Decizie nr.159 din 06.11.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.76g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor texte din articolele 5 alin.(8) şi 126 alineatele (3), (8), (10) şi (13) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (poprirea mijloacelor băneşti datorate debitorului insolvabil [3])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.76g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor texte din articolele 5

alin.(8) şi 126 alineatele (3), (8), (10) şi (13) din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(poprirea mijloacelor băneşti datorate

debitorului insolvabil [3])

nr. 159  din  06.11.2025

 (în vigoare 06.11.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 584-586 art. 187 din 27.11.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 martie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 noiembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Legea insolvabilităţii, după cum urmează:

- textul "hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate sunt definitive şi executorii din momentul pronunţării" din articolul 5 alin.(8);

- textele "terţul poprit nu va face nicio altă plată sau operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate", "indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă", "indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi" din articolul 126 alin.(3);

- alineatele (8), (10) şi (13) din articolul 126 din Legea insolvabilităţii;

ridicată de dl avocat Dumitru Stratan, în interesele SRL "Concordia-Management", în dosarul nr.2i-529-3/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Arhip de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea din 23 noiembrie 2022 Judecătoriei Chişinău, sediul central, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL "Farm Agro Prim" şi a fost numit administratorul insolvabilităţii.

4. La 26 aprilie 2023, administratorul insolvabilităţii debitorului Farm Agro Prim a formulat o cerere de validare a popririi faţă de Concordia-Management şi încasarea unei sume de bani cu titlu de datorie.

5. La 11 martie 2025, dl avocat Dumitru Stratan a ridicat, în interesele Concordia-Management, excepţia de neconstituţionalitate a unor texte din articolele 5 alin.(8) şi 126 alineatele (3), (8), (10) şi (13) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

6. Prin Încheierea din 17 martie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 5

Competenţa instanţei de judecată

"[…]

8) Hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate sunt definitive şi executorii din momentul pronunţării.

[…]".

Articolul 126

Poprirea şi vânzarea dreptului litigios

sau cesiunea creanţei

"(1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sunt datorate debitorului ori sunt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

(2) Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

(3) Prin somaţie se va pune în vedere terţului, care devine, potrivit alin.(1), terţ poprit, interdicţia de a plăti fără acordul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarându-le indisponibilizate. De la data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi şi până la achitarea integrală a obligaţiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Orice operaţiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi este nulă. Când se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.

(4) Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va comunica administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, după caz, numele şi adresa celorlalţi creditori, sumele poprite de fiecare în parte.

(5) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor – de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.

(6) Odată cu primirea sumelor de bani, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va proceda la distribuirea lor în modul prevăzut de lege. Bunurile preluate de la terţul poprit le va include în lista masei debitoare şi le va valorifica conform procedurii stabilite.

(7) Terţul în a cărui posesie se află bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor îndatoririlor şi sancţiunilor prevăzute de lege pentru custozii de bunuri sechestrate. În cazul în care termenul de restituire a bunurilor este scadent, terţul poate cere administratorului insolvabilităţii/lichidatorului să le încredinţeze unui custode.

(8) Terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de insolvabilitate, care validează poprirea.

(9) Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi.

(10) Instanţa de insolvabilitate îi va cita pe administratorul insolvabilităţii/lichidator, precum şi pe terţul poprit, şi, la termenul stabilit pentru judecarea cererii de validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărârea de validare a popririi este supusă numai apelului de către terţul poprit.

(10¹) Dacă valoarea cererii de validare privind încasarea mijloacelor băneşti, în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, nu depăşeşte 10 salarii medii pe economie prognozate la data sesizării instanţei, fără a se lua în considerare dobânzile, penalităţile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, aceasta se examinează de instanţa de insolvabilitate ca cerere cu valoare redusă, în modul stabilit de Codul de procedură civilă.

(11) Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărârea nu poate fi executată decît după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadenţă, cît şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente.

(12) Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înfiinţării în posesia terţului poprit, instanţa va decide predarea lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile mobile incorporale datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia terţului sau nu pot fi predate în natură, acesta este obligat, prin hotărâre de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc.

(13) După validarea popririi, terţul poprit va proceda la consemnarea sau la plata datoriei, după caz, în limitele sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit în baza hotărârii de validare, în limitele sumei ce trebuia consemnată sau plătită.

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei susţine că normele contestate încalcă dreptul de proprietate al terţului poprit, deoarece acesta nu poate formula o contestaţie separată împotriva popririi, dar îşi poate formula apărarea doar în instanţa de insolvabilitate care validează poprirea. În acest sens, autorul menţionează că Legea nu defineşte clar procedura de indisponibilizare a bunurilor poprite, condiţiile şi circumstanţele în care se aplică, iar terţul poprit nu poate contesta măsurile întreprinse de administrator cu privire la indisponibilizarea bunurilor.

10. De asemenea, autorul menţionează că norma contestată de la articolul 126 alin.(8) din Legea insolvabilităţii îi restrânge în mod esenţial dreptul de acces la o instanţă, deoarece nu poate contesta măsura de poprire în afara instanţei de insolvabilitate, fiind obligat să-şi apere drepturile exclusiv în instanţa de insolvabilitate.

11. Autorul menţionează că nu este reglementată clar procedura prin care instanţa de insolvabilitate administrează probele prezentate de terţul poprit, iar acesta este lipsit de dreptul de a prezenta probe noi sau de a contesta probele prezentate de administratorul autorizat, precum şi de a invoca excepţii care nu sunt legate de relaţia sa cu debitorul, dar care influenţează asupra validării popririi.

12. Autorul notează că norma de la 126 alin.(13) din Legea contestată îl obligă după validarea popririi să efectueze plata sau consemnarea datoriei, iar în caz de nerespectare, executarea silită se aplică imediat. De asemenea, această normă nu prevede dacă terţul poprit poate beneficia de suspendarea executării hotărârii, iar acest fapt poate genera arbitrariul, în lipsa unor garanţii procedurale esenţiale, fapt care i-ar încălca dreptul de proprietate.

13. În concluzie, autorul excepţiei afirmă că dispoziţiile contestate contravin articolelor 20, 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea ridicată de reprezentantul părţii într-un proces din faţa instanţei de insolvabilitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile menţionate supra la § 1. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei în procedura de insolvabilitate, administratorul insolvabilităţii a formulat o cerere împotriva unui terţ poprit, care este subiectul în numele căruia a fost ridicată excepţia. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea constată că articolul 126 alineatele (3) şi (10) din Legea insolvabilităţii a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii (a se vedea DCC nr.47 din 12 aprilie 2022 şi DCC nr.127 din 11 septembrie 2025).

19. Curtea reţine că autorul sesizării a menţionat incidenţa articolelor 20 (accesul la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Curtea menţionează că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

21. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul sesizării a criticat mai multe aspecte care ar face incident acest articol.

22. Având în vedere afirmaţiile autorului sesizării, Curtea menţionează că legislatorul are competenţa constituţională de a reglementa prin lege organică procedura de judecare a cauzelor de insolvabilitate. În baza prerogativelor menţionate, legislatorul a prevăzut înlăturarea din funcţie a administratorului statutar al debitorului insolvabil şi înlocuirea lui cu un administrator al insolvabilităţii/lichidator-profesionist autorizat, desemnat de instanţa de judecată cu prerogative exprese de a gestiona activele insolvabilului şi de a proteja interesele patrimoniale ale creditorilor acestuia. Printre principalele atribuţii ale administratorului insolvabilităţii este şi cea de a determina componenţa masei debitoare la data intentării procesului de insolvabilitate şi de a depune întreaga competenţă şi diligenţă de a-i majora valoarea prin, inter alia: (i) stabilirea bunurilor care îi aparţin, dar se află în posesia altor persoane; (ii) anularea actelor juridice care au prejudiciat insolvabilul; (iii) încasarea creanţelor de la debitorii insolvabilului, inclusiv prin poprirea bunurilor sau a sumelor datorate debitorului de către o a treia persoană (a se vedea articolul 2 din Legea insolvabilităţii).

23. În cadrul popririi, legislatorul a împuternicit administratorul insolvabilităţii cu competenţa de a soma terţul-datornic şi de a-l anunţa că mijloacele băneşti/bunurile pe care acesta le datorează debitorului insolvabil se declară indisponibilizate şi urmează a fi plătite/transmise doar la indicaţia sa (articolul 126 alin.(3)). Curtea nu poate reţine critica autorului sesizării referitoare la neclaritatea procedurii de indisponibilizare şi eventuala extindere a popririi asupra fructelor şi accesoriilor acesteia prevăzute la articolul 126 alin.(3) din Legea insolvabilităţii, deoarece nici una din aceste prevederi nu se referă la restrângerea dreptului de acces la o instanţă sau a garanţiilor unui proces echitabil. Mai mult, Curtea observă că legislatorul în textele contestate nu stabileşte condiţii mai dezavantajoase pentru terţul poprit decât angajamentul asumat de el în relaţii cu debitorul insolvabil.

24. Curtea nu poate accepta critica articolului 126 alin.(8) referitoare la contestarea actului de poprire în instanţa de judecată, deoarece legislatorul a lăsat la dispoziţia părţilor raportului juridic (debitor insolvabil – terţ poprit) să-şi exercite în mod voluntar drepturile şi obligaţiile ce derivă din actul/faptul juridic în baza căruia a apărut datoria terţului. Prevederile legale nu permit administratorului insolvabilităţii să execute în mod forţat poprirea menţionată în somaţie. În cazul în care terţul poprit nu execută în termenul legal obligaţiile ce-i revin pentru îndeplinirea popririi, administratorul insolvabilităţii se va adresa instanţei de insolvabilitate pentru validarea popririi. În faţa acestei instanţe terţul poprit va fi citat şi îşi va putea exercita toate drepturile procesuale. În special, în şedinţa de validare a popririi, terţul poprit poate prezenta argumente şi probe, să invoce ilegalitatea popririi şi, respectiv, să solicite desfiinţarea ei.

25. Curtea nu poate reţine critica articolului 126 alin.(8) prin care autorul afirmă că terţul poprit este obligat să se apere doar în instanţa de insolvabilitate fără a-i permite să-şi protejeze patrimoniul printr-o "cale independentă de control judiciar". Curtea menţionează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legislator cu respectarea anumitor exigenţe. Legislatorul a prevăzut că acţiunile de intentare a proceselor de insolvabilitate în privinţa unei persoane juridice se efectuează în unul dintre sediile instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul persoanei juridice respective (a se vedea articolele 355-356 şi 38 alin.(2) din Codul de procedură civilă), care sunt, potrivit Constituţiei, instanţe prin care se înfăptuieşte justiţia în Republica Moldova (a se vedea articolele 114 şi 115 alin.(1)) şi în care activează judecători independenţi, imparţiali şi inamovibili.

26. Curtea nu confirmă critica articolului 126 alin.(10) din Legea insolvabilităţii, prin care autorul afirmă că s-ar limita dreptul terţului poprit de a prezenta probe noi sau de a contesta probele aduse de administratorul insolvabilităţii. Curtea observă că, contrar afirmaţiilor autorului, legislatorul a prevăzut că: (i) "instanţa de insolvabilitate […] va dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun"; (ii) "în instanţa de validare terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului" (articolul 126 alin.(10)); (iii) "dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărâre de validare a popririi" (articolul 126 alin.(11)). În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că condiţia stabilită de articolul 20 din Constituţie este ca instanţa de judecată să ofere motive rezonabile în hotărârea de admitere a cererii de validare a popririi (a se vedea DCC nr.47 din 12 aprilie 2022, § 18). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecţii sau de a contesta hotărârea, şi serveşte, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătoreşti către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63). Aşadar, îi revine instanţei obligaţia de a verifica condiţiile cererii de validare a popririi, pretenţiile pe care se fundamentează poprirea, precum şi probele care confirmă existenţa obligaţiilor pecuniare faţă de debitor.

27. Curtea nu poate reţine nici critica prin care autorul afirmă că terţul poprit este obligat să plătească sau să consemneze datoria stabilită în hotărârea de validare chiar şi în cazul în care nu este de acord cu hotărârea instanţei de insolvabilitate şi a contestat-o cu apel. În baza competenţei constituţionale, legislatorul a stabilit la articolul 5 alin.(8) din Legea insolvabilităţii că "hotărârile instanţei de insolvabilitate sunt definitive şi executorii din momentul pronunţării" şi că "apelul declarat nu suspendă executarea hotărârilor instanţei de insolvabilitate" (articolul 8 alin.(1) din Lege). Aşadar, Curtea menţionează că terţul poprit are garanţii în situaţia în care instanţa de apel ar anula hotărârea de validare a popririi, deoarece acesta beneficiază de întoarcerea executării conform dispoziţiilor articolelor 157-160 din Codul de executare. În acest sens, respectarea anumitor exigenţe, care sunt prestabilite de legislator, şi anume dreptul terţului poprit de a contesta poprirea în faţa instanţei de insolvabilitate, reprezintă garanţii ale articolului 20 din Constituţie.

28. Aşadar, din analiza argumentelor autorului excepţiei, Curtea nu poate reţine articolul 20 din Constituţie.

29. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea menţionează următoarele.

30. Curtea nu poate reţine critica articolului 126 alin.(3) din Legea insolvabilităţii prin care autorul afirmă că indisponibilizarea sumelor şi bunurilor terţului poprit, inclusiv a celor viitoare şi a fructelor civile, afectează disproporţionat dreptul de proprietate garantat de Constituţie, deoarece legislatorul permite administratorului să poprească doar bunurile/banii etc. care sunt: (i) "datorate debitorului ori sunt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente" (articolul 126 alin.(1)); (ii) "sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care le datorează debitorului" (articolul 126 alin.(3)). Altfel spus, legislatorul nu stabileşte norme care ar afecta patrimoniul terţului poprit, aceste norme justifică poprirea banilor/bunurilor pe care terţul le datorează debitorului insolvabil în baza unor obligaţii civile sau comerciale anterioare. Prin urmare, prin poprire se realizează o modalitate specifică procesului de insolvabilitate de executare a unor obligaţii existente între terţ şi debitorul insolvabil.

31. De asemenea, Curtea menţionează că în eventualitatea în care instanţa de apel ar casa hotărârea instanţei de insolvabilitate după ce a fost executată hotărârea de validare a popririi, terţul poprit deţine garanţiile menţionate la § 27 supra, prin urmare, Curtea nu poate reţine critica referitoare la articolul 126 alin.(13) din Lege.

32. De asemenea, Curtea a menţionat, în jurisprudenţa sa, că dreptul naţional trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei autorităţi competente care să se pronunţe în privinţa măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (a se vedea DCC nr.110 din 6 septembrie 2022, § 31). În această cauză, legislatorul a stabilit că terţul poate răsturna poprirea prin prezentarea probelor care confirmă că, inter alia, (i) nu are datorii faţă de debitorul insolvabil şi nici nu deţine bunuri ale acestuia; (ii) şi-a executat obligaţiile pe care le-a avut anterior; sau (iii) obligaţia sa a fost stinsă printr-o altă modalitate (DCC nr.127 din 11 septembrie 2025, § 25). Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele invocate de autor referitoare la incidenţa dreptului de proprietate.

33. Cu referire la neconstituţionalitatea articolului 5 alin.(8) din Legea insolvabilităţii, autorul nu a prezentat argumente, critica sa s-a referit doar la coroborarea acestui articol cu articolul 126 alin.(13) din Lege. Curtea reiterează că pretinsa neconcordanţă dintre două sau mai multe norme conţinute în aceeaşi lege sau în legi diferite nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, competenţe care le revin instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.16 din 14 martie 2024, § 16).

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alin.(2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate sunt definitive şi executorii din momentul pronunţării" din articolul 5 alin.(8), a textelor "terţul poprit nu va face nicio altă plată sau operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate", "indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă", "indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi" din articolul 126 alin.(3), precum şi a alineatelor (8), (10) şi (13) din articolul 126 din Legea insolvabilităţii, ridicată de dl avocat Dumitru Stratan, în interesele SRL "Concordia-Management", în dosarul nr.2i-529-3/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.