Decizie nr.148 din 02.10.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.109g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 241/1 din Codul penal (practicarea ilegală a activităţii financiare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.109g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 241¹ din Codul penal

(practicarea ilegală a activităţii financiare)

nr. 148  din  02.10.2025

 (în vigoare 02.10.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 573-575 art. 175 din 20.11.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 mai 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 octombrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 241¹ alin. (1) din Codul penal, ridicată de dna avocat Adriana Eşanu, în interesele dlui Ghenadie Tanas, în dosarul nr.1-2586/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Liliana Cuşcă de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. În cadrul examinării sesizării, domnul judecător Ion Malanciuc i-a prezentat Plenului o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituţională a decis respingerea cererii.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei, aşa cum au fost formulate de autoarea sesizării

4. Printr-o ordonanţă din 9 decembrie 2021, dl Ghenadie Tanas a fost acuzat, între altele, de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 241¹ alin.(2) (practicarea ilegală a activităţii financiare) din Codul penal, pentru că a constituit o structură financiară fără înregistrare şi autorizare în modul prevăzut de legislaţie, în scopul acordării împrumuturilor băneşti cu instituirea de ipoteci.

5. Printr-o ordonanţă din 2 octombrie 2023 de modificare a acuzării, dl Ghenadie Tanas a fost acuzat, între altele, de comiterea infracţiunii prevăzute de articolele 42 alin.(3), 241¹ alin.(2) (practicarea ilegală a activităţii financiare) din Codul penal, pentru că a organizat o structură financiară fără înregistrare, autorizare (licenţiere), care, dată fiind încheierea mai multor contracte de împrumut cu instituirea unor ipoteci şi neachitarea impozitului pe venit, a cauzat bugetului public naţional un prejudiciu în proporţii deosebit de mari.

6. Cauza penală a fost transmisă spre examinare şi se află pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani.

7. În procesul de examinare a cauzei, dna avocat Adriana Eşanu a ridicat, în interesele dlui Ghenadie Tanas, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 241¹ (practicarea ilegală a activităţii financiare) din Codul penal.

8. Printr-o încheiere din 12 mai 2025, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

[...]."

10. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 241¹

Practicarea ilegală a activităţii financiare

"(1) Practicarea activităţii financiare fără înregistrare şi/sau fără autorizare (licenţiere), în modul prevăzut de legislaţie, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 de unităţi convenţionale.

(2) Aceeaşi acţiune care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1700 la 2700 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 până la 5 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autoarea sesizării menţionează că norma contestată este imprevizibilă şi lasă loc de abuzuri şi interpretări arbitrare în cazul în care se aplică în privinţa persoanelor fizice care încheie contracte de împrumut.

12. Autoarea afirmă că, deşi scopul legislatorului la adoptarea normei contestate a fost să combată fenomenul piramidelor financiare, aceasta, în viziunea acuzării, este aplicabilă şi persoanelor fizice care încheie contracte de împrumut al mijloacelor băneşti. Acuzarea susţine că acordarea de împrumut al mijloacelor financiare reprezintă o activitate permisă doar unor organizaţii speciale (de microfinanţare, de creditare nebancară). Autoarea susţine că o astfel de abordare contravine Constituţiei, deoarece prevederile Codului civil le permite persoanelor fizice să încheie contracte de împrumut, inclusiv şi cu stabilirea unor dobânzi.

13. De asemenea, autoarea excepţiei susţine că ipoteza acuzării, prin care se pretinde cauzarea unui prejudiciu bugetului public naţional prin neachitarea de impozite, generează un paralelism legislativ cu prevederile articolului 244¹ din Codul penal, care incriminează evaziunea fiscală a persoanelor fizice.

14. Pentru că textul de lege nu-i permite acuzatului să înţeleagă dacă li se aplică şi persoanelor fizice care încheie contracte de împrumut, acesta nu poate să-şi pregătească apărarea în modul corespunzător.

15. Norma contestată prevede posibilitatea aplicării unei pedepse cu amendă sau închisoare, ce este de natură să afecteze drepturile persoanei la proprietate şi la libertate şi siguranţă.

16. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 20, 22, 23, 25, 26, 46, 54 şi 127 din Constituţie, precum şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, articolelor 5, 6 şi 7 din Convenţia Europeană.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea notează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 241¹ din Codul penal, care interzice practicarea activităţii financiare fără înregistrare şi/sau fără autorizare/licenţiere, în modul prevăzut de legislaţie, dacă s-au cauzat daune în proporţii mari sau deosebit de mari. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare.

21. Cu privire la aplicabilitatea normei contestate, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoana este acuzată de practicarea ilegală a activităţii financiare (a se vedea §§ 3-5 supra). Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată va aplica prevederile contestate la examinarea cauzei penale în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.23 din 28 martie 2024, § 15; DCC nr.56 din 4 iunie 2024, § 18).

23. Autoarea excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 25 (libertatea individuală şi siguranţa persoanei), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

24. Curtea constată că, deşi autoarea excepţiei a invocat mai multe articole din Constituţie, i.e. 20, 25, 26, 46, 54 şi 127, în argumentele sale aceasta motivează pretinsa lipsă de previzibilitate a dispoziţiilor contestate din perspectiva articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie.

25. Referitor la pretinsa lipsă de previzibilitate a dispoziţiilor contestate, Curtea reaminteşte că prevederile articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie, care garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, nu-i impun legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept penal substanţial (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.135 din 27 septembrie 2022, § 30; DCC nr.38 din 25 aprilie 2024, § 19).

26. Curtea observă că autoarea sesizării susţine că persoana în interesele căreia a fost ridicată excepţia este învinuită de comiterea infracţiunii de practicare ilegală a activităţii financiare, pentru că a încheiat mai multe contracte de împrumut, şi în calitate de împrumutător a transmis împrumutaţilor mijloace băneşti, cu plata unor dobânzi şi cu instituirea de garanţii (i.e. ipotecă). Ea consideră că împrumutul mijloacelor băneşti este permis de legislaţia civilă şi nu poate fi sancţionat penal.

27. În esenţă, Curtea observă că autoarea sesizării solicită verificarea constituţionalităţii normei contestate şi concomitent îşi exprimă dezacordul cu includerea activităţii de împrumut al mijloacelor băneşti în noţiunea de activitate financiară, fapt care conduce la atragerea împrumutătorului – persoană fizică la răspundere penală.

28. Analiza legislaţiei naţionale permite Curţii să observe că banii, atât în monedă naţională, cât şi în monedă străină, sunt un mijloc legal de plată, au calitatea de bunuri (a se vedea, în special, articolele 459 alin.(5) şi 479 din Codul civil), participă liber la circuitul civil şi pot fi folosiţi "în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii" (a se vedea art.127 alin.(2) din Constituţie).

29. Având în vedere regimul juridic al banilor, complexitatea şi frecvenţa operaţiunilor financiare, legislatorul, în baza articolelor 72 alin.(3) lit.i), 126 alin.(2) literele a), b), c) şi h) din Constituţie, a stabilit diverse modalităţi de participare la circuitul civil (a se vedea, în special, contractele de împrumut, de credit, de depozit, de leasing etc.), a reglementat activităţile financiare de întreprinzător, care sunt activităţi profesioniste cu mijloace băneşti, desfăşurate de persoane juridice autorizate/licenţiate (bănci, organizaţii de creditare nebancară, asociaţii de economii şi împrumut, case de schimb valutar etc.) şi, concomitent, a interzis desfăşurarea de activităţi financiare altor persoane decât cele autorizate/licenţiate (art.9¹ din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi).

30. Totodată, pentru a asigura eficienţă reglementărilor juridice menţionate supra, dar şi deţinând prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare a acestora (articolul 72 alin.(3) lit.n)), legislatorul a calificat ca infracţiune "practicarea activităţii financiare fără înregistrare şi/sau fără autorizare (licenţiere), în modul prevăzut de legislaţie, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari sau deosebit de mari (a se vedea articolul 241¹ din Codul penal) şi a stabilit pedepse.

31. Aşadar, Curtea constată că legislatorul în logica sa de reglementare a stabilit că activitatea profesională cu mijloace financiare/băneşti poate fi desfăşurată doar în formele de organizare prevăzute de lege (societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată, asociaţie de economii şi împrumut etc.) şi doar după obţinerea autorizaţiei/licenţei de la autoritatea competentă. Pentru a asigura respectarea acestor prevederi, legislatorul a prevăzut sancţiuni, inclusiv pedepse penale.

32. În textul normei, legislatorul a utilizat norme de trimitere care reprezintă un exemplu de tehnică legislativă. Cu alte cuvinte, prevederea penală în cauză a fost formulată de legislator în termeni generali şi abstracţi pentru a fi completată cu un conţinut juridic precis din diferite dispoziţii legale (a se vedea DCC nr.141 din 7 noiembrie 2024, § 35). De exemplu, prin utilizarea textelor "practicarea activităţii financiare", "fără înregistrare şi/sau fără autorizare (licenţiere)" şi "în modul prevăzut de legislaţie" în articolul 241¹ alin.(1) din Codul penal, legislatorul a făcut trimitere la legi speciale care detaliază noţiunile utilizate în textul legii penale (a se vedea, mutandis mutandis, DCC nr.13 din 14 martie 2024, § 19).

33. Această modalitate de formulare a normelor juridice prin trimitere la alte norme juridice este o tehnică legislativă folosită frecvent de legislator în materie penală (a se vedea, spre exemplu: articolul 214 (practicarea ilegală a medicinei sau a activităţii farmaceutice) sau articolul 241 (practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător) din Codul penal).

34. În acest sens, Curtea Europeană a reţinut că utilizarea tehnicii "trimiterii generale" menţionate mai sus pentru a incrimina actele sau omisiunile nu poate ridica o problemă din perspectiva articolului 7 §1 din Convenţie, ca atare (a se vedea, mutatis mutandis, Saakashvili v. Georgia, 23 mai 2024, § 145). Citite împreună, prevederea la care se face trimitere şi norma de trimitere trebuie să-i permită persoanei vizate să prevadă, dacă este necesar cu ajutorul asistenţei juridice corespunzătoare, conduita care îi poate angaja răspunderea penală (a se vedea DCC nr.13 din 14 martie 2024, § 20; DCC nr.141 din 7 noiembrie 2024, § 36).

35. De asemenea, Curtea Europeană a constatat că o lege poate îndeplini totuşi condiţia previzibilităţii, chiar dacă persoana în cauză trebuie să recurgă la o consiliere juridică adecvată sau prin interpretarea acesteia de către instanţe, pentru a evalua, într-o măsură rezonabilă, consecinţele pe care le poate avea o anumită acţiune (a se vedea Yüksel Yalçinkaya v. Turcia [MC], 26 septembrie 2023, § 238; Saakashvili v. Georgia, 23 mai 2024, § 141).

36. De altfel, Curtea observă că legislaţia naţională conţine norme care reglementează principiile generale privind activităţile financiare, activităţile financiare permise sau interzise, precum şi condiţiile de înregistrare, autorizare, licenţiere şi de desfăşurare a acestora (a se vedea, e.g.: Legea nr.1 din 16 martie 2018 cu privire la organizaţiile de creditare nebancară; Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor; Legea nr.845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi; Legea nr.139 din 21 iunie 2007 a asociaţiilor de economii şi împrumut; Legea nr.202 din 12 iulie 2013 privind contractele de credit pentru consumatori). Aceste legi conţin norme de referinţă relevante pentru infracţiunea prevăzută de articolul 241¹ din Codul penal.

37. Totodată, prin textul "practicarea activităţii financiare fără înregistrare şi/sau fără autorizare (licenţiere), în modul prevăzut de legislaţie" din norma contestată, legislatorul precizează posibilitatea practicării activităţii financiare doar în condiţii de legalitate, fapt care impune înregistrarea şi/sau autorizarea (licenţierea). Prin urmare, legea penală îi impune părţii acuzării să demonstreze atât practicarea unei activităţi financiare, cât şi faptul că această activitate este desfăşurată contrar normelor legale care o reglementează.

38. Aşadar, Curtea consideră că legislatorul îi oferă destinatarului legii suficiente repere legale prin care acesta poate stabili sensul prevederilor contestate. De asemenea, destinatarul legii poate stabili sensul acestor prevederi prin interpretarea lor de către instanţele judecătoreşti sau prin recurgerea la consiliere juridică, precum şi prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al textului normei criticate în concordanţă cu esenţa infracţiunii incriminate.

39. Din această perspectivă, Curtea subliniază că instanţelor de judecată le revine sarcina stabilirii, în fiecare caz particular, pe baza circumstanţelor relevante şi a probelor administrate, a faptului practicării ilegale a activităţii financiare şi a legilor pe care le încalcă această activitate, pentru ca acţiunile sau inacţiunile persoanei acuzate să fie încadrate juridic pe baza articolului 241¹ din Codul penal.

40. Totodată, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie, autoarea sesizării consideră că încheierea contractelor de împrumut dintre persoane fizice nu poate cădea sub incidenţa acestei norme penale, de vreme ce această activitate este permisă de legislaţia civilă. Curtea menţionează că autoarea şi-a exprimat mai curând dezacordul cu modul în care procurorul a interpretat şi a aplicat prevederile contestate în cazul său, decât a motivat caracterul contradictoriu cu normele constituţionale. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.32 din 18 aprilie 2024, § 24; DCC nr.156 din 5 decembrie 2024, § 25). Încadrarea juridică a faptei penale, identificarea normei aplicabile cazului şi stabilirea pedepsei penale ţin de competenţa instanţei de judecată (a se vedea DCC nr.146 din 19 decembrie 2019, § 20; DCC nr.50 din 19 aprilie 2022, § 33).

41. Din aceste considerente, Curtea constată că norma contestată nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, din perspectiva argumentelor invocate în sesizare.

42. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) literele d) şi f) şi (4) litera d), 37 alineatele (1) şi (2), 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 241¹ din Codul penal, ridicată de dna avocat Adriana Eşanu, în interesele dlui Ghenadie Tanas, în dosarul nr.1-2586/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.