Decizie nr.16 din 06.02.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.152g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 114 alin.(4) din Codul de executare (determinarea restanţei la pensia de întreţinere)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.152g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 114

alin.(4) din  Codul de executare

(determinarea restanţei la

pensia de întreţinere)

nr. 16  din  06.02.2025

 (în vigoare 06.02.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.126-129 art. 30 din 13.03.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 iulie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 februarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 114 alin.(4) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de dl Ghenadie Cojuhari, în dosarul nr.25-742/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Nadejda Mazur de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza civilă iniţiată de dl Ghenadie Cojuhari împotriva dnei Reghina Frunza şi dnei Cornelia Balan, executor judecătoresc, cu privire la anularea Încheierii din 24 februarie 2024 privind restanţa pensiei de întreţinere.

4. În şedinţa de judecată, dl avocat Alexandr Russu a ridicat, în interesele dlui Ghenadie Cojuhari, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 114 alin.(4) din Codul de executare.

5. Prin Încheierea din 24 iunie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]."

7. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 114

Modul de încasare a pensiei de întreţinere

şi a restanţelor la pensie

"(1) Modul de încasare a pensiei de întreţinere şi a restanţelor la pensie este reglementat de Codul familiei.

(2) Dacă creditorul a retras documentul executoriu şi procedura a fost încheiată, la prezentarea ulterioară a documentului executoriu spre executare pensia de întreţinere se încasează de la data prezentării documentului executoriu, iar cuantumul restanţei se stabileşte de către instanţa de judecată, la cererea creditorului, în modul stabilit de Codul familiei.

(3) În cazul în care documentul executoriu este în proces de executare, iar pensia de întreţinere nu a fost reţinută, cuantumul restanţei se determină de către executorul judecătoresc pentru toată perioada anterioară printr-o încheiere motivată.

(4) Dacă debitorul nu a lucrat sau nu a beneficiat de prestaţii sociale în perioada în care s-a format restanţa sau nu a prezentat acte ce confirmă salariul şi/sau alte venituri ale sale, cuantumul restanţei la pensia de întreţinere se determină de către executorul judecătoresc, pornindu-se de la salariul mediu pe ţară existent la momentul determinării restanţei."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei menţionează că stabilirea cuantumului restanţei la pensia de întreţinere din salariul mediu pe ţară existent la acea dată afectează dreptul persoanelor de acces la justiţie, deoarece nu există o normă legală care ar anula actul executorului judecătoresc. Mai mult, autorul menţionează că nu este raţional să se impună plata restanţei prin raportare la ultimul salariu mediu pe ţară existent la momentul stabilirii restanţei. Aşadar, acesta consideră că cuantumul restanţei trebuie calculat pentru fiecare an restant.

9. Autorul notează că norma contestată nu corespunde condiţiilor constituţionale potrivit cărora restrângerile nu pot atinge substanţa dreptului şi nu corespunde criteriilor calităţii normei.

10. Potrivit autorului, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 16, 20, 23, 26, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 114 alin.(4) din Codul de executare. Curtea admite că textul contestat ar putea fi aplicat la soluţionarea cauzei, deoarece pe rolul instanţei se află o cauză referitoare la stabilirea restanţei la plata pensei de întreţinere. Curtea constată că textul atacat a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii prin prisma altor critici (a se vedea DCC nr.84 din 30 iunie 2022).

15. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

16. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

17. Referitor la incidenţa articolului 127 din Constituţie, Curtea a notat că, în această cauză, acest articol comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat (a se vedea HCC nr.36 din 23 noiembrie 2021, § 22; DCC nr.74 din 27 iunie 2024, § 21). De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.12 din 2 februarie 2023, § 20).

18. Cu referire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.104 din 29 august 2023, § 23).

19. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea a stabilit că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu (HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 60). În jurisprudenţa sa cu privire la accesul la justiţie, Curtea Europeană a reiterat că dreptul de acces la o instanţă – adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă – constituie un element inerent dreptului prevăzut la articolul 6§1 din Convenţia Europeană. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6§1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina statului de drept, care impune ca toţi justiţiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi exercite drepturile cu caracter civil. Orice persoană are dreptul ca orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile să fie adusă în faţa unei instanţe sau tribunal (a se vedea Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, §§ 112-113).

20. În prezenta cauză, Curtea notează că norma contestată nu instituie o ingerinţă în dreptul de acces la un tribunal, de vreme ce autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate chiar în faţa unei instanţe de judecată. Prin urmare, Codul de executare conţine suficiente garanţii procedurale care să-i ofere persoanei posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa unei instanţe competente care să se pronunţe în privinţa măsurii care aduce atingere unui pretins drept al său. Statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi care le permit instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (a se vedea DCC nr.110 din 6 septembrie 2022, § 31). Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolului 20 din Constituţie.

21. De asemenea, Codul de executare reglementează situaţiile în care debitorul nu achită pensia de întreţinere stabilită prin documentul executoriu. Pentru a concilia situaţia financiară a debitorului în perioada formării restanţei cu interesele creditorului la plata pensiei de întreţinere, legislatorul a stabilit că cuantumul restanţei la pensia de întreţinere se stabileşte de către executorul judecătoresc, pornind de la salariul mediu pe ţară la momentul stabilirii existenţei restanţei. Această regulă se aplică doar în situaţia: (a) debitorilor care nu au lucrat sau nu au beneficiat de prestaţii sociale în perioada în care s-a format restanţa şi (b) debitorilor care nu au prezentat acte ce confirmă salariul şi/sau alte venituri ale sale. Totuşi, în cazul în care debitorul are posibilitatea de a prezenta acte sau alte dovezi despre venitul său în această perioadă, cuantumul pensiei poate fi determinat pe baza acestora.

22. Răspunderea pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor le revine în primul rând părinţilor. Astfel, pentru a realiza acest obiectiv şi pentru a stabili un echilibru, în interesul superior al copilului, între interesele creditorului, în persoana părintelui care îngrijeşte de copil, şi interesele debitorului, legislatorul a stabilit acest criteriu pentru determinarea pensiei de întreţinere restante. Prin această modalitate, i se impune să-şi îndeplinească la timp obligaţia de întreţinere şi este descurajat la neplata pensiei de întreţinere şi acumulare de restanţe.

23. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 114 alin.(4) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ridicată de dl Ghenadie Cojuhari, în dosarul nr.25-742/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.