Decizie nr.161 din 27.11.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.231g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364/1 alin.(11) din Codul de procedură penală (imposibilitatea judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală a cauzelor privind infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţia pe viaţă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIE

de inadmisibilitate a sesizării nr.231g/2023 privind excepţia

 de neconstituţionalitatea articolului 364¹ alin.(1¹)

din Codul de procedură penală

(imposibilitatea judecării pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală a cauzelor privind infracţiunile

pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţia pe viaţă)

nr. 161  din  27.11.2023

 (în vigoare 27.11.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 484-487 art. 207 din 20.12.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 octombrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 noiembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin.(1¹) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dumitru Lupuşor, în interesele dlui Lilian Munteanu, în dosarul nr.1-2108/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători format din dnele Djeta Chistol şi Tatiana Bivol şi dl Petru Păun, de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 16 iunie 2023, a fost pornită urmărirea penală in rem într-o cauză, dată fiind comiterea unui omor cu deosebită cruzime. La 11 august 2023, dl Lilian Munteanu a fost învinuit în această cauză penală de comiterea infracţiunii în discuţie.

4. La 21 august 2023, cauza penală în privinţa dlui Lilian Munteanu a fost trimisă la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, vicepreşedintele interimar al Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, a dispus judecarea cauzei într-un complet de 3 judecători, format din dnele Djeta Chistol şi Tatiana Bivol şi dl Petru Păun.

5. La 13 octombrie 2023, dl Lilian Munteanu a solicitat judecarea cauzei sale în procedura simplificată, pe baza articolului 364¹ alin. (8) din Codul de procedură penală. Totodată, dl avocat Dumitru Lupuşor a ridicat, în interesele dlui Lilian Munteanu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin.(1¹) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, completul de judecători de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 364¹

Judecata pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală

"[…]

(8) Inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani..

[…]."

[În redactarea de până la adoptarea Legii nr.83 din 14 aprilie 2023, în vigoare din 2 august 2023]

Articolul 364¹

Judecata pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală

"[…]

(1¹) Judecarea cauzelor penale privind infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţiune pe viaţă nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

[În redactarea Legii nr.83 din 14 aprilie 2023, în vigoare din 2 august 2023]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării susţine că eliminarea posibilităţii judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală a cauzelor privind infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţia pe viaţă încalcă demnitatea umană.

10. În opinia sa, persoana trebuie să poată beneficia de o pedeapsă redusă, chiar dacă riscă să fie condamnat pentru comiterea unei infracţiuni excepţionale de grave. În caz contrar, detenţia persoanei este contrară articolelor 3 din Convenţie şi 24 din Constituţie.

11. În fine, autorul excepţiei susţine că articolul 364¹ alin.(1¹) din Codul de procedură penală este contrar articolelor 24 şi 54 din Constituţie şi articolului 3 din Convenţia Europeană.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Curtea observă că autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în privinţa textelor "(1¹) Judecarea cauzelor penale privind infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţiune pe viaţă nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală." şi "alineatul (8) se abrogă" din articolul III pct.12 din Legea nr.83 din 14 aprilie 2023, care a intrat în vigoare la 2 august 2023 şi vizează, inter alia, modificarea articolului 364¹ din Codul de procedură penală. Totuşi, în încheierea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate din 13 octombrie 2023, instanţa de judecată a sesizat Curtea doar în privinţa articolului 364¹ alin.(1¹) din Codul de procedură penală.

16. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se includ, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (a se vedea HCC nr.9 din 11 aprilie 2023, § 28).

17. Aşadar, pentru că intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază, Curtea reţine spre examinare articolul 364¹ alin.(1¹) din Codul de procedură penală, care a fost introdus prin Legea nr.83 din 14 aprilie 2023. Această normă stabileşte că judecarea cauzelor penale privind infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa detenţiei pe viaţă nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

18. Totodată, Curtea observă că instanţa de judecată a omis să se pronunţe în privinţa textului "alineatul (8) se abrogă" din articolul III pct.12 din Legea nr.83 din 14 aprilie 2023. Curtea nu poate respinge sesizarea în această parte din simplul motiv că instanţa de judecată a omis să se pronunţe referitor la excepţia de neconstituţionalitate a normei discutate (a se vedea DCC nr.175 din 13 decembrie 2022, § 16). Prin urmare, Curtea reţine că obiectul prezentei sesizări îl constituie, inclusiv, textul "alineatul (8) se abrogă" din articolul III pct.12 din Legea nr.83 din 14 aprilie 2023.

19. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală judecată în primă instanţă, în care inculpatul, acuzat de comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiei pe viaţă, solicită judecarea pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

21. Curtea notează că prin Legea nr.83 din 14 aprilie 2023, care a intrat în vigoare la 2 august 2023, a fost abrogat alin.(8) din articolul 364¹ din Codul de procedură penală în redactarea anterioară, care stabilea, inter alia, posibilitatea aplicării pedepsei închisorii de 30 de ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţia pe viaţă şi cauza se examinează pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

22. Totuşi, Curtea observă că, potrivit prevederilor finale şi tranzitorii ale articolului IV alin.(2) din Legea nr.83 din 14 aprilie 2023, cauzele de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află la etapa de până la începerea cercetării judecătoreşti se vor examina conform procedurii prevăzute de prezenta lege. Astfel, pentru că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care nu s-a început cercetarea judecătorească, Curtea reţine că textul "alineatul (8) se abrogă" din articolul III pct.12 din Legea nr.83 din 14 aprilie 2023 nu este aplicabil în prezenta cauză.

23. Totodată, având în vedere considerentele de la § 22 supra, Curtea admite că articolul 364¹ alin.(1¹) ar putea fi aplicat în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

24. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Deşi autorul afirmă incidenţa mai multor articole din Constituţie, acesta îşi bazează criticile de neconstituţionalitate doar pe articolele 24 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie. Astfel, pentru că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să conţină argumentarea caracterului contradictoriu al prevederii contestate cu norma constituţională, Curtea va examina doar dacă problema de drept ridicată de autorul sesizării face incidente articolele 24 şi 54 din Constituţie (a se vedea DCC nr.116 din 26 septembrie 2023, § 15).

25. Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.101 din 29 august 2023, § 22).

26. Referitor la incidenţa articolului 24 din Constituţie, Curtea reţine că acesta prevede că statul îi garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. Articolul 24 din Constituţie trebuie interpretat prin prisma articolelor 2 şi 3 din Convenţia Europeană şi a principiilor din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie (a se vedea DCC nr.14 din 7 februarie 2023, § 26).

27. Marea Cameră a Curţii Europene a rezumat principiile generale aplicabile detenţiei pe viaţă în cauzele Vinter şi alţii v. Regatul Unit [MC], 9 iulie 2013, şi Murray v. Regatul Unit [MC], 26 aprilie 2016. Potrivit acestora, impunerea pedepsei la detenţie pe viaţă în privinţa unui infractor adult nu este, în sine, interzisă sau incompatibilă cu articolul 3 sau cu orice alt articol din Convenţie (a se vedea Murray v. Regatul Unit, § 99). Articolul 3 din Convenţie trebuie interpretat ca impunând caracterul reductibil al detenţiei pe viaţă, în sensul în care autorităţilor li se permite să verifice dacă au avut loc schimbări semnificative în viaţa deţinutului şi dacă acesta a făcut progrese în vederea reabilitării sale. Acest fapt presupune că detenţia continuă nu mai poate fi justificată din raţiuni penologice legitime. Condamnarea la detenţie pe viaţă nu va fi conformă cu standardele impuse de articolul 3 din Convenţie acolo unde dreptul naţional nu prevede posibilitatea efectuării unui asemenea control (a se vedea Vinter şi alţii v. Regatul Unit [MC], §§119-122).

28. În acest sens, Curtea menţionează că legea naţională conţine prevederi care le oferă persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă speranţă la atenuarea pedepsei. Articolul 91 alin.(5) din Codul penal prevede că această categorie de condamnaţi poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera în mod individual că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă (a se vedea DCC nr.14 din 7 februarie 2023, § 38).

29. Prin urmare, deşi prevederile contestate nu mai permit judecarea pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală a cazurilor pentru care legea prevede detenţia pe viaţă şi, în consecinţă, persoana nu poate beneficia pe seama acestei proceduri de comutarea pedepsei detenţiei pe viaţă la pedeapsa închisorii de 30 de ani, nu se poate susţine că aceasta afectează în vreun fel caracterul reductibil al detenţiei pe viaţă.

30. Mai mult, Curtea notează că infracţiunea de care este învinuit autorul sesizării prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani sau detenţia pe viaţă. Aşadar, pedeapsa prevăzută de lege oferă o marjă de manevră pentru individualizarea ei potrivit articolelor 75, 76 şi 77 din Codul penal. Totodată, potrivit articolului 78 alin.(1) lit.c) din Codul penal, dacă instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la comiterea infracţiunii, iar pentru infracţiunea respectivă legea prevede detenţia pe viaţă, aceasta se înlocuieşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani. Prin urmare, stabilirea pedepsei cu detenţia pe viaţă reprezintă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, sarcină care îi revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.65 din 29 iunie 2023, § 21).

31. Totodată, Curtea observă că, potrivit Notei informative la Legea nr.83 din 14 aprilie 2023, limitarea categoriilor de infracţiuni pentru care pot fi judecate cauzele penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală urmăreşte să descurajeze fenomenul infracţional. În acest sens, Curtea notează că, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea DCC nr.30 din 22 martie 2022, § 40). Astfel, Curtea reţine că modificarea legislaţiei în discuţie reprezintă o chestiune de politică penală a statului, iar din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate invocate de autorul sesizării, Parlamentul nu şi-a depăşit marja sa discreţionară în această privinţă.

32. Prin urmare, din analiza sa abstractă a prevederilor contestate, Curtea nu reţine în această cauză existenţa vreunei ingerinţe în articolul 24 din Constituţie. În consecinţă, nici articolul 54 din Constituţie nu este incident.

33. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin. (1¹) din Codul de procedură penală şi a textului "alineatul (8) se abrogă" din articolul III pct.12 din Legea nr.83 din 14 aprilie 2023, ridicată de dl avocat Dumitru Lupuşor, în interesele dlui Lilian Munteanu, în dosarul nr.1-2108/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.