Decizie nr.156 din 30.10.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.187g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(10) din Codul contravenţional (prescripţia punerii în executare a sancţiunii contravenţionale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.187g/2025 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30

 alin.(10) din Codul contravenţional

(prescripţia punerii în executare

a sancţiunii contravenţionale)

nr. 156  din  30.10.2025

 (în vigoare 30.10.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 573-575 art. 183 din 20.11.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 15 august 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 octombrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(10) din Codul contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, ridicată de dl Andrei Botnari, parte în dosarul nr.2-1206/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecătoare Olga Boţan din cadrul Judecătoriei Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 16 octombrie 2018, un agent constatator din cadrul Biroului Vamal Centru a încheiat un proces-verbal cu privire la o contravenţie în domeniul vamal şi a adoptat decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale în privinţa dlui Andrei Botnari.

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 30 iulie 2020 şi prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2021, s-a menţinut decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale din 16 octombrie 2018.

5. Printr-o încheiere din 12 aprilie 2021, dl Ilie Gîlcă, executor judecătoresc, a dispus intentarea procedurii de executare a documentului executoriu din 16 octombrie 2018.

6. La 4 mai 2021, dl Andrei Botnari a contestat în instanţa de judecată încheierea executorului judecătoresc din 12 aprilie 2021, invocând, în principal, că termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat.

7. Printr-o încheiere din 1 aprilie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins ca neîntemeiată cererea depusă de dl Andrei Botnari. La 17 aprilie 2024, dl Andrei Botnari a contestat cu recurs încheierea primei instanţe.

8. Printr-o Decizie din 23 ianuarie 2025, Curtea de Apel Centru a admis recursul dlui Andrei Botnari, a casat încheierea Judecătoriei Chişinău din 1 aprilie 2024 cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond, în alt complet de judecată.

9. La 29 iulie 2025, în procesul rejudecării cauzei, dl Andrei Botnari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(10) din Codul contravenţional.

10. Printr-o încheiere din 30 iulie 2025, Judecătoria Chişinău a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

12. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 30

Prescripţia răspunderii contravenţionale

"(1) Prescripţia înlătură răspunderea contravenţională.

(2) Termenul general de prescripţie a răspunderii contravenţionale este 18 luni.

(3) Termenul special de prescripţie pentru contravenţiile prevăzute la art.74 alin.(4) şi (10), art.781, art.1551, art.177 alin.(3) şi (4) lit.c), d), g) şi art.179 este de 24 de luni.

(4) Termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale se reduce la jumătate pentru persoanele care la data săvârşirii contravenţiei erau minore.

(5) Termenul de prescripţie curge de la data săvârşirii contravenţiei.

(5¹) Termenul de prescripţie se întrerupe în cazul în care, până la expirarea termenelor prevăzute de alin.(2) şi (3), cauza contravenţională se remite în instanţa de judecată pentru examinare.

(6) În cazul săvârşirii unei noi contravenţii de către aceeaşi persoană, termenul de prescripţie se calculează pentru fiecare contravenţie separat.

(7) Curgerea termenului de prescripţie se suspendă dacă persoana care a săvârşit contravenţia se sustrage de la procesul contravenţional. În acest caz, curgerea termenului de prescripţie se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Curgerea termenului de prescripţie se suspendă şi în cazul contestării deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale sau a hotărârii judecătoreşti.

[…]

(10) Termenul de prescripţie a punerii în executare a sancţiunii contravenţionale este de un an, calculat din data la care decizia sau hotărârea prin care aceasta a fost aplicată a rămas definitivă.

[…]."

Articolul 465

Recursul

"(1) Hotărârile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs.

(2) Decizia pronunţată în recurs este irevocabilă.

[…]."

Articolul 468

Recursul împotriva hotărârii judecătoreşti contravenţionale

"(1) Recursul împotriva hotărârii judecătoreşti contravenţionale se declară în termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti sau, pentru părţile care nu au fost prezente la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale, de la data înmânării copiei de pe hotărârea judecătorească, în condiţiile art.463 alin.(1).

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul "calculat din data la care decizia sau hotărârea prin care aceasta a fost aplicată a rămas definitivă" de la articolul 30 alin.(10) din Codul contravenţional îi afectează dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, deoarece, în anumite situaţii, soluţionarea cauzelor contravenţionale poate dura mai mult de un an, iar acest fapt ar goli de conţinut termenul de prescripţie de un an de zile stabilit pentru punerea în executare a sancţiunii. În viziunea sa, termenul de prescripţie de un an de zile este suficient pentru ca autorităţile competente să pună în executare o sancţiune contravenţională. Totodată, acesta susţine că, deoarece contravenţia prezintă un pericol social mai redus ca infracţiunea, termenul de un an de zile al prescripţiei punerii în executare a sancţiunii contravenţionale trebuie calculat cu începere de la data la care ar putea să rămână definitive decizia şi procesul-verbal cu privire la contravenţie.

14. În fine, autorul excepţiei menţionează că prevederile contestate contravin articolelor 20, 21, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie articolul 30 alin.(10) din Codul contravenţional, care stabileşte că termenul de prescripţie a punerii în executare a sancţiunii contravenţionale este de un an, calculat din data la care decizia sau hotărârea prin care aceasta a fost aplicată a rămas definitivă.

19. Curtea admite că la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia (a se vedea §§ 3-9) instanţa de judecată ar putea avea în vedere prevederile articolului 30 alin.(10) din Codul contravenţional. Acest articol nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.88 din 17 iulie 2025, § 22).

22. Curtea observă că autorul sesizării, fără a invoca argumente în susţinerea contrarietăţii normei contestate cu dispoziţiile articolelor 20 şi 26 din Constituţie, îşi exprimă, de fapt, dezacordul: (i) cu instituirea unui termen de prescripţie "a punerii în executare a sancţiunii contravenţionale"; (ii) cu calcularea termenului de punere în executare a sancţiunii contravenţionale; precum şi (iii) cu eventuala cumulare a termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale cu termenul de prescripţie a punerii în executare a sancţiunii contravenţionale şi crearea pe baza acestora a unui nou termen de prescripţie care îl depăşeşte pe cel prevăzut pentru unele infracţiuni.

23. Având prerogativa de a reglementa prin lege organică procedura de judecată a cauzelor contravenţionale (a se vedea articolul 115 alin.(4) din Constituţie), legislatorul a adoptat norma contestată prin care a stabilit că "termenul de prescripţie a punerii în executare a sancţiunii contravenţionale este de un an, calculat din data la care decizia sau hotărârea prin care aceasta a fost aplicată a rămas definitivă".

24. Aşadar, Curtea reţine că stabilirea termenelor de prescripţie reprezintă apanajul autorităţii legislative, aceasta având deplina competenţă nu doar de a stabili termenul ca un interval/perioadă de timp care prescrie tragerea la răspundere pentru comiterea unei anumite contravenţii, dar şi termenul de executare a unor anumite sancţiuni contravenţionale.

25. Cu privire la dezacordul exprimat de autorul sesizării în raport cu eventuala cumulare a termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale şi a termenului de prescripţie a punerii în executare a sancţiunii contravenţionale şi calcularea pe baza acestora a unui termen de prescripţie care ar depăşi termenul de prescripţie pentru unele infracţiuni, Curtea reţine că coroborarea dintre două şi mai multe norme legale reprezintă procedee de interpretare şi aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţelor de drept comun şi nu de cea a Curţii Constituţionale.

26. Totodată, Curtea notează că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate îi afectează drepturile garantate de prevederile articolelor 20 şi 26 din Constituţie. În acest context, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16). Anterior, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23; DCC nr.46 din 14 mai 2024, § 20).

27. Referitor la articolul 21 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit acestuia, orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Curtea reţine că prevederile contestate, reglementând prescripţia punerii în executare a sancţiunii contravenţionale, sunt legi de procedură, care nu definesc contravenţiile şi/sau pedepsele, şi pot fi interpretate ca impunând o condiţie temporală pentru punerea în executare a sancţiunii contravenţionale aplicate printr-o decizie sau, după caz, hotărâre judecătorească rămase definitive. Prin urmare, articolul 21 din Constituţie nu este incident.

28. În consecinţă, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 din Constituţie, 27 alin.(3) lit.f) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 30 alin.(10) din Codul contravenţional, ridicată de dl Andrei Botnari, parte în dosarul nr.2-1206/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.