Decizie nr.153 din 19.10.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.110g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 171 alin.(2) lit.a) din Codul penal (infracţiunea de viol)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.110g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 171

alin. (2) lit. a) din Codul penal

(infracţiunea de viol)

nr. 153  din  19.10.2021

 (în vigoare 19.10.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 266-272 art.198 din 05.11.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica Manole, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 19 mai 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 octombrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului "prevăzut la alin.(1)" din articolul 171 alin.(2) lit.a) din Codul penal, ridicată de dl procuror Dumitru Calendari, parte în dosarul nr.1-19158222-05-1a-13112020, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Cahul, format din dna Galina Vavrin, dl Ion Dănăilă şi dl Tudor Berdilă, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Cahul se află cauza penală privind învinuirea dlui D.A. de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolul 171 alin.(2) lit.b) [violul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor] şi articolul 171 alin.(2) literele a) şi b) [violul săvârşit de către o persoană care anterior a săvârşit un viol prevăzut la alin.(1)] din Codul penal.

4. Pe 2 octombrie 2019, potrivit rechizitoriului, dl D.A. a fost învinuit de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolul 171 alin.(2) lit.b) şi articolul 171 alin.(2) literele a) şi b) din Codul penal.

5. Pe 6 august 2020, prin sentinţa Judecătoriei Cimişlia, sediul central, inculpatul D.A. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 171 alin.(2) lit.b) din Codul penal.

6. Pe 11 august 2020, procurorul a contestat sentinţa cu apel şi a solicitat casarea sentinţei şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolul 171 alin.(2) lit.b) şi articolul 171 alin.(2) literele a) şi b) din Codul penal.

7. Pe 17 martie 2021, în cadrul şedinţei de judecată, dl procuror Dumitru Calendari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "prevăzut la alin.(1)" din articolul 171 alin.(2) lit.a) din Codul penal.

8. Printr-o încheiere din 18 mai 2021, Curtea de Apel Cahul a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sânt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunii sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

[…]"

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 171

Violul

"(1) Violul, adică raportul sexual săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

(2) Violul:

a) săvârşit de către o persoană care anterior a săvârşit un viol prevăzut la alin.(1);

b) săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul "prevăzut la alin.(1)" din articolul 171 alin.(2) lit.a) din Codul penal este neconstituţional, pentru că nu corespunde exigenţelor calităţii legii penale. Autorul susţine că inculpatul, fiind învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de alin.(2) lit.b) din articolul 171 din Codul penal, a comis ulterior două infracţiuni de viol. Astfel, în viziunea autorului, încadrarea unei noi infracţiuni de viol potrivit alin.(2) lit.a) din articolul 171 din Codul penal, care prevede "violul săvârşit de către o persoană care anterior a săvârşit un viol" nu este posibilă, având în vedere agravanta "prevăzut la alin.(1)", conţinută de acest alineat.

12. Potrivit autorului excepţiei, această imprecizie în reglementare lasă loc de arbitrariu la aplicarea normei penale, fapt care creează insecuritate juridică şi încalcă principiul legalităţii incriminării şi al individualizării pedepsei.

13. De asemenea, autorul susţine că prevederile contestate afectează principiul egalităţii. Astfel, autorul consideră că, potrivit prevederilor contestate, sunt discriminaţi făptuitorii care au comis anterior fapta prevăzută de alin.(2) din articolul 171 din Codul penal şi comit ulterior aceeaşi faptă prevăzută de alin.(2) din articolul 171, faţă de făptuitorii care au comis anterior fapta sancţionată de alin.(1) din articolul 171 din Codul penal şi comit ulterior aceeaşi faptă prevăzută de articolul menţionat.

14. Totodată, în viziunea autorului excepţiei, incriminarea circumstanţei agravante prevăzute de dispoziţiile contestate ar presupune o dublă incriminare şi, respectiv, o tragere repetată la răspundere penală.

15. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 16, 20, 21, 22, 23, 25, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "prevăzut la alin.(1)" din articolul 171 alin.(2) lit.a) din Codul penal.

20. O condiţie obligatorie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care o persoană este învinuită de comiterea infracţiunii de viol. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei.

21. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 22 [neretroactivitatea legii], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

23. Curtea reiterează că dispoziţiile articolului 16 din Constituţie devin incidente numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat la exerciţiul unui drept garantat de Constituţie (a se vedea, în acest sens, DCC nr.143 din 15 decembrie 2020, § 21; DCC nr.26 din 16 februarie 2021, § 22).

24. Cu privire la incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea notează că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27).

25. Referitor la incidenţa articolelor 20, 25 şi 26 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a argumentat relevanţa şi pertinenţa acestor norme constituţionale. Autorul excepţiei face trimitere la articolele menţionate din Constituţie, fără a fundamenta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu acestea. Astfel, din argumentele autorului sesizării, Curtea nu identifică în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate.

26. Cu privire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea reiterează că, potrivit acestuia, orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că garanţiile instituite prin articolul 21 din Constituţie încorporează şi dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă (HCC nr.12 din 14 mai 2015, § 43).

27. Cu privire la principiul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a prevăzut trei componente ale principiului ne bis in idem: 1) cele două seturi de proceduri trebuie să fie de natură "penală"; 2) acestea trebuie să se refere la aceleaşi fapte; şi 3) trebuie să existe dublarea procedurilor. În cazul în care se pretinde o încălcare a principiului ne bis in idem, aceste componente trebuie evaluate separat (Mihalache v. România, 8 iulie 2019, § 49). Prin urmare, Curtea observă că persoana care comite fapta prevăzută de articolul 171 alin.(2) lit.a) din Codul penal este trasă la răspundere o singură dată, în baza unui singur set de proceduri. Astfel, având în vedere cele invocate supra, Curtea reţine că articolul 21 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

28. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea a precizat în jurisprudenţa sa, că regula legalităţii incriminării şi a pedepselor interzice interpretarea extensivă şi aplicarea prin analogie a legii penale, în defavoarea acuzatului. În special, regula legalităţii incriminării presupune ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele pentru acestea (nullum crimen, nulla poena sine lege certa). Condiţia este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate să cunoască, pornind de la textul dispoziţiei pertinente şi, dacă este cazul, cu ajutorul interpretării ei de către instanţe, care sunt acţiunile şi omisiunile care angajează răspunderea sa penală (a se vedea DCC nr.90 din 24 iulie 2018, § 25).

29. Curtea reţine că din considerentele politicii penale dispoziţiile contestate sunt tratate de legislator nu după regulile concursului de infracţiuni, ci ca o circumstanţa agravantă, şi stabilesc expres că sunt aplicabile în cazul în care violul a fost săvârşit de către o persoană care a comis anterior un viol prevăzut la alin.(1) din articolul 171 din Codul penal. În context, Curtea notează că, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber sa aprecieze, pe lângă pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.49 din 31 mai 2018, § 39).

30. Totodată, Curtea reiterează că practica judiciară poate constitui un reper în funcţie de care să poată fi apreciat conţinutul normei penale (DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 23). Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către instanţele judecătoreşti (DCC nr.35 din 23 martie 2020, § 25; DCC nr.67 din 15 iunie 2020, § 29; DCC nr.58 din 22 aprilie 2021, § 22).

31. Astfel, Curtea observă că Curtea Supremă de Justiţie prin pct.7 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.17 din 7 noiembrie 2005 a dezvoltat criterii de interpretare şi de aplicare a prevederilor articolului 171 alin.(2) lit.a) din Codul penal. Aşadar, Curtea reţine că există repere jurisprudenţiale care îi ajută pe destinatarii legii să prevadă sensul dispoziţiilor legale.

32. În acest context, Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 19; DCC nr.64 din 13 mai 2021, § 19; DCC nr.89 din 15 iunie 2021, § 27). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

33. De asemenea, Curtea reţine că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente, deoarece nu s-a constatat existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, invocate de autorul excepţiei.

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "prevăzut la alin.(1)" din articolul 171 alin.(2) lit.a) din Codul penal, ridicată de dl procuror Dumitru Calendari, parte în dosarul nr.1-19158222-05-1a-13112020, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.