Decizie nr.46 din 14.05.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.32g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 326 din Codul penal (traficul de influenţă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.32g/2024 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 326

din  Codul  penal

(traficul de influenţă)

nr. 46  din  14.05.2024

 (în vigoare 14.05.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 241-244 art. 91 din 07.06.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 13 februarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 mai 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit" din articolul 326 alin.(2) lit.d) din Codul penal, precum şi a prevederilor articolului 326 din Codul penal în totalitate, ridicată de dnii avocaţi Ilie Gîlca şi Mihai Garaba, în interesele dnei Galina Lungu, în dosarul nr.1-1332/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Petru Păun de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de acuzare a dnei Galina Lungu de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolul 326 alin.(2) lit.d) (traficul de influenţă) din Codul penal.

4. În procesul de examinare a cauzei, dnii avocaţi Ilie Gîlca şi Mihai Garaba au ridicat, în interesele dnei Lungu, excepţia de neconstituţionalitate a textului "urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit" din articolul 326 alin.(2) lit.d) din Codul penal, precum şi a prevederilor articolului 326 din Codul penal în totalitate, sub aspectul caracterului disproporţionat al sancţiunilor stabilite pentru infracţiunea de trafic de influenţă, atunci când are ca obiect bani sau bunuri în proporţii care nu depăşesc suma de 100 unităţi convenţionale.

5. Printr-o încheiere din 5 februarie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 326

Traficul de influenţă

"(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1¹) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin.(1),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (1¹):

b) săvârşite de două sau mai multe persoane;

c) săvârşite cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii mari;

d) urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (1¹) sau (2), săvârşite:

a) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari;

b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 12000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

(4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la alin.(1) este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorii sesizării menţionează că textul "urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit" din articolul 326 alin.(2) lit.d) din Codul penal este imprevizibil, deoarece nu sunt clare momentul apariţiei urmărilor prejudiciabile şi urmările propriu-zise care trebuie să survină după acţiunile persoanei pentru ca aceasta să fie pasibilă de răspunderea penală.

9. Astfel, autorii excepţiei consideră că acest fapt le permite organelor de drept să interpreteze în mod extensiv şi defavorabil prevederile criticate faţă de persoanele acuzate de comiterea acestei infracţiuni.

10. Totodată, autorii sesizării consideră că, deşi legislatorul a prevăzut o pedeapsă mai blândă pentru persoanele publice care săvârşesc acte de corupere pasivă în proporţii care nu depăşesc suma de 100 unităţi convenţionale (articolul 324 alin.(4) din Codul penal), acesta a omis să reglementeze un alineat similar în textul articolului 326 din Codul penal. Astfel, persoanele fizice care sunt subiecţi ai infracţiunii de trafic de influenţă nu beneficiază de o pedeapsă mai blândă în cazul în care comit infracţiunea în proporţii care nu depăşesc suma de 100 unităţi convenţionale şi, în consecinţă, li se aplică o pedeapsă disproporţionată prin raportare la pedeapsa aplicată subiecţilor infracţiunilor de corupere pasivă, care sunt doar persoanele publice.

11. În opinia lor, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 20, 22, 23, 26 alineatele (1) şi (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocaţii unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 326 din Codul penal, sub două aspecte distincte: (i) textul "urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit" din articolul 326 alin.(2) lit.d) şi (ii) caracterul disproporţionat al sancţiunilor stabilite în articolul 326 din Codul penal, manifestat prin omisiunea de a reglementa o sancţiune mai blândă pentru traficul de influenţă comis într-un cuantum care nu depăşeşte suma de 100 unităţi convenţionale.

16. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoana este acuzată de trafic de influenţă. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31; DCC nr.48 din 27 aprilie 2023, § 18).

19. Autorii excepţiei au susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alineatul (3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 alineatele (1) şi (2) (dreptul la apărare) din Constituţie. Totodată, Curtea observă că din argumentele prezentate în sesizare rezultă că autorii critică prevederile contestate inclusiv din perspectiva articolului 16 (egalitatea) din Constituţie.

20. Referitor la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, Curtea notează că autorii excepţiei nu au motivat în ce măsură prevederile contestate afectează drepturile de acces liber la justiţie şi la apărare. Astfel, simpla enumerare a normelor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.45 din 12 aprilie 2022, § 23; DCC nr.19 din 28 februarie 2023, § 22). În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.53 din 4 mai 2023, § 18; DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23).

21. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie în cazul textului "urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit" din articolul 326 alin.(2) lit.d) din Codul penal, Curtea reiterează că prevederile acestor norme constituţionale nu-i impun legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.131 din 5 decembrie 2019, § 30; DCC nr.42 din 6 aprilie 2023, § 117).

22. Curtea a subliniat că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Astfel, rolul decizional acordat instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 22).

23. Totodată, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a constatat că condiţia clarităţii şi a previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la necesitate cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile care îi pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată în cazul încălcării unei norme (a se vedea Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, § 47; Bavčar v. Slovenia, 7 septembrie 2023, § 147).

24. În acest context, Curtea observă că, în acest caz, destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate şi câmpul lor de aplicare chiar din textul normei juridice din care fac parte prevederile contestate, i.e. întreg articolul 326 din Codul penal, prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al textului criticat.

25. De altfel, Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.128 din 29 octombrie 2020, § 26; DCC nr.65 din 29 iunie 2023, § 21).

26. De asemenea, Curtea observă că criticile autorilor se referă la chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii. Totuşi, aceste chestiuni nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 18).

27. Din aceste considerente, Curtea constată că textul contestat nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, din perspectiva argumentelor invocate în sesizare.

28. Referitor la al doilea capăt al sesizării (a se vedea § 10 supra) prin care autorii excepţiei invocă incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta devine incident numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat la exerciţiul unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.153 din 19 octombrie 2021, § 23; DCC nr.73 din 6 iulie 2023, § 20).

29. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă aceasta afectează un drept fundamental (a se vedea DCC nr.125 din 5 octombrie 2023, § 18).

30. În această cauză, Curtea observă că autorii excepţiei pun în discuţie soluţia legislatorului de a stabili o pedeapsă mai blândă doar pentru coruperea activă, nu şi pentru traficul de influenţă, în cazul în care suma nu depăşeşte 100 de unităţi convenţionale.

31. În acest context, Curtea reţine că anterior a examinat problema caracterului diferenţiat al sancţiunilor în cazul infracţiunilor de corupţie, când, de exemplu, unele infracţiuni de corupţie conţin pedepse mai blânde.

32. În DCC nr.81 din 3 iunie 2021, Curtea a examinat din perspectiva dreptului de proprietate al autorului excepţiei soluţia legislatorului de a stabili o pedeapsă mai blândă doar pentru coruperea activă, nu şi pentru coruperea pasivă, în cazul în care suma nu depăşeşte 100 de unităţi convenţionale.

33. În acel caz, Curtea a subliniat că corupţia subminează democraţia şi statul de drept, conduce la încălcarea drepturilor omului, subminează economia şi erodează calitatea vieţii, lupta împotriva corupţiei fiind parte integrantă a asigurării respectării statului de drept, consacrat de Preambul şi articolul 1 alin.(3) din Constituţie (a se vedea § 33 din Decizia menţionată supra).

34. La fel, Curtea a reiterat că limitele de pedeapsă în cazul infracţiunilor de corupţie au fost stabilite în vederea implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie pentru anii 2011-2015 (aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr.154 din 21 iulie 2011), care stabilea "revizuirea sistemului de sancţionare a persoanelor implicate în cazuri de corupţie prin asigurarea unui efect descurajant" (a se vedea § 34 din Decizia menţionată supra).

35. Curtea a reţinut că, în baza articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, stabilirea limitelor de pedeapsă ţine de marja discreţionară a legislativului, care nu trebuie să afecteze principiul proporţionalităţii şi principiul nediscriminării. Parlamentul apreciază, la modul concret, în funcţie de o serie de criterii, între care şi frecvenţa fenomenului infracţional sau gradul de pericol social al acestuia, care sunt limitele potrivite ale pedepsei (a se vedea § 35 din Decizia menţionată supra).

36. De asemenea, Curtea a notat că manifestă deferenţă faţă de politica penală a Parlamentului, care urmăreşte să descurajeze actele de corupţie, inclusiv prin stabilirea unui sistem efectiv de pedepse (a se vedea § 36 din Decizia menţionată supra).

37. Mai mult, Curtea a avut în vedere că prevederile Codului penal stabilesc garanţii suficiente, apte să asigure individualizarea pedepselor în fiecare caz particular. În acest sens, judecătorul are competenţa, potrivit articolului 79 din Codul penal, să-i aplice infractorului o pedeapsă sub limita prevăzută de lege, în situaţia în care sunt prezente circumstanţele enumerate de această normă (a se vedea § 37 din Decizia menţionată supra).

38. Având în vedere că autorii excepţiei abordează o problemă similară, Curtea constată că considerentele din DCC nr.81 din 3 iunie 2021 sunt aplicabile, mutatis mutandis, în prezenta cauză.

39. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorii sesizării în raport cu prevederile contestate, Curtea constată că nici articolul 16 din Constituţie nu este incident.

40. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de necon-stituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit" din articolul 326 alin.(2) lit.d) din Codul penal, precum şi a prevederilor articolului 326 din Codul penal, ridicată de dnii avocaţi Ilie Gîlca şi Mihai Garaba, în interesele dnei Galina Lungu, în dosarul nr.1-1332/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.