Decizie nr.177 din 12.12.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (examinarea contestaţiei atunci când se constată existenţa unui litigiu de drept [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2023 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(4) din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(examinarea contestaţiei atunci când se

constată existenţa unui litigiu de drept [2])

nr. 177  din  12.12.2023

 (în vigoare 12.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 32-35 art. 13 din 25.01.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 13 mai 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 decembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Veaceslav Timotin, administrator al insolvabilităţii, în dosarul nr.2i-6/2020, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Iana Talmaci, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Străşeni se află cauza de insolvabilitate în privinţa debitorului SA "Cariera Micăuţi".

4. Pe parcursul procesului de insolvabilitate mai mulţi creditorii au formulat cereri de validare a creanţelor faţă de debitor. Administratorul insolvabilităţii nu a admis spre validare creanţele formulate, invocând prevederile articolului 144 alin.(4) din Legea contestată.

5. La 16 martie 2023, dl Veaceslav Timotin, administrator al insolvabilităţii, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii.

6. Prin Încheierea din 19 aprilie 2023, Judecătoria Străşeni a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 144

Creanţele contestate

"(1) Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.

(2) Contestaţiile se depun la instanţa de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin.(6). Contestaţiile înaintate după acest termen se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

(3) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.

(4) Dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. Creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art.152.

[...]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei menţionează că norma contestată nu oferă suficiente garanţii pentru debitor în cazul în care creanţa este radiată. De asemenea, articolul 144 alin.(4) nu stabileşte criterii clare şi obiective pentru admiterea sau respingerea contestaţiei, lăsând la latitudinea instanţei de insolvabilitate să decidă asupra validităţii creanţelor. Această incertitudine poate afecta dreptul la un proces echitabil pentru părţile implicate în procedurile de insolvabilitate. Astfel, debitorul şi creditorii nu pot anticipa criteriile şi procedura pe baza cărora instanţa de insolvabilitate va examina, admite sau respinge contestaţiile. Mai mult, autorul notează că textul "litigiu de drept" este unul ambiguu şi imprevizibil, care poate oferi instanţei o marjă largă de interpretare şi acţiune, care ar conduce la decizii arbitrare, iar acest fapt ar încălca drepturile debitorului. Astfel, norma contestată ar trebui reformulată de legislator cu scopul de a introduce obligaţia pentru instanţa de insolvabilitate de a-şi motiva încheierea într-un mod clar şi prin prezentarea criteriilor obiective pe baza cărora s-a luat decizia.

10. Potrivit autorului, textele contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

15. Curtea constată că articolul 144 alin.(4) a mai constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii prin prisma aceloraşi argumente (DCC nr.12 din 1 februarie 2022; DCC nr.15 din 16 februarie 2023). Totuşi, în jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 20; DCC nr.82 din 18 iulie 2023, § 34).

16. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

17. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

19. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care le violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Condiţia stabilită de articolul 20 din Constituţie este ca instanţa de judecată să ofere motive rezonabile în cazul în care soluţionează o contestaţie. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecţii sau de a contesta hotărârea, şi serveşte, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătoreşti către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63). Prin urmare, hotărârile instanţelor şi tribunalelor ar trebui să precizeze în mod corespunzător motivele pe care se întemeiază, fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de reclamant, această obligaţie de motivare presupune că părţile procedurilor judiciare au aşteptarea să primească un răspuns precis şi explicit la argumentele decisive pentru soluţia procedurilor în discuţie. Măsura în care se aplică această obligaţie de a motiva poate varia în funcţie de natura deciziei şi trebuie stabilită în funcţie de circumstanţele cauzei (Zayidov v. Azerbaijan (nr.2), 24 martie 2022, § 91).

20. De asemenea, instanţele naţionale au o marjă de apreciere la alegerea argumentelor într-un anumit caz şi la acceptarea probelor prezentate de părţi. Ele sunt obligate să-şi justifice acţiunile, indicând motivele deciziilor lor. O decizie motivată îi oferă părţii posibilitatea de a o contesta, precum şi posibilitatea ca un tribunal superior să o verifice. Doar deciziile motivate fac posibilă exercitarea controlului public asupra administrării justiţiei (a se vedea Suominen v. Finlanda, 1 iulie 2003, §§ 36-37).

21. În această cauză, articolul 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii prevede că, dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată. Astfel, Curtea reiterează că condiţia "încheiere motivată" reprezintă o garanţie procedurală esenţială a dreptului de acces liber la justiţie (DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 20). Astfel, Curtea observă că încheierea de admitere a contestaţiei poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. Prin urmare, instanţa de recurs deţine competenţa de a verifica legalitatea soluţiei primei instanţe, reprezentând o garanţie suplimentară contra arbitrarului.

22. Aşadar, cerinţa de a motiva încheierea de admitere a contestaţiei şi posibilitatea de a o contesta cu recurs reprezintă garanţii procesuale suficiente din perspectiva articolului 20 din Constituţie şi, prin urmare, acest articol nu este afectat (ibidem, §§ 22-23).

23. Cu privire la argumentul autorului că norma contestată nu stabileşte criterii clare care ar permite instanţei de insolvabilitate să aprecieze dacă în legătură cu o creanţă contestată există un litigiu, Curtea menţionează că acest aspect ţine de aplicarea legii, a cărei chestiune le revine instanţelor de judecată (ibidem, § 24).

24. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 16; DCC nr.65 din 13 mai 2021, § 17).

25. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie este una repetată şi, de vreme ce nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele menţionate în DCC nr.15 din 16 februarie 2023 rămân valabile şi în prezenta cauză.

26. În acest context, Curtea subliniază că înainte de a trimite o excepţie de neconstituţionalitate la Curte, judecătorii de drept comun trebuie să analizeze dacă în jurisprudenţa Curţii nu există deja sesizări similare soluţionate în substanţă.

27. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Veaceslav Timotin, administrator al insolvabilităţii, în dosarul nr.2i-6/2020, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.