Decizie nr.173 din 07.12.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.218g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 16 alin.(1) şi 17 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr.64 din 23 aprilie 2010 (modul de calculare a termenelor procedurale prevăzute pentru examinarea cererii prealabile şi pentru formularea unei acţiuni în justiţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.218g/2023 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 16 alin.(1) şi 17 alin.(1) lit.a)

din Legea cu privire la libertatea de exprimare

nr. 64 din 23 aprilie 2010

(modul de calculare a termenelor procedurale

prevăzute pentru examinarea cererii prealabile

 şi pentru formularea unei acţiuni în justiţie)

nr. 173  din  07.12.2023

 (în vigoare 07.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 24-27 art. 8 din 19.01.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 octombrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 7 decembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 16 alin.(1) şi 17 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr.64 din 23 aprilie 2010, ridicată de dl Viorel Morari, parte în dosarul nr.2-26296/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Andrei Ojoga de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 4 octombrie 2021, Procurorul General al Republicii Moldova, dl Alexandr Stoianoglo, a susţinut un briefing care a fost publicat pe site-ul Procuraturii Generale.

4. La 5 octombrie 2021, dl Viorel Morari a înaintat o cerere prealabilă împotriva Procuraturii Generale şi a dlui Alexandr Stoianoglo, în care a susţinut că informaţiile prezentate în cadrul briefing-ului sunt false şi îi aduc atingere onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale. Dl Viorel Morari a solicitat dezminţirea informaţiilor defăimătoare, exprimarea scuzelor şi compensarea prejudiciului cauzat.

5. La 19 octombrie 2021, Procuratura Generală i-a comunicat dlui Viorel Morari că cererea sa prealabilă a fost recepţionată, însă nu i-a fost comunicată dlui Alexandr Stoianoglo, pentru că acesta a fost suspendat din funcţia de Procuror General.

6. La 11 noiembrie 2021, dl Viorel Morari a formulat o acţiune în justiţie împotriva Procuraturii Generale şi a Procurorului General, dl Alexandr Stoianoglo, privind constatarea lezării onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, dezminţirea informaţiilor defăimătoare şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

7. Printr-o încheiere din 21 decembrie 2022, instanţa de judecată a admis excepţia de tardivitate a acţiunii înaintată de dl Alexandr Stoianoglo şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind tardivă.

8. Prin Decizia din 21 martie 2023 a instanţei de recurs a fost casată Încheierea instanţei de fond din 21 decembrie 2022. Instanţa de recurs a dispus reexaminarea demersului privind excepţia de tardivitate de către prima instanţă. În aprecierea sa, instanţa de recurs a menţionat, inter alia, că prima instanţă urmează să constate modul de calcul al termenului pentru soluţionarea cererii prealabile, şi anume dacă ziua de 11 octombrie 2021 se include în termenul de soluţionare a cererii prealabile. Totodată, instanţa de recurs sugerează că Parlamentului îi poate fi solicitată interpretarea articolului 16 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, care reglementează procedura de examinare a cererii prealabile.

9. La 14 iulie 2023, printr-o încheiere protocolară, prima instanţă i-a respins cererea dlui Viorel Morari privind interpretarea articolului 17 alin.(1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare de către Parlamentul Republicii Moldova.

10. În cadrul procesului, dl Viorel Morari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 16 alin.(1) şi 17 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la libertatea de exprimare. Aceste articole reglementează termenul de examinare a cererii prealabile şi termenul de adresare în instanţa de judecată.

11. Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

"(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

13. Prevederile relevante ale Legii cu privire la libertatea de exprimare nr.64 din 23 aprilie 2010 sunt următoarele:

Articolul 16

Procedura de examinare a cererii prealabile

"(1) Cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul informaţiei şi, după caz, de către persoana juridică ce a răspândit această informaţie.

(2) Dacă se constată că informaţia la care se referă cererea prealabilă este falsă sau nu se bazează pe un substrat factologic suficient, persoana juridică ce a răspîndit informaţia sau autorul informaţiei satisface cererea prealabilă, fiind obligat să efectueze, după caz, rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea, la cerere, a prejudiciilor cauzate.

(3) Rectificarea sau dezminţirea informaţiei, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile, iar dacă informaţia a fost răspîndită de mass-media şi publicaţia sau emisiunea care a răspîndit această informaţie apare mai rar decît o dată la 15 zile, în următorul număr sau emisiune.

(4) Plata compensaţiilor în temeiul cererii prealabile se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile sau într-un alt termen convenit de părţi.

(5) În cazul refuzului de a satisface, integral sau parţial, cererea prealabilă, persoana lezată poate depune cerere de chemare în judecată.

(6) În cazul refuzului de satisfacere a cererii prealabile pe motivul omiterii termenului de prescripţie, persoana lezată poate solicita, concomitent cu depunerea cererii de chemare în judecată, repunerea în termenul de depunere a cererii prealabile."

Articolul 17

Termenul de adresare în instanţa de judecată

"(1) Cererea de chemare în judecată cu privire la defăimare poate fi depusă în termen de 30 de zile. Acest termen curge de la:

a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă;

b) data expirării termenului pentru examinarea cererii prealabile.

(2) Termenul specificat la alin.(1) este termen de prescripţie.

(3) Persoana poate fi repusă în termenul de prescripţie dacă a omis acest termen din motive justificate şi a înaintat cererea de chemare în judecată în termen de 30 de zile de la data dispariţiei motivelor care justifică repunerea în termen.

(4) În cazul în care, concomitent cu depunerea cererii principale, nu au fost înaintate pretenţii cu privire la compensarea prejudiciilor, instanţa de judecată va respinge cererea pentru compensarea prejudiciilor depusă ulterior."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul menţionează că, potrivit prevederilor contestate din Legea cu privire la libertatea de exprimare, cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul informaţiei şi, după caz, de către persoana juridică care a răspândit această informaţie. Cererea de chemare în judecată cu privire la defăimare poate fi depusă în termen de 30 de zile. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă.

15. Pentru că, în cazul său, prima instanţă şi instanţa de recurs au interpretat în mod diferit prevederile legale contestate, autorul consideră că acestea nu corespund exigenţei calităţii legii. În special, autorul susţine că nu este clar dacă: i) termenul de 5 zile se referă la zile lucrătoare sau calendaristice; ii) curgerea termenului de 30 de zile pentru depunerea cererii de chemare în judecată începe în interiorul termenului de 5 zile, la expirarea acestui termen sau la data primirii efective a răspunsului la cererea prealabilă.

16. Autorul consideră că termenul de 5 zile prevăzut pentru examinarea cererii prealabile nu este suficient, în condiţiile în care modul de calculare a acestui termen este interpretat într-un mod excesiv de formalist de instanţele de judecată. Autorul susţine că doar calcularea corectă a termenului prevăzut de lege pentru formularea unei cereri de chemare în judecată garantează accesul la justiţie.

17. Din aceste motive, autorul consideră că prevederile contestate încalcă accesul liber la justiţie.

18. Autorul pretinde că normele contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 20, 23, 32 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la libertatea de exprimare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolele 16 alin.(1) şi 17 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la libertatea de exprimare. Prevederile contestate stabilesc termenul în interiorul căruia cererea prealabilă este examinată, termenul de adresare în instanţa de judecată şi momentul de la care începe să curgă acest termen.

23. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă, care are ca obiect constatarea lezării onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale. Curtea observă că în cadrul procesului a fost ridicată o excepţie de tardivitate împotriva acţiunii formulate. Prin urmare, Curtea notează că normele contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea excepţiei de tardivitate.

24. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor invocate de autorul excepţiei.

25. Autorul sesizării susţine că normele contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 32 (libertatea opiniei şi a exprimării) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

26. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 1 alin.(3) din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza celorlalte reglementări. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25). Cu referire la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23).

27. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta stabileşte că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

28. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi poate fi supus, în anumite circumstanţe, unor restricţii legitime. Limitările accesului la o instanţă trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, pentru a nu afecta însăşi esenţa dreptului. Această afirmaţie este valabilă şi pentru normele de natură procedurală care stabilesc termene în interiorul cărora persoanele ar putea formula o acţiune în justiţie (a se vedea Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, §§ 34, 36).

29. Curtea Europeană a menţionat că termenele legale de prescripţie servesc mai multor scopuri importante, şi anume să asigure securitatea juridică şi caracterul definitiv, să protejeze potenţialii reclamaţi de pretenţii vechi care ar putea fi dificil de contracarat şi să prevină orice nedreptate care ar putea apărea dacă tribunalele ar fi obligate să decidă asupra evenimentelor care au avut loc în trecutul îndepărtat, pe baza unor probe care ar fi nesigure şi incomplete, din cauza trecerii timpului (Sanofi Pasteur v. Franţa, 13 februarie 2020, § 50).

30. Totodată, Curtea Europeană a subliniat că, la aplicarea regulilor de procedură relevante, tribunalele naţionale ar trebui să evite atât formalismul excesiv, care ar afecta caracterul echitabil al procedurilor, cât şi flexibilitatea excesivă, pentru că le-ar face inutile (Sanofi Pasteur v. Franţa, 13 februarie 2020, § 57).

31. În acest caz, Curtea observă că normele contestate reglementează termenul de examinare a cererii prealabile în cauzele cu privire la defăimare şi termenul de adresare în instanţa de judecată pentru aceste acţiuni. Astfel, cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul informaţiei şi, după caz, de către persoana juridică care a răspândit această informaţie, iar cererea de chemare în judecată cu privire la defăimare poate fi depusă în termen de 30 de zile. Acest termen curge de la (i) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau (ii) data expirării termenului pentru examinarea cererii prealabile (a se vedea articolele 16 alin.(1), 17 alin.(1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare).

32. Totodată, articolul 14 alin.(1) din Lege prevede că cauzele cu privire la defăimare se examinează în procedură contencioasă, conform prevederilor Capitolului II din Lege şi ale Codului de procedură civilă. Articolele 111 şi 112 din Codul de procedură civilă reglementează modul de calculare a termenului de procedură, inclusiv începutul curgerii termenului de procedură, expirarea termenului, precum şi situaţia în care termenul expiră într-o zi nelucrătoare.

33. Aşadar, Curtea subliniază că normele contestate oferă suficiente indicii privind soluţia pe care trebuie să o pronunţe instanţa de judecată, condiţia calităţii legii fiind respectată.

34. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.89 din 15 iunie 2021, § 27).

35. Cu referire la criticile autorului menţionate la § 16, potrivit cărora termenul de 5 zile stabilit de norma contestată nu ar fi suficient pentru examinarea cererii prealabile, Curtea subliniază că autorul excepţiei are calitatea de persoană pretins a fi defăimată în prezenta cauză. Totuşi, acesta avansează argumente care i-ar profita, în primul rând, autorului sau persoanei juridice care a răspândit informaţia pretins defăimătoare. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia. În caz contrar, excepţia de neconstituţionalitate riscă să devină un instrument simulat, o actio popularis, pierzându-şi, în aceste condiţii, caracterul ei efectiv şi concret (a se vedea DCC nr.80 din 3 iunie 2021, § 19).

36. Referitor la existenţa unei ingerinţe în articolul 32 din Constituţie, Curtea observă că autorul s-a limitat la simpla invocare a acestei norme. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (DCC nr.109 din 13 iulie 2021, § 24).

37. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 16 alin.(1) şi 17 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr.64 din 23 aprilie 2010, ridicată de dl Viorel Morari, parte în dosarul nr.2-26296/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.