminamente cu titlu oneros (a se vedea articolele 31 din Legea cu privire la administratorii autorizaţi şi 70 alin.(3) din Legea insolvabilităţii), care acordă titularului atât dreptul la remunerare/onorariu, cât şi dreptul la restituirea cheltuielilor suportate în exerciţiul funcţiei. Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că dreptul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului la remuneraţie pentru activitatea îndeplinită reprezintă o "aşteptare legitimă" de a obţine un bun şi este protejat de dispoziţiile articolului 46 din Constituţie şi de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 42).

25. Având în vedere că, în cauza în care a fost ridicată excepţia, lichidatorul a fost desemnat prin hotărâre de intentare a procedurii de insolvabilitate să conducă activitatea unui debitor aflat în procedura simplificată a falimentului, să exercite atribuţiile stabilite de lege şi de instanţa de judecată, legislatorul a reglementat şi dreptul acestuia de a i se stabili şi plăti o remuneraţie corespunzătoare sub formă de onorariu fix. Legislatorul a prevăzut că, de regulă, onorariul fix se stabileşte prin negocieri ale lichidatorului cu consiliul creditorilor sau, după caz, cu adunarea creditorilor şi se plăteşte lunar din patrimoniul debitorului (a se vedea articolul 70 alineatele (3) şi (4) din Legea insolvabilităţii). Excepţia de la regula menţionată este reglementată la articolul 70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii şi se referă la situaţia în care debitorul insolvabil nu dispune de bunuri sau bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului. În acest caz, legislatorul prevede că "achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului consemnate la art.247".

26. Curtea reiterează că la dispunerea încasării din contul membrilor organelor de conducere a onorariului fix al lichidatorului pentru activitatea de gestionare a unui debitor aflat în procedura simplificată a falimentului, instanţa de judecată urmează să dea o apreciere corespunzătoare caracterului real şi rezonabil al activităţii desfăşurate, luând în consideraţie complexitatea afacerii debitorului, valoarea activelor gestionate, numărul de contractanţi, perioada de gestiune etc., dar şi de actele/documentele prezentate de către lichidator în vederea probării activităţii sale prestate (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 34).

27. Totodată, la adoptarea actului judecătoresc privind încasarea onorariului fix şi a cheltuielilor lichidatorului de la membrii organelor de conducere ale debitorului, instanţa de judecată urmează să aibă în vedere soluţia şi considerentele reţinute de către Curte în Hotărârea nr.16 din 9 iunie 2020 (§ 3 din dispozitiv). Respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept, iar decizia de declarare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă (DCC nr.53 din 4 iunie 2024, § 28).

28. Prin urmare, textul contestat, prin criticile avansate de către autoarea excepţiei, nu afectează prevederile articolelor 46 şi 127 din Constituţie.

29. Referitor la solicitările autoarei excepţiei de a verifica in concreto aplicabilitatea unor dispoziţii legale în cauza dedusă judecăţii, Curtea constată că acestea reprezintă, în esenţă, aspecte ce ţin de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale, şi nu de constituţionalitatea acestora. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.78 din 4 iulie 2024, § 38; DCC nr.34 din 13 martie 2025, § 23). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

30. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu se fac incidente.

31. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.81g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "[p]entru îndeplinirea funcţiilor […]" din articolul 70 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dna Tatiana Piculin, administrator al SRL "Danatol-Trans", parte în dosarul nr.2i-31/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.