Decizie nr.176 din 13.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.183g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 196 alin.(2) din Codul de procedură penală (contestarea măsurii preventive în faţa unei instanţe superioare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.183g/2022 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 196

alin. (2) din Codul de procedură penală

(contestarea măsurii preventive în faţa

unei instanţe superioare)

nr. 176  din  13.12.2022

 (în vigoare 13.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.13-16 art. 5 din 20.01.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 11 noiembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 13 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a textului "iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie" de la articolul 196 alin.(2) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dnii avocaţi Petru Balan, Nicolae Posturusu şi Ion Vizdoga în interesele dlui Igor Dodon, în dosarul nr.1r-arest-4/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie, format din dnii judecători Nadejda Toma, Victor Boico şi Iurie Diaconu, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii Supreme de Justiţie se află cauza penală de învinuire a dlui Igor Dodon pentru comiterea infracţiunilor referitoare la corupere pasivă şi la acceptarea cu bună ştiinţă a finanţării partidului politic, a grupului de iniţiativă sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale.

4. La cererea procurorului, un complet format din trei judecători de la Curtea Supremă de Justiţie a dispus, printr-o încheiere, prelungirea arestului la domiciliu al dlui Igor Dodon cu 30 de zile.

5. Avocaţii dlui Igor Dodon au contestat cu recurs încheierea în discuţie şi au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie" de la articolul 196 alin.(2) din Codul de procedură penală.

6. Un alt complet de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

[.]

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

[.]"

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 196

Atacarea hotărârilor privind măsurile preventive

(1) Ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plângere judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal.

(2) Hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorii excepţiei menţionează că articolul 25 alin.(4) teza a doua din Constituţie îi garantează persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni dreptul de a formula un recurs împotriva măsurii preventive "în instanţa judecătorească ierarhic superioară". În cazul în care Preşedintele Republicii Moldova este acuzat de comiterea unei infracţiuni, articolul 81 alin.(3) din Constituţie prevede că instanţa competentă să judece cazul este Curtea Supremă de Justiţie.

10. Această situaţie presupune că, în cazul Preşedintelui Republicii Moldova, Curtea Supremă de Justiţie este instanţa care examinează atât demersurile cu privire la măsurile preventive, cât şi recursurile împotriva încheierilor cu privire la măsurile preventive. În acest sens, autorii excepţiei consideră că norma contestată, care stabileşte că recursul împotriva încheierilor Curţii Supreme de Justiţie referitoare la măsurile preventive se examinează de alţi trei judecători din aceeaşi instanţă, nu asigură dreptul persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni de a depune recurs împotriva măsurii preventive "în instanţa judecătorească ierarhic superioară" prevăzut de articolul 25 alin.(4) teza a doua din Constituţie.

11. De asemenea, autorii excepţiei notează că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, dreptul la un remediu efectiv şi dreptul la un proces echitabil prin faptul că Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie este preşedintele completului de judecători care a dispus prelungirea arestului la domiciliu şi, în acelaşi timp, a dispus formarea completului de judecători pentru examinarea recursului formulat împotriva măsurii preventive.

12. În concluzie, autorii excepţiei consideră că textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3), 4, 20, 23, 25 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei îl constituie textul "iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie" de la articolul 196 alin.(2) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva aceloraşi critici de neconstituţionalitate.

17. Curtea mai reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile criticate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental invocat (DCC nr.132 din 12 august 2021, § 28).

18. Autorii excepţiei consideră că textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [calitatea legii], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei] şi 26 [dreptul la apărare] din Constituţie.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 1 alin.(3), 4 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.37 din 24 martie 2022, § 23; DCC nr.129 din 13 septembrie 2022, § 18; DCC nr.128 din 13 septembrie 2022, § 22).

20. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, Curtea nu vede cum ar afecta norma contestată dreptul de acces la un tribunal şi dreptul la apărare ale persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni. Argumentul autorilor excepţiei referitor la lipsa de imparţialitate a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie nu poate fi analizat din perspectiva Constituţiei, de vreme ce nu se bazează pe chestiuni de drept, ci pe chestiuni de fapt, presupuse a fi avut loc în cadrul litigiului principal. Aceste aspecte exced obiectului controlului constituţional.

21. Cu privire la incidenţa articolului 25 din Constituţie, Curtea reţine că alineatul (4) teza a II-a din acest articol îi garantează persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni dreptul de a formula un recurs împotriva măsurii preventive "în instanţa judecătorească ierarhic superioară". În cazul procedurilor penale desfăşurate împotriva Preşedintelui Republicii Moldova, trebuie avute în vedere articolul 81 alin.(3) din Constituţie, care prevede că instanţa competentă să judece cazul este Curtea Supremă de Justiţie, şi articolul 115 alin.(1) din Constituţie, care prevede că justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii. Curtea notează că eventuala interpretare textuală a dispoziţiei contestate poate conduce la ideea că pentru recursurile formulate împotriva măsurilor preventive aplicate Preşedintelui Republicii Moldova legislatorul trebuie să înfiinţeze o instanţă superioară Curţii Supreme de Justiţie. Curtea consideră că această interpretare a normei constituţionale ar presupune o sarcină disproporţionată pentru legislator şi, în acelaşi timp, ar fi contrară articolului 115 alin.(1) din Constituţie. Din acest motiv, Curtea reţine că în acest caz o interpretare funcţională a textului Constituţiei ar fi preferabilă.

22. Deşi Constituţia utilizează textul "instanţa judecătorească ierarhic superioară" atunci când indică instanţa competentă să judece recursurile formulate împotriva măsurilor preventive, Curtea observă că corespondentul acestui articol în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, articolul 5 § 4, utilizează termenul "tribunal".

23. În cauza Gavril Yosifov v. Bulgaria, 6 noiembrie 2008, § 56, Curtea Europeană a notat că remediul stabilit de articolul 5 § 4 trebuie să aibă o natură judiciară, ceea ce presupune că persoana trebuie să aibă acces la un "tribunal", în sensul acestei dispoziţii, şi posibilitatea de a fi audiată fie personal, fie, dacă este necesar, printr-o formă de reprezentare. Nu este neapărat necesar ca "tribunalul" să fie o instanţă de judecată de tip clasic, integrată în mecanismul judiciar standard al ţării. Cu toate acestea, tribunalul trebuie să fie independent de puterea executivă şi de părţile procesului, să ofere garanţiile cuvenite unei proceduri judiciare şi să aibă competenţa de a pronunţa o decizie obligatorie din punct de vedere juridic (a se vedea, de asemenea, Malai v. Moldova, 13 noiembrie 2008, § 29).

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la contestarea dispunerii măsurilor preventive admite exerciţiul lui potrivit unor proceduri speciale. De asemenea, Curtea a reţinut că prin instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii speciale, inclusiv în privinţa exercitării căilor de atac, legislatorul respectă prevederile constituţionale ale articolelor 115 şi 119 din Constituţie. Prin urmare, nu se poate susţine că asemenea proceduri împiedică dreptul de a contesta dispunerea măsurilor preventive, câtă vreme toţi cei interesaţi au posibilitatea neîngrădită de a-şi prezenta argumentele în faţa unui judecător, în formele şi modalităţile instituite de lege (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.53 din 2 iunie 2020, § 31 şi jurisprudenţa citată acolo).

25. În această cauză, textul contestat prevede că recursul împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie referitoare la măsura preventivă se examinează de alţi trei judecători ai aceleiaşi instanţe. Curtea menţionează că legislaţia naţională conţine suficiente garanţii pentru a asigura că legalitatea măsurii preventive va fi verificată de către un tribunal independent, că acuzatul va fi audiat şi că decizia instanţei va avea caracter obligatoriu. Prin urmare, Curtea nu constată că articolul 25 alin.(4) teza a II-a din Constituţie ar fi afectat în vreun fel.

26. Aşadar, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie" de la articolul 196 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dnii avocaţi Petru Balan, Nicolae Posturusu şi Ion Vizdoga în interesele dlui Igor Dodon, în dosarul nr.1r-arest-4/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.