Decizie nr.15 din 14.03.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.274g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 90/1 alin.(4) din Codul penal (interdicţia aplicării suspendării parţiale a executării pedepsei închisorii în cazul infracţiunii de violenţă în familie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.274g/2023 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 90¹ alin.(4) din Codul penal

(interdicţia aplicării suspendării parţiale a

executării pedepsei închisorii în cazul

infracţiunii de violenţă în familie)

nr. 15  din  14.03.2024

 (în vigoare 14.03.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.141-143 art. 54 din 09.04.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 21 decembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 martie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 90¹ alin.(4) din Codul penal, ridicată de dl Alexandru Spoială, dna Silvia Gîrbu şi dl Denis Băbălău, judecători la Curtea de Apel Chişinău, în cadrul dosarului nr.1r-506/2023.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de completul de judecată de la Curtea de Apel Chişinău care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorii excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 27 septembrie 2023, dl Ivan Cebotari a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 201¹ alin.(1) lit.b) [violenţa în familie] din Codul penal, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de doi ani, cu executarea ei într-un penitenciar de tip semiînchis.

5. Sentinţa primei instanţe a fost contestată cu recurs în faţa Curţii de Apel de avocatul inculpatului şi de către procuror.

6. În cadrul examinării cauzei, dl Alexandru Spoială, dna Silvia Gîrbu şi dl Denis Băbălău, judecători la Curtea de Apel Chişinău, au ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 90¹ alin.(4) din Codul penal.

7. Printr-o încheiere din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel Chişinău a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 90¹

Condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare

"[...]

"(4) Prezentul articol nu se aplică în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi al infracţiunilor prevăzute la art.165, art.166¹ alin.(2)–(4), art.171–175¹, 201¹, 206, 208, 208¹ şi 208². Dacă este încheiat un acord de cooperare, condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare poate fi aplicată persoanelor care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave.

[...]."

Articolul 201¹

Violenţa în familie

"(1) Acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin:

a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei;

c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 4 ani.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorii sesizării menţionează că prevederile contestate nu le permit instanţelor de judecată să individualizeze executarea pedepsei cu închisoarea aplicată pentru comiterea infracţiunii de violenţă în familie, care este incriminată de articolul 201¹ din Codul penal. Acest fapt conduce la aplicarea unor pedepse disproporţionate şi încalcă drepturile justiţiabililor la un proces echitabil.

11. Totodată, autorii sesizării afirmă că în cazul infracţiunii de violenţă în familie pedeapsa închisorii poate consta doar în executarea efectivă a acesteia, pentru că restricţia prevăzută la articolul 90¹ alin.(4) din Codul penal generează o incertitudine juridică în privinţa posibilităţii de a dispune condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei închisorii pe baza articolului 90 din Codul penal.

12. În opinia autorilor sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 20 şi 54 alin.(4) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de judecătorii care examinează cauza. Astfel, sesizarea este formulată de subiecţii cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală privind violenţa în familie. Cauza se află pe rolul Curţii de Apel Chişinău. Recurenţii au contestat sentinţa în partea pedepsei stabilite. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea notează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile articolului 90¹ alin.(4) din Codul penal, în partea în care se referă la interdicţia de aplicare a suspendării parţiale a executării pedepsei închisorii în cazul infracţiunii prevăzute de articolul 201¹ (violenţa în familie) din Codul penal. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea menţionează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.177 din 12 decembrie 2023, § 16; DCC nr.193 din 21 decembrie 2023, § 16).

19. Autorii excepţiei susţin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (accesul liber la justiţie) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Totodată, Curtea observă că în argumentele lor autorii sesizării mai aduc critici ce se referă la calitatea legii penale substanţiale garantată de articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 22 (neretroactivitatea legii) în coroborare cu articolul 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) din Constituţie. Astfel, Curtea va analiza criticile de neconstituţionalitate şi prin raportare la aceste norme constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.63 din 29 iunie 2023, §§ 19-20).

21. Referitor la pretinsa imposibilitate de a individualiza pedeapsa, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolul 20 din Constituţie devine incident şi atunci când este afectat principiul individualizării sancţiunii (a se vedea DCC nr.42 din 31 martie 2022, § 25).

22. Curtea notează că stabilirea categoriilor de infracţiuni pentru care poate fi dispusă condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoarea reprezintă expresia politicii penale promovate de către legislator (articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie). Pentru a descuraja fenomenul infracţional, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber sa aprecieze, pe lângă pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă, sub rezerva justificării alegerilor sale din punct de vedere constituţional (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.14 din 10 februarie 2020, § 18; DCC nr.161 din 27 noiembrie 2023, § 31).

23. În acest sens, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că sunt necesare măsuri cuprinzătoare, juridice şi de altă natură, pentru a oferi victimelor violenţei domestice protecţie şi garanţii efective. Obligaţia statului în cazurile care implică acte de violenţă în familie ar impune de obicei autorităţilor interne să adopte măsuri pozitive şi un cadru legal adecvat în sfera protecţiei penale. Astfel de măsuri includ, în special, incriminarea actelor de violenţă în cadrul familiei prin stabilirea unor sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive. Aducerea în faţa justiţiei a autorilor actelor violente are rolul de a garanta că astfel de acte nu rămân ignorate de autorităţile competente şi de a oferi protecţie efectivă împotriva acestora (a se vedea, mutatis mutandis, Eremia v. Republica Moldova, 28 mai 2013, §§ 56, 73; Volodina v. Rusia, 9 iulie 2019, § 78).

24. De asemenea, Curtea reţine că aceleaşi obligaţii pozitive, potrivit cărora autorităţile trebuie să asigure şi să aplice în practică un cadru legal corespunzător pentru protecţia împotriva actelor de violenţă în familie, rezultă şi din articolul 45 din Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, în vigoare pentru Republica Moldova din 1 mai 2022. Convenţia urmăreşte să combată impunitatea (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.1 din 18 ianuarie 2022, §42; DCC nr.74 din 6 iulie 2023, § 31).

25. Curtea menţionează că prin interdicţia aplicării condamnării cu suspendarea parţială a executării pedepsei închisorii în cazul persoanelor acuzate de comiterea infracţiunii de violenţă în familie legislatorul, având în vedere gradul de pericol social ridicat şi frecvenţa sporită a acestui fenomen infracţional în societate, a urmărit să asigure respectarea obligaţiei pozitive a statului de a stabili sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive pentru acest gen de infracţiuni, obligaţie care rezultă din articolele 2, 3 şi 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi din articolul 45 din Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

26. Mai mult, Curtea nu poate reţine că obiectivele urmărite de legislator vin în conflict cu principiul individualizării sancţiunilor, de vreme ce dispoziţiile articolului 201¹ din Codul penal le permite judecătorilor să aibă în vedere, la stabilirea pedepsei, circumstanţele particulare ale cauzei şi să aplice pedeapsa în limitele sancţiunilor stabilite de acest articol, având ca alternative două categorii de pedepse, munca neremunerată în folosul comunităţii sau închisoarea (până la 4 ani). Prin urmare, articolul 20 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

27. De asemenea, Curtea constată că autorii sesizării afirmă existenţa unei incertitudini juridice generată de norma contestată. În realitate, aceştia ridică o problemă de interpretare şi de aplicare în cazul infracţiunii de violenţă în familie a articolului 90 din Codul penal, în prezenţa interdicţiei de aplicare a suspendării parţiale a executării pedepsei închisorii prevăzute la articolul 90¹ alin.(4) din Codul penal.

28. Din această perspectivă, Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanţă între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii. Rezolvarea ei le revine instanţelor de judecată (DCC nr.191 din 21 decembrie 2021, § 19; DCC nr.135 din 27 septembrie 2022, §34).

29. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de necon-stituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 90¹ alin.(4) din Codul penal, ridicată de dl Alexandru Spoială, dna Silvia Gîrbu şi dl Denis Băbălău, judecători la Curtea de Apel Chişinău, în cadrul dosarului nr.1r-506/2023.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.