Decizie nr.176 din 12.12.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.227g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(1) din Codul de procedură penală (suspendarea provizorie din funcţie a avocaţilor acuzaţi)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.227g/2023 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200

alin.(1) din Codul de procedură penală

(suspendarea provizorie din funcţie

 a avocaţilor acuzaţi)

nr. 176  din  12.12.2023

 (în vigoare 12.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 32-35 art. 12 din 25.01.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 octombrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 decembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Igor Hlopeţchi, parte în dosarul nr.11r-326/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dnii judecători Iurie Iordan, Marcel Juganari şi Elena Cojocari, de la Curtea de Apel Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În privinţa dlui Igor Hlopeţchi a fost pornită o cauză penală pentru comiterea infracţiunii de denunţare falsă sau plângere falsă în formă gravă. Procurorul cazului a înaintat un demers la judecătorul de instrucţie prin care a solicitat suspendarea licenţei de avocat a dlui Igor Hlopeţchi, pe baza articolului 200 alin.(1) din Codul de procedură penală.

4. Printr-o încheiere din 26 septembrie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a respins demersul procurorului. Încheierea a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău.

5. În cadrul procedurii de recurs, dl Igor Hlopeţchi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(1) din Codul de procedură penală.

6. Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sânt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 200

Suspendarea provizorie din funcţie

"(1) Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

(1¹) Învinuitul sau inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcţie doar în cazul în care infracţiunea de care este învinuit a fost săvârşită în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

(2) Persoanei suspendate provizoriu din funcţie i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcţie în calitate de măsură procesuală de constrîngere se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

(3) Suspendarea provizorie din funcţie se aplică prin încheierea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, la demersul motivat al procurorului, pe un termen de până la 6 luni. Fiecare prelungire a termenului de suspendare provizorie din funcţie se dispune motivat şi nu poate depăşi 6 luni. Suspendarea provizorie din funcţie poate fi aplicată pe un termen de cel mult 24 de luni cumulativ. Încheierea poate fi contestată în termen de 3 zile de la data emiterii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul menţionează că, potrivit articolului 200 alin.(1) din Codul de procedură penală, suspendarea provizorie din funcţie constă în interdicţia provizorie motivată aplicată învinuitului sau inculpatului de a-şi exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

10. Autorul pretinde că această normă nu poate fi aplicată în cazul avocaţilor, pentru că aceştia nu sunt persoane publice şi nu prestează activităţi în serviciul public. Deşi judecătorul de instrucţie a respins demersul procurorului privind suspendarea licenţei sale de avocat, autorul menţionează că judecătorul a omis să ofere o motivare în privinţa statutului profesiei de avocat.

11. Totodată, autorul pretinde că norma contestată omite să prevadă interzicerea aplicării acestei măsuri în privinţa persoanelor care exercită activitatea de avocat. Autorul consideră că această omisiune constituie o ingerinţă în exerciţiul dreptului la apărare, dreptului la muncă şi al prezumţiei nevinovăţiei.

12. Autorul pretinde că norma contestată este contrară articolelor 1 alin.(3), 21, 22, 23, 26, 43 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 200 alin.(1) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o procedură penală în recurs, care are ca obiect verificarea legalităţii încheierii judecătorului de instrucţie prin care s-a respins demersul procurorului privind suspendarea licenţei de avocat. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea constată că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea Deciziile nr.21 din 14 martie 2018 şi nr.23 din 25 februarie 2019). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi, din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 20).

19. Autorul sesizării susţine că norma contestată care prevede suspendarea provizorie din funcţie a învinuitului sau inculpatului contravine articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că scopul măsurii suspendării nu este unul punitiv, ci de precauţie şi provizoriu, în măsura în care priveşte apărarea interesului public prin suspendarea din funcţie a unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni de serviciu şi, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecinţe ale unor asemenea acte (Ţehanciuc v. România (dec.), 22 noiembrie 2011, § 19).

21. Dispoziţiile legale privind suspendarea din funcţie pot avea un caracter necesar atunci când sunt determinate de situaţii cu caracter temporar care fac imposibilă exercitarea funcţiei. De fapt, suspendarea din funcţie ar putea fi dictată de nevoia de a asigura protecţia instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale (a se vedea DCC nr.23 din 25 februarie 2019, § 20).

22. Curtea reţine că articolul 200 alin.(1) din Codul de procedură penală, contestat de autor, prevede interdicţia aplicată învinuitului sau inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public. Totodată, Curtea subliniază că această măsură procesuală de constrângere se aplică prin încheierea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, ca urmare a demersului motivat al procurorului. Această încheiere poate fi contestată în termen de 3 zile de la data emiterii (alin. (3) din acelaşi articol).

23. Analizând sesizarea, Curtea observă că criticile autorului se referă, în special, la o eventuală aplicare a acestei măsuri procesuale de constrângere în privinţa învinuiţilor sau inculpaţilor care sunt avocaţi. Autorul susţine că norma în discuţie ar trebui să interzică aplicarea acestei măsuri în privinţa avocaţilor.

24. În acest context, Curtea subliniază că autorul sesizării ridică, de fapt, o problemă de interpretare şi de aplicare a normelor procesual-penale într-o cauză concretă. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine instanţelor de judecată (DCC nr.27 din 24 februarie 2022, § 28).

25. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Igor Hlopeţchi, parte în dosarul nr.11r-326/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.